Decizia nr. 505/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIE CIVILĂ NR.505/2012
Ședința din data de 23 ianuarie 2012
Instanța constituită din :
PREȘEDINTE : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C.
JUDECĂTOR : M. S.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul T. T. împotriva sentinței civile nr. 3814 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimata D. J. PENTRU A. ȘI O. V. C., având ca obiect suspendare executare act administrativ D. pentru regularizarea situației nr.
3388/SIFCU/44/(...) emisă de D. C. - art. 14 din Legea nr. 554/2004.
La apelul nominal făcut în cauză s-a prezentat recurentul asistat de avocat
F. I. și consilier juridic G. D. pentru intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 5 lei și timbru judiciar de 0,3 lei.
S-a făcut cauzei, după care se constată că în data de 12 ianuarie 2012 s-a înregistrat la dosarul cauzei un set de înscrisuri din partea recurentului.
Reprezentantul recurentului depune la dosarul cauzei copia recipisei de consemnare a cauțiunii nr. 727714/1 din (...) emisă de C. SA - S. C., în valoare de
3000 lei, originalul urmând a fi depus la R. de valori al instanței și arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Reprezentanta intimatei arată că nu mai are de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune solicitând cuvântul pe fond.
Curtea în urma deliberării, constată că nu mai sunt de invocat excepții prealabile sau de formulat cereri în probațiune, apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul pe fond.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului în temeiul art. 312 alin. 3 C., modificarea sentinței atacate și pe cale de consecință suspendarea executării celor două acte administrative, respectiv a deciziei din data de (...) și a procesului verbal de control din data de (...) pentru motivele expuse pe larg în scris, fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actelor atacate, că paguba este iminentă, că s-a produs prin reținere de două ori din pensie a cuantumului respectiv.
Totodată, se arată că la filele 39,41 și 45 din dosarul de fond există adrese cu privire la schimbarea regimului vamal și prelungirea termenului până la (...).
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței atacate, fără cheltuieli de judecată.
În susținere se arată că recursul formulat este nemotivat, argumentele nu conțin critici pertinente, nefiind incidente nici unul din motivele prevăzute la art. 304 C.
Se arată că motivele invocate nu sunt apte pentru admiterea recursului, sunt o reiterare a motivelor din acțiunea introductivă, că trebuie să existe o îndoială puternică asupra prezumției de legalitatea a actului, că nu se probează existența cazului bine justificat și având în vedere că D.G.F.P. a respins contestația la titlu prezumția de legalitate există.
În ce privește paguba iminentă apreciază că nu se arată în concret prejudiciul și nici cât este el de eminent.
Invocă în susținere decizia nr.2537/2010 a Î.C.C.J. potrivit căreia executarea unei obligații bugetare nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, numai diminuarea ilicită constituie o pagubă.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.3814 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. s-a respins cererea formulată de reclamantul T. T. în contradictoriu cu pârâta D. J. PENTRU A. SI O. V. C., având ca obiect suspendarea Deciziei nr.
3388/SIFCU/44/(...) pentru regularizarea situației privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal si procesului-verbal de control nr. 3387/SFCU/94/(...).
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut că potrivit prevederilor art. 14 pct.1 din Legea nr. 554/2004 care constituie si temeiul de drept al prezentei cereri
„în cazuri bine justificate si pentru prevenirea unor pagube iminente, odată cu sesizarea în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond";.
Din prevederile legale menționate, a rezultat că pentru admisibilitatea suspendării unui act administrativ se cer a fi îndeplinite cumulativ două condiții, respectiv caz bine justificat si prevenirea pagubei iminente.
Cu privire la prima condiție-cazuri bine justificate - legea nu cuprinde reglementări dar este evident că existența unui caz bine justificat impune existența unei îndoieli puternice asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ care este emis pe baza legii și pentru executarea acesteia.
Cu ocazia soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ, instanța are numai posibilitatea de a efectua o cercetare sumară a aparenței dreptului, întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
Cazul bine justificat nu poate fi argumentat deci prin invocarea unor aspecte ce țin de legalitatea actului administrativ, întrucât acestea vizează fondul actului, care se analizează numai în cadrul acțiunii în anulare.
Din aceste considerente motivele invocate de reclamant în susținerea primei condiții și implicit argumentele privind neindicarea motivelor de fapt si de drept în ambele acte administrative și emiterea acestora in mod nelegal cu exces de putere, instanța le apreciază ca fiind aspecte ce țin de legalitatea actelor administrative, însă acestea nu pot fi analizate în cadrul prezentei cereri deoarece vizează fondul actelor, urmând a fi cenzurate numai în cadrul acțiunii în anulare, întrucât în prezenta procedură nu poate fi prejudecat fondul litigiului.
În neîndeplinirea primei condiții - caz bine justificat - tribunalul a retinut și
D. I.C.C.J. - Secția contencios administrativ fiscal pronunțată în anul 2005 în care s-a reținut că „prezumția de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu; a nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput; suspendarea executării actelor administrative constituie o situație de excepție care intervine cu legea o prevede - în limitele și condițiile anume reglementate";.
De asemenea, prin D. nr. 257/(...), Curtea Constituțională a reținut că „ suspendarea actelor administrative reprezintă totodată o situație de excepție, întrucât acestea se bucură de prezumția de legalitate";.
Potrivit prevederilor art. 2 pct. 1 lit. ș din Legea nr. 554/2004 „paguba iminentă constă în prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public";.
Paguba iminentă astfel cum aceasta este definită prin prevederile legale menționate presupune existența în cuprinsul actului vizat a unor dispoziții care, prin aducerea la îndeplinire i-ar produce reclamantei un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.
Pe de altă parte, îndeplinirea condiției referitoare la paguba iminentă presupune administrarea de dovezi care să probeze iminența producerii pagubei invocate, ori în speță simplele afirmații făcute de reclamant în sensul popririi tuturor conturilor si creării unui colaps financiar nu sunt susținute de probe.
Simpla menționare a consecințelor prejudiciabile nu duce de facto la constatarea existentei pagubei iminente astfel cum s-a statuat și de Î.C.C.J. - Secția de contencios administrativ și fiscal, iar în speță nu s-a făcut dovada întrunirii și a acestei condiții.
Apărarea formulată de reclamant în sensul că în condițiile în care pârâta deține cu privire la sumele contestate titluri executorii - va demara procedura de executare silită - nu este actuală deoarece nu a depus probe la dosar din care să rezulte că s-a demarat executarea silită și nici nu rezultă că executarea este de natură a-i crea colapsul financiar menționat.
Față de cele expuse, tribunalul a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii celor două condiții cumulative prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, motiv pentru care a dispus respingerea cererii ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. T. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate si pe cale de consecință suspendarea executării actelor administrative: a) - D. pentru regularizarea situatiei nr.3388/SIFCU/44 din data de (...) privind obligatiile suplimentare stabilite de controlul vamal si b) Procesul verbal de control nr.3387/SIFCU/94 din (...); cu cheltuieli de judecata.
În motivele de recurs se arată că în cursul anului 2006, recurentul a depus si înregistrat la B. V. C.-N. declarația vamala I 16822/(...), prin care a solicitat si a obținut plasarea în regim vamal de admitere temporara cu exonerare totala de la plata drepturilor de import a autoturismului marca Peugeot 607, cu număr de identificare (...)SB92081857, in baza art.27, alin.1, OG 51/1997 republicata si a contractului de leasing nr.9860/(...). Ulterior, la data de (...), printr-un act adițional la contractul de leasing nr.9860/(...), toate drepturile si obligațiile ce decurg din acest contract au fost cesionate de către recurent numitului V. S. A. Î. instanței faptul ca cesionarea contractului de leasing a fost acceptata de către B.
V. C.-N., prin depunerea si acceptarea declarației vamale nr.1002/(...) de către numitul V. S. A.
Arată că după aproximativ 5 ani de la data depunerii acestei ultime declarații, la data de (...), a primit prin scrisoare recomandata, D. pentru regularizarea situației nr.3388/SIFCU/44 din data de (...) privind obligațiile suplimentare stabilite de controlul vamal si procesul verbal de control nr.3387/SIFCU/94 din (...), emise de către D. J. pentru A. si O. V. C.. In esență, prin cele doua acte amintite anterior se retine ca reclamantul ar fi încălcat o serie de obligații impuse de dispozițiile L. nr.86/2006, faptele constituind si sustragere de sub supraveghere vamala. In aceste condiții, DJAOV C. a considerat ca in sarcina recurentului s-a născut o datorie vamala care însumează 29.320 lei. Ca urmare a emiterii titlului executoriu, reclamantul a primit la data de (...), prin scrisoare recomandata, somația nr.13525/J/CM/(...) prin care a fost somat sa achite suma de 29.320 lei, iar la data de (...) a fost înștiințat că s-a luat măsura indisponibilizării prin poprire a sumei amintite anterior.
Având în vedere faptul ca actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu, s-a pus in executare silita în conformitate cu formele de executare silita deja inițiate de către pârâta, în patrimoniul reclamantului s-a creat un prejudiciu evident in sensul ca acesta urmează să efectueze o plata, care ulterior este posibil sa fie constatata ca nedatorata, iar restituirea acesteia sa fie împiedicata de dificultățile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal la bugetul de stat, recurentul a înțeles să formuleze o acțiune în suspendarea actelor administrative amintite anterior.
S. a se constata ca noțiunea de caz bine justificat are o definiție legala reglementata prin dispozițiile art. 2, alin. 1 lit. t din Legea 554/2004. Astfel, apreciază ca motivarea instanței de fond (care este de altfel si singura motivare pentru respingerea argumentelor aduse de către reclamant in acțiunea introductiva de instanță) este contrazisa chiar de conținutul textului legal amintit anterior si care definește noțiunea de caz bine justificat Prin motivele invocate în cererea introductiva de instanța, reclamantul recurent a dorit sa reliefeze argumentele care sunt de natura sa arunce un dubiu asupra legalității actelor administrative, fără a solicita însă primei instanțe să prejudece fondul cauzei.
Consideră că daca s-ar achiesa la soluția primei instanțe ar însemna că dispozițiile art. 14 si art. 15, Legea nr.554/2004 nu si-ar găsi niciodată aplicare in practica. Este adevărat faptul ca in dreptul administrativ roman, operează prezumția de legalitate a actelor administrativ care constituie titluri executorii. Insa, asa cum a tratat si in acțiune in suspendare, prezumția de legalitate a actelor administrative se bazează insa la rândul său pe prezumția autenticității si veridicității. Astfel cum a statuat si jurisprudența, "principiul legalității actelor administrative presupune însa, ca autoritățile administrative să nu încalce legea si că toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. A. principiu impune, in egala măsură, ca respectarea acestor exigente de către autorități sa fie in mod efectiv asigurata.
Pe cale de consecință, în cadrul procesului executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum si anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să ofere persoanei o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Suspendarea pronunțată de instanță nu afectează principiul caracterului executoriu al actului administrativ, ci tocmai îl confirma, căci partea apelează la hotărârea justiției pentru a nu executa actul până la finalizarea tuturor procedurilor jurisdicționale. Parcurgerea acestei proceduri a executării actelor administrative este necesara tocmai datorita acestui caracter executoriu al actelor administrative.
In cazul suspendării actului administrativ instanța trebuie sa realizeze o analiza de aparență a legalității, fără a influenta si afecta fondul cauzei, dar aceasta nu înseamnă ca instanța de judecata este scutita de la analiza tuturor argumentelor de fond care ar putea arunca un dubiu asupra legalității actului. Înțelege să învedereze faptul ca prima instanță însa nu a analizat niciunul dintre argumentele pe care reclamantul le-a adus în susținerea dubiului asupra legalității actelor administrative si nu a analizat daca aceste acte ar putea fi nelegale. Ori, în aceste condiții apreciază ca nu exista o veritabila motivare a hotărârii pronunțate. Atâta vreme cât instanța nu a avut în vedere niciuna dintre susținerile recurentului.
Cu privire la cea de-a doua condiție impusa de legiuitor, respectiv paguba iminenta, instanța fondului a considerat că susținerile privind poprirea tuturor conturilor si creării pe cale de consecință a unui colaps financiar sunt simple afirmații, nesusținute de probe. S. instanței a se constata faptul ca la fila 21 din dosar se afla Adresa 14748/J/CM din (...), la fila 61 adresa de înființare a popririi, iar la fila 63 adresa de la BRD privind înființare a popririi. Prin urmare, consideră ca poprirea conturilor a fost pe deplin dovedită, nerămânând la stadiul de simple afirmații.
Asa cum a sustinut si în fata instantei de fond, apreciază că si aceasta conditie legala este îndeplinita, deoarece executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinte grave în patrimoniul recurentului. Problema pagubei iminente trebuie analizata de către instanța de judecata in contextul particular al fiecărei cauze in parte, pornind de la o analiza a modului in care executarea unui act posibil ilegal, afectează persoanele vizate si de la condițiile în care paguba ar putea fi acoperita in situația in care se constata nelegalitatea actului.
Or, raportat la circumstanțele concrete ale spetei deduse judecății, blocarea tuturor veniturilor, in condițiile in care are persoane în întreținere si credite bancare de onorat, este in mod evident de natura să atragă un colaps financiar din care îi va fi ulterior imposibil de ieșit. P. tuturor conturilor reclamantului (adresa
14748/J/CMl(...)) atrage imposibilitatea achitării ratelor bancare, ceea ce automat ar putea atrage o executare silita din partea băncilor. Astfel, consideră că, în măsura în care actul administrativ fiscal devenit titlu executoriu, se pune în executare silita în conformitate cu formele de executare silita deja inițiate de către parata, în patrimoniul recurentului se creează un prejudiciu evident in sensul ca acesta urmează sa efectueze o plata, care ulterior este posibil sa fie constatata ca nedatorata, iar restituirea acesteia să fie împiedicata de dificultățile notorii de restituire a sumelor încasate nelegal la bugetul de stat. Se ajunge astfel la un dezechilibru între păstrarea efectelor actelor administrative posibil ilegale si gradul de afectare al recurentului prin producerea efectelor acestor acte. In susținerea demersului său a înțeles sa invoce si Recomandarea nr.R/89/8/(...) a Comitetului de M. din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurisdicționala provizorie in materie administrativa și recomandarea 16/2003 a Comitetului N din cadrul Consiliului Europei, conform cărora executarea deciziilor administrative trebuie sa tina cont de drepturile și interesele persoanelor particulare. Potrivit celor doua recomandări, autoritatea jurisdicționala competenta, in speța instanța judecătoreasca, atunci când executarea unei decizii administrative este de natura sa provoace particularilor cărora li se aplica decizia daune grave, dificil de reparat, trebuie sa ia măsuri provizorii corespunzătoare. Ori, soluția suspendării actului administrativ pana la pronunțarea instanței se circumscrie tocmai unei astfel de masuri provizorii.
Asa cum s-a arătat si în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, procedurile jurisdicționale in materie fiscala sun calificate drept acuzații in materie penala, ce intra sub incidenta art.6 din Convenție care nu se opune, in principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, insa intr-o astfel de situație statul trebuie sa-si exercite prerogativele sale in limite rezonabile, asigurând un just echilibru intre interesele aflate în cauza.
Or, în speța de față, executarea de îndată a actelor administrative, înainte ca justiția să se pronunțe și să stabilească ca sumele reținute în sarcina reclamantului sunt datorate, ar destabiliza justul echilibru intre interesul statului de a stabili si percepe sumele de bani din titlu de creanța fiscala si interesul contribuabilului.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 7 decembrie 2011, pârâtul- intimat D. R. pentru A. și O. V. C. solicită respingerea recursului declarat ca fiind nefondat și neprobat și implicit, cererea recurentului ca neîntemeiată.
Analizând recursul declarat de către reclamantul T. T. prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C., Curtea l-a apreciat ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.14 alin.1 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condițiile art. 7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin urmare, suspendarea unui act administrativ individual presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art.14 alin.1, întrucât cele două condiții se determină reciproc, neputându-se vorbi despre un caz bine justificat fără a exista pericolul producerii pagubei.
Din probele administrate în cauză, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a reținut că ipoteza normei legale instituite de legiuitor prin dispozițiile legale enunțate nu este întrunită.
Astfel, reclamantul afirmă că, în ceea ce îl privește, cazul bine justificat este susținut de existența unor indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare o solicită, întreaga construcție juridică pornind de la împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care, însă, nu sunt de natură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, a abuzului autorității, a atitudinii acesteia, etc.
Reclamantul a arătat prin chiar conținutul acțiunii în contencios administrativ că îndoiala serioasă asupra legalității actului administrativ contestat rezultă din împrejurarea că acesta a fost emis pentru presupuse fapte petrecute în anul 2007 și că nu este suficient motivat, întreaga motivare vizând regimul admiterii temporare precum si oportunitatea emiterii deciziei de regularizare a situației.
Cercetând aparența dreptului prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut că reclamantul nu a adus elemente prin care să probeze una din condițiile ce se cere a fi îndeplinită cumulativ, respectiv cea a cazului bine justificat nefiind făcută dovada existenței unor indicii temeinice de nelegalitate a actului administrativ a cărui suspendare se solicită, nici unul din motivele invocate nefiind în măsură a induce o serioasă îndoială asupra legalității actului administrativ sau a abuzului autorității.
Cât privește condiția pagubei iminente, Curtea constată că nici aceasta nu este îndeplinită. Astfel, este cunoscut faptul că potrivit art.2 lit.s din Legea nr.554/2004, paguba iminentă constă în pretinsul prejudiciu material care ar fi greu sau imposibil de înlăturat ulterior dacă s-ar dovedi că actul este nelegal sau în perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
Susținerea reclamantului potrivit căreia prin executarea sumei datorate s-ar ajunge la producerea unui prejudiciu cert în patrimoniul său nu a fost suficientă pentru a demonstra existența celei de-a doua condiții, întrucât eventuala producere a unei pagube trebuie să fie o consecință a executării, iar nu însăși executarea actului administrativ atacat. De asemenea, susținerile reclamantului relativ la nesocotirea unor dispoziții legale incidente în materia executării silite propriu-zise nu sunt în măsură a induce o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și care să justifice suspendarea executării acestuia.
Nu în ultimul rând, trebuie amintit și faptul că I. în jurisprudența sa constantă a statuat că simpla diminuare a patrimoniului debitorului fiscal, prin punerea în executare a actului administrativ fiscal devenit executoriu, nu echivalează cu un prejudiciu în persoana celui executat, dacă nu se poate reține caracterul ilicit al scăderii patrimoniului.
Prin urmare, pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia că toate aceste situații nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat, apreciat ca circumscris noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor particularilor până la momentul la care instanța competentă va cenzura legalitatea actului, noțiune consacrată prin mai multe instrumente juridice internaționale atât în sistemul Consiliului Europei, cât și în ordinea juridică a U. E.
Așadar, Curtea va constata că, analizând sumar aparența dreptului, în conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, situațiile de fapt și de drept evidențiate nu sunt în măsură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ contestat în măsură să justifice adoptarea măsurii suspendării acestuia.
Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind nefondat iar în temeiul art.312 alin.1 C. îl va respinge și va menține în întregime hotărârea recurată.
PENTRU A.E MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul T. T. împotriva sentinței civile nr.3814 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER C. P. A. M. C. M. S. L. F. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.G. G.
