Decizia nr. 5568/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5568/2012
Ședința din data de 20 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. B. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. S. M. PRIN P., împotriva sentinței civile nr. 932 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș, în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu reclamanta SC H. S. C. S. și pârâții C. LOCAL AL M. S. M. și P. M. S. M., având ca obiect - contract administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurentul-pârât prin consilier juridic H. V., care depune la dosar delegație de reprezentare și intimata-reclamantă prin avocat C. S., în baza împuternicirii avocațiale nr. 141 din (...), aflată la fila 19 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la al doilea termen de judecată, recurs.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar aferente recursului promovat precum și dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru judecata în fond a pricinii.
Reprezentantul recurentului-pârât depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 1061,50 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Apărătorul intimatei-reclamantei solicită instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța, în temeiul prevederilor art. 20 al. 5 din Legea nr. 146/1997 să dispună darea în debit a reclamantei SC H. S. C. S. în situația în care până la închiderea dezbaterilor nu va fi în măsură să depună dovada achitării taxei judiciare și a timbrului judiciar datorate pentru judecata în fond a cauzei.
Totodată arată că nu mai susține excepția necompetenței S. de C. A. și F. a C. de A. C. și excepția nelegalei timbrări a recursului promovat, dat fiind că recurentul a făcut dovada îndeplinirii acestei obligații.
La întrebarea instanței reprezentantul recurentului arată că soluționarea prezentei căi de atac este de competența S. a II a civilă din cadrul C. de A. C.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 7201, art. 282 indice 1 și art. 300 și următoarele C.pr.civ., având în vedere și valoarea pretențiilor formulate, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 932 din data de (...) pronunțată de Tribunalul
Maramureș așa cum a acesta a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii recurate cu privire la rezilierea contractului de închiriere nr. 4 din (...) intervenit între părți și cu privire la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3019,3 lei.
Susține că până în prezent intimații nu au formulat nicio cerere de eliberare a autorizației de demolare ci doar două cereri cu privire la certificatul de urbanism, conform filelor 140 și 141 din dosarul de fond, respectiv prima cerere fiind depusă de către angajatul din zonă d-l Călin Alin, în baza căreia s-a solicitat certificatul de urbanism nr. 352/(...) iar cea de a doua cerere, pentru eliberarea aceluiași certificat de urbanism, a fost depusă de către reprezentantul firmei, d-l T. G. căruia i s-a răspuns că certificatul solicitat a fost deja emis.
La fila nr. 29 din dosarul de fond s-a depus o cerere falsificată, pe care este menționat că reprezintă o cerere pentru emiterea autorizației de demolare, cu scopul de a induce în eroare instanța de judecată.
Situația de fapt ar fi putut fi rezolvată în situația în care reclamanta formula o cerere de eliberare a unei autorizații de demolare a construcției sau dacă instanța de fond în cuprinsul dispozitivului ar fi menționat că hotărârea ține loc de autorizație de demolare.
Raportat la aspectele evocate de apărătorul părții adverse, reprezentanta intimatei-reclamante arată că greșeala aparține funcționarilor din cadrul
Primăriei S. M., întrucât pe cererea de eliberare a autorizației de demolare nu a putut fi aplicată ștampila instituției, pentru a se formula capătul de cerere prin care hotărârea ce urma a fi pronunțată de instanța de fond să țină loc de autorizației de demolare trebuia făcută dovada formulării unei cereri de eliberare a autorizației de demolare.
În acest sens prezintă instanței dosarul întocmit și depus în vederea obținerii autorizației de demolare, căreia instanța îi solicită să depună copii certificate pentru conformitate cu originalul după înscrisurile prezentate.
Cu privire la calea de atac declarată, reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca legală și temeinică, apreciind că instanța de fond a avut în vedere la pronunțarea hotărârii starea de fapt invocată și probată de către reclamantă.
Se relevă că rezilierea contractului de închiriere nr. 4/(...) a fost solicitată de reprezentanții reclamantei de mai multe ori, atât verbal cât și prin solicitări scrise.
În urma modificărilor legislative cu privire la comercializarea în punctele de frontieră a produselor din alcool și tutun, la data de (...) se putea invoca rezilierea de drept a contractului de închiriere, fapt care nu a fost materializat, reclamanta continuând să achite pârâtului chiria prevăzută în contractul de închiriere.
Din declarațiile martorilor care au fost audiați în fața primei instanțe rezultă că reprezentanții pârâților au comunicat verbal că în situația în care se dorește rezilierea contractului reclamanta are obligația de a demola clădirea provizorie edificată pe terenul închiriat și condiționau eliberarea autorizației de construcție de plata la zi a chiriei, deși nu a fost emisă nicio factură în acest sens.
Raportat la această împrejurare, dreptul de creanță al pârâtei se putea valorifica pe calea unei acțiuni în justiție iar nu a refuzului de eliberare a autorizației de demolare.
Se susține că instanța de fond în mod corect a reținut faptul că odată cu depunerea unei cereri de emitere a autorizației de demolare, reclamanta a depus și dosarul cu întreaga documentație pentru emiterea ei, până în prezent nefiind emis niciun răspuns în acest sens. Pe dosarul întocmit în vederea obținerii autorizației de demolare există doar număr și dată, ștampila pârâtei P. S. M. nefiind aplicată pentru lipsa secretarului din instituție.
Totodată arată că rezilierea contractului de închiriere a fost solicitată și pe calea medierii, reprezentanții pârâtei nu s-au prezentat la convocări iar demersul a rămas fără rezultat.
La interpelarea instanței în sensul de a se indica care este clauza contractuală încălcată de către recurenta-pârâtă și care dă dreptul reclamantei de a solicita rezilierea contractului începând cu luna iulie 2010, reprezentanta intimatei-reclamante arată că prin conduita pârâtei, de a condiționa rezilierea contractului de achitarea la zi a chiriei prevăzută în contract, se creează premisele unei îmbogățiri fără justă cauză.
Pentru considerentele expuse oral și pentru apărările exprimate în cuprinsul întâmpinării solicită respingerea recursului, fără obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.
La lămuririle solicitate de către instanță, reprezentantul recurentului arată că nu se consideră prejudiciat prin dispoziția dată de către prima instanță, care a dispus rezilierea contractului începând cu data de (...), că nu dorește continuarea derulării raporturilor contractuale dar că a promovat prezenta cale de atac în vederea clarificării situației construcției existente pe terenul închiriat care a făcut obiectul contractului încheiat între părți.
Totodată se arată că solicită acordarea cheltuielilor judiciare, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 932 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis exceptia lipsei calității procesuale pasive invocată de P. M. S. M. și s-a respins actiunea față de aceasta.
S-a admis in parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta SC H. S.
C. S. în contradictoriu cu M. S. M. și C. Local S. M., prin P. și, in consecință:
S-a dispus rezilierea contractului de închiriere nr. 4 din 5 iulie 2007 intervenit intre reclamantă și C. Local S. M., începând cu 7 iulie 2010 și a fost exonerată reclamanta de plata chiriei pentru teren începând cu aceeași dată.
S-au respins celelalte petite ale acțiunii formulate și precizate de reclamantă.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantei 3019,3 lei cheltuieli parțiale de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând cu prioritate excepția invocată de P. M. S. M., în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, T. a constatat că aceasta este fondată având în vedere că potrivit art. 77 coroborat cu art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată, P. M. S. M. nu are calitate procesuală, primăria fiind doar o structură funcțională cu activitate permanentă, calitate procesuală având doar Municipul S. M. ca unitate teritorială care este persoana juridică de drept public cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.
Examinând acțiunea formulată și precizată ulterior prin prisma susținerilor reclamantei, din coroborarea apărărilor părților, a probelor depuse la dosar și a dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul a reținut următoarele:
Între reclamanta SC H. S. C. S. N. și C. Local al municipiului S. M. D. de
V. s-a încheiat contractul de închiriere nr. 4 din (...), cu privire la suprafața de
51,5 mp. teren aparținând domeniului privat, situat în S. M. pe str. N. T., identificat cu c.f. nr. 5 nr. top. 2639/8/2/4, în vederea realizării obiectivului prevăzut în HCL nr. 43/2007, realizate conform proiectului, precum și în condițiile din oferta câștigătoare care au stat la baza adjudecării licitației (f.6).
Cu toate că acest contract a fost încheiat la (...), predarea efectivă a terenului a avut loc abia la (...), motivat de faptul că inițial Poliția de F. nu a fost de acord cu amplasamentul, aspect ce reiese din susținerile părților și probele existente la dosar, astfel că nu poate fi reținută culpa pârâților.
Reclamanta și-a încetat activitatea urmare intrării în vigoare a Ordinului
M.ui Finanțelor P.e nr. 202/2010, conform căruia, operatorii economici autorizați să desfășoare activități de comercializare de mărfuri în regim de duty - free vor lua măsuri în vederea lichidării stocurilor de băuturi distilate, rachiuri, lichioruri și alte băuturi spirtoase și produse din tutun din magazinele duty - free autorizate, astfel încât la expirarea termenului de 45 zile prevăzut de art. II să nu se mai comercializeze astfel de produse.
Dat fiind faptul că reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de urbanism pentru demolarea construcției și ulterior și eliberarea autorizației de demolare prin cererea înregistrată sub nr. 9327/(...) (f.29), pârâta contractantă nu era îndreptățită să refuze emiterea acesteia având în vedere că potrivit contractului de închiriere pentru neplata chiriei avea posibilitatea calculării de penalități.
Față de această situație, acțiunea reclamantei este întemeiată cu privire la rezilierea contractului de închiriere și a fost admisă ca atare, rezilierea urmând a fi dispusă începând cu data la care pârâta trebuia să emită autorizația de demolare.
Cât privește petitul referitor la plata despăgubirilor pentru nefolosința terenului în perioada (...) - octombrie 2009, acesta nu poate fi primit raportat la împrejurarea că reclamanta H. S. C. S. N. nu a deținut autorizație de funcționare în regim duty - free și de aceea a fost nevoită să încheie la (...), contractul de asociere în participațiune cu SC GFS Investments România S. București care este titulara Autorizației nr. 48 din (...) (f.92).
Din contractul de asociere reiese că asociația va fi reprezentată în relațiile cu terții de către GFS iar de la momentul începerii funcționării magazinului duty
- free, GFS este obligat să achite lunar către reclamantă un procent de 1% din profitul net, dar nu mai puțin decât echivalentul redevenței plătite de H. pentru teren (f.25 - 28).
În contextul celor arătate, reclamanta nu este îndreptățită să solicite despăgubiri reprezentând profitul nerealizat în cuantum de 420.000 euro pentru perioada menționată.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a admis în parte acțiunea, a dispus rezilierea contractului de închiriere intervenit între părți, începând cu data la care a expirat termenul de eliberare a autorizației de demolare a construcției în care a funcționat magazinul, cu consecința exonerării reclamantei de plata chiriei pentru terenul ocupat de construcție.
Din perspectiva acelorași considerente a respins capetele de cerere privitoare la despăgubiri, conform dispozitivului.
Văzând și prevederile art. 276 Cod pr. civilă privind cheltuielile de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. S.-M. prin P., solicitând în baza dispozițiilor art. 312 și 304 pct. 8 și 9 Cod Procedură Civilă, admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței civile cu privire la rezilierea contractului de închiriere nr. 4 din 5 iulie 2007, intervenit între părți și cu privire la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3019,3 lei
În motivare s-a arătat că în mod greșit instanța de fond a reținut că intimata a solicitat certificat de urbanism după care a solicitat și autorizație de demolare, întrucât, până în prezent, nu are depusă la P. municipiului S. M. cerere de eliberare a unei autorizații de demolare, reclamanta având depuse două cereri pentru eliberarea certificatului de urbanism, cele două cereri originale fiind depuse în dosarul de fond.
La dosarul instantei s-a depus o cerere falsificată, fila 29, cu nr.
9327/0(...), pe care s-a menționat, în fals, că reprezintă o solicitare de emitere a autorizației de demolare.
Intimata premeditat a avut intenția să ducă instanța de judecată în eroare.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate,
Curtea constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr. de mai sus și precizată ulterior, SC H. S. C. S. N. a chemat în judecată pe pârâta P. M. S. M., C. Local al M. S. M. și M. S. M. prin P. solicitând rezilierea contractului de închiriere nr. 4 din (...) înregistrat de pârâtă sub nr. 13.044 din (...), constatarea culpei pârâtei în ce privește întârzierea în executarea contractului de închiriere indicat, precum și în ce privește tergiversarea rezilierii acestuia, obligarea pârâtei la plata către reclamantă a despăgubirilor pentru prejudiciul cauzat prin amânarea rezilierii contractului, constând în contravaloarea chiriei aferente perioadei iulie 2010 până la data rezilierii efective a contractului, precum și a penalităților calculate de pârâtă pentru neplata sau întârzierea la plată a acestor sume, facturate de către pârâtă în sarcina reclamantei.
Reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata prejudiciului reprezentând profit nerealizat pentru perioada iulie 2007 - octombrie 2009 estimat la 420.000 euro echivalent în lei la cursul BNR din ziua plății, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că la (...), între părți a intervenit contractul de închiriere, după ce reclamanta a participat la licitație publică cu strigare organizată de pârâtă, obiectul închirierii fiind constituit dintr-un teren în suprafață de 51,5 mp. identificat în c.f. nr. 5 S. nr. top. 2639/8/2/4, pentru o edificarea unei construcții provizorii și desfășurarea activităților comerciale în regim de duty free.
Pârâta nu a înscris terenul în c.f. anterior concesionării, iar predarea terenului pe un amplasament cu 21 metri depărtare față de amplasamentul inițial s-a efectuat la 19.X.2009, însă tot fără ca pârâta să-și respecte obligațiile de dezmembrare și înscriere în cartea funciară, toate cheltuielile în scopul întabulării fiind suportate de reclamantă.
Reclamanta a susținut că deși contractul de închiriere a fost încheiat în
(...), a reușit să înceapă activitatea comercială doar în cursul lunii noiembrie
2009, exclusiv din culpa pârâtei, motiv pentru care aceasta trebuie să-i plătească despăgubirile constând în profitul nerealizat pentru perioada iulie 2007
- octombrie 2009, activitatea comercială fiind desfășurată împreună cu SC GFS Investments România S. în baza contractului de asociere în participațiune nr. 16 din (...).
Urmare unor modificări legislative, a sistat activitatea magazinului la punctul de frontieră S. M. și când a solicitat rezilierea contractului de închiriere, pârâta i-a pus în vedere că rezilierea este posibilă doar după demolarea construcției provizorii de pe terenul obiect al contractului de închiriere.
Cu toate că a solicitat pârâtei emiterea autorizației de desființare pentru magazinul duty - free P + E prin cererea din 9327/(...), pârâta nu i-a soluționat cererea în termen de 30 zile, autorizația nefiind emisă nici până în prezent.
Prin întâmpinare, pârâta P. M. S. M. s-a opus admiterii acțiunii arătând că a încasat chiria doar de la data predării efective a terenului iar reclamanta dorește să se îmbogățească fără justă cauză cu suma imaginară de 420.000 euro în perioada iulie 2007 - octombrie 2009, în care nu a desfășurat activitate și ca atare nu putea realiza profit.
Prin precizarea depusă la fila 65, reclamanta a solicitat a se constata că nu datorează pârâtei sumele facturate cu titlu de chirie conform facturilor nr.
0506051 și 0506052 din (...) în valoare totală de 140.479,72 lei.
Reclamanta a susținut că prin prima factură pârâta a facturat aceeași sumă din factura din (...), iar factura a doua a fost emisă cu toate că pârâta cunoștea intenția reclamantei de reziliere a contractului de închiriere, care a întârziat pentru neeliberarea autorizației de demolare a construcției.
Prin completarea la întâmpinare depusă la (...), pârâta a susținut că până la această dată reclamanta nu a depus cerere de demolare.
Pârâta P. M. S. M. a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, care a fost admisă de instanță, cu luarea în considerare a prev. art. 77 coroborat cu art. 20 și art. 21 din Legea nr. 215/2001, republicată.
În ceea ce-i privește pe ceilalți pârâți, tribunalul a admis în parte acțiunea, dispunând doar rezilierea contractului de închiriere, constatând culpa recurentului, rezultată din împrejurarea că a condiționat acordul său pentru desfacerea contractului de plata la zi a chiriei și de demolarea construcției provizorii edificate de către reclamantă, în condițiile în care autorizația de desființare nu a fost emisă în termenul legal de 30 de zile, calculat de la data depunerii cererii, înregistrate de către petentă la (...), conform înscrisului depus la fila 29, dosar fond. Totodată, s-a constatat că celelalte pretenții formulate sunt nefondate, fiind respinse ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. S. M., iar conform explicațiilor oferite la acest termen de către reprezentantul acestuia, recurentul este nemulțumit de soluția pronunțată, în condițiile în care ea nu reprezintă a rezolvare reală a conflictului, din moment ce prima instanță nu a dispus și obligarea autorității la emiterea autorizației de demolare, situația construcției rămânând astfel nerezolvată.
S-a mai relevat că cererea depusă la fila 29 dosar fond reprezintă un fals, că în arhiva instituției nu se regăsește o astfel de solicitare, astfel încât, în lipsa unei cereri, se află în imposibilitate de a emite autorizația de demolare.
Totodată, la solicitarea expresă a C., reprezentantul recurentului a arătat că acesta nu se consideră prejudiciat prin dispoziția dată de către prima instanță, care a dispus rezilierea contractului începând cu data de (...), că nu dorește continuarea derulării raporturilor contractuale, dar că a promovat prezenta cale de atac în vederea clarificării situației construcției existente pe terenul închiriat care a făcut obiectul contractului încheiat între părți.
Or, raportat la aceste ultime clarificări, Curtea constată că recurentul nu dorește, în fapt, modificarea soluției pronunțate la fond, în contextul în care singura dispoziție dată de către tribunal este cea referitoare la rezilierea contractului de închiriere, începând cu data mai sus menționată, restul pretențiilor fiind respinse.
Ca atare, din moment ce în recurs nu se judecă pricina, ci hotărârea pronunțată, instanța apreciază că cele relevate de către recurent nu sunt de natură să ducă la adoptarea altei soluții, în ceea ce privește cererea reclamantei.
Aceasta întrucât Curtea nu poate, cu nesocotirea prev. art. 316 și 294
C.pr.civ., să se pronunțe în recurs asupra altor capete de cerere decât cele formulate la fond, acesta fiind, de altfel, și motivul pentru care tribunalul, respectând limitele impuse de textul art. 129 alin. 6 C.pr.civ., a soluționat cauza conform dispozitivului.
Mai mult, deși se afirmă că cererea pentru emiterea autorizației de demolare reprezintă un fals, recurentul nu a înțeles să urmeze procedura instituită conform prev. art. 177 și urm. C.pr.civ., fiind, de altfel, sub semnul întrebării utilitatea acesteia, din moment ce, în esență, recurentul nu se consideră prejudiciat ca urmare a soluției date și care privește strict rezilierea contractului.
Așa fiind, situația construcției provizorii urmează a fi clarificată prin acordul părților, iar în situația în care acesta nu va fi posibil, părțile au la îndemână alte mijloace procesuale, în prezentul cadru, stabilit conform principiului disponibilității, instanța neputându-se pronunța asupra unei solicitări cu care nu a fost învestită.
Ca atare, văzând și prev. art. 312 alin. 1 C.pr.civ., recursul declarat va fi respins, hotărârea pronunțată fiind menținută, iar în baza prev. art. 20 alin. 5 din Legea nr. 146/1997, se va dispune darea în debit a reclamantei SC H. S. C. S. cu suma de 2122,5 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar, datorate pentru fond, această sumă fiind stabilită conform disp. art. 1 alin. 1 indice 1 din același act normativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de M. S.-M. împotriva sentinței civile nr. 932 din
(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o menține în întregime.
Dispune darea în debit a SC H. S. C. S. cu suma de 2122,5 lei taxă de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C./3 ex./(...)/Jud.fond: V. I.
