Decizia nr. 5587/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 5587/2012
Ședința publică de la 21 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ ÎN N. ȘI PENTRU I. P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ, împotriva sentinței civile nr. 1722/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., în contradictoriu cu reclamanta P. L. și pe recurent, având ca obiect refuz soluționare cerere eliberare adeverință pentru stabilirea pensiei de serviciu - L. nr. 3.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, consilier juridic M. V. A., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptuzl că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar la data de (...), reclamanta intimată a depus la dosar o cerere de amânare.
C., după deliberare, urmează a respinge cererea de amânare.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, C. declară închise dezbaterile și acordp cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la completul competent să soluționeze cauza în fond.
C. reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
C.
Prin sentința civilă nr. 1722 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., a fost respinsă excepția necompetenței materiale invocate de pârâtul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamanta P. L. în contradictoriu cu pârâtul P. de pe lângă Tribunalul Maramureș și, în consecință:
A fost obligat pârâtul să elibereze o adeverință care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o un procuror în activitate, în condiții identice de funcție, la data de (...).
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate, în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, excepția necompetenței materiale invocată de pârât, instanța a constatat că aceasta este nefondată motivat de împrejurarea că cererea reclamantei este fundamentată în drept pe dispozițiile art. 8 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ modificată și completată, conform cărora se poate adresa instanței de contencios administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.
În condițiile în care Adeverința a cărei eliberare se solicită reprezintă consecința unei operațiuni administrative, este lipsită de relevanță susținerea pârâtului referitoare la neîndeplinirea cerințelor actului administrativ.
Pe de altă parte, în proces nu figurează Casa Județeană de P. pentru a fi incidente prevederile art. 153 din L. nr. 263/2010 invocate de pârât.
Analizând cererea prin prisma susținerilor reclamantei, a apărărilor pârâtului, a probelor existente la dosar, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 82 al. 5 din L. nr. 3., persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. 1 și 3 în funcția de judecător, procuror, magistrat asistent sau personal de specialitate juridică asimilat judecătorilor, precum și în funcția de judecător ori procuror financiar sau consilier de conturi de la secția jurisdicțională a C. de C., se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia de serviciu se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile.
Din adeverința nr. 62/VI/9 din (...) emisă de P. de pe lângă Tribunalul
Maramureș rezultă că reclamanta are o vechime de 19 ani și 2 luni în funcția de judecător sau procuror, 3 ani și 6 luni în funcția de judecător sau procuror financiar, venitul brut realizat la (...) fiind de 7.858 lei (f.13).
Urmare relațiilor solicitate de instanță, P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a comunicat faptul că indemnizația brută lunară a unui procuror, în condiții identice de funcție, vechime și grad cu reclamanta la (...), este de 7.858 lei în care este inclus sporul de 25% pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și de 5% pentru confidențialitate și că nu dispune de ordine ale Procurorului General referitor la coeficientul de multiplicare a valorii sectoriale în ceea ce-i privește pe procurorii financiari (f.24).
Dat fiind faptul că reclamanta a îndeplinit funcția de procuror financiar, coeficientul de multiplicare al valorii sectoriale era cel prevăzut pentru Curțile de A.
Față de cele arătate și ținând seama de dispozițiile art. 8 raportat la art. 18 al.
1 din L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cererea reclamantei a fost întemeiată în parte și a fost admisă în sensul obligării P. de pe lângă Tribunalul Maramureș să elibereze o adeverință care să prevadă ca bază de calcul indemnizația unui procuror în funcție la (...), inclusiv indemnizația pentru un procuror financiar, conform dispozitivului.
Nu a putut fi primit petitul privind cuprinderea perioadei în care reclamanta a avut calitatea de avocat, având în vedere art. 4 lit. d din H.G. nr. 1275/2005 privind
Normele metodologice de aplicare a L. nr. 3. modificată, potrivit cărora beneficiază de pensie de serviciu persoanele care nu au calitate de procuror dar care îndeplinesc cumulativ condițiile referitoare la o vechime de cel puțin 25 de ani realizată numai în funcția de procuror sau judecător, iar eliberarea din funcție a fost din motive neimputabile, reclamanta neîndeplinind condiția de vechime.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ în numele și pentru interesul P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ, solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii în tot a acțiunii formulată de reclamantă împotriva P. de pe lângă Tribunalul Maramureș.
În motivare pârâtul arată că sentința civilă nr. 1722 din 21 martie 2012 este nelegală și netemeinică, întrucât:
- Pentru a se pronunța în sensul respingerii excepției nelegalei compuneri a completului de judecată, instanța a recalificat excepția ca fiind o excepție de ne competență materială și a respins-o, dând o interpretare greșită actelor normative ce- și găsesc aplicabilitatea în speță.
Intre dispozitiv și considerente există evidente contradicții, întrucât, astfel cum reiese din dispozitiv, acțiunea a fost admisă, dispunându-se "obligarea pârâtului să elibereze o adeverință care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o un procuror în activitate, în condiții identice de funcție, la data de 0(...)", cu toate că din motivarea sentinței, reiese, fără dubii, că acțiunea a fost admisă doar în parte.
Pe de altă parte, motivarea nu cuprinde: temeiurile pe care se sprijină reținerile instanței, potrivit cărora: "dat fiind că reclamanta a îndeplinit funcția de procuror financiar, coeficientul de multiplicare al valorii sectoriale era cel prevăzut pentru
Curțile de A."; și nici argumentele pentru care se dispune obligarea la eliberarea unei adeverințe care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a rec1amantei, data de 0(...) și nu data de (...), dată la care rec1amanta a împlinit vârsta de 60 de ani.
Motivele de recurs se încadrează în prevede arte 304 pct. 6 - 9 coroborate cu prevederile arte 3041 din Codul de procedură civilă.
PREZENTARE SPETĂ:
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul dosarului nr. 7146/1
00/20 11, rec1amanta, P. L., a solicitat obligarea P. de pe lângă Tribunalul Maramureș să-i elibereze o nouă adeverință pentru stabilirea pensiei de serviciu, care să cuprindă întreaga vechime în profesie, conform art. 86 din L. nr. 3. privind statul judecătorilor și procurorilor, indemnizația și sporurile la care fac referiri prevederile art. 82 alin. (5) teza 2 din L. nr. 97/(...) privind aprobarea OUG 100/2007.
Nu ne-a fost comunicată nicio precizare ulterioară a acțiunii.
Prin sentința civilă nr. 1., Tribunalul Maramureș a "admis acțiunea formulată de rec1amanta P. L. și, în consecință: a obligat pârâta să elibereze o adeverință care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a rec1amantei indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o un procuror în activitate, în condiții identice de funcție, la data de 0(...)."
Dezvoltarea motivelor de recurs:
1. Pentru a respinge excepția nelegalei compuneri a completului de judecată, instanța a apreciat că acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile art. 8 din L. nr.
554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare, este de competența tribunalului, în complet constituit pentru soluționarea litigiilor de contencios administrativ.
Criticând sentința recurată, pârâta arată că, prin cererea de chemare în judecată formulată, rec1amanta are ca scop stabilirea bazei de calcul pentru pensia de serviciu, prin raportare la dispozițiile art. 82 din L. nr. 3. privind statul judecătorilor și procurorilor, eliberarea adeverinței pentru stabilirea pensiei de serviciu fiind un act administrativ prealabil stabilirii pensiei, act ce condiționează calculul ce-l efectuează Casa Județeană de P., motiv pentru care am și considerat că sunt aplicabile prevederile ah. 153 din legea nr. 263 din 16 decembrie 2010, care stabilește o procedură specială pentru soluționarea litigiilor privind "modul de stabilire și de plată a pensiilor și a altor drepturi de asigurări sociale" coroborate cu cele ale art. 152 din același act normativ "Jurisdicția asigurărilor sociale se realizează prin tribunale și curți de apel. "
Totodată insistăm asupra relevanței definiției actului administrativ, redată în mod expres în cuprinsul art. 2 lit. c) din L. nr. 554 din 2004 a contenciosului administrativ:
"c) act administrativ - actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ. "
Față de cele mai sus expuse, este evident că cererea reclamantei trebuie solutionată de Tribunalul Maramureș în complet pentru asigurări sociale.
2. Între dispozitiv și considerente există evidente contradicții, întrucât, astfel cum reiese din dispozitiv, acțiunea a fost admisă, dispunându-se "obligarea pârâtului să elibereze o adeverință care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o un procuror în activitate, în condiții identice de funcție, la data de 0(...)", cu toate că din motivarea sentinței, reiese, fără dubii, că acțiunea a fost admisă doar în parte.
Prin cererea de chemare în judecată ce formează obiectul prezentului dosar, reclamanta a solicitat: obligarea P. de pe lângă Tribunalul Maramureș să-i elibereze o nouă adeverință pentru stabilirea pensiei de serviciu, care să cuprindă întreaga vechime în profesie, conform art. 86 din L. nr. 3. privind statul judecătorilor și procurorilor, indemnizația și sporurile la care fac referiri prevederile art. 82 alin. (5) teza 2 din L. nr. 97/(...) privind aprobarea OUG 100/2007.
În motivarea acțiunii, reclamanta enumără motivele pentru care consideră ca fiind justificată cererea sa, însă acestea nu sunt de natură să modifice obiectul cererii de chemare în judecată, astfel încât considerăm că instanța, pentru a admite acțiunea și a obliga P. de pe lângă Tribunalul Maramureș să elibereze adeverință care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o un procuror în activitate, în condiții identice de funcție la data de 0(...), s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut.
Pe de altă parte, din considerentele sentinței recurate se deduse că:
- Instanța a respins petitul privind „cuprinderea perioadei în care reclamanta a avut calitatea de avocat ", însă, prin dispozitiv, a omis să se pronunțe, prin cu privire la respingerea acestui petit.
- Pe de altă parte, instanța reține " dat fiind faptul că reclamanta a îndeplinit funcția de procuror financiar, coeficientul de multiplicare al valorii sectoriale era cel prevăzut pentru Curțile de A.", însă prin dispozitiv obligă P. de pe lângă Tribunalul Maramureș să elibereze o adeverință care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei indemnizația de încadrare brută lunară pe care a avut-o un procuror în activitate, în condiții identice de funcție, la data de 0(...), ceea ce ar însemna ca P. de pe lângă Tribunalul Maramureș să înlocuiască adeverința nr. 62NII9/(...) cu o adeverintă identică.
3. Pe de altă parte, motivarea nu cuprinde: a. temeiurile pe care se sprijină reținerile instanței, potrivit cărora: "dat fiind că reclamanta a îndeplinit funcția de procuror financiar, coeficientul de multiplicare al valorii sectoriale era cel prevăzut pentru Curțile de A." b. și nici argumentele pentru care se dispune obligarea la eliberarea unei adeverințe care să prevadă ca bază de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu a reclamantei, data de 0(...) și nu data de (...), dată la care reclamanta a împlinit vârsta de 60 de ani.
P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a eliberat adeverința pentru stabilirea pensiei de serviciu având în vedere vechimea pe care solicitanta a avut-o " în funcția de (...) procuror" și "fost procuror ", astfel cum prevede în mod expres art. 82 alin. (3) din L. nr. 30312004 privind statul judecătorilor și procurorilor:
"(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, și (...) procurorii cu o vechime in magistratură intre 20 și 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micșorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipsește din vechimea integrală în magistratură. "
Elementele ce compun baza de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu sunt reglementate de art. 82 alin. (5) din L. nr. 3. privind statul judecătorilor și procurorilor: ,,(5) Persoanele care îndeplinesc condițiile de vechime prevăzute la alin. (1) și (3) in funcția (...) procuror (...), precum și în funcția de (...) procuror financiar (...) se pot pensiona și pot beneficia, la împlinirea vârstei de 60 de ani, de pensie de serviciu, chiar dacă la data pensionării au o altă ocupație. În acest caz, pensia se stabilește dintr-o bază de calcul egală cu indemnizația de încadrare brută lunară pe care o are un judecător sau procuror în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării. De această pensie de serviciu pot beneficia numai persoanele care au fost eliberate din funcție din motive neimputabile. "
Reclamanta a încetat activitatea ca procuror financiar la data de (...), anterior preluării procurorilor financiari ai C. de C. de către Ministerul Public. P. a avut loc în
2005, în baza OUO nr. 53 din 15 iunie 2005 pentru preluarea procurorilor financiari ai C. de C. de Ministerul Public: „ (l) Procurorii financiari, procurorii financiari inspectori și procurorul general financiar, în funcție la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, sunt preluați de Ministerul Public, potrivit procedurii prevăzute la art 5 din Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor C. de C. de către instanțele judecătorești, aprobată cu modificări și completări prin L. nr.49/2004";.
Cadrul pentru preluarea dosarelor de către instanțele judecătorești a fost creat de OUG nr. 117 din 24 octombrie 2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor C. de C. de către instanțele judecătorești.
Din coroborarea dispozițiilor art. 5 al OUG 1. cu cele ale art. 2 din același act normativ, reiese cu evidență că procurorii financiari care și-au desfășurat activitatea la nivelul colegii lor jurisdicționale de pe lângă camerele de conturi au fost preluați de către tribunalele în raza cărora și-au desfășurat activitatea.
Prin urmare, dacă reclamanta nu ar fi încetat activitatea în aul 2003, ar fi fost preluată ca și procuror de către P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, fapt pentru care P. de pe lângă Tribunalul Maramureș i-a eliberat adeverința în scopul stabilirii pensiei de serviciu prin raportare la „. de încadrare brută lunară pe care o are un procuror (...) în activitate, în condiții identice de funcție, vechime și grad al instanței sau parchetului, și sporurile, în procent, avute la data eliberării din funcție ori, după caz, cu salariul de bază brut lunar și sporurile avute în ultima lună de activitate înainte de data pensionării";.
Având în vedere cele de mai sus, precum și Decizia nr. 838/2010 a C. Constituționale, apreciază că, instanța, pe cale judecătorească nu poate crea norme de drept, fiind ținută să interpreteze textele de lege existente, cu raportare la fiecare speță, în parte.
Intima nu a depus la dosar întâmpinare așa cum avea obligația impusă de art. 308 alin. 2 C.pr.civ., deși a fost legal citată (f. 9). Cerea de amânarea judecării cauzei a fost respinsă ne fiind motivată, în sprijinul afirmației evocate în cererea de amânare nefiind depusă nicio probă.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, C. reține următoarele:
1. Cu privire la motivul de recurs privind nelegala compunere a completului de judecată, C. reține că sentința recurată este susceptibilă de casare conform art. 304 pct. 1 C.pr.civ. dacă instanța care a pronunțat hotărârea criticată nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.
Conform dispozițiilor art. art. 55 alin. 1 din L. nr. 3. privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare: Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari.
De asemenea, conform art. 17 alin. 1 din L. contenciosului administrativ nr.
554/2004: Cererile adresate instanței se judecă de urgență și cu precădere în ședință publică, în completul stabilit de lege. În acest sens, conform art. 54 alin. 1 din L. nr. 3. privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare: Cauzele date, potrivit legii, in competenta de prima instanța a judecătoriei, tribunalului si curții de apel se judeca in complet format dintr-un judecător, cu excepția cauzelor privind conflictele de munca si de asigurări sociale.
C. reține că pentru stabilirea compunerii corecte a completului de judecată trebuie mai întâi clarificată o altă problemă de drept și anume care este instanța competentă să statueze asupra pricinii căci odată stabilită instanța competentă se poate întrevedea dacă aceasta a respectat apoi și normele de organizare judecătorească cu privire la stabilirea completului de judecată.
Din această perspectivă, cauza trebuie examinată și din perspectiva motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 3 C.pr.civ. care a fost antamat pe cale incidentală de către recurent, pe marginea dezvoltării și susținerii motivului de recurs prevăzut la art. 304 pct. 1 C.pr.civ.
Aparenta ambiguitate dintre cele două motive de recurs derivă din aceea că ambele instanțe care sunt puse în discuție în speță aparțin de același tribunal ca instanță văzută în sens clasic.
Dar noua concepție în materie schimbă filosofia de abordare în materia stabilirii competenței materiale mai ales după modificările survenite în sistemul juridic după adoptarea L. nr. 3..
C. apreciază că potrivit noii concepții introduse prin L. de organizare judiciară nr. 3. cât și altor legi procesuale succesive, bunăoară L. nr. 554/2004, se poate conchide că la nivelul instituției competenței instanțelor judecătorești s-a produs o mutație radicală. Altfel spus, necompetența nu mai privește exclusiv instanța așa cum este văzută în concepția clasică a Codului de procedură civilă, ci aceasta poate să privească și structurile ei interne dacă aceste structuri pot avea autonomie instituțională și funcțională în materia competenței. Avem în vedere, dispozițiile legale speciale care dau în competență soluționarea unui anumit litigiu nu instanței judecătorești în accepțiunea legii procesuale de drept comun, ci unei structuri ale acesteia (jurisdicția de dreptul muncii sau asigurări sociale exercitată de secția ori completul specializat în această materie, jurisdicția de contencios administrativ exercitată de secțiile specializate ale tribunalelor, curților de apel și a Î. C. de C. și
Justiție, jurisdicția exercitată de tribunalele specializate etc.). Toate aceste entități, structuri ale unei instanțe judecătorești privită ca noțiune clasică, sunt de fapt adevărate instanțe judecătorești sub aspectul competenței materiale. Se poate afirma așadar că dispozițiile privitoare la excepția de necompetență și la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul completurilor ori secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.
În speță, instanța de fond, ca instanță de contencios administrativ, și-a reținut competența invocând dispozițiile art. 8 din L. contenciosului administrativ nr.
554/2001 plecând de la statuarea că adeverința a cărei eliberare se solicită reprezintă consecința unei operațiuni administrative, sens în care apărarea pârâtului recurent referitoare la neîndeplinirea cerințelor actului administrativ a fost calificată ca fiind lipsită de relevanță.
C. reține că pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ așa cum îl și definește L. nr. 554/2004 în art. 2 alin. 1 lit. f) trebuie ca în litigiu cel puțin una dintre părți să fie o autoritate publică, iar conflictul să fie născut, fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Prin demersul judiciar al reclamantei aceasta urmărește ca pârâtul să-i elibereze o nouă adeverință pentru stabilirea bazei de calcul pentru stabilirea pensiei de serviciu, prin raportare la dispozițiile art. 82 din L. nr. 3. privind statutul judecătorilor și procurorilor.
Adeverința solicitată de reclamantă este un act prealabil stabilirii pensiei, act ce condiționează calculul ce-l efectuează Casa Județeană de P. și care este așadar în legătură cu raportul juridic de asigurări sociale.
Or, premisa litigiului de față este legată atât de refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurãri sociale în sensul solicitat de reclamantă cât și de modul de stabilire și de platã a pensiilor și a altor drepturi de asigurãri sociale ipoteze care se înscriu în art. 153 lit. f) și g) din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificările și completările ulterioare.
Or, litigiul grefat pe raportul juridic legat nemijlocit de stabilirea drepturilor de asigurări sociale se înscrie prin voința expresă a legiuitorului în categoria jurisdicției asigurărilor sociale care se realizează conform art. 152 din L. nr. 163/2010 prin tribunale și curți de apel, însă tribunalul este instanța care soluționează în primă instanță litigii privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind drepturile de asigurãri sociale în sensul solicitat de reclamantă cât și de modul de stabilire și de platã a pensiilor și a altor drepturi de asigurãri sociale conform art. 153 lit. f) și g) din L. nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice cu modificările și completările ulterioare.
Că este așa, se mai poate reține și din practica judiciară a C. de A. C. secția a I civilă care în compunerea completului specializat în materie de asigurări sociale a statuat într-o cauză similară reținându-și competența (vezi decizia nr. 2993/R/2011 pronunțată la data de 13 septembrie 2011 în dos. nr. (...)).
Împrejurarea că în litigiu nu este atrasă și Casa Națională de P. P. ori o structură a acesteia nu schimbă cu nimic situația din speță.
Prin urmare, competența materială nu aparține tribunalului ca instanță specializată în materia contenciosului administrativ ci tribunalului ca jurisdicție specializată în materie de asigurări sociale.
Din această perspectivă, C. reține că motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct.
3 C.pr.civ este întemeiat instanța de fond a rezolvat litigiul cu încălcarea normelor de competență materială de ordine publică stabilite de lege.
C. reține că numai dacă s-ar accepta că tribunalul ar avea competență să judece prezenta pricină fără a se deosebi în funcție de entitățile sale specializate ca fiind o instanță în sensul competenței materiale s-ar putea pune problema greșitei alcătuiri a instanței.
Și este așa, deoarece instanța de fond ca instanță de contencios administrativ a fost alcătuită cu respectarea dispozițiilor legale precitate (art. 17 alin. 1 din L. nr.
554/2004 rap. la art. 54 alin. 1 din L. nr. 3.).
Dacă s-ar fi stabilit competența în favoarea acesteia și sar fi reținut că a fost alcătuită cu încălcarea dispozițiilor legale anterior menționate s-ar fi putut reține ca fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 1 C.pr.civ.
Față de cele ce precedă, C. urmează ca în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr.
554/2004 rap. la art. 312 alin. 1-3 să admită recursul declarat de pârâtul P. DE PE
L. CURTEA DE APEL CLUJ în numele și pentru interesul P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr. 1722/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M. pe care o va casa în întregime și conform art. 312 alin. 6 teza I C.pr.civ. va dispune trimiterea dosarului spre judecare instanței judecătorești competente, recte T. M., în compunerea specifică litigiilor de muncă și asigurări sociale conform art. 55 alin. 1 din L. nr. 3..
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN N. L.
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul P. DE PE L. CURTEA DE APEL CLUJ în numele și pentru interesul P. DE PE L. TRIBUNALUL MARAMUREȘ împotriva sentinței civile nr. 1722/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare T. M., în compunerea specifică litigiilor de muncă și asigurări sociale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 21 iunie 2012.
{ F. |
PREȘEDINTE, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. | JUDECĂTOR, M. D. |
G., M. T. |
}
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. I. V.
