Decizia nr. 5210/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5210/2012
Ședința ta de 11 iunie 2012
Instanța constituită din : PREȘEDINTE : A. M. C. JUDECĂTOR : M. S.
JUDECĂTOR : C. P.
GREFIER : L. F.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul I. J. DE P. S. împotriva sentinței civile nr.1167 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., în contradictoriu cu intimatul S. N. AL A. DE P. - S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - drepturi bănești reprezentând valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr.554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.1167 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr.(...), a admis în parte acțiunea reclamantului S. N. AL A. DE P. (S.), în numele
și pentru membri de sindicat F. I. S., S. D., R. A., P. R. F., R. S. F., J. I., S. C. C., B. S., C. G. G., T. C., I. E., G. D., I. Ș., T. I., B. A. G., Ș. F. V., V. V. D., L. C. I., L. C. G., B. DAN R., V. I., B. I. A., C. V., M. F. M., S. C., P. C. I., O. V. D., C. R. C., I. S. N., B. V. L. și I. M. I. împotriva pârâtului I. J. DE P. S., pe care l-a obligat să achite reclamanților de mai sus, sumele cuvenite și neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, exclusiv pentru perioada 6 iunie 2008 - 13 noiembrie 2009 și numai în măsura în care, conform evidențelor oficiale ale pârâtului, orele astfel lucrate nu au fost compensate cu zile libere.
S-a respins ca nefondată acțiunea acelorași reclamanți cu privire la drepturile pretinse în perioada 14 noiembrie 2009 - 6 iunie 2011.
S-a respins în întregime, ca fiind neregulat formulată, acțiunea reclamantului, cu privire la membri de sindicat MAG V., O. V. F., B. I., R. I. M., C. S., P. D., B. S. M., S. R. T., P. M., B. C. C.
P. a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Verificând cadrul procesual și procedural fixat de reclamant prin acțiunea sa, tribunalul reține că potrivit alin. (2) art. 28 din Legea nr. 54/2003 (alin. 1)
,,Organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor de judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși";.
A.. (2) al aceluiași text de lege prevede că ,,în exercitarea atribuțiilor prevăzute de alin. 1, organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, fără a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauză";, însă acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Așadar, din dispozițiile legale arătate a rezultat cu claritate că organizațiilor sindicale prin lege, li se conferă un mandat de a apăra drepturile membrilor lor și în fața instanțelor judecătorești fără a fi necesar un mandat expres.
Ca atare, organizația sindicală are dreptul de a promova orice acțiune prevăzută de lege, însă acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată.
Față de această situație, raportat la textele legale sus evocate, instanța a constatat că probele dosarului nu confirmă acordul nemijlocit al membrilor de sindicat de mai sus cu privire la acțiunea de față, deși s-au acordat termene de judecată pentru lămurirea acestui aspect.
Lipsind, prin urmare, unul din elementele obligatorii ale cererii de chemare în judecată, prevăzut de art. 112 Cod procedură civilă, și anume semnătura reclamanților care și-au însușit demersul judiciar al sindicatului, aceasta, cererea, urmează a fi respinsă ca neregulat formulată, față de agenții de poliție sus nominalizați.
Prin urmare, instanța a soluționat pe fond acțiunea numai față de membri de sindicat al căror acord a fost depus în scris la dosar, reținând următoarele:
Necontestat în cauză, membri de sindicat reprezentați de reclamant sunt agenți de poliție, funcționari publici cu statut special.
Potrivit prevederilor art. 39 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind
Statutul Polițistului „Durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi,
5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege";.
P. orele prestate peste durata normală a timpului de lucru, polițiștii au fost îndreptățiți, prin art. 16 alin. (1) din O.G. nr. 38/2003 la plata unui spor de 75 % din salarul de bază pentru primele două ore astfel lucrate și la un spor de 100 % pentru următoarele ore lucrate în zilele de repaus săptămânal ori la sărbătorile legale.
Legea nr. 330/2009 abrogă O.G. nr. 38/2003 dar reglementează ea însăși plata sporului de 75 % pentru munca prestată peste durata normală a timpului de lucru.
În fine, Legea nr. 285/2010 abrogă și acest ultim act normativ, preluând însă reglementările cu privire la plata acestui spor.
Aceste două legi - nr. 330/2009 și Legea nr. 285/2010 - conțin, fiecare, reglementări care lasă fără efecte prevederile cu privire la plata sporului în discuție.
Astfel, potrivit prevederilor art. 30 alin. (7) din Legea nr. 330/2009, prevederile cu privire la plata sporului pentru ore suplimentare nu se aplică în anul 2010 iar potrivit art. 8 din Legea nr. 285/2010, în anul 2011, pentru munca suplimentară efectuată peste durata normală a timpului de lucru operează o compensare numai ca timp liber corespunzător.
Raportat la normele legale în vigoare în perioada luată în analiză, respectiv
6 iunie 2008 - 6 iunie 2011, tribunalul a constatat că acțiunea de față este întemeiată în parte, urmând a obliga pârâții să achite reclamanților sumele cuvenite și neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează, actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței și până la data efectuării plății, exclusiv pentru perioada 6 iunie
2008 - 13 noiembrie 2009 și numai în măsura în care, conform evidențelor oficiale ale pârâtului, orele astfel lucrate nu au fost compensate cu zile libere.
Dat fiind faptul că pentru perioada 14 noiembrie 2009 - 6 iunie 2011 prevederile legale cu privire la plata sporului pentru ore suplimentare au fost inaplicabile, cererea reclamanților pentru acest interval a fost respinsă ca nefondată.
Cererea cu privire la acordarea dobânzii legale a fost de asemenea respinsă, prin actualizarea sumelor acordate cu indicele de inflație realizându-se o acoperire integrală a drepturilor solicitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul I. de P. J. S. solicitând admiterea recursului și modificarea în parte a hotărârii recurate în ceea ce privește respingerea acțiunii cu privire la drepturile pretinse pentru perioada 6 iunie 2008-
12 noiembrie 2009 și menținerea celorlalte dispoziții cuprinse în hotărârea instanței de fond.
În motivele de recurs se arată că reclamanții sunt ofițeri și subofițeri de poliție, respectiv funcționari publici cu statut special, angajați ai IPJ S..
Conform art.39 din Legea 360/2002 „durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege. (2) Programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, după consultarea Corpului N. al Polițiștilor";.
Menționează că prin O. 5. s-a reglementat programul de lucru al polițiștilor, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal. Programul de lucru al polițiștilor reclamanți a fost precizat în fișa postului.
Potrivit art.8 din acest act normativ intern: „Prin modul de proiectare a fișelor posturilor și prin organizarea activității, șefii unităților asigură încărcarea echilibrată cu sarcini a polițiștilor, potrivit fiecărei categorii profesionale, utilizarea completă de către aceștia a timpului de muncă și îndeplinirea îndatoririlor curente în timpul programului normal de lucru. (2) În situații neprevăzute, care impun desfășurarea de activități peste durata normală a programului de lucru, șeful unității dispune în scris, cu justificarea temeinică a hotărârii sale, efectuarea de ore suplimentare";. Totodată, potrivit alin.3 al art.13 din O. „situația privind orele suplimentare prestate de polițiști peste programul normal de lucru se ține de către șeful nemijlocit, potrivit tabelului prezentat în anexa nr.1. Situația centralizatoare, la nivelul unității, cu polițiștii care au desfășurat ore suplimentare se face potrivit modelului prezentat în anexa nr.2";.
Precizează că programul de lucru al reclamanților a fost astfel stabilit încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege. P. polițiștii care au desfășurat activitatea în schimburi, precum și pentru cei care au desfășurat activități operative s-a asigurat în cursul unei luni cel puțin un repaus săptămânal, sâmbăta și duminica, în zile consecutive. Orele efectuate în scopul asigurării serviciului de permanență au fost compensate prin acordarea de timp liber corespunzător.
Invederează totodată că, dispozițiile instanței de fond respectiv: „. pârâții să achite reclamanților sumele cuvenite și neachitate ce reprezintă valoarea financiară neimpozabilă a orelor lucrate de repaus săptămânal și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, nu se lucrează"; sunt nelegale, orice drepturi bănești de care beneficiază polițiștii fiind supuse regimului fiscal al impozitării. Mai mult, IPJ a figurat ca singur pârât în dosar.
Analizând recursul declarat de către pârât prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Potrivit art.39 din Legea 360/2002, durata programului de lucru al polițistului este de 8 ore pe zi și 5 zile pe săptămână, stabilită astfel încât să se asigure continuitatea serviciului polițienesc și refacerea capacității de muncă, în condițiile prevăzute de lege; programul de lucru, formele de organizare a acestuia și acordarea repausului săptămânal se stabilesc prin ordin al ministrului administrației și internelor, după consultarea Corpului N. al Polițiștilor.
Dispoziții similare se regăsesc și în O. nr.5., dat în aplicarea acestor dispoziții legale, prin art.2 lin.1, stabilindu-se că durata programului de lucru al polițistului este, de regulă, 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână, cu un repaus săptămânal de 2 zile, de regulă sâmbăta și duminica.
Potrivit art.8 din același act, prin modul de proiectare a fișelor posturilor și prin organizarea activității, șefii unităților asigură încărcarea echilibrată cu sarcini a polițiștilor, potrivit fiecărei categorii profesionale, utilizarea completă de către aceștia a timpului de muncă și îndeplinirea îndatoririlor curente în timpul programului normal de lucru.
Conform alin.2 și 3 din același articol, în situații neprevăzute, care impun desfășurarea de activități peste durata normală a programului de lucru, șeful unității dispune în scris, cu justificarea temeinică a hotărârii sale, efectuarea de ore suplimentare; sarcinile care presupun desfășurarea de activități după încheierea programului normal de lucru și cele care necesită chemarea polițiștilor la serviciu, de la domiciliu, din timpul liber al acestora, se îndeplinesc în condițiile alin. (2), cu respectarea prevederilor art. 2 alin. (2).
Coroborând dispozițiile legale enunțate anterior, Curtea constată că în ipoteza în care pentru desfășurarea activității polițiștilor peste durata normală a programului de lucru, în situații neprevăzute, se impune efectuarea orelor suplimentare, aceasta se face prin dispoziția scrisă a șefului unității, cu justificarea temeinică a hotărârii sale.
În speță, însă, nu există nici un înscris care să ateste că reclamanții au procedat la efectuarea unor ore suplimentare peste durata normală a programului de lucru, dispoziția scrisă a șefului unității nefiind depusă la dosar. Mai mult, Curtea reține din cuprinsul memoriului de recurs precum și din poziția procesuală exprimată în fața instanței de fond, că astfel de dispoziții scrise nu există întrucât programul de lucru al reclamanților a fost stabilit astfel încât pentru cei care au desfășurat activitatea în schimburi și pentru cei din activitățile operative precum și pentru cei care au asigurat serviciul de permanență, orele efectuate au fost compensate prin acordarea de timp liber corespunzător.
Apoi, potrivit art. 13 alin.3 din O. nr.5., situația privind orele suplimentare prestate de polițiști peste programul normal de lucru se ține de către șeful nemijlocit, potrivit tabelului prezentat în anexa nr. 1, iar situația centralizatoare, la nivelul unității, cu polițiștii care au desfășurat ore suplimentare se face potrivit modelului prezentat în anexa nr. 2.
Curtea constată, de asemenea, că în speță nu există o astfel de situație privind orele suplimentare prestate de polițiști peste programul normal de lucru ținută de către șeful nemijlocit, și nici o situație centralizatoare, la nivelul unității, cu polițiștii care au desfășurat ore suplimentare astfel că pretențiile reclamanților apar ca fiind nefondate.
Înscrisurile depuse în susținerea poziției procesuale a reclamanților (f.19-
164, 208-222) nu sunt în măsură să ateste că reclamanții au efectuat ore suplimentare întrucât aceste înscrisuri nu sunt întocmite potrivit dispozițiilor art.13 din O. nr.5..
P. toate aceste considerente, Curtea va aprecia recursul declarat ca fiind fondat iar în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. raportat la art. art.39 din Legea
360/2002, art.2, 8 și 13 din O. nr.5. îl va admite, va modifica hotărârea recurată în sensul că va respinge acțiunea reclamanților.
P. ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâtul I. DE P. J. S. împotriva sentinței civile nr.1167 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul S. N. al A. de P.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER A. M. C. M. S. C. P. L. F. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.I. D.
