Decizia nr. 38/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 38/2012
Ședința ata de 25 A. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H. JUDECĂTOR M. B. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare contestația în anulare formulată de reclamantul A. S. împotriva deciziei civile nr. 827 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...), în contradictoriu cu pârâții T. G.-P. C. G., P. J. M., MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și GUVERNUL ROMÂNIEI, având ca obiect - alte cereri - recurs la încheierea de declinare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă contestatorul A. Ș. personal, identificat cu CI seria MM nr. 5., lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Contestația formulată este legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, achitată cu chitanța nr. 652 din (...), aflată la fila 27 din dosar și timbru judiciar de 1 leu.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) contestatorul a depus completare a contestației în anulare, în trei exemplare, însoțită de înscrisuri.
Petentul personal apreciază că demersul promovat nu reprezintă o contestație în anulare ci o completare la recursul promovat împotriva Deciziei nr. 827 din (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...).
Instanța explică petentului care este mecanismul de îndreptare a erorilor din sistemul judiciar intern, context în care contestatorul învederează că nu este vorba despre o contestație în anulare, că demersul făcut nu reprezintă o îndreptare a erorii materiale și că acesta poate fi analizat numai pe cale ierarhică, respectiv de Înalta Curte de Casație și
Justiție.
Curtea pune în discuția petentului necesitatea angajării unui apărător, față de care acesta arată că-și poate reprezenta singur interesele, că instanța superioară celei ce a pronunțat hotărârea ce se solicită a fi completată, este în măsură să verifice aspectele evocate și să îndrepte eroarea strecurată.
Totodată, petentul revine și arată că în situația în care instanța apreciază că este vorba despre o îndreptare a erorii și dă o calificare corespunzătoare, de natură a se îndrepta eroarea strecurată, solicită ca prezenta instanță să judece cererea formulată.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție și art. 319 al.1 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Referitor la demersul inițiat contestatorul relevă că decizia nr. 827 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) se impune a fi anulată, având în vedere că acesta a trimis în termen legal dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul stabilit de către instanță.
Totodată, fiind pusă în discuție admisibilitatea recursului declarat împotriva sentinței nr. 3986/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, contestatorul relevă că acesta este pe deplin admisibil.
În privința recursului inițial promovat se relevă că încă din faza judecării la instanța de fond, a relevat că în cauză există conflict de competență, că aceasta nu poate reveni judecătoriei, ci tribunalului, și care se soluționează prin lege organică, conform Constituției R.. Având în vedere că demersul este unul administrativ, se soluționează de instanța de contencios administrativ potrivit dispozițiilor Legii nr. 554/2004, nefiind aplicabile dispozițiile Legii nr. 18/1991, așa cum a reținut prima instanță.
În privința cheltuielilor judiciare arată că lasă la aprecierea instanței dacă se impune sau nu acordarea lor.
CURTEA
Prin decizia civilă nr. 827 din 0(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) s-a anulat ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A. Ș. împotriva sentinței civile nr. 3986 din 15 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., care a fost menținută în întregime.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de recurs a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3986 din 15 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în temeiul art. 158 C.pr.civ., s-a declinat competența de soluționarea a acțiunii formulată de reclamantul A. Ș., în contradictoriu cu P. C. G., în favoarea Judecătoriei B. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 51 alin. 21 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Or, potrivit art. 53 și art. 54 din Legea nr. 18/1991 (republicată) competența de soluționare a plângerilor împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ, care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află situat terenul.
Pentru aceste considerente, văzând și prevederile art. 158 și art. 159
Cod procedură civilă, cauza a fost declinată spre soluționare în favoarea
Judecătoriei B. M..
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, reclamantul A. Ș. a declarat recurs, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței recurate, apreciind că instanța de fond a ignorat dispozițiile art. 13 alin 1 și
4 din Legea nr. 554/2004.
În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 146/1997 s-a stabilit în sarcina reclamantului obligația de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 4 lei, iar în conformitate cu art. 1 din O.G. nr. 32/1995 timbru judiciar în sumă de 0,30 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 146/1997 recurentul a fost înștiințat să achite în contul bugetului local al unității administrativ teritoriale în a cărei rază își are domiciliul sau, după caz, sediul fiscal, sumele datorate cu titlu de taxe de timbru, sub sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că reclamantul- recurent nu s-a conformat obligației de timbrare potrivit înștiințării transmise la data de (...) (f. 35), lipsind taxa judiciară de timbru în sumă de
4 lei și timbru judiciar în sumă de 0,30 lei, că nu ne aflăm în prezența unei acțiuni sau persoane față de care operează scutirea legală de obligația timbrării, instanța de judecată a dat eficiență dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997, respectiv ale art. 35 alin. 5 din Normele metodologice de aplicare a acestui act normativ, precum și O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar și a dispus anularea recursului ca netimbrat.
Recursul fiind soluționat în temeiul unei excepții, s-a apreciat de către instanță că este de prisos a mai fi analizate motivele de fond ale acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în anulare reclamantul A. Ș., solicitând anularea ei, având în vedere că a expediat instanței, în termen legal, dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în cuantumul stabilit de către aceasta.
Analizând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate, Curtea constată următoarele:
Prin decizia ce face obiectul prezentei contestații, instanța de recurs a dispus anularea ca netimbrate a căii de atac declarate de către reclamantul A. Ș. împotriva sentinței civile nr. 3., din dosar nr. (...) al T. M., făcând aplicarea prev. art. 20 alin. 1 și 3 din Legea nr. 146/1997.
În esență, s-a constatat recurentul nu s-a conformat obligației de timbrare ce i-a fost adusă la cunoștință la data de (...).
Contestația formulată de recurentul-reclamant împotriva acestei hotărâri, se relevă că și-a îndeplinit, în termenul stabilit de instanță, obligația de timbrare, expediind prin serviciul poștal chitanțele care fac dovada achitării sumelor de 4 lei, taxă judiciară de timbru și 1 leu, timbru judiciar.
Aceste aspecte sunt confirmate de verificările administrative întreprinse ulterior pronunțării deciziei atacate, al căror rezultat este cuprins în conținutul procesului verbal încheiat la (...) (f. 14), în sensul în care, în plicul aflat la fila 32 din dosarul de recurs se aflau chitanțele care atestă achitarea acestor sume, conținutul integral al plicului nefiind dezvăluit dintr-o omisiune.
Ca atare, la momentul pronunțării deciziei atacate, la dosarul cauzei existau depuse dovezile care atestau îndeplinirea obligației de timbrare a recursului, dar, cu toate acestea, instanța de control judiciar a invocat și admis excepția nelegalei timbrări a recursului, constatând că nu s-a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru, săvârșind astfel o eroare materială în sensul art. 318 alin. 1 teza I C.pr.civ.
În doctrină s-a arătat că, contestația în anulare specială întemeiată pe existența unei greșeli materiale poate fi promovată cu succes doar în ipoteza în care sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții: să fie invocate greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: respingerea unui recurs ca tardiv, deși din plicul atașat rezultă că cerere a fost depusă la poștă înăuntrul termenului defipt de lege, respectiv este esențial ca pentru verificarea acestor greșeli să nu fie necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
De asemenea, greșeala trebuie să fie săvârșită de instanța de recurs, ea trebuind să fie evidentă, în legătură cu aspectele formale ale judecății, respectiv să fie rezultatul omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante, în acest sens fiind subliniată împrejurarea că cererea nu poate fi primită atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât acestea echivalează cu o greșeală de judecată.
S-a mai subliniat faptul că greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, ea fiind necesar a fi esențială, ceea ce înseamnă că în lipsa ei, soluția ar fi fost alta.
Analizând aceste aspecte prin prisma motivelor invocate și a statuărilor instanței de recurs, Curtea apreciază că împrejurarea referitoare la anularea recursului, deși chitanța care atestă plata sumei cu acest titlu a fost depusă la dosarul cauzei, se încadrează în prevederile legale mai sus citate, contestația formulată fiind fondată.
Pentru aceste considerente, cererea va fi admisă, fiind anulată decizia atacată și rejudecând recursul reclamantului, acesta va fi respins ca inadmisibil.
Pentru a dispune astfel, s-a reținut că prin sentința civilă nr. 3986 din
15 iunie 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în temeiul art. 158
C.pr.civ., s-a declinat competența de soluționarea a acțiunii formulată de reclamantul A. Ș., în contradictoriu cu P. C. G., în favoarea Judecătoriei B.
M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.
Or, potrivit art. 53 și art. 54 din Legea nr. 18/1991 (republicată) competența de soluționare a plângerilor împotriva oricărui act administrativ al unui organ administrativ, care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, aparține judecătoriei în a cărei rază teritorială se află situat terenul.
Pentru aceste considerente, văzând și prevederile art. 158 și art. 159
Cod procedură civilă, cauza a fost declinată spre soluționare în favoarea
Judecătoriei B. M..
Fiind sesizată cu recursul declarat de către reclamant împotriva acestei hotărâri, Curtea constată că cererea de chemare în judecată a acestuia a fost înregistrată pe rolul T. M. la data de (...), respectiv după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.
Ca atare, în cauză sunt pe deplin aplicabile prev. art. 158 alin. 3
C.pr.civ., în forma modificată, ca urmare a intrării în vigoare a acestei legi, conform cărora, „dacă instanța se declară necompetentă, hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac…";.
Drept consecință, dată fiind suprimarea posibilității declarării recursului împotriva unei hotărâri de declinare de competență, în vederea accelerării soluționării proceselor, prezenta cale de atac formulată de reclamant este inadmisibilă, fiind respinsă ca atare.
Văzând și prev. art. 377 alin. 2 pct. 5 C.pr.civ.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite contestația în anulare formulată de contestatorul A. Ș. și, în consecință:
Anulează decizia nr. 827/(...) pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) și, rejudecând recursul declarat de recurentul A. Ș.
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. Ș. împotriva sentinței civile nr. 3986/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar (...).
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.recurs: M.I.I., G.A.N., S.Al H. Jud.fond: Emil Costin
