Decizia nr. 4881/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4881/2012
Ședința publică de la 31 Mai 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții F. I., B. E., P. L.
și P. M.-D., împotriva sentinței civile nr. 280 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., în contradictoriu cu reclamanții C. E., V. M., M. I., S. N. și K. I. și cu I. P. C. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999) contestație decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 280 din (...) pronunțată înd osarul (...) al Tribunalului B.-N. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții F. I., B. E., P. L. și P. M.-D. în contradictoriu cu pârâtul P. comunei M., arătând că în temeiul procesului verbal de constatare din (...) încheiat de C. de C. B.-N. s-a constatat că reclamanții au beneficiat de spor pentru condiții vătămătoare de
10% din salarul de bază al funcției și spor de toxicitate de 10% din salariul de bază acordate nelegal, astfel că au fost emise dispozițiile 2. privind recuperarea sumelor acordate nelegal vizând drepturi salariale și dispoziția 2. privind recuperarea sumelor vizând indemnizația de hrană. Tribunalul a reținut că răspunderea civilă poate fi angajată potrivit art.84 lit.b și 85 din L. 188/1999, iar faptul că sporurile imputate au fost stabilite în baza unui acord colectiv și a unei hotărâri de consiliu nr.10/2007, nu are vreo relevanță pentru că prin aceste contracte nu pot fi negociate drepturi salariale. Indemnizația de hrană reprezintă un drept bănesc suplimentar față de cele prevăzute de actele normative specifice de salarizare, iar sporul pentru condiții vătămătoiare și sporul de toxicitate putea fi acordat doar înn condițiile art.16 din OG 6/2007, iar reclamanții nu au făcut dovada faptului că s-a realizat expertizarea efectivă a locurilor de muncă prin determinări de laborator, astfel că acordarea acestora s-a făcut peste dispozițiile legale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. L. L. pentru reclamanții F. I.,
B. E., P. L. și P. M.-D. solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii contestației formulate împotriva celor două dispoziții, hotărârea fiind lipsită de temei legal.
În anexa I la dispoziția 2. la prima rubrică este menționat sporul de vechime care nu ar fi trebuit recuperat fiind adiționat la total alături de sumele menționate în rubricile spor pentru condiții vătămătoare și spor de toxicitate. Prin urmare, este indicat și un spor care nu a făcut obiectul controlului C. de C. - C. B.-N. R. la dispoziția 2. se arată că acest drept a fost stabilit prin sentința 3. care a intrat în puterea lucrului judecat, astfel că aceste drepturi stabilite printr- o hotărâre judecătorească nu ar fi trebuit recuperate.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 84 lit. b din L. nr. 188/1999, răspunderea civilă a funcționarului public se angajează pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit. Prin urmare, acest text legal nu impune condiția existenței vinovăției funcționarului public în cazul în care acesta a beneficiat de anumite sume de bani necuvenit, cum este cazul de față.
În ceea ce privește dispozițiile Codului muncii invocate de recurenți, Curtea constată că acestea nu sunt aplicabile în speță, în condițiile în care dispozițiile art. 85 alin. 1 din L. nr. 188/1999 prevăd faptul că repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. b se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare.
Recurenții invocă, în esență, dreptul la negociere colectivă, precum și faptul că în cuprinsul deciziei C. de C. care a stat la baza emiterii dispoziției de imputare nu s-a invocat nulitatea acordului colectiv de muncă sau al hotărârilor de consiliu în materie.
În acest context, Curtea observă că instanța de fond a verificat în mod pertinent apărările reclamanților ce se constituie în prezent ca motive de recurs, statuând corect și legal că sumele de bani de care au beneficiat aceștia nu s-au datorat deoarece contractul colectiv de muncă ori acordul colectiv din cadrul unităților publice prin care se stabilesc drepturi salariale nu pot înfrânge dispozițiile legale, acestea fiind unica bază legală de stabilire a îndemnizației și a celorlalte drepturi de natură salarială.
Împrejurarea că printr-un acord colectiv de muncă se stabilesc pe bază de negociere alte drepturi de natură salarială ori se majorează drepturile în afara ori peste limitele prevăzute de lege nu pot fi opuse cu succes terților, și în principal organelor de control administrativ extern de audit financiar. În același timp și pe baza aceleași rațiuni o atare convenție nu poate fi opusă cu succes nici instanței judecătorești.
Astfel, atât prin art.72 din L. nr.188/1999 și HG nr.833/2007, art.22 prevăd că autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual în condițiile legii acorduri care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate, programul zilnic de lucru, integritatea profesională și alte măsuri decât cele prevăzute de lege referitoare la practica celor aleși în organele de conducere ale organizațiilor sindicale sau desemnați ca reprezentanți ai funcționarilor publici. Prin cele statuate nu se găsește și posibilitatea negocierii salariilor sau sume de bani cu caracter de compensații întrucât din punct de vedere al L. nr.188/1999 salariile și alte drepturi bănești pentru categoria de funcționari publici sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea respectiv încheierea de acorduri este condiționată de respectarea dispozițiilor legale și se rezumă în cazul funcționarului doar la măsuri de protecție a muncii și nu la sume de bani respectiv prestații suplimentare la încetarea/eliberarea din funcție.
În cauză cele invocate a fi fost aprobate nu vizează măsuri în sensul actelor normative, respectiv măsuri ce pot fi negociate. Prin urmare, în condițiile în care sumele solicitate nu fac parte din cele expres reglementate de art.72 în mod greșit se susține de recurenți că puteau beneficia de prime de P. și C., indemnizație de ținută, de hrană, spor de fidelitate și loialitate, spor de dispozitiv.
Legat de aceasta se mai susține că acordurile colective sunt obligatorii.
Într-adevăr actele normative menționate prevăd că sunt obligatorii însă această obligativitate trebuie raportată la legalitatea actului mai exact a conformității acestui acord cu legea. Or așa, cum s-a arătat legea nu prevede decât posibilitatea luării de măsuri prin acorduri pentru protecție socială în cazul funcționarilor iar acordul evocat privește nu măsuri ci drepturi bănești suplimentare drepturi ce sunt acordate doar prin lege. Ca atare nefiind prevăzută negocierea drepturilor bănești prin acord în mod corect a reținut instanța de fond că acordurile nu pot excede legii.
Evident se poate susține că prin acordul încheiat s-a creat o speranță legitimă. Chiar dacă prin acord s-a născut o speranță titularilor aceasta nu se poate fundamenta decât pe o bază juridică temeinică în dreptul intern în acord cu întreaga ordine de drept.
Practica judiciară a C. E. a D. O. validează doar acele drepturi patrimoniale care au o suficientă bază legală în sistemul intern de drept or L. nr.188/1999 și legea salarizării funcționarului public sunt acte normative accesibile, previzibile și predictibile și ca atare îndeplinesc exigențele de calitate a legii în materie așa cum a fost interpretată în sens autonom această sintagmă de C. - a se vedea cauza Sunday Times contra Regatului unit, cauza Rotaru împotriva României.
R. la sporul de vechime care nu ar fi făcut obiectul controlului C. de C., Curtea va constata că acest spor se calculează în funcție de salariul cuvenit funcționarului public, fiind evident că, în măsura în care baza salarială suferă modificări ca urmare a eliminării unor sporuri acordate nelegal, și sporul de vechime se diminuează în consecință.
Prin urmare, nu se poate susține că s-a procedat la modificarea sporului de vechime, în afara celor constatate prin controlul C. de C., astfel cum, eronat, apreciază recurenții.
Cât privește sentința în baza cărora reclamanții pretind menținerea indemnizației legale nu se poate reține autoritate de lucru judecat deoarece drepturile respective sunt stabilite în baza unor prevederi legale, iar în cazul în care nu există o astfel de prevedere, ele nu pot fi luate în considerare.
Din această perspectivă, Curtea reține că sentința atacată este legală și temeinică, instanța de fond aplicând și interpretând corect dispozițiile legale pertinente incidente în materie.
Față de cele ce precedă, Curtea, cu aplicarea art. 20 alin. 3 din legea nr.
554/2004 corelat cu art. 312 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamanților cu consecința menținerii sentinței atacate a cărei considerente vor fi completate așa cum s-a evocat în precedent.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul S. L. L. împotriva sentinței civile nr. 280 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
R. R. D. L. U. | M. D. | M. T. |
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
