Decizia nr. 3447/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA C. Nr. 3447/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul R. G. I. L., împotriva sentinței civile nr. 288/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu pârâții I. J. AL P. DE F. M. și M. A. SI I., având ca obiect anulare act administrativ ordin destituire din funcție.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentrz recurent, avocat T. A. L., cu delegație la dosar și reprezentantul intimatului I. J. al P. de F. M. (de rândul I), consilier juridic G. C., cu delegație la dodsar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimatului de rândul I depune delegația precizând că întâmpinarea instituției pe care o reprezintă nu a parvenit la dosar, până la acest moment, deși, aceasta a fost depusă cu cca. o săptămână înainte de prezentul termen.
Curtea învederează acestuioa faptul că toate actele depuse se regăsesc la dosar și că acest neajuns nu se datorează instanței.
Reprezentanta recurentului solicită termen pentru studiul întâmpinării. Curtea învederează părților posibilitatea lăsării cauzei mai la urmă pentru ca reprezentanta recurentului să poată studia întâmpinarea, urmând ca la reluarea dezbaterilor să fie puse în discuție excepțiile invocate.
Părțile nu se opun, motiv pentru care prezenta cauză este lăsată la urmă.
La reluarea dezbaterilor se prezintă aceleași părți.
Curtea pune în discușiua părților excepția netimbrării recursului și a tardivității acestuia.
Reprezentantul intimatului de rândul I arată că nu mai susține excepția netimbrării, având în vedere faptul că s-a depus dovada achitării timbrajului.
Raportat la excepția tardivității recursului, reprezentanta recurentului prezintă spre vedere originalul dovezii care atestă depunerea recursului la oficiul poștal, ca fiind data de (...).
Raportat la acest aspect, reprezentul intimatului de rândul I arată că nu mai susține nici această excepție.
Nemaifiind alte cereri de formulat, sau excepții de invocat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea rcursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii și anulării dispoziției de eliberare din funcție, cu cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Reprezentantul intimatului de rândul I solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacată, ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, coform notei de calcul pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 288 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul R. G. I. L. în contradictoriu cu I. J. al P. de F. M., în prezent I. T. al P. de F. S. M. și Ministerul Administrației și Internelor B.
A fost respinsă cererea formulată de pârâtul I. T. al P. de F. S. M. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, excepția netimbrării acțiunii invocată de pârât, tribunalul a constatat că aceasta a rămas fără obiect raportat la dovada timbrării existente la fila 18.
Examinând acțiunea prin prisma celor susținute de reclamant, din coroborarea apărărilor pârâtului, a probelor depuse la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanța a reținut următoarele:
Prin dispoziția S1554938 din 13.XII.2010, emisă de I. J. al P. de F. M., reclamantul R. G. - I. - L., agent III la C. T. S. al S. P. de F. V. de Sus, a fost sancționat cu destituirea din poliție pentru comportamentul necorespunzător în serviciu, familie sau societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, în sensul că în ultima perioadă de timp, agentul a fost observat în repetate rânduri în anturaje cu persoane din lumea interlopă, cunoscute cu antecedente penale, deplasându-se la domiciliul acestora.
De asemenea, la (...), aflat în misiune de supraveghere a frontierei de stat, i-a propus colegului de patrulă să desfășoare activități ilegale în schimbul unor sume de bani, iar la (...), la domiciliul acestuia, s-a descoperit un carnet de procese - verbale, fiind posibil să-l fi folosit în alt scop decât cel pentru care a fost destinat, încălcând astfel prevederile articolului 57 litera a din L. nr. 360/2002 privind
Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile articolului 12 litera a din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.ui A. și I., cu modificările și completările ulterioare.
Din actul administrativ unilateral menționat reiese că acesta va produce efecte la expirarea termenului de contestare prevăzut de art. 61 al. 1 din L. nr.
360/2002 și art. 65 al. 1 și 6 din Ordinul M.A.I. nr. 400/2004 cu modificările ulterioare, lucru ce a fost prevăzut expres prin dispoziția Ș. I. seria S nr. 1554962 din 22.XII.2010, până la soluționarea contestației depuse de către agent împotriva sancțiunii disciplinare aplicate (f. 33, 35).
Faptul că pârâtul a emis actul de suspendare menționat, nu poate atrage nulitatea dispoziției de sancționare în sensul arătat de reclamant, atâta vreme cât reclamantul nu i-a adus la cunoștință că a contestat pe linie ierarhică sancțiunea înregistrată direct la I. G. al P. de F. (f.10,11), aspect despre care pârâtul a luat la cunoștință doar cu ocazia primirii copiei (f.53).
Dispoziția de sancționare a fost emisă în baza prevederilor art. 57 lit. a, art. 58 lit. d, art. 59 - 69 al. 1 lit. g din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului și rezoluția șefului inspectoratului consemnată pe Î. C. de disciplină cu nr. 1592993 din 13.XII.2010, cercetarea prealabilă fiind efectuată în conformitate cu legea, (f.37-
39), reclamantul fiind citat la sediul I. pentru ora 14.30 în ziua de 14.XII.2010 în fața C. de disciplină (f.8,9).
Reclamantului i-a fost prezentat materialul de sesizare prealabilă fără ca acesta să aibă obiecții privind modul de întocmire a procesului verbal din
13.XII.2010 (f.39), acesta exprimându-și poziția în scris, în raportul din aceeași zi
(f.40, 41) iar abaterile disciplinare au fost confirmate de declarațiile expuse în scris prin raportul și procesul verbal de la filele 42 - 44.
Din raportul de cercetare prealabilă întocmit la 13.XII.2010, reiese că reclamantul nu se află la prima abatere disciplinară, fiind sancționat și în anul
2007 și 2008 cu amânarea promovării pe o perioadă de un an, respectiv 3 ani, pentru neglijență manifestată în îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau a dispozițiilor primite de la șefii ierarhici sau de la autoritățile anume abilitate de lege (f.61 - 65).
Conform aceluiași înscris reclamantul are calitatea de învinuit într-un dosar penal (Nr. 26/P/2011) instrumentat de D. S. T. C. în care, cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și contrabandă împreună cu încă 11 persoane, fapte ce vin în totală contradicție cu calitatea de polițist.
Din perspectiva considerentelor de fapt și de drept expuse, tribunalul a constatat că nu sunt motive de anulare a dispoziției de sancționare, situație în care acțiunea a fost neîntemeiată și a fost respinsă în baza dispozițiilor art. 18 al. 1 din
L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrative, modificată și completată.
Cât privește cheltuielile solicitate de pârâtul I. T. al P. de F. S. M., acestea nu au fost justificate în sensul art. 274 Cod pr. civilă, prin urmare nu a putut fi acordate de instanță.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul R. G. I. L., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Așa cum a arătat, opinează ca dispoziția de eliberare din funcție a reclamantului nu este legala și reiterează toate motivele expuse în fata T.ui. Astfel, a aratat ca s-au emis 2 dispozitii, prima fiind cea atacata iar a doua fiind o prelungire a acesteia, ca și cum s-ar fi uitat anumite aspecte ce trebuiau semnalate
,desi în prima dispozitie se arata ca eliberarea din functie se va implini dupa expirarea termenului de depunere a contestatiei. Dupa ce paratul a luat cunostinta de depunerea contestației de catre reclamant, a dispus suspendarea dispoziției - așa cum prevede legea, însă a altei dispoziții, ulterioare, nu a celei inițiale prin care a fost destituit.
Practic nu a operat suspendarea - cu atât mai mult cu cat legea vorbește de o dispoziție, nicidecum de mai multe !!!
Apărarea pârâtului - împartasita și de catre instanta - cum ca s-a dispus suspendarea sanctiunii mai tarziu ,in (...), întrucat nu a stiut de depunerea contestatiei, nu vizeaza esenta problemei. Acesta a arătat ca prin dispozitia de suspendare a sanctiunii S/1554962 s-a suspendat o alta dispozitie ,nu cea atacata prin actiune , ci a doua , care nu viza sancționarea acestuia.
De asemenea, dispoziția atacata nu consemnează faptele concrete de care sunt acuzat, sunt mai degraba generalitati sau fapte care nu pot face obiectul cercetarii disciplinare dupa atata timp (se arata ca am condus masina unui "contrabandist" în 2009, dar sancțiunea este aplicata în decembrie 2010 ).
Mai mult decat atat, pârâtul arata în intampinare ca reclamantul merita sancțiunea disciplinara intrucat impotriva mea s-a inceput urmarirea penala intr- un dosar instrumentat de DIICOT C., argument preluat și de catre instanta ,insa se ignora faptul ca pentru banuiala savarsirii de infractiuni sanctiunea nu este cea disciplinara, legea fiind fără echivoc din acest punct de vedere.
Pârâtul a omis sa mentioneze ca s-a inceput urmarirea penala impotriva reclamantului, adevărat, în 2010, însa de atunci nu s-a mai efectuat niciun act de procedura, desi parte din dosar a fost disjuns și deja a fost judecat pe fond ...
Așadar, față de toate aceste omisiuni și nereguli ale dispoziției atacate, instanța de fond ar fi trebuit sa admită acțiunea, așa cum a solicitat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 12 aprilie 2012 (f.6) pârâtul
Ministerul Administrației și Internelor B., a solicitat instanței de recurs ca, la analiza împrejurărilor de fapt și de drept comportate de prezenta cauză, să aibe în vedre următoarele considerente, din a căror coroborare rezultă imposibilitatea stabilirii vreunor obligații generate din litigiul de față în sarcina instituției:
Astfel cum rezultă din conținutul recursului declarat în cauză, precum și din Sentința civilă nr.288/(...), pretențiile recurentului-reclamant vizează anularea unor dispoziții emise de către I. J. al P. de F. M., respectiv D. inspectorului șef al I. M. nr. S/1554838/(...) și nr. 1554953/(...), prin s-a dispus sancționarea disciplinară a recurentului-reclamant proporțional cu gravitatea abaterilor săvârșite.
De asemenea, procedura prealabilă împotriva dispozițiilor contestate a fost îndeplinită prin adresarea unor plângeri I. G. al P. de F., ca autoritate ierarhic superioară instituției emitente a actelor administrative contestate.
Ținând cont de aceste împrejurări se impune să constatați faptul că ntr-un astfel de litigiu, calitate procesuală pasivă nu poate avea decât persoana juridică emitentă a actului contestat.
Potrivit art. 12 alin. (2) din O.U.G. nr. 10712001 privind organizarea și funcționarea P. de F. R., în forma în vigoare în perioada de referință" în județele care au ca limită frontiera de stat sau D. interioară se organizează și funcționează, ca unităti cu personalitate juridică, inspectorate judetene ale politiei de frontieră"; pe cale de consecință, I. M. în calitate de emitent actelor administrative individuale vizate de recurentul-reclamant, are personalitate juridică și, prin urmare, era unica instituție cu calitate procesuală pasivă în cadrul procesual al prezentului litigiu.
În prezent, potrivit prevederilor art. 12 alin.(4) O.U.G. nr. 10712001, astfel cum aceasta a fost modificată prin L. nr. 28012011, "P. frontiera cu fiecare stat vecin la frontiera externă, exceptând județele Tulcea și Constanța, se organizează și funcționează câte un inspectorat teritorial cu personalitate juridică, iar în județele care au ca limită frontiera de stat se organizează servicii teritoriale ale poliției de frontieră". Așadar, în urma reorganizării, I. M. a fost înglobat în cadrul I. T. al P. de
F. S. M., instituție cu personalitate juridică, care a preluat drepturile și obligațiile presupuse de preluarea atribuțiilor instituționale și administrative de la structurile (inclusiv cele vizând litigiile pendinte).
Totodată se impune precizat faptul că, potrivit prevederilor art. 7 din O.U.G. nr. 10712001 privind organizarea și funcționarea P. de F. R., cu modificările și completările ulterioare, "I. G. al P. de F. este unitatea centrala a P. de F. R., cu personalitate juridică și competență teritorială pentru întreaga zonă de responsabilitate a poliției de frontieră, care exercită conducerea și răspunde de întreaga activitate a poliției de frontieră, desfășoară activități de investigare și cercetare a infracțiunilor deosebit de grave circumscrise crimei organizate, migratiei ilegale și criminalitatii transfrontaliere comise în zona de competenta teritorială a P. de F., precum și orice alte atribuții date în competență sa prin lege".
În acest context subliniază faptul că, astfel cum a reținut și Înalta Curte de
Casație și Justiție în cuprinsul Deciziei ci vile nr. 4441/(...), "în cadrul unui litigiu având ca obiect o acțiune formulată în temeiul art. 1 alin. (1) din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004, o autoritate publică poate avea calitatea de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitoare la un drept sau la un interes legitim".
Or, în speță, dispozițiile atacate au fost emise de către conducerea LJ.P.F. M. (în locul căreia se subrogă I. T. al P. de F. S. M.), fără ca acest fapt să determine nașterea vreunui raport juridic de drept administrativ între recurentul-reclamant și Ministerul Administrației și Internelor, întrucât instituția noastră nu este emitenta actelor atacate.
Participarea instituției noastre în acest litigiu nu se justifică nici prin prisma faptului că LT.P.F. S. M. face parte din structura organizatorică a LG.P.F., care la rândul său este o instituție din subordinea M.ui A. și I., întrucât, la momentul emiterii actelor administrative atacate, conducerea I. M. a beneficiat de competență deplină, nefiind necesară aprobarea sau avizarea acestei activități de către Ministerul Administrației și Internelor.
Mai mult decât atât, precizează faptul că, în materia contenciosului administrativ, capacitatea de a sta în nume propriu în instanță în calitate de pârât a unei instituții publice nu este condiționată de faptul că aceasta se află sau nu într-un raport de subordonare sau coordonare cu alte autorități această calitate putând fi apreciată doar În raport cu capacitatea administrativă a instituție respectiv cu atributul acesteia de a emite acte administrative În regim de putere publică.
Pe cale de consecință, solicitarea privind anularea oricărui act administrativ nu se poate judeca decât în contradictoriu cu instituția care l-a emis, și nu cu alte instituții care au în subordine instituția emitentă și care nu aveau vreo atribuție de avizare sau confirmare a acțiunilor acesteia.
În aceste împrejurări, solicită să se constate că, în cuprinsul motivelor de recurs formulate, recurentul-reclamant indică argumentele pe care întelege să-și întemeieze calea de atac declarată, fără ca printre acestea să se regăsească și aspecte care să vizeze institutia pârâtă.
Prin urmare, solicită ca la soluționarea recursului să se aibă în vedere faptul că, indiferent de modul în care va fi calificat recursul astfel declarat, în cauza de față nu există temei de fapt sau de drept pentru a stabili obligatii în sarcina M.ui A. și I.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 3 mai 2012 (f.12-14), pârâtul I. T. al
P. de F. S. M., a solicitat respingerea ca neîntemeiata cererea recurentului- reclamant de anulare a efectelor Dispoziției S. I. de destituire din politie, cu termen de citare la (...).
Pârâtul a invocat excepțiile de tardivitatea depunerii recursului. Invocam aceasta exceptie intrucat, desi Sentinta C. atacata a fost comunicata recurentului- reclamant la (...) recursul formulat apare inregistrat la T. M. la data de (...) dupa 21 zile de la comunicare, precum și lipsa timbrarii conform cerintelor legale, recursul recurentului-reclamant fiind supus timbrarii.
În motivare pârâtul a arătat că instanta de fond, în mod corect și legal a retinut în cuprinsul sentintei recurate, ceea ce este nu doar legal dar și esential în lamurirea legalitatii modului în care intimata parata a procedat în cazul recurentului-reclamant și anume faptul ca, urmare a procedurii disciplinare intimata-parata a emis initial o dispozitie de stabilire a sanctiunii disciplinare de " destituire din politie" (Dispozitia nr. S/1554938 din (...)) și ulterior dupa expirarea termenului legal de contestare (fara ca recurentul-reclamant sa fi depus o contestatie la secretariatul intimatei-parate). o dispozitie de aplicare a sanctiunii stabilite (Dispozitia nr. S/1554953 din (...)). Legalitatea acestei succesiuni a emiterii dispozitiilor susmentionate rezulta fără echivoc din prevederile legii respectiv:
L. 360/2002 privind statutul politistului
ART 59 alin 1) : Sancțiunile disciplinare se stabilesc și se aplica numai după cercetarea prealabilă și după consultarea consiliilor de disciplina, cu excepția sancțiunilor prevăzute la an 58 lit. a) și b). care se pot aplica fără consultarea consiliilor de disciplina.
ART 60 (1) Aplicarea sancțiunilor disciplinare se face potrivit competentelor stabilire prin ordin al ministrului administrației și internelor, după expirarea termenului de con testare, prevăzut la art. 6/ alin. (1).
(2) Destituirea din poliție se dispune în mod corespunzător de persoanele care, potrivit art. 15, au competenta sa acorde gradele profesionale ale polițiștilor.
ART 61
(1) Polițistul poate contesta sancțiunea disciplinară, în termen de 5 zile de la luarea la cunoștință, …".
ORDINUL MINISTRULUI A. ȘI I.
Nr. 400 din (...) privind regimul disciplinar al personalului din Ministerul
Administrației și Internelor
"Art. 65. - (1) Sanctiunea disciplinară poate fi contestată, prin cerere scrisă, adresată de polițistul cercetat șefuiui ierarhic superior celui care a aplicat sanctiunea. în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință sau de la data comuntcaru.
(2) Contestația se depline la secretariatul unității.
(3) În cazul în care a fost depusă contestatie, șeful care a aplicat sanctiunea disciplinară înaintează șefului ierarhic superior, la solicitarea acestuia. dosarul cauzei și un raport motivat cu privire la sanctiunea în cauză, iar aplicarea sancțiunii se suspendă până la soluționarea contestației …, (n.n. asadar, legal, se suspenda aplicarea sanctiunii iar nu stabilirea acesteia!).
Raportat la aceste prevederi legale se poate usor observa ca recurentul- reclamant se afla în eroare (necunoastere a legii) cand sustine gresit cum ca intimata-pârâtă la momentul în care a fost nodificată de I. B. ca s-a depus contestatie (la B. iar nu la secretariatul intimatei parate) ar ti trebuit sa dispuna suspendarea altei dispozitii (prima cea de stabilire a sanctiunii) și nu pe a doua dispozitie (cea de aplicare a sanctiunii) .
Este evident, ca daca recurentul reclamant ar fi depus contestatia la secretariatul intimatei parate și nu la IGPF B., atunci intimata parata ar fi suspendat tot aplicarea sanctiunii insa în acest caz suspendarea ar ti vizat interdicita de emitere a unei asemenea dispozitii de aplicare a sanctiunii pana la solutionarea contcstatiei. Cum insa termenul de contestare expirase și intimata parata nu avea cunostinta de acest fapt asa cum am aratat, legal, intimata parata a emis dispozitia de aplicare a sanctiunii disciplinare cu " destituirea din politie" - efectul acesteia fiind incetarea raporturilor de serviciu cu intimata-parata.
In aceeasi acceptiune legala, dupa notificarea sa, intimata parata a procedat la suspendarea efectelor dispozitiei de aplicare a sanctiunii pana cand I. B. a stabilit ca respinge contestatia recurentului-reclamant.
Prin urmare, afirmatiile recurentului-reclamant care rationand în temeiul erorii sale sus arătate apreciaza gresit ca nu s-ar fi. suspendat dispozitia potrivita, afirmatii prin care sustine ca, reda: "practic nu a operat suspendarea", sunt lipsite de sens și nereale.
Recurentul reclamant nu a fost sanctionat pentru "banuiala" asa cum afirma, ci pentru savarsirea unei abateri disciplinare grave constand în "comportare necorespunzatoare în serviciu, familie sau societate care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului institutiei" .
Concluzia existentei acestei abateri disciplinare se intemeiaza pe analizarea faptelor care au facut obiectul sesizarii conducerii intimatei-parate. A. fapte reprezinta conduite care aduc atingere grava statulului de politist și care compun conditiile existentei abaterii disciplinare retinuta în sarcina reclamantului. A. spus, în cazul recurentului-reclamant aspectele pentru care a fost sanctionat disciplinar reprezinta un cumul de fapte, atitudini care contravin statutului politistului. Nu se precizeaza nicaieri ca recurentul reclamant este sanctionat pentru fapte care fac obiectul cercetarii sale penale, asa cum gresit sustine recurentul, faptele retinute de intimata-parata în sarcina recurentului-reclamant fiind abateri disciplinare iar nu infractiuni.
Referitor la celelalte aspecte le care face referire recurentul-reclamant arată ca din nou, legal, intimata-parata a dispus efectuarea cercetarii prealabile dupa constatarea faptei (respectiv sesizarea acesteia prin raport inaintat conducerii intimatei-paratei de catre adjunctul sefului inspectoratului). Apare ca lipsita de sens afirmatia recurentului-reclamant care în opinia sa considera ca nu ar fi putut fi sanctionat pentru fapte savarsite cu mult timp inainte de data la care efectiv i s-a aplicat sanctiunea. Pe de o parte, termenul extinctiv de 60 de zile, de aplicare a sanctiunii disciplinare, se calculeaza de la terminarea cercetarii prealabile (iar nu de la data savarsirii faptei) și totodata este evident ca intimata parata nu putea dispune efectuarea cercetarii prealabile fara sa stie despre savarsirea faptelor retinute ulterior ca abateri disciplinare!
Cu privire la existenta motivelor de recurs arată faptul ca, în opinia pârâtei, sustinerile recurentului-reclamant impotriva Sentintei recurate nu se incadreaza la nici unul din motivele prevazute la art. 304 Cod P. C. și ca recursul recurentului reci amant este neintemeiat și nefondat, nefiind motivat în drept.
F.a de cele precizate anterior, consideră ca sentinta instantei de fond este temeinica și legala, drept pentru care solicită sa se respingă recursul formulat ca nefondat și neîntemeiat.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin actul administrativ contestat în cauza de față, respectiv dispoziția
S1554938 din (...) emisă de intimatul pârât I. J. al P. de F. M., reținut ca atare și de instanța de fond, recurentul reclamant R. G.-I.-L., agent III la C. T. S. al S. P. de F.
V. de Sus,a fost sancționat cu destituirea din poliție pentru comportament necorespunzător în serviciu, familie sau societate, care aduce atingere onoarei, probității profesionale a polițistului sau prestigiului instituției, concretizat în aceea că în ultima perioadă de timp, agentul a fost observat în repetate rânduri în anturaje cu persoane din lumea interlopă, cunoscute cu antecedente penale, deplasându-se la domiciliul acestora.
Totodată, în același act administrativ s-a mai reținut că la data de (...), aflat în misiune de supraveghere a frontierei de stat, i-a propus colegului de patrulă să desfășoare activități ilegale în schimbul unor sume de bani, iar la data de (...), la domiciliul acestuia, s-a descoperit un carnet de procese verbale, fiind posibil să le fi folosit în alt scop decât cel pentru care a fost destinat, încălcând astfel prevederile art. 57 lit. a) din L. nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 12 lit. a) din Ordinul MAI nr. 400/2004 privind regimul disciplinar al personalului M.ui A. și I., cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 57 alin. 1 lit. a ) din L. nr. 360/2002 constituie abatere disciplinară, între altele, fapta săvârșită de polițist, comisă cu vinovăție, constând în comportarea necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului instituției.
Din actele dosarului de cercetare disciplinară rezultă că deși a fost respinsă contestația formulată pe cale administrativă împotriva actului administrativ de sancționare disciplinară prin dispoziția I. G. nr. 2. din (...) (f. 50-53 dos. fond) cu referire la abaterea reținută în sarcina reclamantului și pentru care a fost sancționat disciplinar în ceea ce privește anumite fapte reținute în sarcina sa s-a reținut următoarele:
„În ceea ce privește faptele reținute în sarcina polițistului referitoare la propunerea făcută colegului de patrulă în data de (...) de a desfășura activități ilegale, precum și descoperirea unui carnet de procese-verbale la domiciliul său, din dosarul de cercetare prealabilă nu rezultă prevederile legale încălcate de polițist și efectele produse de faptele menționate anterior.";
Având în vedere cele ce precedă, Curtea reține că pentru aceste fapte reclamantul nu mai poate fi sancționat disciplinar de vreme ce organul administrativ ierarhic superior a reținut contrariul a ceea ce s-a stabilit prin actului administrativ de sancționare.
Din această perspectivă, deși contestația administrativă a fost respinsă, tratamentul disciplinar la care a fost supus reclamantul nu respectă cerințele legale, pornind numai de la starea de fapt reținută de organul administrativ superior.
Astfel, textul art. 59 alin. 8 din L. nr. 360/2002 introduce o serie de criterii de stabilire și aplicare a sancțiunii disciplinare.
În acest context, conform art. 59 alin. 8 din L. nr. 360/2002 la stabilirea sancțiunii se tine seama de activitatea desfășurata anterior, de împrejurările în care abaterea disciplinară a fost săvârșită, de cauzele, gravitatea și consecințele acesteia, de gradul de vinovăție a polițistului, precum și de preocuparea pentru înlăturarea urmărilor faptei comise.
Așa fiind, în contextul în care organul administrativ ierarhic superior care a rezolvat contestația polițistului și a stabilit o stare de fapt diferită de aceea a organului administrativ care a aplicat sancțiunea putea și trebuia să reevalueze starea globală de fapt care s-ar putea reține și imputa reclamantului și prin prisma aplicării criteriilor legale de stabilire a sancțiunii.
Trebuie notat că sancțiunea disciplinară a destituirii din poliție este din punct de vedere al gravității cea mai severă căci ea are ca efect încetarea raportului de serviciu (art. 58 lit. d) din L. nr. 360/2002 rap. la art. 77 alin. 3 lit. e) și art. 97 lit. d) din L. privind Statutul funcționarilor publici).
Așa fiind, stabilirea și aplicarea unei atari sancțiuni trebuie să aibă la bază o faptă sau mai multe o deosebită gravitate și care unită cu celelalte elemente și criterii să conducă la aplicarea sancțiunii celei mai severe respectându-se astfel principiul proporționalității.
De altfel, Curtea reține că într-o atare circumstanță autoritățile administrative care se află în postura de angajatori, ca parte a raportului juridic de serviciu, nu dețin o competență legată și dispun de o anumită marjă de apreciere, conduită care astfel trebuie să respecte dispozițiile legale pertinente.
P. ceea ce s-a reținut în dispoziția I. G. nr. 2. din (...) ca fiind abatere disciplinară stabilită în sarcina reclamantului, sancțiunea cu destituirea din poliție nu respectă criteriile avute în vedere de legiuitor.
Astfel, s-a reținut ca abatere disciplinară, „. apropiate cu persoane care au antecedente penale (O. I.-C. care a fost arestat pentru trafic de droguri de mare risc,
Petrovai Cirpian - arestat pentru trafic de migranți, C. L.-A. - cunoscut ca lider al lumii interlope din localitate, P. I.-I. - cunoscut contrabandist din zonă), iar prin asocierea agentului de poliție R. G.-I.-L. cu aceștia se poate reține abaterea disciplinară de „. necorespunzătoare, în serviciu, familie sau în societate, care aduce atingere onoarei, probitatii profesionale a politistului sau prestigiului instituției";, deoarece prin conduita acestuia s-a adus atingere imaginii instituției din care face parte cât și probității sale profesionale.";
Trecând la analiza acestor fapte, rezultă fără echivoc că la stabilirea sancțiunii organul de cercetare și sancționare disciplinară nu a avut în vedere calitatea reclamantului de învinuit într-un dosar penal (nr. 26/P/2011) instrumentat de DIICOT S. T. C. și a fi împreună cu alte 11 persoane fiind cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de aderare la un grup infracțional organizat și contrabandă.
Prin urmare această apărare nu este fondată.
Din perspectiva celorlalte fapte reținute în sarcina reclamantului, Curtea reține că starea de fapt este extrem de generală și vagă, prezentarea și proba acesteia nefiind elocventă pentru a se putea contura clar și lipsit de echivoc latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzute la art. 57 lit. a ) din L. nr. 360/2002.
Una dintre abateri este circumscrisă faptei evidențiată în raportul adjunctului
șefului SPF Sarasău, insp. P. I. (f. 62 dos. fond), de unde ar rezulta că agentul R. G. I. L. a fost oprit pentru control pe DN 19 în cursul anului 2009 de către o patrulă din cadrul SPF Sarasău, conducând mașina numitului P. I. I. din loc. Remeti - cunoscut contrabandist din zonă.
În acest context, apărarea reclamantului este corectă și pertinentă.
Astfel, conform art. 59 alin. 9 din L. nr. 360/2002: sancțiunea disciplinară se aplica în maximum 60 de zile de la finalizarea cercetării prealabile, dar nu mai târziu de un an de la data comiterii faptei.
Așa fiind, se poate constata că termenul de un an ce ar curge de la data comiterii faptei a expirat în cauză având în vedere că echivocul cu referire la stabilirea datei comiterii faptei în cursul anului 2009 îi profită reclamantului conform principiului de drept consacrat de adagiul in dubio pro reo și față de data stabilirii și aplicării sancțiunii, respectiv (...).
Din această perspectivă pentru această faptă nu se mai putea stabili și aplica sancțiunea disciplinară astfel că actul de sancționare este nelegal cât privește acest aspect.
Mai apoi, descrierea restului abaterii reținute în sarcina reclamantului atât în actul de sancționare cât și în actul de rezolvare a contestației este făcută în termeni generali, neputându-se identifica sub aspect temporal o anumită dată a săvârșirii abaterii pentru a se putea verifica și sub acest aspect incidența art. 59 alin. 9 din L. nr. 360/2002.
Astfel, în descrierea faptei imputate în actul de sancționare (f. 33 dos. fond) se arată că :"; …în ultima perioadă de timp, agentul a fost observat în repetate rânduri în anturaje cu persoane din lumea interlopă, cunoscute cu antecedente penale, deplasându-se la domiciliul acestora";.
Mai apoi, Curtea reține că în Raportul de cercetare disciplinară, actul de sancționare și dispoziția de rezolvare a contestației se impută reclamantului că a fost văzut în compania mai multor interlopi din zonă, însă ca material probatoriu al acestei constatări se identifică un singur proces-verbal (f. 44 dos fond) încheiat la data de 13 decembrie 2010.
În acest proces-verbal s-a consemnat afirmația unei persoane angajată ca barman la restaurantul „. V. din localitatea S.-M. conform căreia în data de (...), deci cu o zi înainte de declanșarea întregii cercetări disciplinare, reclamantul s-a întâlnit cu numitul O. R. C. și au stat de la ora 14.00 până la ora 16.00, iar că acesta din urmă frecventează în fiecare zi restaurantul.
Or, acest proces verbal a fost întocmit chiar la data la care s-a desfășurat întreaga activitate de cercetare prealabilă ( dispoziția șefului inspectoratului nr. S/1554937 din (...) privind desemnarea ofițerului pentru efectuarea cercetării prealabile, procesul-verbal încheiat de acesta la (...) privind aducerea la cunoștință a materialului de sesizare prealabilă, procesul verbal de cercetare prealabilă nr.
51547959 din (...), alt raport încheiat în aceeași zi privind consemnarea citirii dosarului de cercetare și a probatoriului de către reclamant, încheierea consiliului de disciplină din (...), caracterizările agentului cercetat) și a fost emis actul de sancționare disciplinară (dispoziția șefului inspectoratului nr. S/1554938 din (...)).
Prin urmare acest proces-verbal nu confirmă starea de fapt reținută în actele de cercetare disciplinară și în actul de soluționare a contestației administrative pe considerentul că „. apropiate cu persoane care au antecedente penale (O. I.-C. care a fost arestat pentru trafic de droguri de mare risc, Petrovai Cirpian - arestat pentru trafic de migranți, C. L.-A. - cunoscut ca lider al lumii interlope din localitate, P. I.-I. - cunoscut contrabandist din zonă), iar prin asocierea agentului de poliție R. G.-I.-L. cu aceștia, conform căreia reclamantul i se poate imputa abaterea disciplinară prevăzută la art. 57 lit. a) din L. nr. 360/2002.
Curtea reține că, acest proces-verbal a fost preconstituit tocmai pentru a servi ca mijloc de probă a faptelor imputate.
Curtea mai notează că unele aspecte de această natură mai reies și din alte rapoarte întocmite în aceeași zi în care a fost demarată procedura disciplinară și în care au fost întocmite toate actele de procedură.
Curtea nu va putea specula asupra a ceea ce poate fi reținut în fapt ca și conduită a reclamantului față de latura obiectivă a abaterii disciplinare prevăzută la art. 57 lit. a) din L. nr. 360/2002, dar reține că starea de fapt reținută ca abatere disciplinară nu a fost dovedită cu atât mai mult fiind de reținut echivocul și generalitatea descrierii stării de fapt în actul de sancționare, actul administrativ care produce și efecte juridice față de reclamant.
Din această perspectivă, Curtea va reține că instanța de fond nu a efectuat o corectă analiză a stării de fapt și a dreptului aplicabil în speță, și față de cele ce precedă, Curtea va reține că sentința este susceptibilă de modificare dat fiind motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 și rezultatul cercetării judecătorești efectuată din prisma art. 3041 C.pr.civ., sens în care în temeiul art. 61 alin. 3 și art. 78 alin. 1 din L. nr. 360/2002 rap. la art. 106 din L. nr. 188/1999, art. 29 și art. 20 alin. 3 din L. contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 312 C.pr.civ. se va admite recursul și ca o consecință se va modifica în tot sentința atacată în sensul că se va admite acțiunea formulată de reclamantul R. G. I. L. și drept urmare se va anulara dispoziția șefului inspectoratului nr. S/1554938 din (...) se va dispune reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținută și pârâtul va fi obligat la plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de care acesta a fost lipsit ca urmare a destituirii de către I. J. al P. de F. M..
Totodată, conform art. 274 alin. 1 C.pr.civ. pârâtul va fi obligat și la plata sumei de 2.306,45 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în ambele instanțe reprezentând onorariu avocațial (f. 83 dos. fond, f. 17 dos. recurs) taxă judiciară de timbru și timbru judiciar (f. 18 dos. fond și f. 15 dos. recurs).
P. A. MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul R. G. I. L. împotriva sentinței civile nr. 288 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o modifică în întregime, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul R. G. I. L.
Dispune anularea dispoziției șefului inspectoratului nr. S/1554938 din (...), reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținută, precum și plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale de care acesta a fost lipsit ca urmare a destituirii de către I. J. al P. de F. M., pe care îl obligă și la 2306,45 lei, cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 03 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. D. R.-R. D. L. U.
G. M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. I. V.
