Decizia nr. 378/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 378/2012
Ședința publică de la 19 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul M. D. F., împotriva sentinței civile nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâtul M. Z. - PRIN P., având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3644 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul M. D. F. împotriva pârâtului M. Z. - PRIN P.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a achitat la data de 15 februarie 2010 în conturile pârâtului suma de 356,40 lei reprezentând impozit pentru autoturismul Opel Vectra; ca urmare a achitării anticipate a întregii sume datorate cu acest titlu, reclamantului i s-a acordat bonificație de 39,60 lei.
La data de 28 decembrie 2010 reclamantul achită pentru același autovehicul un impozit suplimentar de 198 lei (fila 7).
Ulterior, reclamantul solicită Primăriei Z., Serviciul Impozite restituirea sumei de 198 lei, menționând că de vreme ce a achitat anticipat integral impozit datorat pentru anul 2010 nu i se poate pretinde a mai plăti în contul aceleași taxe o diferență nejustificată și nedatorată (fila 5).
Pârâtul refuză restituirea sumei pretinse, cu argumentul că obligația achitării unui impozit suplimentar este prevăzută în O. nr. 59/2010 (fila 6).
Acest refuz este justificat, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Prin O.U.G nr. 59/2010 pentru modificarea L. nr. 5. s-a modificat impozitul datorat pentru autovehiculele de transport calculat în lei/200 cm3, termenul de plată pentru diferențele de impozit astfel datorate fiind de 31 decembrie 2010.
Aceste majorări se aplică și în cazul achitării integrale, chiar anticipat, a impozitului legal datorat potrivit vechilor reglementări.
Astfel, potrivit pct. 20 din H. nr. 791/2010 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind C. fiscal, aprobate prin H. nr. 4., precum și pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor art. III din O. nr. 58/2010 pentru modificarea și completarea L. nr. 5. privind C. fiscal și alte măsuri financiar-fiscale:
„129^1. (1) Pentru anul 2010, în vederea stabilirii diferenței de impozit pe mijloacele de transport, conform prevederilor art. 263 alin. (2) din C. fiscal, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 72^1, cu excepția lit. a), după cum urmează:
- se calculează impozitul pe mijloacele de transport pentru întregul an
2010, majorat conform prevederilor O. nr. 59/2010, pe baza prevederilor pct.
107-110, cu excepția celor care au transmis dreptul de proprietate asupra mijloacelor de transport până la data de 30 iunie 2010";.
Punctul 18 din același act normativ introduce prin art. 721 reglementarea modului de calcul a impozitului în cazul în care contribuabilul a achitat integral impozitul datorat, calculat conform prevederilor anterioare intrării în vigoare a O. nr. 59/2010, până la data de
31 martie 2010, pentru care a beneficiat de bonificația legal acordată.
Rezultă din cele de mai sus că, pretinzând o diferență de impozit, pârâtul a dat eficiență unor norme legale în vigoare, care până la data pronunțării hotărârii nu au fost declarate neconstituționale.
O. nr. 59/2010 nu scutește de plata unor diferențe de impozit pe aceia dintre contribuabili care au achitat anticipat taxele legal datorate ci, dimpotrivă, prevede expres aplicarea prevederilor sale și în cazul acestora. Așa fiind, acțiunea de față apare nefondată și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul M. D. F. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și, rejudecând cauza pe fond, să se dispună obligarea intimatului la restituirea sumei de 198 lei plătită în data de (...) cu titlu de diferență impozit asupra mijloacelor de transport.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat reclamantul că în fapt, la data de (...) a achitat cu cardul la sediul intimatului, conform O.P. nr.1502550030, impozitul asupra mijloacelor de transport în sumă de
356,40 lei, datorată pentru anul 2010, pentru autovehiculul Opel Vectra identificat cu numărul W..
Plata impozitului s-a făcut conform prevederilor art.265 din Legea nr.57112003 privind C. fiscal, respectiv s-a achitat anticipat debitul aferent întregului an 2010.
Art.24 din O.G. nr.92/2003 privind C. de procedură fiscală reglementează expres stingerea creanțelor fiscale, după cum urmează: "Creanțele fiscale se sting prin încasare, compensare, executare silită, scutire, anulare, prescripție și prin alte modalități prevăzute de lege."
Prin urmare, prin plata integrală la data de (...) a impozitului asupra mijlocului de transport, calculat pentru anul 2010, este evident că s-a stins în întregime obligatia de a plăti această creantă fată de bugetul local al municipiului Z.
Cu toate că avea convingerea că și-a plătit în întregime obligațiile de plată aferente acestui autovehicul, a aflat ulterior că mai datorează totuși suma de 198 lei. Pentru a evita calcularea dobânzilor și penalităților de întârziere ce urmau să curgă după scadența stabilită pentru data de (...), a plătit această sumă stabilită abuziv la data de (...), cu cardul la sediul intimatului, conform O.P. nr.2812220002.
A solicitat intimatului, prin adresa nr.10361/(...), restituirea sumei de
198 lei dar prin adresa nr.10361/(...) i s-a comunicat refuzul acestuia sub motivul că stabilirea și încasarea impozitului pe mijlocul de transport s-a făcut conform legislației fiscale în vigoare. Potrivit răspunsului intimatului, prin O. nr.59/(...) pentru modificarea L. nr.5. privind C. fiscal, s-a majorat impozitul pe mijloacele de transport calculat în lei/200 cm3, astfel încât au rezultat diferențe față de sumele debitate inițial. Art.III din ordonanță stabilește că prevederile acesteia se aplică începând cu data de (...).
Consideră că modificările aduse C.ui fiscal cu consecința obligării mele la plata aceluiași impozit de două ori reprezintă o încălcare gravă a prevederilor legislației fiscale.
Astfel, art.3 din Legea nr.57112003 privind C. fiscal instituie principiile fiscalității, respectiv stabilește că "impozitele și taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii: b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor, respectiv aceștia să poată urmări și înțelege sarcina fiscală ce le revine, precum și să poată determina influența deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale; d) eficiența impunerii prin asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor C.ui fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice, în raport cu impozitarea în vigoare la data adoptării de către acestea a unor decizii investiționale majore."
Așa cum se poate observa, printre principiile fiscalității care ar trebui să stea la baza stabilirii impozitelor și taxelor locale, se regăsesc certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări arbitrare, iar termenele, modalitatea și sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor și, respectiv, asigurarea stabilității pe termen lung a prevederilor C.ui fiscal, astfel încât aceste prevederi să nu conducă la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice și juridice.
Principiul neretroactivității, ce reprezintă o regulă în materie civilă, este consacrat astfel expres prin însăși C. fiscal, astfel încât contribuabilii să nu fie afectați de modificările legislative ce le-ar fi defavorabile. Majorarea cuantumului unui impozit are, evident, efecte defavorabile pentru contribuabili.
Prin urmare, modificarea cuantumului unei obligații fiscale făcută de către G. în cursul anului fiscal nu ar trebui să afecteze obligațiile de plată stinse deja la data intrării în vigoare a actului normativ modificator!!!
Mai mult, însăși modificarea C.ui fiscal s-a facut nelegal, respectiv cu nerespectarea prevederilor art.4 care reglementează modalitățile de modificare și completare a acestui act normativ:
"(1) Prezentul cod se modifică și se completează numai prin lege, promovată, de regulă, cu 6 luni înainte de data intrării în vigoare a acesteia.
(2) Orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege."
Prin urmare, potrivit prevederilor art.4 din Legea nr.5. privind C. fiscal, C. fiscal poate fi modificat doar prin lege, și nu printr-o simplă ordonanță de urgență, cum este cea de față, și orice modificare sau completare adusă C.ui intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege. D. fiind prevederile legale de mai sus, este evident că modificarea C.ui fiscal printr-o ordonanță de urgență și cu aplicare de la data de (...) (ziua următoare emiterii și publicării ordonanței) reprezintă un abuz din partea G.ului, situație în care consider că prevederile acestei O. nr.59/(...) nu îi sunt aplicabile și nu pot să modifice niște raporturi fiscale existente între reclamant și intimat ce au fost stabilite anterior conform legislației fiscale în vigoare.
În drept s-au invocat prevederile: Legea nr.5. privind C. fiscal, O.G. nr.92/2003 privind C. de procedură fiscală.
Pârâtul intimat M. Z. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat - fila 9.
Asupra recursului declarat în cauză, Curtea va reține că acesta este nefondat, hotărârea de respingere a cererii introductive fiind legală, dar pentru alte considerente decât cele reținute de instanța fondului.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale, se poate formula contestație potrivit legii; potrivit alin. 2, este îndreptățit la contestație numai cel ce consideră că a fost lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia.
De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 218 alin. 2 din același act normativ, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate de către contestator sau de către persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă potrivit legii.
Rezultă din dispozițiile legale enunțate anterior că actul administrativ fiscal care poate și trebuie să fie contestat în fața instanței de contencios fiscal este decizia emisă în soluționarea contestației introduse potrivit dispozițiilor art. 205 Cod procedură fiscală, contestație care, potrivit alin. 2, vizează și refuzul organului fiscal de a emite un act administrativ fiscal, așa cum este cazul în speță.
În nici un caz, nu se poate contesta direct în instanță refuzul organelor administrativ-fiscale de a emite un act administrativ fiscal, fără a se urma întâi procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală și fără a se ataca, apoi, decizia emisă în soluționarea contestației potrivit dispozițiilor art. 218.
Or, în prezentul litigiu, Curtea constată că recurentul-reclamant M. D.
F. a solicitat, direct, în fața instanței de judecată, obligarea intimatului pârât
M. Z., prin primar la restituirea sumei de 198 lei, plătită la data de (...) cu titlu de diferență impozit asupra mijloacelor de transport, fără a urma procedura prevăzută de dispozițiile art. 205 Cod procedură fiscală.
În consecință, neurmând procedura obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 205 alin. 2, 218 alin. 2 Cod procedură fiscală, cererea recurentului de obligare a intimatului pârât M. Z. la restituirea unei sume de bani reprezentând diferență impozit achitată pentru un mijloc de transport apare ca fiind inadmisibilă.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, sentința recurată fiind legală, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă, va dispune respingerea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul M. D. F. împotriva sentinței civile nr. 3644/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...)
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
GREFIER, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...).
Jud.fond: D. D. I.
