Decizia nr. 4790/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR.(...)
DECIZIE CIVILĂ NR. 4790/2012
Ședința din data de 29 mai 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. A. M. JUDECĂTOR : S. L. R. JUDECĂTOR : S. AL H.
G. : A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. T. L. împotriva sentinței civile nr. 6281 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimata SC M. S. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs .
Curtea invocă din oficiu ca motiv de ordine publică lipsa calității procesuale active la fondul cauzei a reclamantei, raportat la prevederile art.30 C.proc.fiscală.
și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin.
2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.6281 din 16 nov.2011 pronunțată de Tribunalul Maramureș s-au respins excepțiile invocate prin întâmpinare de către pârâta D. G. a F. P. M..
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC M. S., împotriva pârâtelor
D. G. a F. P. M. și A. F. P. B. M., și în consecință pârâtele au fost obligate să restituie reclamantei suma de 3694 lei încasată cu chitanța seria TS3A nr.
1274112 din data de (...), a sumei de 864 lei achitată cu chitanța seria TS4B nr.
0779729 din (...), precum și dobânda legală aferentă acestor sume de la data încasării și până la restituirea integrală a sumei.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamantei suma de 586,60 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Asupra excepțiilor invocate:
Contractele de cesiune de creanță nr. 536/(...) încheiat între reclamantă, în calitate de creditor cesionar și cedentul Zoltan I. și nr. 814/(...) încheiat între reclamantă, în calitate de creditor cesionar și cedentul H. A. S. au ca obiect transmiterea drepturilor de creanță ale căror debitoare sunt pârâtele, creanțe ce au ca obiect restituirea sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare pentru înmatricularea în R. a unui autovehicul ce provine din spațiul Uniunii Europene.
Reclamanta a notificat cesiunile de creanță care au devenit astfel opozabile pârâtelor.
Cedenții au înmatriculat autovehicule importate din spațiul comunitar, certificatele de înmatriculare și facturile depuse la dosar făcând dovada înmatriculării anterioare în state membre ale Uniunii Europene.
Validitatea actului juridic de cesiune se impune a fi analizată prin prisma excepțiilor și a apărărilor de fond pe care le-au invocat pârâtele. Din acest punct de vedere instanța reține că dreptul de creanță transmis se materializează în restituirea taxei de primă înmatriculare prevăzută de art. 214 indice 1 - art. 214 indice 3 din Codul fiscal, taxă care era obligatorie la înmatricularea în R. a vehiculelor de import, inclusiv a celor care provin din spațiul comunitar.
Potrivit art. 30 alin. 1 Cod procedură fiscală, creanțele principale sau accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor, precum și sumele afectate garantării executării unei obligații fiscale pot fi cesionate numai după stabilirea lor potrivit legii . Această ultimă sintagmă a fost
asimilată de către pârâte cu pronunțarea unei hotărâri judecătorești care să stabilească dreptul cedentului la restituirea taxei și care să condiționez e admisibilitatea cererii, concluzie pe care instanța a înlăturat -o pentru următoarele argumente :
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementării în vigoare la data înmatriculării autoturismelor de către cedent, se datora cu ocazia primei înmatriculări în R. a unui autoturism sau autovehicul enumerat la art. 2. Cod fiscal. Această taxă a fost introdusă în Codul fiscal prin L. nr. 3. sub forma unui nou impozit cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar după modificarea Legii nr. 3. prin OUG nr. 1. ea a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire.
Taxa de primă înmatriculare nu s-a perceput pentru autoturismele deja înmatriculate în R. și nici pentru cele a căror primă înmatriculare în R. s-a realizat după data de 1 ianuarie 2007 și pentru care accizele au fost plătite cu ocazia importului sau a achiziționării de pe piața internă în cursul anului 2006.
Articolul 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene (TCE) în prezent art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) limitează libertatea statelor în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor prin interzicerea taxelor discriminatorii și protecționiste. Se interzice astfel discriminarea fiscală între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară, esențial fiind că perceperea taxei interzise este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei dintr-o țară comunitară în R.
Î.ucât R. este stat membru al Uniunii Europene, prin perceperea acestei taxe speciale în condițiile arătate se încalcă principiul nediscriminării. C.J.C.E. a stabilit că statele au libertatea taxării autovehiculelor care circulă pe teritoriul lor sub condiția ca sistemul de taxare să nu fie discriminatoriu.
Prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene și ale dreptului comunitar au prioritate față de dreptul intern în situația în care în legislația internă sunt cuprinse reglementări contrare, motiv pentru care instanța constată că taxa specială achitată este nelegală și se impune a fi restituită plătitorului.
A considera că nu se poate contesta încălcarea dreptului comunitar privind reglementarea și perceperea taxei speciale de primă înmatriculare în condițiile
2 plății benevole și în lipsa unui titlu de creanță cu suport material, înseamnă a nega dreptul de a avea acces liber la justiție, cu consecința încălcării art. 6 și art. 13 din CEDO.
Î.ucât temeiul restituirii îl constituie greșita reglementare în dreptul intern a taxei de primă înmatriculare, cu încălcarea normelor comunitare cuprinse în art. 90 alin. 1 din TCE (art. 110 din TFUE) ar fi excesiv să se impună parcurgerea procedurii administrative, cu termenele specifice, pentru a solicita restituirea taxei, demers oricum ineficient indiferent de momentul temporal la care s-ar fi exercitat cât timp, chiar și pe parcursul judecării cererii de către instanță, nu s-a schimbat poziția pârâtelor în a căror competență administrativă este dispunerea restituirii integrale. Efectul direct al normelor comunitare și obligația aplicării lor în detrimentul normelor interne contrare revine nu numai instanțelor de judecată ci, potrivit jurisprudenței CJCE (Cauza Fratelli Costanzo
SpA) și autorităților administrative.
În acest sens instanța a respins excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a neîndeplinirii procedurii prealabile în termenele prescrise de lege.
Pe de altă parte constituie o practică previzibilă a instanțelor de judecată naționale admiterea cererilor de restituire a sumelor achitate cu titlu de taxă de primă înmatriculare, impunându-se recunoașterea dreptului de creanță transmis de către cedent prin incidența art. 1 din Protocolul 1 al Convenției europene a drepturilor omului.
Pe cale de consecin ță instanța a apreciat că este admisibil ă cesiunea de creanță care justifică totodată calitatea de creditor a re clamantei și se vor respinge excepția lipsei calității procesuale active și excepția inad misibilității ca urmare a lipsei procedurii prealabile în termenul legal.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a mai reținut următoarele:
Potrivit art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal și pct.311 - 312 din Normele Metodologice de aplicare a C. fiscal, taxa specială pentru autoturisme si autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculării in R., de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme si autovehicule noi cât si pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Conform art. 90 par. 1 din TCE (actualmente art. 110 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene), nici un stat membru, nu aplică, direct sau indirect, produsele altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Așadar, rostul acestei reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone. Or, în R. nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse în țară si înmatriculate aici.
Organele fiscale din R. au invocat legalitatea încasării taxei, ca urmare a aplicării dreptului intern, respectiv a C. fiscal. Reclamantul a invocat nelegalitatea acesteia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța a constatat că, într-adevăr, în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar, care au prioritate față de dreptul național. Acesta rezultă din două argumente:
De la 1 ianuarie 2007, R. este stat membru al Uniunii Europene. Potrivit art.148, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum si celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin 2), iar Parlamentul, Președintele R., Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării si din prevederile alineatului 2 (alin.4).
De altfel, prin L. nr. 1. de ratificare a T. de aderare a R. și B. la U. E., statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Deoarece în R., stat comunitar, nu se percepe nici un fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate ori reînmatriculate în țara noastră, dar se percepe o astfel de taxă pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în R. după aducerea acestora aici, instanța constată o diferență de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CE. Aceste dispoziții se opun unei taxe speciale de primă înmatriculare pentru achizițiile intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național, altfel încălcându-se principiul libertății circulației mărfurilor - adică se dezavantajează, direct sau indirect, mașinile din celelalte țări membre UE, în competiția cu produsele similare autohtone.
Taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Cât privește dobânda legală aceasta este justificată în baza art. 3 alin. 3 din O.G. 9/2000 și urmează să fie calculată conform acestui act normativ de la data efectuării plății și până la (...) și conform OG 13/2011 de la (...) și până la restituirea efectivă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. LĂPUȘ prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al Uniunii Europene își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile C. de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...).
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In analiza recursurilor declarate de parate Curtea a analizat cu prioritate motivul de ordine publica pus in discuție din oficiu vizând calitatea procesual activa a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C.pr.fiscala ,motiv care daca ar fi întemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs .
Reclamanta a încheiat contracte de cesiune a creanței pe care persoanele indicate ca si cedenti in contractele de cesiune depus la dosarul instanței de fond ar avea-o împotriva S.ui, creanța constând in restituirea taxei pe prima inmatriculare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5.
,reglementare naționala apreciata a fi contrară dreptului comunitar .
După încheierea contractului de cesiune , reclamantul a notificat cesiunea și a formulat cereri de restituire a taxei de prima inmatriculare .
Aceste cereri au fost respinse ca neîntemeiate .
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează .Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe .
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții :creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală .
Această condiție nu este îndeplinită de reclamantul recurent pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile Codului civil ,cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert,lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert,lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al căror caracter cert lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate .
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C.pr.fiscala si art. 117 alin. 6
C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmărind ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit .Astfel se explica si de ce art. 30 C.pr.fiscala impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanța ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid .
In speța dreptul cedenților la restituirea taxei de prima inmatriculare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in condițiile art. 117
C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătoreasca. Rezulta așadar ca cesiunea de creanța din speța nu este valabila, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecința cesionarul nu are calitate procesual activa de a solicita pe cale principala restituirea taxei de prima inmatriculare întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speța .
Soluția de fata nu încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsătura definitorie a dreptului european este autonomia procedurala naționala in aplicarea acestui drept Aplicând si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamantul nu are calitatea procesual activa așa cum s-a arătat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecința nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului Uniunii Europene.
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar așa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern cu condiția ca acestei cai sa fie efective si sa nu facă imposibila recuperarea taxei .
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de prima inmatriculare in speța cedenții au si in prezent in limita termenului de prescripție deschisa calea acțiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este așadar o cale de atac efectiva si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată in ipoteza acestor acțiuni la fel ca si pentru acțiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa in cazul in care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern rămân in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase după compensare si posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor
,aceste reguli neîmpiedecând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de prima inmatriculare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul priorității dreptului Uniunii Europene si a caracterului direct al acestuia .
Așa cum s-a arătat mai sus art. 30 C.pr.fiscală este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitate procesual activa .
În consecință, in baza considerentelor de mai sus Curtea în baza articolului
312 cod procedură civilă raportat la articolul 20 din L. 554/2004 va admite recursul declarat in cauza si va modifica sentința recurata in sensul admiterii excepției lipsei calității procesual active si respingerii acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursurile declarate de pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și pentru A. F. P. T. LĂPUȘ împotriva sentinței civile nr.6281 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o modifică în întregime în sensul că admite excepția lipsei calității procesuale active și respinge acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. S. AL H.
Red.AAM Dact.SzM/2ex./(...)
G. A. B.
