Decizia nr. 5344/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5344/2012
Ședința publică de la 14 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător A. C.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta SC P. N. I.
S. și pârâta D. G. A F. P. A JUD.C., împotriva sentinței civile nr. 1647/(...), pronunțată îân dosarul nr. (...) al T.ui C., având ca obiect contestație act administrativ FISCAL
DECIZIA nr. 1241/2010 emisă de D. C..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta recurentă, avocat A. B..
P.cedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul reclamantei nu este timbrat, ambele recurente au depus întâmpinări la dosar, iar în preziua termenului de judecată, reclamanta recurentă a depus la dosar o cerere de renunțare la judecată.
Curtea, după deliberare, constatând faptul că, sub aspectul timbrajului, nu este legal învestită de către reclamanta recurentă P. N. și că acest aspect prevalează analizei cererii de renunțare la judecată pune în discuția reprezentantului acesteia excepția netimbrării recursului propriu.
Reprezentantul reclamantei recurentă arată că, într-adevăr se impune anularea recursului ca netimbrat. Pe fondul cauzei solicită respingerea recursului pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
Curtea rămâne în pronunțare asupra excepției netimbrării recursului reclamantei și pe fond, în ceea ce părivește recursul pârâtei.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1647 din (...) pronunțată înd osarul (...) a T.ui C. s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta SC P. N. I. S. în contradictoriu cu D. G. a F. P. C. și s-a anulat în parte decizia 1241/2010 pentru următoarele sume: 49.676 lei impozit pe profit suplimentar; 35.321 lei accesorii, majorări de întârziere; 27.943 lei TVA suplimentar și 17.655 lei majorări de întârziere la TVA suplimentar stabilit fiind obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3004,04 lei.
T. a reținut că reclamanta se află la prima verificare din punct de vedere fiscal și a realizat o creștere continuă a cifrei de afaceri în condițiile în care rezultatul net a înregistrat creșteri nesemnificative sau chiar o scădere, fapt ce confirmă teza prevăzută de art.98 alin.3 lit.a C.proc.fiscală. În ceea ce privește sumele menționate la pct.5 pag.10 din Decizia fiscală se arată că reclamanta a deținut contracte scrise pentru cheltuielile de reclamă și publicitate și o societate poate înregistra inițial bunuri în conturi de marfă, iar ulterior să le înregistreze în alte conturi în funcție de destinația pe care o dă firma bunurilor respective și în funcție de strategia firmei. R. M. Fit, chiar dacă inițial a fost înregistrată pe marfă și a avut stabilit și un preț nu o exclude de la acordarea cheltuielii deductibile putând fi transferată în alte conturi sau putea fi comercializată în scopul obținerii de venituri.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs SC P. N. I. S. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii în totalitate a acțiunii.
D. G. a F. P. C. a depus întâmpinare invocând nulitatea recursului depus de către SC P. N. I. S.
Acest recurs nu a fost motivat și cu toate că reclamanta a formulat cerere de renunțare la judecarea recursului, nu s-a conformat obligației de achitare a taxei judiciare de timbru de 2 lei și a timbrului judiciar în valoare de 15 bani, așa cum a fost citată în data de 24 mai 2012.
Neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru raportat la ordinea soluționării excepțiilor, impune să se dea prioritate excepției netimbrării față de excepția nulității recursului ca nemotivat, astfel că în privința acestui recurs
Curtea a rămas în pronunțare pe excepția netimbrării.
În conformitate cu prevederile art.20 alin.3 din Legea 146/1997 și art.9 din
OG 32/1995, Curtea urmează să anuleze recursul declarat de SC P. N. I. S. împotriva sentinței civile nr.1647 din (...) ca netimbrat.
D. G. a F. P. C. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1647 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj invocând motivele de recurs prevăzute de art.304 pct.9 și 304/1 C.proc.civ..
În motivarea recursului pârâta-recurentă arată că societatea reclamantă a achiziționat două tipuri de reviste, respectiv revista P. M. care a fost înregistrată în contabilitate la cheltuieli de reclamană și publicitate fiind distribuite cu titlu gratuit și achiziționată având la bază contract scris, conform prevederilor art.21 alin.1 lit.d C.fiscal având o cotă de TVA distinctă de 19% și revista M. Fit care a fost achiziționată în vederea revânzării cu cotă de TVA de 9%, iar societatea la achiziția acestor reviste a dedus cota de 9% și pentru care în contrapartidă, pe măsura valorificării revistelor, trebuia să colecteze TVA-ul aferent.
Recurenta consideră că încadrarea contravalorii revistelor nevândute la cheltuieli pentru marketing și studiu plății iar încadrarea la prevederile art.21 alin.2 lit.i C.fiscal, este nelegală deoarece destinația inițială a fost schimbată fără a avea la bază un contract scris cu privire la acest aspect, notele contabile nu corespund cu încadrarea acestor reviste ca și cheltuieli de marketing, există o revistă cu titlu gratuit, nefiind justificată schimbarea destinației inițiale de marfă a celei de a doua reviste, iar pe de altă parte, costul aferent revistelor nevândute trebuia înregistrat în contabilitate ca și o cheltuială nedeductibilă fiscal și nu ca și o cheltuială deductibilă rezultată ca urmare a schimbării destinației.
De asemenea, se critică această hotărâre și cu privire la acordarea sumei de 3004,04 lei cheltuieli de judecată, sumă a cărei reprezentare nu a fost arătată și care este mult prea mare având în vedere și faptul că acțiunea a fost admisă doar în parte, situație în care cheltuielile de judecată trebuiau repartizate proporțional.
SC P. N. I. S. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, având în vedere faptul că activitatea de livrare cu titlu gratuit a revistelor returnate se încadrează în activitățile de marketing având ca scop promovarea imaginii societății. Aceste cheltuieli sunt deductibile raportat la prevederile art.21 alin.1 lit.i C.fiscal, și acest lucru a promovării imaginii poate fi observat din dublarea cifrei de afaceri.
Din analiza art.21 alin.4 C.fiscal, rezultă că nu se încadrează în această categorie cheltuielile efectuate de către reclamanta cu revista M. Fit. Contractul pe editarea acestei reviste există însă acesta nu trebuia să cuprindă mențiuni pentru reîncadrarea acestor cheltuieli de la marfă la marketing, deoarece societatea are o politică proprie de promovare. De asemenea, notele contabile nu au relevanța invocată de organul fiscal, iar susținerile recurentei că nu era necesară o a doua revistă de promovare, nu pot fi luate în considerare pentru că cele două reviste nu au conținutul identic ci diferă substanțial. Pe de altă parte, se arată că revistele au avut la bază acte și documente justificative și contabile valabile, astfel că în mod corect s-a stabilit că reprezintă cheltuieli deductibile la calculul profitului impozabil.
În privința cheltuielilor de judecată se arată că acesta cuprinde taxa de timbru, timbru judiciar și onorariul expertului contabil.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Reclamanta SC P. N. I. S. a achiziționat în perioada mai 2007-decembrie
2009 reviste M. Fit, care urmau a fi revândute și pentru care având în vedere destinația dată, cota de TVA prevăzută de lege era de 9%. La achiziția revistei, societatea reclamantă a dedus cota de TVA de 9%, astfel că urma să colecteze TVA-ul aferent revistelor vândute. Reclamanta deși a dat această destinație acestor reviste nu a făcut o descărcare de gestiune pentru mărfurile nevândute, ci a schimbat destinația de marfă a revistelor înregistrând costul acestora în contul
623 reprezentând cheltuieli de reclamă și publicitate.
T. a apreciat că sunt incidente prevederile art.21 alin.1 și 2 lit.i din Codul fiscal, însă aceste prevederi trebuie coroborate cu art.145 C.fiscal, conform căreia o persoană are dreptul să deducă taxa aferentă achiziției dacă acestea sunt destinate utilizării în folosul unor operațiuni taxabile. Cheltuiala este deductibilă fiscal doar dacă pentru realizarea ei sunt generate venituri, astfel că angajarea cheltueililor cu achiziționarea acestor reviste la momentul la care revistele nu au mai fost vândute, nu poate fi apreciată ca fiind reflectată în realizarea veniturilor impozabile și a operațiunilor taxabile.
În acest sens, sunt juste concluziile organului fiscal care a arătat că fiind o marfă nevândută această revistă trebuia să facă obiectul unei descărcări de gestiune din partea reclamantei urmând ca și costul aferent să fie considerat nedeductibil fiscal la calculul impozitului pe profit.
Fiind vorba de o sumă de 310.447 lei considerată nedeductibilă fiscal pentru aceasta s-a stabilit un impozit de 49.676 lei, iar în ceea ce privește dreptul de deducere, acesta a fost anulat întrucât mărfurile achiziționate nu au fost destinate operațiunilor taxabile.
Această concluzie este susținută de faptul că prin contractul de editare, prin notele contabile inițiale, revista M. Fit a fost considerată ca o revistă destinată revânzării, iar reclamanta a dorit să acopere pierderile și după ce a dedus cota de TVA a trecut această revistă într-un alt cont având destinația de cheltuieli de marketing. C. dacă politica unei societăți comerciale este la libera apreciere a societății comerciale, din ansamblul probator a rezultat o încălcare a normele fiscale și contabile.
Având în vedere că instanța de recurs a considerat că reclamanta datorează obligația fiscală principală sunt datorate și obligațiile fiscale accesorii conform art.119 și următ.C.proc.fiscală.
În consecință, în conformitate cu prevederile art.312 C.proc.civ., reținând incidența prevederilor art.304 pct.9 C.proc.civ., Curtea va admite recursul declarat de D. și va modifica sentința în sensul că va respinge în întregime acțiunea formulată precum și cheltuielile de judecată solicitate de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează ca netimbrat recursul reclamantei SC P. N. I. S.
Admite recursul declarat de D. G. a F. P. C., împotriva sentinței civile nr.1647 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C., pe care o modifică în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC P. N. I. S.
Decizia este irevocabilă.
P.nunțată în ședința publică din 14 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER M. D. R. R. D. A. M. C. M. T.
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
