Decizia nr. 366/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 366/2012
Ședința din data de 18 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. M. împotriva sentinței civile nr. 381 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu pârâta C. T. DE P. B.-N., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) salarii compensatorii.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 ianuarie 2012, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.381 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al
Tribunalului B. N. a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta B. M. împotriva pârâtei C. J. de P. B.-N. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantei o compensație egală cu cinci salarii lunare de care reclamanta a beneficiat la data eliberării sale din funcția publică de execuție de referent superior.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că prin acordul colectiv la nivelul C. J. s-a prevăzut ca la încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariată se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și de cel mult cinci salarii lunare.
Potrivit art.28 din HG nr.833/2007 privind normele de organizare și funcționare a comisiilor paritare și încheierea acordurilor colective, emise în baza prev.art. 73(3) din L. nr. l88/l999 rep., privind statutul funcționarilor publici și art. VII (l) lit.c din L.25l/2006 pentru modificarea și completarea legii nr. l88/l999 rep., „ executarea acordului colectiv este obligatorie pentru ambele părți. N. obligațiilor asumate atrage răspunderea civilă și, după caz, disciplinară a părților care se fac vinovate de aceasta";.
Deși textul art.l3 alin.3 din Acordul colectiv este oarecum lacunar în ceea ce privește obligația instituției publice(C.J.P. B.-N.), folosind expresia „ se poate solicita";, această formulare nu poate denatura intenția comună a părților contractante ca în cazul unor disponibilizări (neimputabile funcționarilor publici), aceștia să poată beneficia de o compensație egală cu cel puțin un salariu și cel mult cinci salarii, drept căruia îi incumbă obligația angajatorului de a plăti această compensație în situația prescrisă de text.
Această interpretare poate fi dată și prin aplicarea disp.art. 977 și urm.C.civ.
Dar în speță, intimata CJP B.-N. nu contestă dreptul reclamantei la compensația solicitată și nici întinderea acesteia (egală cu cinci salarii lunare), însă faptul că această compensație nu se poate achita întrucât L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2. nu ar fi prevăzut asemenea fonduri, nu-i este imputabilă reclamantei, fiind în sarcina angajatorului de a lua măsurile necesare pentru corelarea măsurilor de reducere a unor posturi cu obligația ce- i revine din cele prevăzute de lege ori asumate prin contracte (în speță, acordul colectiv).
Din copia contractului de muncă, rezultă că reclamanta, a fost angajată din data de (...) în funcția de referent treapta I la aceeași instituție publică ce și- a schimbat denumirea sau s-a reorganizat de mai multe ori (fosta Direcție pentru Probleme de M. și O. S.), a ocupat pe rând mai multe funcții de referent având o vechime totală în muncă de peste 9 ani, astfel că o disponibilizare după activitatea prestată în câmpul muncii, o îndreptățește la plata compensației prevăzute în Acordul Colectiv.
De altfel, așa cum a arătat și reclamanta, în speță sunt incidente și prev.art.l din Protocolul l adițional la C. E. a D. O. care prevede că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, noțiunea de bun fiind apreciată ca orice valoare patrimonială ca ansamblu de interese ce decurg din raporturile cu conținut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv și licit să le dobândească. In concepția jurisprudenței C., instituțiile de drept public sunt asimilate în dreptul intern, într-o mare măsură, statului, astfel că refuzul de a se acorda sumele de bani aferente acestor drepturi prevăzute într-o lege, constituie încălcarea art.l din Protocol și art.6 din Convenție, dacă nu poate fi justificată printr-una din excepțiile prevăzute în acest articol.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs pârâta susținând că în cauză nu se poate susține un refuz în onorarea solicitării câtă vreme s-a subliniat imposibilitatea efectuării acestora generată de absența unei baza legale care să permită realizarea dreptului pretins. În lipsa unor prevederi legale bugetare instituția nu poate dispune de alocarea unor sume distincte indiferent sub ce titularizare dacă ele nu sunt înscrise în sfera sumelor disponibile în exercițiul financiar al anului respectiv. F., administrarea ,angajarea și utilizarea fondurilor publice fac obiectul legii finanțelor publice conform căruia angajarea cheltuielilor bugetare se face numai în limita creditelor bugetare aprobate conform legii. L. bugetului de asigurări sociale pe anul 2010 nu ar fi prevăzut asemenea fonduri. În același sens sunt și prevederile conținute de acordul colectiv - în cazul disponibilizării funcționarului public i se pot acorda salariile conform legislației în vigoare în limita prevederilor bugetare. Ori acordurile colective se încheie după aprobarea bugetului autorității sau instituției publice pe o perioadă determinată de regula corespunzătoare exercițiului bugetar astfel cum este prevăzut la art.26 din HG nr.833/2007.
Totodată se arată ce cele statuate prin clauzele acordurilor colective nu pot excede sau după caz nu pot stabili îngrădirea drepturilor și obligațiilor reglementate prin lege sau drepturi ori obligații suplimentare față de cele reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu.
Analizând recursul declarat Curtea reține următoarele:
Prin demersul introductiv de instanță intimata a solicitat obligarea pârâtei la plata unei compensații egale cu cinci salarii în considerarea că la data de (...) a fost eliberată din funcția publică de inspector în temeiul L. nr.188/1999 iar prin acordul colectiv încheiat în temeiul acestui act normativ și al HG nr.833/2007 pe anul 2010 s-a prevăzut expres prin art.13 că la încetarea contractului se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult cinci salarii lunare.
Pentru a stabili legalitatea sumelor solicitate prin contractul invocat trebuie avut în vedere dispozițiile actelor normative invocate prin demersul introductiv. Atât art.72 din L. nr.188/1999 și HG nr.833/2007, art.22 invocate de intimată prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, integritatea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la practica celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici. Prin cele statuate nu se găsește și posibilitatea negocierii salariilor sau sume de bani cu caracter de compensații întrucât din punct de vedere al L. nr.188/1999 salariile și alte drepturi bănești pentru categoria de funcționari publici sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea respectiv încheierea de acorduri este condiționată de respectarea dispozițiilor legale și se rezumă în cazul funcționarului doar la măsuri de protecție a muncii și nu la sume de bani respectiv prestații suplimentare la încetarea/eliberarea din funcție.
În cauză cele invocate a fi fost aprobate nu vizează măsuri în sensul actelor normative, măsuri ce pot fi negociate. Prin urmare în condițiile în care sumele solicitate nu fac parte din cele expres reglementate de art.72 în mod greșit se susține de intimată și se reține de instanță că sumele compensatorii ar fi justificate. Acordarea unor sume de bani este justificată pe baza principiului legalității. Ori legea nu prevede posibilitatea acordării plăților compensatorii și nici posibilitatea încheierii de acorduri pentru salarii sau sume suplimentare în cazul funcționarului public.
Legat de aceasta se susține că acordurile sunt obligatorii. Într-adevăr actele normative menționate prevăd că sunt obligatorii, însă această obligativitate trebuie raportată la legalitatea actului mai exact a conformitatii acordului cu legea. Or asa cum s-a arătat legea nu prevede decât posibilitatea luării de măsuri prin acorduri pentru protecție socială în cazul funcționarilor iar acordul evocat privește nu măsuri ci drepturi bănești suplimentare drepturi ce sunt acordate doar prin lege. Ca atare nefiind prevăzută negocierea drepturilor banesti prin acord în mod corect susține recurenta că acordurile nu baza legala.
Evident se poate susține că prin acordul încheiat s-a creat o speranta legitimă. Chiar dacă prin acord s-a născut o speranta titularilor aceasta nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept.
Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept or L. nr.188/1999 și legea salarizării funcționarului public sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. - a se vedea cauza Sunday Times contra Regatului unit, cauza Rotaru împotriva României.Pe de alta parte trebuie avut in vedere ca prin actul invocat prin demersul introductiv nu s-a prevazut nici un criteriu pentru a se acorda plati , un mod de calcul in functie de care sa se aprecieze de ce unu sau cinci salarii se pot acorda. In lipsa unor criterii obiective si de vreme ce legea nu prevede un cuantum ,un mod de calcul si nici posibilitatea negocieri de drepturi banesti nu se poate vorbi de un drept cert ,castigat. Daca sar acepta o obligatie in lipsa unor criteri ,a unor norme exprese de cuantificare,de calcul ar insemna sa se nesocoteasca decizia C. Constitutionale nr.820/2008.
Așadar față de cele arătate în baza art.312 C.pr.civ., coroborat cu art.20 din L. nr.554/2004 și dispozițiile L. nr.188/1999 Curtea va admite recursul și va modifica hotărârea conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE:
Admite recursul declarat de C. T. DE P. B.-N. împotriva sentinței civile nr.
381 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta B. M.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond.V. C
