Decizia nr. 370/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 370/2012
Ședința publică de la 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. J. PENTRU P.
S. S., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta P. M., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3298/(...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei, P. M. și a fost obligată pârâta A. J. pentru P. S. S. să elibereze reclamantei adeverința care să cuprindă toate sporurile de care reclamanta a beneficiat în cadrul SC Filatura de B. SA
Z., precum și stagiile de cotizare corespunzătoare acestor sporuri.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Pornind de la dispozițiile art. 5 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice conform cărora „ capacitatea de folosință este capacitatea de a avea drepturi și obligații˝, capacitatea procesuală de folosință poate fi definită ca fiind aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual.
Capacitatea de folosință a persoanei juridice guvernată de principiul specializării conform art.34 din Decretul nr. 31/1954 încetează odată cu încetarea acesteia prin comasare, divizare totală sau dizolvare.
Prin urmare, față de acest refuz fățiș, și în egală măsură, actual , acțiunea reclamantei nu poate fi paralizată prin faptul că aceasta nu ar fi urmat procedura prealabilă prev. de art. 7 din L. nr. 5. ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în L. nr. 5..
Instituind procedura prealabilă, legiuitorul a avut în vedere să ofere organului administrativ posibilitatea de a rezolva probleme reclamate de cei ce se consideră vătămați într-un drept al lor, nicidecum de a obstrucționa accesul acestora din urmă la justiție, prin apărări formulate de către un organ administrativ care refuză în continuare ,nejustificat, să dea curs solicitării întemeiate a unui petiționar.
Pârâta A. J. pentru P. S. S. este depozitara documentelor solicitate de către reclamantă, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanta nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
În aceste circumstanțe, acțiunea reclamantei apare ca fondată și a fost admisă în consecință de către instanță.
Față de cele ce preced instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. J. PENTRU
P. S. S. solicitând a admite recursul și a desființa sentința menționată ca nelegală și netemeinică.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta, în principal, că, raportat la data comunicării răspunsului către reclamantă, cererea acesteia a depășit chiar și termenul de decădere de un an prevăzut de L. nr. 5..
In consecință, cererea reclamantei trebuia respinsă ca fiind tardiv introdusă pentru depășirea termenelor avute În vedere de L. nr. 5.. Această excepție nici nu a fost analizată de instanța de judecată.
Critică, de asemenea sentința civilă și sub aspectul obligării A. S. la eliberarea stagiilor de cotizare corespunzătoare sporurilor primite de reclamantă.
Această obligație instituită în sarcina A. S. este imposibil de îndeplinit datorită faptului că pârâta nu este emitenta statelor de plată, nu este succesoarea în drepturi a fostei unități desființate și nu deține documente și date din care să rezulte contribuțiile achitate statului de fosta societate comercială desființată. Mai mult de atât, nu poate confirma sau infirma că au fost achitate contribuțiile sociale către bugetul de stat.
De asemenea, nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care dispozițiile HG nr. 1285/2008 nu prevăd atribuții în acest sens.
A. S. preluând o parte din atribuțiile fostei DMPS S., nu are atribuții legate de eliberarea de adeverințe din care să reiasă sporurile de care a beneficiat în calitate de salariat a fostei SC Filatura de B. SA Z.
Preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din (...) a
M.ui M. aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC Filatura de B. SA Z. A., în L. nr. 1.-L. A. N. în forma inițială a fost instituită obligația ca "în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la directiile judetene ale acestuia". Numai ulterior, prin L. nr. 3., L. A. N. a fost modificată în sensul că "în cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotiza re la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de către casele judetene de pensii."
În perioada de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. și până la apariția L. nr. 3., structura organizatorică a M.ui M. a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Dacă observăm derularea acestor schimbări, la data preluării unei părți din arhiva fostei SC Filatura de B. SA Z. ((...)), L. nr. 1. a făcut referire la direcțiile generale de muncă și protecție socială, direcții ce nu aveau în competența lor atribuții legate de pensii, ci acestea au revenit caselor de pensii. A., în perioada amintită 2001-2002 L. A. N. a făcut referire la D. generale de muncă și protecție socială, neținând seama de modificările intervenite la nivelul M., astfel sarcina de a elibera copii, certificate privind drepturile de asigurări sociale revenind caselor de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua "documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați În sistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care În condițiile legii, se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii În raza cărora și-au avut sediul aceștia"
« Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare Întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă Încadrarea locurilor de muncă În grupa I sau II de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă ». La solicitarea DMPS S.. Casa de P. S. cât și Casa N. de P. au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea L. nr. 1., modificare ce s-a produs În anul 2006.
Prin Ordonanța de urgență a G. nr. 3., aprobată cu modificări prin L. nr. 4., art. 18 din L. nr. 1. a fost modificat În sensul « În cazul desființării, În condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele ... , cu valoare practică, În baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de A. N. sau de directiile judetene ale A. N..» În consecință, obligația de a prelua și implicit de a elibera copii, extrase și certificate privind drepturile referitoare la stagiile de cotiza re revin Direcției Județene a A. N., instituție care refuză preluarea acestei arhive invocând lipsa de personal și spațiu precum și alte aspecte care nu au nici o relevanță. OUG nr. 3. a fost adoptată tocmai pentru a Înlătura crearea unei incompatibilități Între activitatea de bază specifică instituțiilor ce dețin astfel de arhive și activitatea de eliberare a adeverințelor ce stau la baza stabilirii drepturilor de asigurări sociale. Activitatea de bază specifică a A. S. este În domeniul asistenței sociale și politicilor familiale și nicidecum aceea de a elibera dovezi referitoare la stagiile de cotiza re ale foștilor salariați ai societăților comerciale desființate, așa cum reiese din Statutul de organizare și funcționare al ANPS și A. teritoriale.
După preluarea acestei arhive DMPS S. În anul 2001, a efectuat numeroase demersuri pentru intrarea În legalitate către CJPAS S., CNPAS, MMPS și Direcția J. a A. N. În vederea predării acesteia instituțiilor abilitate de lege să elibereze stagii de cotizare cetățenilor. Dar toate aceste demersuri nu au avut nici o finalitate, Î. instituțiile În drept să preia această arhivă au motivat refuzul prin lipsa de spațiu și personal, apariția unei noi reglementări și alte asemenea motivații fără suport legal. Problema acestei arhive este cunoscută atât la nivel local cât și la nivel central, dar nu s-a găsit Încă nici o soluție care să rezolve această situație.
Extinderea aplicării L. nr. 1., respectiv obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje În activitatea instituției, Î. nu dispune de spațiu și nici de personal specializat (numărul total de salariați ai A. S. este de 20 de persoane). Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat În profesia de arhivar, Î. documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
În statul de funcții al instituției pârâte nu este cuprins un compartiment de arhivă și nici un salariat nu se Încadrează În prevederile art. 24 din L. nr. 1. Î. nu este necesar pentru arhiva proprie a instituției. Potrivit art. 24 din L. A. N. « Formarea, atestarea și perfecționarea personalului de specialitate din A. N., cât și din celelalte unități creatoare și deținătoare de documente de arhivă se realizează prin F. de A. și prin Ș. N. de P. A.. Eliberarea unor asemenea adeverințe prin care să se certifice stagii de cotizare trebuie făcute numai de către persoane specializate și numai cu avizul A. N.
Învederează instanței, că odată cu desființarea DMPS S. și preluarea atribuțiilor acestei instituții de către A. S., numărul salariaților noi instituții reorganizate a fost diminuat ca urmare a disponibilizărilor ce au avut loc În baza L. nr. 329/2009 și a HG nr. 662/2010, fapt ce duce la imposibilitatea eliberării copiilor și extraselor de pe statele de plată.
În drept s-au invocat prevederile: art. 7 și 11 din legea nr. 5., OUG nr.
3., OUG nr. 116/2007, HG nr. 1285/2008.
La termenul de judecată din data de (...), Curtea a pus în discuția părților, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă.
Analizând recursul prin prisma motivului de ordine publică invocat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă, reclamanta P. M. a solicitat, în contradictoriu cu A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea de copii de pe statele de plată ori alte asemenea documente care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că documentele solicitate îi sunt necesare în vederea recalculării pensiei pentru limită de vârstă.
Competența instanței de contencios administrativ este atrasă în condițiile art. 8 din L. nr. 5., relevante în soluționarea speței fiind dispozițiile art. 8 alin. 1 din același act normativ, potrivit cărora instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
Dispozițiile legale menționate anterior trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din L. nr. 5., care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 5., care acționează în regim de putere publică.
Raportând cele reținute anterior la prezenta speță, Curtea constată că recurenta-pârâtă nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică. Reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC Filatura B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu se poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
În aceste condiții, Curtea constată că în mod greșit litigiul a fost tranșat de Tribunalul Sălaj, ca instanță de contencios administrativ, în realitate acest litigiu fiind unul de dreptul muncii, care trebuia soluționat de instanța specializată în această materie și în compunerea prevăzută de lege.
În consecință, pentru considerentele expuse anterior, Curtea apreciază recursul declarat de pârâtă este întemeiat, fiind incident motivul de casare de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, care atrage casarea în întregime a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. Z. împotriva sentinței civile nr. 3298 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o casează cu trimitere spre competentă soluționare în primă instanță la Tribunalul Sălaj în compunerea completului specializat în litigiile de muncă. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința { F. |publică} din 19 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
R. R. D. L. U. | M. D. | M. T. |
2 ex. - (...)
