Decizia nr. 4436/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4436/2012
Ședința din data de 23 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. J.ECĂTOR M. B. J.ECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 6220 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul T. T. și chemata în garanție
A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant
T. T. prin avocat V. I.-L., în baza împuternicirii avocațiale nr. 17/(...), aflată la fila 14 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Reprezentanta intimatului-reclamant depune la dosar dovada comunicării întâmpinării cu recurenta și copia sentinței civile nr. 10/(...) pronunțată de
Tribunalul Vaslui.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatului relevă că prin demersul introductiv s-a solicitat acordarea dobânzii fiscale, potrivit art. 124 Cod fiscal, însă judecătorul este suveran a stabili dacă se acordă dobânda fiscală sau cea legală.
Curtea, raportat la mențiunile cu care a fost citat intimatul-reclamant de achitare a unei taxe judiciare de 4 lei și timbru judiciar de 0,3 lei, pune în vedere reprezentantei intimatului ca până la închiderea dezbaterilor să depună dovada îndeplinirii obligației de timbrare a demersului introductiv, sub sancțiunea dării în debit, prevăzută de art. 20 al. 5 din Legea nr. 146/1997.
Cu privire la excepția lipsei de interes în promovarea recursului, reprezentanta intimatului-reclamant arată că în condițiile în care instanța de fond a dispus ca taxa pe poluare și dobânda legală să fie virate de către A. F. pentru M. recurentei ca la rândul ei să o restituie reclamantului, nu există interes din partea A. F. P. C.-N. în promovarea recursului întrucât aceasta nu a fost prejudiciată.
Curtea, în urma deliberării, respinge excepția lipsei de interes în promovarea recursului invocată de către intimat având în vedere că prin sentința pronunțată de Tribunalul Cluj obligația de plată a fost stabilită inclusiv în sarcina Administrației F. P. C.-N.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 6220 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj ca nefondat, cu consecința menținerii în întregime a sentinței recurate, pentru motivele expuse detaliat în cuprinsul întâmpinării, fără acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6220 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...) au fost respinse excepțiile invocate de către pârâta A. F. P. a M. C.-N.
A fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul T.
T., împotriva pârâtei A. F. P. a M. C.-N., și în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare nr. 818989/(...).
A fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de 1947 lei reprezentând taxă de poluare, precum și dobânda legală aferentă sumei de la data achitării până la restituire.
A fos admisă cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta A.
F. P. a M. C.-N. împotriva Administrației F. pentru M., și în consecință:
A fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei taxa de poluare în sumă de 1947 lei la care se adaugă dobânda legală aferentă de la data achitării până la data restituirii.
A fost obligată pârâta la plata sumei de 539,30 lei către reclamantă reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că excepția prematuritatii este neantemeiata deoarece nu trebuia plangere prealabila.
Excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de A. F. P. C. a fost considerată de asemenea neîntemeiată, având în vedere că această entitate a încasat suma a cărei restituire se cere.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție s-a retinut ca taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către
A. F. de M., astfel că sunt incidente prev. art. 60 Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. C. N. sustinand ca intimatul nu a inteles sa atace modul de calcul,nu a urmat procedura prevazuta de art.205 si urm.din OG 92/2003
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere vizand cheltuielile se arata ca nu trebuiau acordate deoarece nu se datora.
A mai invocat recurenta faptul că instanța de fond a acordat dobânda fiscală desi situatia nu se incadreaza in cazurile de restituire a taxelor.
Raspunzand celor invocate intimatul arata ca nu a fost evocata la fond exceptia inadmisibilitatii iar recurenta de vreme ce a fost admisa cererea de chemare in garantie nu are interes in promovarea demersului. Cu privire la dobanda arata intimatul ca a fost denumita fiscala deoarece in speta este subiect al raportului fiscal.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, a emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011 iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod.
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
Referitor la fond, în prezent, compatibilitatea O.U.G. nr. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de
7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie
2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A.
F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre, Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate
și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis, conform art. 267 din TFUE, interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., varianta inițială, trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Referitor la obligația de plată a dobânzii, Curtea constată că reclamantul a achitat la A. F. P. taxa de poluare și a solicitat obligarea pârâtei la plata dobânzii potrivit art. 124 Cod pr. Fisc. Încasarea nelegală a unei taxe produce un prejudiciu prin lipsirea de respectiva sumă de bani pentru perioada cuprinsă între data încasării taxei si data restituirii efective. Normele speciale din materia dreptului fiscal nu reglementează acoperirea acestui prejudiciu, situație în care devin incidente normele dreptului comun. Nu se poate accepta aplicarea prin analogie a dispozitiilor art. 124 alin. 2 raportat la art. 120 alin. 6 si art. 117
C.p.c. deoarece este vorba despre norme de excepție, de stricta interpretare si aplicare doar la situația pe care o reglementează.
Este important a se avea în vedere dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. nr.
9/2000 dacă ar fi fost formulat un astfel de petit, or un capăt de cerere privind obligarea pârâtei la plata dobânzii legale în materie civilă nu a fost formulat.";
În consecință, în temeiul art. 304 pct. 9 C.pr.civ. rap. la dispozițiile. art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de către pârâta A. F. P. C.-
N. împotriva sentinței civile nr. 6220 din data de (...), pronunțată de Tribunalul
Cluj, în dosarul nr. (...) pe care o va modifica în parte în sensul că va înlătura obligația pârâtei A. F. P. și chematei în garanție A. F. pentru mediu B. la plata dobânzii fiscale.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Admite recursul declarat de către pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 6220 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că înlătură obligația pârâtei A. F. P. și chematei în garanție A. F. pentru mediu B. la plata dobânzii fiscale.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 mai 2012.
PREȘEDINTE | J.ECĂTORI | GREFIER | |
M. H. M. B. | F. T. | D. C. |
Red. F.T. dact. GC
2 ex/(...)
J..primă instanță: P. U.
