Decizia nr. 532/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR.532/2012
Ședința publica din 24 ianuarie 2012
COMPLETUL COMPUS DIN:
PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI:M. S.
A. CHICISAN
GREFIER :M. V.-G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentul- reclamant
B. N. P. O. M. și recurenții- pârâți A. F. P. A M. C.-N. și A. F. PENTRU M., împotriva sentinței civile nr. 3166 din (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...).
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul recurentului- reclamant B. N. P. O. M., av. B. V. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind recurenții- pârâți A. F. P. A M. C.-N. și A. F. PENTRU M.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța comunică apărătorului recurentului- reclamant B. N. P. O. M., av. B. V. un exemplar din întâmpinarea formulată de A. F. P. a mun. C.-N. .
Instanta pune in discutie exceptia de inadmisibilitate a recursului reclamantei invocata de catre intimata AFP C. N. prin intimpinare .
Nefiind cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea judiciară recursului inclusiv pe exceptia pusa in discutie .
Apărătorul recurentului- reclamant B. N. P. O. M., av. B. V. solicită respingerea excepției inadmisibilității recursului invocată de A. F. P. a mun. C.- N., având în vedere că din cuprinsul hotărârii recurate rezultă faptul că instanța a analizat cheltuielile de judecată solicitate și din ce se compun , însă chitanța depusă la dosar nu a fost luată în calcul.
Pe fondul cauzei solicită admiterea recursului formulat de recurentul- reclamant B. N. P. O. M. așa cum a fost formulat în scris, în sensul modificării dispozitivului sentinței civile nr. 3166 din (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj respectiv, de a se acorda și cheltuielile reprezentând onorar avocațial în sumă de 1.500 lei achitat cu chitanța nr.43/2011, depusă la dosar în ședința publică.
Solicită respingerea recursurilor formulate de recurenții- pârâți A. F. P. a mun. C.-N. și A. F. Pentru M. Cu cheltuieli de judecată în cuantum de 1.000 lei, în calea de atac a recursului conform chitanței depuse la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3166 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui
C. s-a admis actiunea in contencios administrativ precizata formulată de reclamantul B. N. P. O. M. în contradictoriu cu pârâta A. F. P. A M.C. N. cu sediul in C. N. si A. F. PENTRU M. , in consecința :
A fost obligată parata AFP C. N. sa restituie reclamantului suma de 8307 lei cu titlu de taxa de poluare nedatorata cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate .
A fost obligată parata sa plătească reclamantului suma de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata .
S-a admis cererea de chemare in garantie formulata de parata A. F. P. a
Mun C. N. impotriva chematei in garantie A. F. pentru M. B..
A fost obligată chemata in garantie sa restituie paratei suma de 8307 lei reprezentând taxa de poluare restituita reclamantului cu dobanda legala in materie civila calculata de la data de (...) si pana la data restituirii efective a sumei sus indicate .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției inadmisibilității, instanța de fond a constatat că art. 1 alin. (1) din L. nr. 5. consacră dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de a se adresa instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei astfel cauzată.
Reclamantul s-a adresat tribunalului în temeiul acestui text legal.
Potrivit art. 205 alin. (1) Cod procedură civilă, împotriva titlului de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ fiscale se poate formula contestație potrivit legii. Contestația este o cale administrativă de atac și nu înlătură dreptul la acțiune al celui care se consideră lezat în drepturile sale printr-un act administrativ fiscal sau prin lipsa acestuia, în condițiile legii.
Prin urmare, raportat la faptul că reclamantul a inițiat procedura prevăzută de art. 7 din L. nr. 5., iar pârâta a comunicat refuzul său după cum menționează prin întâmpinare, cererea reclamantei se încadrează în termenul general în care instanța de contencios poate fi sesizată, prevăzut de art. 11 din
L. nr. 5..
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului sus individualizat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule .reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
I n privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a
O. 5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M.C.
N., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul repingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr.
5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dipozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar. S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.. Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...) pentru aprobarea procedurii de restituire, care prevăd că pentru procedura de restituire a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal sunt aplicabile termenele prev. de dispozițiile art. 199 (în prezent art. 70) alin. 1 și 2 sau art. 112 alin. 2 din O. nr. 92/2003, republicată, după caz, iar dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prev. la pct. 1 sau a celui prev. la C. I pct. 4 alin. 3, după caz, și se acordă la cererea contribuabililor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și B. N. P. O. M. solicitând admiterea recursului și modificarea hotărârii cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată.
În fapt, arată că, deși tribunalul i-a admis acțiunea așa cum a formulat-o și i-au fost acordate cheltuielile de judecată, în temeiul art.274 C.proc.civ., respectiv taxa de timbru și onorar avocațial, în dispozitivul hotărârii, cuantumul acestor cheltuieli nu cuprinde și cuantumul onorariului avocațial de 1.500 lei, achitat cu chitanța nr.43/2011 de către B., depusă la dosar în ședința publică.
În aceste condiții, solicită admiterea recursului și modificarea cuantumului cheltuielilor de judecată acordate la fond, în sensul de a cuprinde și acestea și onorariul avocațial de 1.500 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și chemata în garanție A. F. pentru M. solicitând modificarea în tot a sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantei .
1.Critică hotărârea instanței de fond sub aspectul determinării corecte a dispozitiilor din Tratatul Comunitatii E. în raport de care se impune a fi stabilită compatibilitatea prevederilor OUG nr. 5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule cu normele comunitare.
In privinta analizei taxei prin prisma art. 110, teza 1, TFUE ,atunci când si o astfel de exigență a fost supusă analizei, opinează că, instanța de fond nu s-a referit la practica CEJ relevanta cu privire la întelesul si întinderea art. 110, teza 1, TFUE în materia taxării interne, în genere, și a auto vehiculelor, în special, fapt ce a condus la concluzii greșite, dar nu cu privire la legea româna, ci la cea comunitară.
S. că taxa pe poluare pentru autovehicule este conformă cu articolul 110 TFUE și nu reprezintă o măsură discriminatorie. Obiectivul articolului 110 TFUE, așa cum a reținut avocatul general, este să interzică impozitarea internă care discriminează, direct sau indirect, produsele importate în favoarea produselor naționale.
2. Critică, de asemenea, soluția primei instanțe cu privire la capătul de cerere privind acordarea dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată.
Consideră că instituția chemată în garanție nu poate fi obligată la plata acestora în primul rând pentru că nu a stabilit suma de plată reprezentând taxa pe poluare, respectiv nu a emis actul administrativ Decizia de calcul și, în al doilea rând, pentru că virarea sumelor în bugetul F. pentru mediu se face în temeiul OUG nr. 5., neputând fi reținută vreo culpă.
În drept își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 299 și urm. C. proc. civ., OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu, aprobată cu modificări și completări prin L. nr. 1., precum și pe prevederile L. nr. 5. a contenciosului administrativ.
În cauză a depus întâmpinare reclamanta BNP O. M. prin care a solcitat respingerea recursului.(f.19, 20).
Analizând recursurile formulate, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG
93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/(...) .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din L. 5.(inclusiv pentru petitul de dobanzi ) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din L. 5. aceasta este neintemeiata in conditiile in care reclamantul a contestat decizia de calcul a taxei de poluare si a solicitat restituirea taxei de poluare stabilită de organele fiscale . Conform cererii adresate de reclamant organelor fiscale, acesta a solicitat restituirea taxei de poluare ,cerere ce cuprinde in mod implicit si cererea de recunoastere a dreptului de restituire vatamat prin incasarea acestei taxe conform art. 1 din L.
5. .Aceasta cerere a fost respinsa in mod nejustificat (f.15-18 dosar fond
)devenind incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din L. 5.
.Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei .
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata acest motiv de recurs este nefondat.Astfel conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa
(...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A.
1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
In ce priveste motivul de recurs vizind nedepunerea actelor care sa faca dovada ca autovehiculul era inmatriculat in spatiul UE trebuie precizat ca reclamantul a depus aceste acte la f. 11-14 dosar fond.
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor :
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
In ce priveste recursul reclamantului Curtea apreciaza ca acesta este admisibil intrucat prima instanta a solutionat petitul privind acordarea cheltuielilor de judecata dar arata reclamantul recurent ca l-a solutionat gresit .
Analizind temeinicia acestui recurs Curtea retine ca intr-adevar prima instanta desi a acordat cheltuielile de judecata cuantumul acordat nu cuprinde si onorariul avocatial .In fata primei instante reclamantul a solicitat acordarea unui onorar avocatial in cuantum de 1500 lei .Curtea apreciaza in temeiul art. 316,298,274 C.pr.civ ca din acest cuantum suma de 1.000 lei corespunde valorii pricini (aceasta suma reprezinta circa 12% din cuantumul taxei de timbru solicitate) si muncii depuse de avocat care a constat in formularea actelor necesare parcurgerii procedurii prealabile ,redactarea actiunii, prezenta la doua termene de judecata si intocmirea de concluzii scrise intr-o problema de drept clarificata pe parcursul solutionarii litigiului prin pronuntarea hotararii CJUE in cauza T. .
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale in ce priveste fondul pricinii , iar recursurile declarate de parata si chemata in garantie se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din L. nr. 5. corpb cu art. 312 C.pr.civ urmează a fi respinse ca atare.In temeiul acelorasi texte de lege se va admite recursul reclamantei si se va modifica in parte sentinta atacata in sensul majorarii cuantumului cheltuielilor de judecata de la suma de 39,3 lei la suma de 1039,3 lei .
In temeiul art. 316,298,274 C.pr.civ Curtea va obliga recurentele aflate in culpa procesuala sa plateasca intimatului reclamant suma de 300 lei cheltuieli de judecata in recurs constand in onorariu avocatial partial dovedit prin chitanta de la f.24 apreciind ca acest cuantum corespunde valorii priciini si muncii depuse de avocat care s-a limitat la depunerea si sustinerea intimpinarii si a recursului pentru cheltuieli de judecata intr-o problema de drept in prezent lamurita prin pronuntarea hotararilor indicate in prezentele considerente .
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge exceptia de inadmisibilitate
Admite recursul reclamantului B. N. P. O. M. împotriva sentinței civile nr.3166 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C.-N. pe care o modifică în parte sub aspectul majorării cuantumului cheltuielilor de judecată acordate reclamantului de la suma de 39,3 lei la suma de 1039,3 lei.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate.
Respinge recursurile declarate de A. F. P. C.-N. și A. F. pentru M. împotriva aceleiași sentințe.
Obligă recurentele A.F.P.C.-N. și A.F.M. să plătească reclamantului suma de 300 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. M. S. A. M. C.
GREFIER
M. V. G.
red.AAM/AC
2 ex. - (...)
jud.fond.B. A
