Decizia nr. 357/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 357/2012
Ședința data de 18 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. P. T. S. (F. SC O. S. S.) împotriva sentinței civile nr. 3312 din 5 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu pârâta A. N. DE A. F. - D. G. A F. P., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta prin avocat B. D., lipsind intimata-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 10 și art. 17 din Legea nr. 554/2004 și art. 218
C. pr. fiscală, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar al întâmpinării depusă de partea adversă.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 3312/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, așa cum acesta a fost formulat, casarea sentinței recurate în temeiul art. 304 al.
5 și 7 C.pr.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței atacate.
Susține că din întreaga probațiune existentă la dosar, instanța de fond, în exercitarea rolului activ, putea să observe că în fapt, emiterea deciziei de impunere a fost făcută de către organul fiscal fără să se ia în considerare unele aspecte evidente la momentul controlului. Cheltuielile deductibile, pe care le apreciază că trebuiau să fie înregistrate și care ar fi avut influență asupra impozitului pe venitul datorat statului și reținut ca nedatorat de către organul fiscal, au fost evidențiate încă de la momentul controlului. Organul fiscal, prin decizia emisă, nu menționează că nu ar fi cunoscut existența acestor cheltuieli ci invocă art. 63 din OMFP nr.
3055/(...) care menționează că recurenta ar fi putut să aducă modificări și să refacă situațiile financiar contabile.
Întrucât organul fiscal se afla în posesia tuturor documentelor contabile ale societății avea posibilitatea să verifice corectitudinea calculului efectuat de către reclamantă, decizie de impunere urmând să se raporteze la toate scriptele depuse la momentul controlului.
Cu privire la TVA apărătorul recurentei apreciază că interpretarea cadrului legislativ de către organul fiscal și însușită de către instanță a fost eronată, nefiind analizate toate documentele prezentate de reclamantă. F. că una dintre facturi are menționat eronat codul fiscal al unui partener, nu înseamnă că acea factură nu reprezintă un element justificativ, față de care organul de control, în mod superficial a menționat că nu poate fi luată în considerare. Mai mult, legea contabilității prevede faptul că se pot opera îndreptări de erori materiale.
Prin urmare se impunea refacerea documentului și aprecierea că situațiile au fost corect depuse, iar nu să nu se ia în calcul TVA-ul dedus. Prin raportare la prevederile art. 94 Cod fiscal și art. 80 C. pr.fiscală stabilirea corectă a unei baze de calcul ar fi determinat inexistența TVA-ului datorat.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3312 din 0(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins plângerea formulată de către contestatoarea S. P. T. S. în contradictoriu cu intimata A. N. DE A. F., D. G. A F. P. C. împotriva Deciziei nr.121/(...) emisă de intimată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Corectarea erorilor privind amortizarea mijloacelor fixe constatate numai cu data de (...), data la care a început controlul puteau fi corectate de către petentă începând de la această dată chiar dacă inspecția fiscală era începută deoarece verificarea impozitului pe profit s-a făcut numai până la data de (...).
Această obligație este stabilită de către O. nr. 3. în sarcina petentei prin prevederile alin.2 pct.63 care precizează: „Corectarea erorilor se efectuează la data constatării lor";.
Codul TVA înscris pe facturile emise sub antetul Howart & Co
International Heavy Transport Services LTD nu aparține acestui furnizor si nu reprezintă documente justificative, astfel că potrivit prevederilor art. 21 alin.4 lit.f din Codul fiscal cheltuielile înregistrate de petentă nu sunt deductibile la calculul profitului impozabil si al impozitului pe profit.
In ce privește impozitul pe profit si TVA, petenta nu aduce argumente si nici documentele justificative prevăzute de lege.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC P. T. S. (F.
SC O. S. S.) solicitând
In principal
Casarea sentintei instantei de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente. Temei de drept art. 304 alin 5 și 7 C.pr. civ.
În subsidiar
Modificarea intru totul a Sentintei Civile nr. 3312/2011 si admiterea contestatiei formulata de reclamantă in dosarul nr. (...) in sensul anularii in totalitate a Deciziei nr. 121/(...) si pe cale de consecinta anularea Deciziei de
I. nr. 294/(...) privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emisa de catre A. N. de A. F., D. G. a F. P. C. în motivare s-a arătat că:
1. Casarea instanței de fond apreciază ca se impune deoarece sentinta nu a fost motivata, respectiv nu au fost aratate motivele" de fapt si de drept care au determinat solutia instantei de judecata.
Prin sentinta instantei de fond, instanta nu face decat sa reia punctual sustineri ale paratei intimate, dar fara insa a oferi in acest fel o motivare proprie a instantei asupra hotararii, mai exact sustine ca nu au fost aratate motivele de fapt si de drept care au format convingerea instantei in vederea respingerii plangerii petentei si in nici un caz nu s-au inlaturat motivat solicitarile reclamantei.
Asa cum mentiona si in cadrul plangerii formulate, sumele de plata ale petentei au fost determinate in opinia organului fiscal de neinregistrarea corespunzatoare a amortizarii (pentru situatia impozitului pe profit, accesorii si penalitati), cat si pentru "asa-zisa nepredare/neintocmire corespunzatoare de documente" (pentru suma reprezentand TVA de plata in sarcina reclamantei, plus accesorii).
Prin plangere, a invederat aplicabilitatea in cauza a dispozitiilor art. 7 ale C. de procedura fiscala care mentionau/mentioneza rolul activ al organului fiscal in vederea determinarii corecte a situatiei fiscale a contribuabilului (punctul 2 art. 7 C. Pr. F.).
Din aceeasi perspectiva a invederat instantei si dispozitiile art. 19 alin.
1 Reguli generale din C. fiscal care arata in mod expres ca "profitul impozabil se calculeaza ca diferenta intre veniturile realizate din orice sursa si cheltuielile efectuate in scopul realizarii de venituri".
Raportat la aceste dispozitii legale invocate, dar si la toate celelalte reglementari legale aplicabile despre care a facut vorbire in plangere, apreciază ca doar simpla evocare de catre instanța de judecata ca si motivare si temei al hotararii a OMFP nr. 3055/(...) nu poate sa constituie temei legal la o calcularea "eronata" a impozitului pe venit. C. eronata a impozitului sustine ca a fost determinata de insusi organul fiscal care nu a luat in seama cheltuieli recunoscute, existente si acceptate in fapt atat de petenta cat si de organul de control.
Prin D. nr. 121/(...) cat si prin D. de I. nr. 294/(...), intimata nu face nicio referire la modalitatea de calculare si inregistrare a amortismentelor evidentiate in mod corect in contestatia ce a fost adresata organului fiscal (sub forma de tabel) . Aceeasi reiterare a calculului corect al amortismentului si influenta acestor cheltuieli asupra impozitului pe profit au fost retinute si evidentiate si in plangerea adresata instantei de fond.
Cu alte cuvinte, prin scriptele depuse nu a evidentiat numai cadrul legal care i-ar fi permis evidentierea corecta in situatiile financiar-contabile a cheltuielilor cu amortismentul, ci si influenta directa a amortismentului asupra impozitului pe profit, evidentiind calculului acestor cheltuieli si refacerea situatiilor financiar-contabile.
Apreciază ca organul de control , in virtutea dispozitiilor legale deja invocate, trebuia sa ia act doar de aceste cheltuieli si de situatiile financiar- contabile refacute cu respectarea legislatiei in vigoare, urmand a constata in consecinta faptul ca recurenta nu datoreaza impozit pe profit si bineinteles sumele accesorii calculate la acesta.
Corectarea situatiilor financiar-contabile, ca obligativitate stabilita si in sarcina organului fiscal la momentul derularii controlului fiscal efectuat, este prevazuta si de reglementarile contabile din 17 noiembrie 2005 conforme cu Directiva a 7-a a Comunitatii Europene, dar si in Ghidul pentru intelegerea si aplicarea SIC - IAS 8 editat de C. in 2004.
Sustine ca incidenta/neincidenta acestor dispozitii legale nu au fost in nici un fel analizata de instanta de judecat, cu atat mai putin ele nu au fost respinse motivat de instanta de judecata, pentru a putea determina pe cale de consecinta ca doar sustinerile intimatei ar fi corecte, temeinice, legale (OMFP nr. 3055/(...)).
2).Referitor la sumele retinute ca si TVA de plata si neachitat de recurenta, subliniază ca au avut la baza neluarea in considerare a unor facturi sau a unor documente care justificau transporturi efectuate de recurenta.
Sustine ca si pentru aceasta situatie, interpretarea cadrului legislativ de catre organul fiscal si mai apoi insusita de catre instanta de judecata a fost excesivă si fara a se analiza toate documentele prezentate de reclamanta recurenta.
Altfel spus, pe calea prezentei reiterează cele aratate in cadrul contestatiei si mai apoi a plangerii formulate in sensul ca transporturile au fost legal efectuate si aveau la baza documente justificative inregistrate in contabilitatea reclamantei. F. ca nu este scris corect pe o factura un element cum este de exemplu codul fiscal al unuia dintre parteneri, nu inseamna ca acea factura nu reprezinta un document justificativ, putând fi vorba cel mult de o eroare materiala.
In sustinerea celor mentionate mai sus, solicita a se avea în vedere dispozitiile art 21, alin 4, lit f) din Codul fiscal care prevede: "cheltuielile înregistrate în contabilitate, care nu au la bază un document justificativ, potrivit legii, prin care să se facă dovada efectuării operațiunii sau intrării în gestiune, după caz, potrivit normelor" .
Ca urmare nu se mentioneaza nicaieri in acest articol cum ca o factura isi pierde calitatea de document justificativ daca are scris un cod de TVA incorect.
Mai mult decat atat, in ceea ce priveste carnetele TIR solicitate de catre instanta in original, precizează ca acest lucru este imposibil de realizat
(pentru unele situatii) atat timp cat legislatia in domeniu prevede ca aceste carnete se predau de vanzator sau cumparator, iar reclamanta intimata a fost simplu intermediar.
II. In susbsidiar, apreciază ca se impune modificarea sentintei instantei de fond in cauza atat timp cat sentina atacata a fost pronuntata cu incalcarea dipozitiile procedurale prevazute de art. 304 alin. 9 C. Pr. Civ., instanta neexercitandu-si rolul activ reglementat prin normele de drept comun in vigoare, care ii permit sa interpreteze dispozitiile legislative aplicabile.
Toate cele mentionate si pentru situatia casarii sentintei isi gasesc aplicabilitatea pentru modificarea hotararii instanței de fond.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) contestatoarea S. P. T. S. C.-N. a solicitat în contradictoriu cu intimata A. N. DE A. F. - D. G. A F. P. C. anularea în totalitate a Deciziei nr. 121/(...) si a Deciziei de impunere nr.
294/(...) privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală.
Prin D. de impunere nr.294/(...), cu referire la tva si impozit pe profit s-a stabilit in sarcina petentei o diferența suplimentara in suma totala de
522.326 lei reprezentând :
- diferența suplimentara de impozit pe profit in suma de 99.848 lei
- majorări de întârziere in suma de 102.192 lei, aferente diferenței suplimentare de impozit pe profit
- diferența suplimentara de TVA in suma de 132.762 iei
- majorări de întârziere in suma de 187.524 lei, aferente diferenței suplimentare de tva.
Contestația formulată împotriva deciziei de impunere a fost admisă în parte, prin decizia nr. 121/(...) a DGFP C., constatându-se că petenta nu datorează suma totală de 135.442 lei, diferență TVA și accesorii aferente.
Prin sentința recurată, tribunalul a respins acțiunea, cu motivarea mai sus redată, însă, prin raportare la specificul speței, respectiv la multitudinea aspectelor relevate prin acțiunea petentei, care necesitau, fiecare, o analiză punctuală, prin prisma stării de fapt redate prin raportul de inspecție fiscală, Curtea apreciază că este întemeiată critica principală adusă prin recurs, în sensul în care în cauză sunt incidente prev. art. 304 pct. 5 și 7
C.pr.civ., modul de rezolvare al conflictului de către prima instanță nefiind unul care să respecte exigențele procedurale în materie.
Curtea apreciază că o astfel de abordare încalcă principiile referitoare la dreptul la un proces echitabil, consfințit de prev. art. 6 parag. 1 din
C.E.D.O., în ceea ce privește obligația instanțelor de a motiva în fapt și în drept soluția adoptată, deziderat transpus în textul art. 261 alin. 1 pct. 5
C.pr.civ.
Astfel, din punct de vedere formal, sentința atacată este nemotivată. Obligația motivării soluțiilor adoptate de către instanțele judecătorești a fost impusă de cerințele unei justiții bune și eficiente, în cadrul căreia interesele părților și ale marelui public trebuie să fie în mod adecvat luate în considerare, pentru a asigura cel mai ridicat grad posibil de legalitate și echitate.
Așadar, în privința conținutului motivării, art. 261 C. pr. civ. impune ca hotărârea să cuprindă, inter alia, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Procesul de deliberare al instanței nu poate fi considerat efectiv decât dacă temeiurile care se găsesc la baza solicitării sunt într-adevăr examinate de organul jurisdicțional.
Lipsa motivării împiedică orice cenzură judiciară a legalității sentinței atacate și constituie un viciu fundamental și o cauză de nulitate a actului jurisdicțional.
În opinia Curții, motivarea este deficientă pe considerentul că s-a apreciat, în mod lacunar, că nu au fost aduse argumente și nici documentele justificative prevăzute de lege, nefiind astfel analizate în mod corespunzător pretențiile deduse judecății, din perspectiva stării de fapt descrise în RIF, cu luarea în considerare a faptului că reclamantei i s-au imputat sume suplimentare ce rezultă din derularea unor operațiuni diferite, fiecare astfel de situație având specificul ei.
Neluarea în considerare a acestei împrejurări echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, fiind incidente prev. art. 312 alin. 2 și 5
C.pr.civ., în condițiile în care instanța de recurs a fost pusă în imposibilitate de a exercita controlul judiciar, datorită nemotivării hotărârii.
Ca atare, cauza va fi trimisă spre rejudecare, tribunalul urmând a analiza legalitatea și temeinicia pretențiilor formulate, prin prisma apărărilor punctuale invocate de către pârâtă și a contraargumentelor reclamantei.
De asemenea, se va analiza utilitatea completării probațiunii administrate deja la fond, la care, de altfel, nu s-a făcut nicio referire în motivarea sentinței, deși au fost făcute demersuri pertinente, cel puțin în sensul identificării carnetelor TIR ce au fost returnate de către reclamantă (f. f. 19-26, vol. II), eventual prin efectuarea în cauză a unui raport de expertiză contabilă, care să indice, prin luarea în considerare a tuturor criticilor petentei, dacă actul de impunere este corect și legal întocmit, respectiv dacă sumele contestate sunt realmente datorate.
Astfel, se impune a fi verificată corectitudinea înregistrării amortizărilor în contabilitate in exercițiile financiare 2004 -2008, cu privire la care se susține că a fost doar parțial înregistrat in contabilitate de către directorul economic, fapt care a condus la deformarea rezultatelor financiare, urmând a se stabili dacă într-adevăr i se poate imputa petentei că nu a procedat ea însăși la corectarea evidenței contabile, cu atât mai mult nu este de neglijat că și organele fiscale trebuia să dea dovadă de rol activ, în vederea corectei determinări a situatiei fiscale a contribuabilului.
De asemenea, o analiză detaliată și punctuală trebuie făcută și cu privire la cuantumul TVA calculat stabilit suplimentar, calculat cu justificarea lipsei de documente justificative (carnete TIR sau altele), date fiind atât cele mai sus expuse, cât și susținerile din contestație și din acțiunea introductivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de SC P. T. S. (F. SC O. S. S.) împotriva sentinței civile nr. 3312 din 5 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 18 ianuarie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: P. U.
