Decizia nr. 56/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 56/2012
Ședința ata de 02 Mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de reclamantul T. V. împotriva deciziei civile nr. 1643 din data de (...) pronunțată de Curtea de A. C., în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu pârâta C. T. DE P. B.-N., având ca obiect - litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999) - salarii compensatorii.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, revizuire.
Cererea de revizuire formulată este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Se constată că revizuientul a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 323 al. 1 C., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 C., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.340 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al Tribunalului B. N. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul T. V. împotriva pârâtei C. J. de P. B.-N. și a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o compensație bănească egală cu cinci salarii lunare raportat la salariu de care a beneficiat la data eliberării sale din funcție.
Prin această hotărâre instanța a reținut că potrivit acordului colectiv încheiat la nivelul C. J. de P. reclamantul are dreptul să solicite compensațiile privind salariile lunare de care a beneficiat în raport de salarul primit la data eliberării din funcție, că această compensație nu este contestată și că motivul invocat pentru refuzul achitării respectiv acela că legea bugetului pe anul 2010 nu sunt prevăzute asemenea fonduri, nu pot fi imputabile reclamantului.
Împotriva sentinței a declarat recurs C. T. de P. B.-N. susținând în esență că în lipsa unei reglementări legale bugetare, recurenta este în imposibilitate de a efectua plata, nefiind în vigoare o bază legală care să permită realizarea dreptului în sine. Tot astfel a arătat că acordurile colective nu pot conține prevederi contrare celor reglementate prin lege.
Față de cele invocate intimatul a susținut că plata salariilor compensatorii este prevăzută în acordul colectiv de muncă, care este obligatoriu pentru ambele părți că este necesar ca normele instituite să-și producă efectele și că lipsa de fonduri nu poate constitui un motiv suficient pentru refuzul drepturilor salariale, care nu sunt contestate de recurentă.
Prin decizia nr.1643 pronunțată la data de (...) a fost admis recursul pârâtei
și modificată hotărârea în sensul respingerii cererii formulate de reclamant.
În motivarea soluției instanța de recurs a reținut că reclamantul T. V. a avut calitatea de funcționar public al C. J. de P. B.-N., fiind eliberat din funcția publică la data de (...) în conformitate cu art.99 alin.1 lit.b din Legea 188/1999.
Mai mult reține instanța că potrivit art.13 alin.3 se prevede că în cazul încetării contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salarială, se poate solicita o compensație de cel puțin un salariu lunar și cel mult
5 salarii lunare.
În accepțiunea instanței de recurs, reclamantul intimat nu poate invoca acest acord ca bază legală pentru acordarea salariilor compensatorii, pentru că art.31 din Legea 188/1999 prevede că funcționarii publici beneficiază de prime și alte drepturi salariale în condițiile legii. Or, atât timp cât legea nu prevede acordarea unor drepturi salariale aceste drepturi nu pot fi stabilite pe cale de acorduri colective de muncă. De altfel, în acest sens sunt și prev.HG 833/2007 privitor la aspectele la care se poate referi acordul colectiv de muncă în privința funcționarilor publici. Astfel, nici normele de drept secundare nu dau posibilitatea funcționarului public să încheie un acord colectiv în baza căruia să pretindă drepturi salariale altele decât cele specificate în lege, și să obțină drepturi salariale peste prevederile legale în baza acestor acorduri colective.
Mai mult, conform art.13 alin.3 din acest acord colectiv,drepturile salariale se acordă în cazul încetării contractului individual de muncă, ceea ce duce la concluzia că această prevedere se referă doar la persoanele angajate cu contract de muncă, nu și la funcționarii publici care își desfășoară activitatea în baza actului de numire în funcție.
Aspectele invocate în recurs referitor la lipsa disponibilităților bănești nu au relevanță atât timp cât drepturile salariale solicitate nu au o acoperire legală
și așa cum s-a arătat nu se poate invoca acordul colectiv ca bază în susținerea cererii.
La data de (...) prin cererea înregistrată sub nr.(...) s-a solicitat revizuirea deciziei menționate mai sus și modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii introductive.
În susținerea cererii revizuientul T. V. a arătat că soluția instanței de recurs este greșită prin prisma prevederilor art.322 pct.2 tetza I C. respectiv instanța pronunțându-se extra petita în sensul în care s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut adică legalitatea acordului colectiv de muncă încheiat între C. J. de P. și S. liber al Casi Naționale de P. nefiind sesizată în nici un mod asupra nelegalității acestui act nici pe cale incidentă dar nici prin ridicarea vreunei excepții de nelegalitate.
Din cele susținute se observă că revizuientul evocă dispozițiile art.322 pct.2
C. în considerarea că instanța de recurs s-a pronunțat extra petita respectiv asupra a ce nu s-a cerut în privința legalității acordului colectiv.
Susținerea nu poate fi reținută. Erorile ultra petita sau de extra petita dau loc la calea de atac extraordinară a revizuirii dacă au fost comise involuntar. În cauză nu se poate reține o atare ipoteză. Astfel prin recursul declarat recurenta a arătat ca acordurile colective nu pot conține prevederi contrare stabilite prin acte normative iar clauzele acordurilor colective nu pot excede celor reglementate prin lege în derularea raporturilor de serviciu (HG nr.33/2007). Ori în situația în care se relevă norme și se invocă faptul că acordul nu poate conține prevederi contrare celor prevăzute de lege nu se poate reține că instanța nu ar fi fost sesizată cu privire la verificarea legalității acordului a nelegalității acestuia Fiind investită instanța avea a se pronunța la cele invocate iar din această perspectivă susținerile recurentului se vădesc neîntemeiate și vor fi respinse.
Așadar constatând că nu sunt întrunite cerințele întrunite de art.322 C.
Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge cererea de revizuire declarată de revizuientul-reclamant T. V., împotriva deciziei civile nr. 16343 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Curții de A. C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 2 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
M. H. M. B. F. T.
D. C.
GREFIER
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
