Decizia nr. 4185/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4185/2012
Ședința de la 22 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE : C. I. JUDECĂTOR : D. P.
JUDECĂTOR : A.-I. A.
G. : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 5917 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. în contradictoriu cu intimata SC M. S. B. M. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite restituire taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 10 din Legea nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
C U R T E A:
Prin sentința civilă nr.5917 din 216 oct.2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-au respins excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. a J. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S. M. și, în consecință:
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. S. B. M. în contradictoriu cu pârâtele A. F. P. S. M., D. G. a F. P. M. și A. F. pentru M. B. și, în consecință:
S-a anulat Decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
11877/(...) și a Deciziei de respingere a contestației nr. 18976/(...) emise de pârâtele D. G. a F. P. a J. M. și A. F. P. S. M.
Pârâta a fost obligată să restituie reclamantei suma de 1.765 lei achitată cu chitanța seria TS7 nr. 1502750 din (...) cu dobânda legală începând cu (...) și până la restituirea sumei.
Aceleași pârâte au fost obligate să plătească reclamantei suma de 43,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând cu prioritate asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei, respectiv a inadmisibilității acțiunii nu au fost primite.
Potrivit art. 21 al. 4 din Codul de procedură fiscală, creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii.
Reclamanta SC M. S. B. M. a încheiat un contract de cesiune de creanță cu numitul B. V., conform cărora cesionarul a preluat dreptul de creanță împotriva Administrației F. P. S. M., reprezentând taxa de poluare achitată de cedent pentru înmatricularea autovehiculelor achiziționate din țări membre U.E., taxă ce în opinia reclamantei, ar contraveni normelor comunitare.
Urmare încheierii contractului de cesiune de creanță, cesionarul a notificat organul fiscal cu privire la cesiune și a contestat deciziile de calcul a taxei de poluare, contestațiile fiind respinse pe fond ca neîntemeiate.
Din perspectiva celor descrise anterior, instanța a considerat că cesionarul are calitate procesuală activă, și cum a contestat pe cale administrativ - jurisdicțională decizia de calcul a taxei de poluare, excepțiile invocate de pârâta D. G. a F. P. M. sunt nefondate și vor fi respinse.
Examinând acțiunea care a fost legal timbrată, cu taxă judiciară de timbru în cuantum de câte 43 lei vizând calcularea deciziei emise de D. G. a F. P. M. și restituirea taxei de poluare prin prisma celor invocate de reclamantă, din coroborarea probatoriului administrat și a prevederilor legale incidente în materie, instanța a reținut următoarele:
Cedentul B. V. a achitat taxa de poluare în sumă de 1.765 lei, aspect ce reiese din chitanța depusă la fila 13, pentru autovehiculul marca Suzuki Vitara care a fost achiziționat din spațiul U. E. și înmatriculat pentru prima dată în anul
1993. Reclamanta este cesionara creanței preluate de la numitul B. V. care a achiziționat autoturismul dintr-un stat al U. E. pentru a cărui înmatriculare a fost achitată cu titlu de taxă de poluare suma de bani menționată mai sus.
Decizia de calcul a taxei de poluare a fost contestată iar contestația a fost respinsă de către D. G. a F. P. M..
Potrivit art. 90 par. I din T.ul de I. al C. E. prevede: „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele ce se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare";.
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă produselor provenite din alte state membre, în comparație cu produsele interne.
OUG NR. 5., modificată, este contrară art. 90 din T.ul de I. a C. E., întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second- hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România.
După aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial,consumul produselor importate, influențând astfel alegea consumatorilor.
Având în vedere că judecătorul național, ca prim judecător comunitar, are competență, atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 90 din T., să aplice prevederile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de T. să fie deplin și efectiv protejate, instanța consideră că sunt nelegale deciziile de calcul a taxei pe poluare pentru autoturismele achiziționate din state membre ale U. E. și înmatriculate pentru prima dată în aceste țări precum și deciziile prin care D. G. a F. P. M. a respins contestațiile formulate de cesionarul reclamant.
În urma analizei conținutului Hotărârii Curții de Justiție a U. E. în cauza
C-402/09 (Cauza Tatu), referitoare la compatibilitatea taxei de poluare, instituită prin dispozițiile O. nr. 5., în versiunea inițială, publicată în Monitorul Oficial, partea I-a nr. 327/2008, cu dreptul comunitar, respectiv cu dispozițiile art. 110 din TFUE, se constată că aceasta are aplicabilitate, directă și obligatorie, în toate cauzele având ca obiect restituirea taxei de poluare achitată de către contribuabili începând cu (...).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru ADMINISTRAȚA F. P. S. M. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală. Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful
1 (art. 110) din T., fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamantul solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O.G. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct.
4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Reclamanta a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanțelor fiscale pe care terți, persoane fizice le-ar avea împotriva S.ui constând in taxa pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., considerată ca fiind contrară dreptului comunitar.
După încheierea contractelor, reclamanta a solicitat restituirea sumelor achitate de către terții cedenți. Aceste cereri au fost respinse prin decizii de soluționare a contestațiilor emise în procedura fiscală.
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Prin urmare articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului ce semnifică nașterea raportului de drept material fiscal prin recunoașterea creanței de către organul fiscal trebuie să rezulte din declarația de impunere, decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamant pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii sale prin decizie sau hotărâre judecătorească. Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile civile, cesiunea de creanță din fiscal poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția nașterii
(recunoașterii) creanței contribuabilului.
Cesiunea nu poate privi drepturi litigioase ci drepturi deja existente și recunoscute de către părți. R. nefiind parte în raportul de drept material fiscal născut prin emiterea deciziei de poluare și stins prin efectuarea plății în condițiile articolului 114 cod procedură fiscală, nu poate declanșa procedura fiscală prin efectuarea cesiunii și contestarea unei decizii definitivă în căile administrative de atac prin expirarea termenului prescris de articolul 207 cod procedură fiscală.
Mai mult, instanța de judecată nu poate recunoaște un drept propriu la restituire pentru că acesta nu există și nici unui drept de restituire în baza contractului de cesiune încheiat peste dispozițiile legale.
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a facut obiectul cesiunii de creanță este contrară dreptului comunitar și că pentru recuperarea ei nu mai este necesară parcurgerea procedurii prevazute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsătură definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala în aplicarea acestui drept. Aplicând și acest principiu este evident că în cazul de față reclamanta nu are calitatea procesual activă așa cum s-a arătat deja, întrucât nu este titulara unui drept legal dobândit și pe cale de consecință nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația internă a dreptului U. E..
În ipoteza în care o taxă este percepută contrar dreptului comunitar așa cum se arată în literatura de specialitate în virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite și pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern cu condiția ca acestei căi să fie efective și să nu facă imposibilă recuperarea taxei .
Este evident că persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare în speță cedenții au și în prezent, în limita termenului de prescripție, deschisă calea acțiunii de restituire în temeiul art. 117 lit.d) din C.pr fiscala, care este, așadar, o cale de atac efectivă și care face posibilă recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată în ipoteza acestor acțiuni, la fel ca și pentru acțiunile de restituire a taxelor interne, există un mecanism de verificare a existenței dreptului de restituire, respectiv se verifică dacă taxa a fost achitată pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa, în cazul în care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecată. Și în acest caz, la fel ca și în cazurile din dreptul intern, rămân în vigoare, în virtutea principiului autonomiei procedurale, celelalte reguli cuprinse în Codul de procedura fiscală, respectiv cele vizând compensarea și restituirea doar a sumei rămase după compensare și posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor, aceste reguli neîmpiedecând efectivitatea căii procedurale recunoscute celor în drept pentru recuperarea taxei de poluare achitată cu încălcarea dreptului UE și neîncălcând principiul priorității dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia .
Așa cum s-a arătat mai sus art. 30 C.pr.fiscala este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezultă din nerespectarea sa constă în imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calității procesual active .
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 c.pr.civ. va admite recursurile declarate de D. G. a F. P. M. prin A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr. 5917 din (...) a T.ui M. pe care o va modifica în sensul că respinge acțiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. S. M. împotriva sentinței civile nr.5917 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de SC M. S. în contradictoriu cu pârâtele AFP S. M., D. M. și A. ca neîntemeiată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I. C. D. P. A. A.-I.
Red.CI Dact.SzM/3ex./(...)
G.
ȚÂR M. N.
