Decizia nr. 5336/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5336/2012
Ședința din data de 13 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 4899 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul O. A. și chemata în garanție
A. F. PENTRU M., având ca obiect - anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul-reclamant prin avocat C. C., în baza împuternicirii avocațiale nr. 3. aflată la fila 15 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimatul-reclamant a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatului-reclamant solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 4899 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Cluj și implicit respingerea cererii de suspendare a soluționării prezentei cauze ca fiind rămasă fără obiect, pentru motivele expuse detaliat în cuprinsul întâmpinării, fără obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea, în urma deliberării respinge cererea de suspendare a prezentului recurs întemeiată pe dispozițiile art. 244 pct. 1 C.pr.civ. ca rămasă fără obiect în condițiile în care Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat cu privire la recursul în interesul legii cu care a fost învestită.
Totodată Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4899 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive și cea a inadmisibilității.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul O. A. împotriva pârâtei A. F.
P. A M. C. N.
A fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 10.987 lei cu titlu de taxă de poluare nedatorată cu dobânda legală în materie civilă calculată de la data achitării și până la data restituirii efective a sumei sus indicate.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă împotriva chematei în garanție A. F. pentru M..
A fost obligată chemata în garanție să restituie pârâtei suma de 10.987 lei reprezentând taxă de poluare cu dobânda legală în materie civilă.
A fost obligată pârâta AFP la plata cheltuielilor de judecată în sumă de
1537,3 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...) sub nr.de mai sus, reclamantul O. A. a solicitat obligarea pârâtei A. F. P. a M. C.-N. să îi restituie suma de 10987 lei, reprezentând taxa de poluare achitată, cu dobânda legală aferentă de la data achitării taxei si până la data restituirii efective.
În motivarea cererii, reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, apreciind că această taxă este discriminatorie și încalcă art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, certificat de înmatriculare al autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu AFP T..
Pârâta A. F. P. a municipiului T. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând:
Excepția lipsei calității procesuale pasive
excepția inadmisibilității acțiunii deoarece acțiunea nu este îndreptată împotriva vreunui act emis de către pârâtă sau împotriva refuzului de a-i soluționa vreo cerere.
Pârâta a formulat cerere de chemare in garanție al A. F. pentru mediu B., pârâta a solicitat ca in cazul in care se va admite acțiunea sa se dispună obligarea chematei in garanție să restituie Administrației F. P. suma pe care instanța o va obliga să o achite reclamantului.
In motivarea cererii de chemare in garantie se arata ca taxa a cărei restituire se solicita in speta se fac venit la bugetul F. pentru mediu si se gestioneaza de catre chemata in garantie .
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca BMW X3, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in România a achitat, o taxă de poluare în cuantum de 10987 lei la AFP , în data de (...).
La data de (...) a solicitat pârâtei restituirea acesteia., însă cererea sa a fost respinsă.
Examinând cu prioritate, în temeiul art.137 alin.1 C.proc.civ., excepțiile invocate de către pârâtă, instanța le-a respins, pentru următoarele argumente: Instanța a observat că reclamantul nu contestă însăși decizia AFP de calcul a taxei, care, în fapt, a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale interne în vigoare la acea dată, ci compatibilitatea acestora cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat, ulterior achitării taxei o cerere de restituire către organul încasator - AFP T., cerere respinsă, împrejurare față de care reclamantul nu i se pot opune excepțiile invocate, cererea fiind admisibilă și formulată în termenul legal de 5 ani calculat conform art. 135 din Codul de procedură fiscală împotriva persoanei care a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de J. a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c.
S. Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din TFUE, motiv pentru care cererea reclamantei a fost admisă, pârâta a fost obligată să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit.
T. a apreciat ca in speta se poate acorda doar (pentru cazul în care s-a solicitat dobanda FISCALA) dobinda legala întrucit perceperea taxei din speță, cu incalcarea prevederilor dreptului comunitar reprezinta o fapta ilicită ce atrage răspunderea paratei in conditiile dreptului comun, aceasta fiind obligată sa repare întreg prejudiciul suferit de reclamant si fiind totodată pusă in intarziere inca de la data savarsirii faptei ilicite adică de la data încasării sumei din speță
.Ca atare, in temeiul prevederilor OUG 9/2000 reclamantul este indreptatit la plata dobanzii legale in materie civila de la data platii taxei din speta si pana la data restituirii sale integrale.
Avand in vedere considerentele de mai sus si faptul ca in baza OUG 5. taxa de poluare achitata a fost virata de catre parata in contul administrat de chemata in garantie in temeiul art. 60 si urm C.pr.civ a admis si cererea de chemare in garantie in intregime.
In temeiul art.274 C.proc.civ., pârâta a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 1537,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial, taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A M. C.-N., solicitând modificarea hotararii in temeiul prevederilor art.304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila, in sensul respingerii actiunii formulate de catre reclamantul-intimat.
În motivare s-a solicitat, în primul rând, a se dispune suspendarea solutionarii prezentei cauze in temeiul art.244 pct. 1 Cod procedura civila pana la publicarea in M. O. al R. P. I a deciziei nr.24 pronuntata in dosar nr.9/2011 de catre I. prin care a fost solutionat recursul in interesul legii cu care instanta suprema a fost investita de catre procurorul general al Parchetului de pe langa I. referitor la problemele de drept care au fost solutionate diferit de catre instantele judecatoresti privind aplicarea O. 5..
Cu privire la nelegalitatea solutiei pronuntate de instanta de fond arata urmatoarele:
In opinia pârâtei actiunea reclamantului este inadmisibila, având în vedere faptul că reclamantul nu a contestat, în termenul legal prevăzut de art.7 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ deciziile de calcul a taxelor pe poluare prin care i-au fost stabilite sumele solicitate.
Dealtfel, institutia pârâtă nu are calitate procesuala pasiva intrucat, reclamantul nu contestă modul de calcul al taxei pe poluare iar, în conformitate cu art. 1 din O. nr. 5., taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M.;
Pe fondul cauzei, invederează ca dispozițiile tratatelor privind Uniunea Europeană nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
O. nr.5. nu contravine art. 90 din Tratatul C.E., scopul acestei ordonanțe fiind acela al asigurării protecției mediului pentru încadrarea în valorile limită prevăzute de legislația comunitară în acest domeniu, iar la emiterea acestui act normativ s-a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței C. de J. a C. E., O. nr. 5. este aplicabilă unor categorii de vehicule și nicidecum unor categorii de cumpărători pentru a discuta despre discriminarea acestora.
In final, arata ca in opinia pârâtei H. C. de J. a U. E. pronuntata in cauza
T. la data de (...) are aplicabilitate numai in cauza respectiva si nu poate fi aplicata in orice cauza aflata pe rolul instantelor judecatoresti cu incalcarea evidenta a regulilor de procedura privind admisibilitatea actiunilor in contencios administrativ.
Solutia de obligare a institutiei pârâte la plata catre reclamant a dobanzii legale este gresita si lipsita de temei legal deoarece institutia pârâtă nu a savarsit nici o fapta ilicita, plata taxei pe poluare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare.
In ceea ce priveste data de la care institutia pârâtă ar putea fi, eventual, obligata la plata de dobanzi, considera ca dobanda legala nu poate fi datorata de catre institutia pârâtă decat incepand de la data introducerii cererii de chemare in judecata.
Solutia de obligare a institutiei pârâte la plata cheltuielilor de judecata
(1537,3 lei) este netemeinica si nelegala deoarece institutia pârâtă nu s-a aflat in culpa procesuala, intrucat, asa cum a aratat mai sus, plata taxei pe poluare a fost efectuata voluntar de catre reclamant si in conformitate cu prevederile legale in vigoare iar, pe de alta parte, prima instanta trebuia sa faca aplicarea art. 274 alin.3 Cod procedura civila si sa reduca onorariul avocatial tinand cont de valoarea obiectului litigiului, de complexitatea cauzei (care nu presupune probleme deosebite) si de munca efectiv prestata de catre avocat care a instrumentat numeroase alte cauze avand ca obiect restituirea taxei pe poluare sau de prima inmatriculare.
De asemenea, solicită a observa ca, institutia care trebuia sa fie obligata la plata cheltuielilor de judecata este A. F. pentru M. deoarece cererea de chemare in garantie pe care institutia pârâtă a formulat-o a fost admisa de catre prima instanta.
Pentru considerentele mai sus expuse solicită sa se admită prezentul recurs si pe cale de consecinta sa se modifice hotararea primei instante in sensul respingerii actiunii formulate de reclamantul-intimat.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate,
Curtea constată următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art.205 și urm. din OG
93/2003, Curtea a reținut următoarele:
În ședința din 14 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - C. competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în fiecare dintre cauze, emis Decizia nr.24 în dosarul nr. 9/2011iar prin această hotărâre a admis recursurile în interesul legii formulate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, C. de conducere al C. de A. I. și C. de conducere al C. de A. C. și a stabilit că procedura de contestare prevăzută de art.7 din Ordonanța de U. a G. nr.5. raportat la art.205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art.117 alin.1 lit.d din același cod
Decizia pronunțată fiind obligatorie, potrivit art.3307 alin.4 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că excepția de inadmisibilitate este nefondată.
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata, acest motiv de recurs este nefondat. Astfel, conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din TFUE incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de J. a U. E. în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, prin decizia din 18 iunie 2009, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin M. F. și E., D. G. a F. P. S., A. F. P. S., A. F. pentru M. și M. M.lui.
Prin această hotărâre Curtea de J. a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de J. a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr.5., care își găsește deplină incidență în cauză.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5., trebuie să se rețină că reglementarea națională este incompatibilă cu art. 110 TFUE de la data intrării în vigoare, respectiv de la data de 1 iulie 2008.
Or, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de J. în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din TFUE interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE precum și de jurisprudența pertinentă a C. de J. (cauza Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală, iar dobânda se poate acorda doar de la data introducerii cererii.
Dacă am accepta o astfel de rezolvare ar însemna ca niciodată contribuabilul să nu fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Aceste considerente sunt valabile, de altfel, și în privința dispoziției privind acordarea cheltuielilor de judecată, culpa procesuală nefiind raportată la legislația în vigoare la momentul plății taxei, ci la poziția adoptată de către recurentă în fața instanței de fond.
Cu toate acestea, Curtea constată că sunt întemeiate criticile legate de cuantumul sumei acordate cu acest titlu la fond, care, în baza solicitării exprese a recurentei și în temeiul prev. art. 274 alin. 3 C.pr.civ., urmează a fi cenzurat.
Astfel, cuantumul cheltuielilor de judecata, de 1537,3 lei, din care suma de
1488 lei a fost acordată cu titlu de onorariu avocațial, este in opinia instanței exagerat, motiv pentru care, în acord cu practica constantă a instanțelor de judecată, precum și cu statuările C. Constitutionale, se apreciază că textul legal mai sus arătat trebuie să-și găsească aplicare.
Astfel, Curtea Constitutionala a retinut că prerogativa instantei de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecata, cuantumul onorariului avocatial convenit, prin prisma proportionalitatii sale cu amplitudinea si complexitatea activitatii depuse, este cu atat mai necesara cu cat respectivul onorariu, convertit in cheltuieli de judecata, urmeaza a fi suportat de partea potrivnica, daca a cazut in pretentii, ceea ce presupune in mod necesar ca acesta sa-i fie opozabil. Or, opozabilitatea sa fata de partea potrivnica, care este tert in raport cu conventia de prestare a serviciilor avocatiale, este consecinta insusirii sale de catre instanta, hotararea judecatoreasca fiind cea prin al carei efect creanta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil, acesta fiind momentul la care recurenta a luat cunoștință de cuantumul obligației cu acest titlu stabilite în sarcina sa.
In sensul celor aratate este si jurisprudenta C. E. a Drepturilor Omului care, investita fiind cu solutionarea pretentiilor la rambursarea cheltuielilor de judecata in care sunt cuprinse si onorariile avocatiale, a statuat ca acestea urmeaza a fi recuperate numai in masura in care constituie cheltuieli necesare care au fost in mod real facute in limita unui cuantum rezonabil. Or, raportat la valoarea și complexitatea obiectului cauzei, suma acordată cu titlu de onorariu avocațial nu poate fi apreciată ca fiind rezonabila.
Mai trebuie reținut, de asemenea, că în jurisprudența constantă a I.C.C.J., instanța supremă admite că prevederile art. 274 alin. 3 C.pr.civ. sunt aplicabile ori de câte ori onorariul de avocat acordat nu apare ca fiind justificat nici din punct de vedere probator, nici din punct de vedere al valorii pricinii sau a muncii îndeplinite de avocat (decizia nr. 3.944 din 04 decembrie 2007).
Ca atare, în baza prev. art. 312 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 20 din lCA, recursul va fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței fondului, în sensul obligării pârâtei A. F. P. A M. C. N. la plata, în favoarea reclamantului O. A., a sumei de 537,3 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond, din care suma de
39,3 lei reprezintă taxa de timbru și timbru judiciar, iar restul a fost acordat cu titlu de onorariu avocațial, fiind menținute celelalte dispoziții.
Cheltuieli de judecată pentru recurs nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A. F. P. A M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 4899 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâta A. F. P. A M. C. N. să plătească reclamantului O. A. suma de 537,3 lei, cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Menține restul dispozițiilor.
Fără cheltuieli în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: A. Rădulescu
