Decizia nr. 5313/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIE CIVILA Nr. 5313/2012
Ședința { F. |publică de la 12 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. A. M.
Judecător S. L. R.
Judecător M.-I. I.
Grefier C. C.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta A. F. P. A M. D. împotriva sentinței civile nr. 6.129 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul intimat R. N. și chemata în garanție A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite, restituire taxă poluare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat G. A. din cadrul Baroului C. cu delegația la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantului-intimat R. N., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxelor de timbru.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. pr. civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. pr. cv. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Reprezentanta intimatului arată că nu solicită administrarea de noi probe.
{ F. | } Instanța acordă cuvântul părții prezente asupra recursului de față.
Reprezentanta reclamantului intimat R. N. solicită respingerea recursului formulat de pârâtă ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6.128 din 0(...), pronunțată în dosarul nr. (...) de
Tribunalul Cluj s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și inadmisibilității invocate de pârâta A. F. P. D.
S-a admis cererea de chemare în judecată formulată de R. N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M. D. și în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2.310 lei, reprezentând taxa de poluare, precum și dobânda legală aferentă acestei sume de la data achitării și pană la momentul restituirii integrale a sumei.
S-a admis cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU M. și obligată aceasta să plătească pârâtei A. F. P. a mun. D. suma de 2.310 lei, reprezentând taxa de poluare și dobânda legală aferentă calculată de la data plății și până la restituirea integrală.
A fost obligată pârâtă să plătească reclamantului suma de 1039,3 lei cheltuieli de judecată,
Conformându-se exigentelor art.137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Cererea de suspendare si exceptiile invocate prin intimpinare au fost respinse întrucât reclamantul contestă compatibilitatea taxei de poluare cu legislația comunitară, împrejurare față de care acestuia nu i se pot opune excepțiile invocate,cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal împotriva persoanei care a refuzat restituirea .
Analizând pe fond acțiunea, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autovehicul marca AUDI, tip B5/LADRF1/A4, care a fost înmatriculat anterior într-un alt stat membru al U. E.. In vederea înmatriculării în România a autoturismului reclamantul a fost obligat să achite suma de 1704 lei cu titlu de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. a mun.D. în data de (...) (f.7-9).
Reclamantul a solicitat restituirea acestor taxe paratei care i-a respins însă cererea (f.10).
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, întrucât pârâta a căzut in pretenții, în temeiul art.60-63 C.pr.civ., instanța de fond a admisă și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp.
O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
În privința dobânzii legale, pârâta consideră că cererea de acordare a acestora de la data achitării taxei de poluare și până la data plății efective ar fi trebuit respinsă de către instanța de fond, pentru că dauna de întârziere este datorată doar din ziua chemării în judecată, motiv pentru care solicită modificarea sentinței recurate în sensul respingerii cererii de acordare a dobânzii legale de la data achitării taxei de poluare și până la data plății efective.
Cu privire la cheltuielile de judecată, pârâtă a precizat, pe de o parte, că a respectat dispozițiile legale în vigoare și dispozițiile O.U.G. nr. 5., astfel că nu poate fi reținută culpa sa procesuală pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, iar pe de altă parte, că au fost acordate într-un cuantum nejustificat, sens în care solicită reducerea onorariului de avocat la care a fost obligată.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata acest motiv de recurs este nefondat.Astfel conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine si autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa
(...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate
și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Cu referire la incidența la speță a prevederilor Legii
9/2012 antamate de recurentă prin motivele de recurs Curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 12 din acest act normativ in cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie
2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 5., aprobată prin nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România.
Curtea reține că taxa de poluare ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de (...) respectiv in perioada 1 iulie 2008-(...) și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare. Î.-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia.
Din această perspectivă reclamanta intimată are dreptul la restituirea integrală a taxei încasată în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor U. E..
În astfel de situații Curtea de Justiție a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat(actualmente art. 110 TFUE), cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite ( A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79 Hans Just I/S contre Ministère danois des impôts et accises precum și cauza conexată nr. C- 290/05 și C-333/05 Ákos Nádasdi și Ilona Németh parag. 61-70).
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de (...) pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa de poluare .
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa încasată anterior pe baza unei norme legale abrogată la (...) și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa de poluare încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 1 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea Legii 9/2012 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în precedentul prezentelor considerente.
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor :
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
In ce priveste motivul de recurs vizând cheltuielile de judecată invocat de pârata autoritatea fiscală acesta este partial fondat în considerarea dispozițiilor art. 274 al. 3 c.pr.civ., Curtea constatând că onorariul de avocat în sumă de
1.039,30 lei în fond este nejustificat de mare în raport de valoarea cauzei de
2.310 lei (reprezentind circa 50% din valoarea pricinii )și de munca depusă de către apărătorul ales cauza având doar doua termene de judecata la care aparatorul s-a prezentat acesta redactând si actiunea,cererea de restituire la un moment la care problema de drept a restituirii taxei de poluare era pe deplin lamurita prin pronuntarea hotararilor CJUE in cauzele T. si Nisipeanu astfel ca in baza textului de lege sus indicat va diminua cuantumul acestor cheltuieli de judecata la 639,30 lei apreciind ca aceasta suma corepunde cerintelor de art. 274 alin. 3 C.pr.civ . Recurenta este insa in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia
In consecinta in temeiul prevederilor art. 20 din Legea 554/2004 corob. cu art. 304 indice 1 ,312 C.pr.civ va admite recursul ,va modifica partial sentinta recurata in sensul ca va diminua cuantumul cheltuielilor de judecata la suma de
639,3 lei, mentinind restul dispozitiilor sentintei atacate .
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de către pârâta A. F. P. D. împotriva sentinței civile nr. 6.128 din 0(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică in parte în sensul diminuării cuantumului cheltuielilor de judecată de la suma de 1.039,30 lei la suma de 639,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței
Decizia este irevocabilă
Pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012.{ F. |
PREȘEDINTE,
A. A. M.
JUDECĂTOR,
S. L. R.
JUDECĂTOR,
M.-I. I.
GREFIER C. C.
}
Red. A.A..M./(...)
Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: E. B..
{ F. | }
