Decizia nr. 3451/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3451/2012
Ședința publică de la 03 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U. Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâții P. C. Ș. și C. Ș. PRIN
P., împotriva sentinței civile nr. 101/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al
Tribunalului B.-Năsăud, în contradictoriu cu reclamanta Ș. O., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) contestație dispoziție de imputare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere excepția invocată de intimat prin întâmpinare, referitoare la nulitatea recursului, după deliberare, urmează a o respinge, apreciind că recursul este motivat prin însăși declarația de recurs, conform art. 304, pct. 8 și 9 C. Pr. Civ., astfel încât, nemaifiind alte cereri de solicitat, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 101/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Ș. O. în contradictoriu cu pârâții P. C. Ș. și C. Ș. prin primar, și în consecință, s-a anulat, ca nelegal actul administrativ - Dispoziția nr.7 din (...) emisă de pârâtul P. comunei Ș. în ceea ce o privește pe reclamantă; au fost obligați pârâții în solidar să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 400 lei.
Tribunalul B.-Năsăud a apreciat că dispoziția de imputare trebuia să îndeplinească condițiile specifice de fond și formă ale actului administrativ individual, să arate temeiul legal și factual al emiterii actului, să individualizeze suma de plată precum și funcționarul public căruia trebuia să i se impute.
Dispoziția de imputare contestată menționează că se impută sumele acordate nelegal care au fost constatate de camera de C. a jud.B.-Năsăud. În condițiile în care procesul verbal și decizia care au stat la baza emiterii dispozițieia tacate nu i-au fost comunicate reclamantului și deci, nu îi sunt opozabile în anexa la dispoziția de imputare trebuiau individualizate sumele plătite nelegal atât ca și natură cât și ca și cuantum.
Prin urmare, instanța de fond în conformitate cu art.85 și 109 din Legea
188/1999 raportat la art.18 din Legea 554/2004 a dispus anularea dispoziției de imputare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs C. Ș. și P. comunei Ș. solicitând modificarea în totalitate a sentinței cu consecința respingerii cererii formulată de reclamanta Ș. O. În cazul de față, apreciază recurentul nu se impută vreo pagubă patrimonială nefiind vorba de daune cauzate angajatorului de către angajat și se dorește recuperarea unor sume de bani acordate inițial în mod nelegal, iar suma nedatorată are la bază constatările făcute de Curtea de C.
Intimata Ș. O. a depus întâmpinare solicitând în principal constatarea nulității recursului dat fiind incidența prevederilor art.302/1 lit.c și ale art.303 alin.1 și 306 alin.1 C.proc.civ., iar în subsidiar respingerea recursului ca nefondat cu cheltuieli de judecată.
Se susține că recursul nu este motivat deoarece recurenții s-au raportat prin criticile aduse la o cu totul altă sentință iar în ceea ce privește motivele de recurs, recurenta nu a motivat recursul prin declarația sa. Pe fondul recursului se susține că acordul colectiv a dobândit putere de lege, nu s-a constatat nulitatea clauzelor contractuale și de altfel atribuțiile Curții de C. nu se circumscriu la a declara modul unilateral ca acte juridice încheiate de terțe persoane.
Dispoziția atacată nu are exigențele pe care trebuie să le îndeplinească un titlu executor și nu conține elementele necesare pentru a se putea efectua un control judecătoresc eficace.
În ceea ce privește excepția nulității recursului, aceasta a fost respinsă în
ședința publică din 3 mai 2012.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Sub aspectul criticilor deduse de către recurentă, Curtea constată că aspectele semnalate și reținute de către instanța de fond nu au fost atacate de reclamant nici pe cale directă prin intentarea unui contencios de legalitate împotriva deciziei Curții de C. și nici pe calea prevăzută de art. 4 din Legea nr.
554/2004 în litigiul pendinte.
Astfel, premisa emiterii actului administrativ în cauza pendinte este dată de reținerea incidenței art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. cu modificările și completările ulterioare.
Astfel, conform acestui text legal, în situațiile în care organele de audit extern ale Curții de C. constată existența unor abateri de la legalitate și regularitate, care au determinat producerea unor prejudicii, comunică conducerii entității publice auditate această stare de fapt iar stabilirea întinderii prejudiciului și dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia devin obligație a conducerii entității auditate.
Așa fiind, în aplicarea acestor dispoziții legale și cu trimitere la dispozițiile art. 84 alin. 1 lit. b din Legea privind Statutul funcționarilor publici, conducătorul entității auditate este obligat să emită decizie de imputare prin care să stabilească în concret suma de recuperat de la funcționarul public care prin premisă a beneficiat necuvenit de sumele stabilite pe calea controlului și care au fost acordate fără temei legal.
Din această perspectivă, Curtea nu poate reține ca motiv de nelegalitate a actului administrativ de imputare aspectul formal reținut de instanța de fond, respectiv acela al emiterii unei act colectiv de imputare pentru mai mulți funcționari nu are relevanță de vreme ce din Anexa nr. 1 rezultă în mod foarte clar suma imputată.
Împrejurarea că actele premergătoare emiterii dispoziției de imputare nu au fost comunicate reclamantei nu conduce la reținerea nelegalității acesteia căci reclamantul, în calitate de terț față de aceste acte administrative, are la îndemână posibilitatea de a le contesta fie pe calea prevăzută la art. 4 din Legea contenciosului administrativ fie pe calea prevăzută la art. 1 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 8 alin. 1 din aceeași lege.
Pe cale de consecință, din această perspectivă conducerea unității auditate, în ipoteza în care actul de control nu este atacat sau anulat, îi rămâne conform art. 33 alin. 3 din Legea nr. 94/1992 doar obligația de a stabili întinderea prejudiciului și persoana răspunzătoare recurgând la mijloacele legale pentru recuperarea acestuia.
Dincolo de aceste considerații, Curtea observă că apărările reclamantei conform cărora sumele de bani de care a beneficiat acesta nu s-au datorat deoarece contractul colectiv de muncă ori acordul colectiv din cadrul unităților publice prin care se stabilesc drepturi salariale nu pot înfrânge dispozițiile legale, acestea fiind unica bază legală de stabilire a îndemnizației și a celorlalte drepturi de natură salarială, Curtea reține că aceste apărări sunt neîntemeiate.
Împrejurarea că printr-un acord colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile în afara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților, și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar. În același timp și pe baza aceleași rațiuni o atare convenție nu poate fi opusă cu succes nici instanței judecătorești.
Din această perspectivă, Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Față de cele ce precedă, Curtea aplicarea art. 109 din Legea nr. 188/1999 rap. la art. 20 alin. 3 din legea nr. 554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ. va admite recursul declarat de C. Ș. și P. C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 101 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud, pe care o va modifica în sensul că va respinge cererea reclamantei Ș. O.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C. Ș. prin P. și P. C. Ș. împotriva sentinței civile nr. 101/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-Năsăud , pe care o modifică în sensul căr espinge cererea reclamantei Ș. O..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
M. D. R. R. D. L. U. M. T.
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
