Decizia nr. 566/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 566/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: F. T. JUDECĂTOR: M. H. JUDECĂTOR: M. B.
GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul promovat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 3043 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamanta SC R. I S., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședința , se prezintă intimata-reclamantă prin avocat T. C., care depune la dosar împuternicire avocațială din data de
(...), lipsind recurenta.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar
Se constată că recurenta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul art. 242 pct. 2 C.pr. civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.20 din Legea nr. 554/2004 și a dispozițiilor OG nr.
92/2003, constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
La interpelarea instanței reprezentantul intimatei-reclamante relevă că nu există o altă decizie pronunțată cu privire la contestația formulată, iar ca urmare a refuzului nejustificat de a se soluționa contestația, a promovat prezentul demers, în sensul solicitării anulării actelor fiscale contestate. Consideră că refuzul nejustificat reprezintă modalitatea în care organul fiscal a înțeles să soluționeze contestația, însă prin demersul inițiat a înțeles să conteste împrejurarea că organul fiscal nu s-a pronunțat asupra contestației în termenul legal de 45 de zile.
De asemenea relevă reprezentantul intimatei-reclamante că decizia nr.
3. a fost contestată, litigiul a fost suspendat ca urmare a începerii urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală însă, având în vedere că ulterior s-a pronunțat o soluție de încetare a urmăririi penale, ca urmare a plății prejudiciului, urmează ca pricina să fie repusă pe rol.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului declarat de D. G. a F. P. a J. S. împotriva sentinței nr. 3043 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Sălaj, apreciind că instanța de fond în mod corect a procedat la anularea actelor administrativ-fiscale.
Recurenta a înțeles să execute Decizia nr. 530/(...) a Curții de A. C. parțial, în sensul că din momentul în care această instanță a dispus suspendarea provizorie a D. de impunere 3., nu s-a mai emis nici un titlu executoriu sau vreun alt act împotriva societății reclamante, însă în anul
2010 solicitând anumite sume care se cuveneau a fi restituite către SC R. I
S., organele fiscale au înțeles să impună o anumită compensare. Dacă s-ar admite că o compensare ar putea opera în temeiul unui act administrativ- fiscal, a cărei executare este suspendată de către instanță prin decizie irevocabilă, hotărârea instanței ar fi lipsită de efecte juridice.
Consideră că sumele reținute prin decizia de impunere nr. 3. ar trebui
„stocate";, fără a se face vreun demers activ sau pasiv, întrucât, la acest moment, nu se cunoaște faptul dacă reclamanta datorează sau nu sumele respective
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului și acordarea cheltuielilor judiciare, așa cum rezultă din înscrisurile pe care le depune la dosar.
După deliberare, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3043 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a admis acțiunea reclamantei S. R. I S. împotriva DIRECȚIEI GENERALE A F. P. A J. S. și s-a dispus anularea deciziei de restituire nr.
4390/(...) și a notei de compensare a obligațiilor fiscale nr. 4066/(...), ambele emise de pârâtă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 2 septembrie 2010 reclamanta solicită pârâtei restituirea sumei de 29.228 lei reprezentând taxe depoluare, datorate de pârâtă în baza unei hotărâri judecătorești irevocabile (fila 9).
Prin Nota privind compensarea obligațiilor fiscale, pârâta a operat din oficiu o compensare a obligațiilor fiscale scadente și neachitate, în cuantum de 32.198 lei, cu suma datorată de pârâtă reclamantei și solicitată la plată de către aceasta din urmă.
Ulterior însă, prin sentința civilă nr. 5., Curtea de A. C. a dispus suspendarea executării actelor administrative contestate, respectiv a raportului de inspecție fiscală nr. 2764/(...), a deciziei de impunere nr.
315/(...) și a deciziei nr. 23/(...) până la pronunțarea instanței de fond.
În această situație, în aprecierea tribunalului, se impune anularea actelor atacate de reclamantă în prezenta cauză, pentru a nu lăsa fără efecte hotărârea de suspendare a executării silite, sens în care acțiunea de față a fost admisă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. A J. S. solicitând admiterea recursului formulat în sensul modificării în totalitate a
Sentinței Civile nr.3043 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj și rejudecând cauza în fond să se mențină ca temeinice și legale actele administrative fiscale reprezentând Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.4066 din (...) și Decizia de restituire nr.4390 din (...) emise de A. F.
P. pentru Contribuabili Mijlocii S..
Prin actiunea cu care reclamanta S. R. S. a investit instanța de judecată s-a solicitat ca în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 instanța să dispună anularea N. privind compensarea obligațiilor fiscale nr.4066 din (...)
și a D. de restituire a sumelor de la bugetul de stat nr.4390 din (...) emise de
A. F. pentru Contribuabilii Mijlocii S., însă fără ca aceasta să precizeze instanței faptul că împotriva N. de compensare si a D. de restituire a sumelor de la bugetul de stat, în temeiul art.205 și 206 Cod procedură fiscală, aceasta a formulat contestație pe calea administrativă, contestație ce urmează a fi soluționată de organele administrative competente.
Față de lipsa unei atitudini procesuale a reclamantei în sensul celor arătate, solicităm instanței de recurs să analizeze în principal actiunea prin prisma excepției inadmisibilității acesteia.
Cu privire la fondul cauzei, în fapt, prin actul administrativ fiscal nr.
4066 emis la data de(...), în temeiul art 116 Cod procedură fiscală, s-a dispus de către unitatea fiscală compensarea sumei de 32.198 lei datorata de către parata A. F. pentru Contribuabilii Mijlocii S. în calitate de debitor cu obligatiile fiscale datorate de catre S. R. S. în calitate de debitor la bugetul de stat, respectiv din TVA-ul stabilit in urma emiterii de către organele de inspecție fiscala a D. de impunere nr.315 din (...).
In acest sens, în temeiul art.116 Cod procedură fiscală, Ia data de (...) s-a emis Nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr.4066. Menționează că compensarea s-a efectuat din oficiu în baza cererii debitoarei reclamante nr.4390 din data de (...).
Pentru restituirea diferenței de sumă rămasă după efectuarea compensării, organul fiscal competent va întocmi decizia de restituire, aprobată de conducătorul unității fiscale, iar potrivit art. 116 alin.4 și 5 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, organul fiscal poate efectua compensarea din oficiu ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce, cu excepția sumelor negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opțiune de rambursare.
În conformitate cu prevederile art.116 alin. 4 și 5 din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală: " Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori câte ori constată existenta unor creante reciproce, cu excepția sumelor negative din deconturile de taxă pe valoare adăugată fără opțiune de rambursare.
În cazul compensărilor efectuate de organul fiscal conform alin.4, creanțele fiscale ale debitorului vor fi compensate cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional."
Având în vedere prevederile legale menționate și faptul că obligațiile restante exced suma de restituit de la bugetul de stat, organul fiscal a procedat în conformitate cu textele legale la care s-a făcut referire mai sus, efectuând compensarea sumelor prin emiterea N. de compensare nr.4066/(...).
Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele:
Prin cererea sa, reclamanta S. R. I S. Z. a solicitat instanței ca în contradictoriu cu pârâta D. S. să pronunțe o hotărâre prin care să se dispună anularea deciziei de restituire a sumelor de la bugetul de stat nr.
4390/(...) și nota privind compensarea obligațiilor fiscale nr. 4066/(...), cu cheltuieli de judecată.
Cererea de chemare în judecată este motivată, în esență, cu aceea că reclamanta a solicitat pârâtei punerea în executare a unei hotărâri judecătorești prin care D. S. a fost obligată la plata către S. R. I S. Z. a sumei de 29.228 lei. Pârâta a emis actele administrativ fiscale contestate, prin care s-a operat o compensare între suma de 32.698 lei datorată de către stat reclamantei (reprezentând sumele cuprinse în sentințele anterior menționate
și dobânda legală) cu sume pe care se pretinde că S. R. I S. Z. le datorează în temeiul D. de impunere nr. 315/(...), a cărei executare a fost însă suspendată de către Curtea de A. C., prin sentința nr. 530/(...).
Prima instanță, constatând că modul în care au procedat organele fiscale încalcă dispozițiile date de către instanța de judecată, prin hotărârea de suspendare, a admis acțiunea.
Prin recursul declarat, se arată, în primul rând, că demersul reclamantei ar fi trebuit respins ca inadmisibil, în condițiile în care actele atacate și anulate de către tribunal sunt acte administrativ-fiscale, care nu pot fi supuse, în mod direct, cenzurii instanței de contencios fiscal, în lipsa deciziei de soluționare a contestației administrative, care, de altfel, a și fost înregistrată de către reclamantă.
Aceasta a relevat instanței de recurs că este adevărat că a înțeles să se prevaleze de disp. art. 205 și urm. C.pr.fisc., formulând contestația împotriva deciziei de restituire și a notei de compensare (f. 6-9, dosar fond), însă, având în vedere că aceasta nu a fost soluționată în termenul legal, s-a considerat îndreptățită la sancționarea refuzului administrației, în modalitatea atacării pe cale directă a actelor administrativ-fiscale.
Curtea constată însă că o astfel de abordare nu poate fi primită, întrucât ambele acte emise ca urmare a cererii de restituire formulată de către reclamantă puteau fi contestate în termen de 30 de zile de la data comunicării, sub sancțiunea decăderii potrivit art. 207 C.proc.fiscală, mențiune înscrisă expres în chiar conținutul lor.
Reclamanta, deși a înțeles să de prevaleze de această posibilitate, nu a așteptat soluționarea contestației, pentru a avea posibilitatea formulării unei acțiuni în contencios fiscal în conformitate cu art.218 C.proc.fiscală, în contra deciziei emise în soluționarea contestației administrativ fiscale la instanța de judecată.
Prin urmare, nefiind epuizată procedura administrativ fiscală, în lipsa deciziei de soluționare a contestației, actele emise nu pot fi analizate, pe cale directă, de către instanță. Raportul de drept material fiscal nu poate fi analizat în lipsa urmării procedurii administrativ fiscale, în integralitatea sa.
Așa fiind, în mod corect relevă recurenta că instanța de contencios administrativ soluționează, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004 și art. 218 alin.2 C.p.fisc. doar contestațiile formulate împotriva deciziilor emise de organele fiscale investite în soluționarea contestațiilor cu privire la actele administrativ fiscale.
Întrucât reclamanta nu a înțeles să introducă acțiunea doar după soluționarea si emiterea de către organul investit a unei decizii în calea administrativă de atac, dată fiind și jurisprudența constantă a instanței supreme, în sensul în care obiect al acțiunii în contencios fiscal poate fi doar decizia de soluționare a contestației și nu actul administrativ-fiscal, în mod direct, acțiunea introdusă de reclamantă la instanța de contencios administrativ este inadmisibilă.
Această soluție se impune a fi adoptată chiar dacă reclamanta a arătat că nu este culpa sa că pârâta nu a înțeles să soluționeze contestația în termenul legal, acest refuz putând fi sancționat pe altă cale procedurală decât cea aleasă de petentă, respectiv cea a obligării autorității la a emite decizia, ce poate fi ulterior atacată în instanță.
Așa fiind, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 raportat la 312
C., Curtea a admis recursul declarat de D. G. a F. P. S. și a modificat sentința atacată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de D. G. A F. P. A J. S. împotriva sentinței civile nr. 3043 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o modifică în sensul că respinge ca inadmisibilă acțiunea formulată de reclamanta SC R. I S. în contradictoriu cu D. G. A F. P. A J. S..
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...)
Jud.fond: D. D. I.
