Decizia nr. 582/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 582/2012
Ședința publică de la 26 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător A. A. M.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâta D. G. A F. P. B.
N., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu reclamantul I. S., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.) anulare decizie de imputare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru intimat, avocat A. M. B., cu delegație la dosar, în substituirea avocatului titular B. Milea.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, iar părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, având în vedere conținutul întâmpinării și în raport de susținerile reprezentantului intimatului, apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu recurenta, sens în care, nemaifiind alte cereri de solicitat declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reprezentantul arată că excepția lipsei procedurii prealabile a fost invocată de către pârâtă ca un motiv de recurs, apreciind însă că aceasta deși necesară și obligatorie, raportat la circumstanțele concrete ale speței și la faptul că recurenta pledează pe legalitatea actului, răspunsul la procedura prealabilă era același.
Pe fond, solicită respingerea recursului și menținerea în tot a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr.198 din (...) pronunțată în dosarul (...) a T.ui B.- N. s-a admis acțiunea formulată de reclamantul I. S. împotriva pârâtei D. G. a F. P. B.-N. și în consecință, s-a anulat decizia de imputare nr.232/(...) pentru suma de 10.507,97 lei. T. a reținut că în conținutul deciziei de imputare nu există considerente vizând descrierea faptei conjunctura în care aceasta a fost produsă, prejudiciul cauzat și raportul de cauzalitate între fapta ilicită și rezultatul ei. Prevederile art.85 din L. 1. trebuie corelate cu art.117 din același act normativ care arată că legea funcționarilor publici se completează cu prevederile legislației muncii și cu reglementările de drept comun, civile, administrative sau penale în măsura în care nu contravin legislației specifice funcții publice.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către D. G. a F. P. B. solicitându-se modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în principal ca prematur introdusă pentru lipsa îndeplinirii procedurii prealabile, iar în subsidiar, respingerea ca neîntemeiată cu consecința menținerii dispoziției de imputare.
Recurentul arată că orice persoană care se adresează instanței de contencios administrativ trebuie să solicite revocarea actului, iar în cazul de față reclamantul nu și-a îndeplinit obligația ca înainte de a formula acțiunea în fața instanței de judecată, să formuleze plângerea prealabilă.
Pe de altă parte, dispoziția de imputare a fost emisă în baza constatărilor cuprinse în Decizia nr.1. a Curții de C. a R. - C. de C. B.-N. și în raportul de prezentare nr.13074/(...) încheiat de C. de C. din cadrul D.-N., cuprinzând toate elementele impuse de dispozițiilelegal, respectiv descrierea faptei ilicite, prejudiciul și raportul de cauzalitate.
La art.84 din L. nr.1. privind statutul funcționarilor publici, republicată, cu modificările și completările ulterioare se arată că răspunderea civilă a funcționarului public se angajează: a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează; b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit; c) pentru daunele platite de autoritatea sau instituția publică, în caltiate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Astfel, răspunderea patrimonială a funcționarilor publici intervine în cazul în care aceștia au cauzat prin actele sau faptele lor anumite prejudicii, fie autorității sau instituției publice din care face parte, fie unei alte persoane fizice sau juridice de drept public sau privat.
În ce privește modul de reparare al pagubelor aduse autorității sau instituției publice, în primele două situații se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei.
În speță s-a constatat că în luna decembrie 2009 au fost cumpărate prin achiziție directă agende de biroul și calendare (460 agende de birou și
150 de calendare) de la SC T. SRL B. cu facturile nr.7030064/(...) în valoare de 7397 lei achitat cu OP nr.3039/(...) și factura nr.7030286/(...) în valoare de 7333,50 lei achitată cu OP nr.3141/(...) din care suma aferentă calendarelor și agendelor este de 7274 lei, pentru care nu s-au întocmit note de recepție și nici bonuri de consum, acestea fiind trecute direct pe cheltuieli.
Prin aceasta arată recurentul că au fost încălcate ordinul 1792/2002 potrivit cu care ordonatorii de credite de angajare, lichidare și ordonanțarea cheltuielilor în limita creditelor bugetare angajate, repartizate și aprobate precum și ordinul 1917/2005 privitor la organizarea și conducerea contabilității instituțiilor publice, valoarea abaterii fiind de 14.671 lei pentru care organul de control a calculat foloase nerealizate în sumă de 415,82 lei. Deoarece nu s-a putut determina contribuția la producerea partei, răspunderea s-a stabilit proporțional cu salariul net de la data constatării pagubei, iar răspunderea pentru prejudiciul cauzat revine ordonatorului de credite și persoanei care a inițiat angajarea cheltuielilor.
Ca atare, fapta reclamantului nu se înscrie în noțiunea de risc normal a serviciului, fiind întrunite condițiile răspunderii materiale.
Intimatul I. S. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului pe motiv că acțiunea promovată nu apare ca fiind prematur introdusă deoarece intimata a formulat o plângere înregistrată la D.G.F.P.16284/(...) chiar dacă după înregistrarea acțiunii. Pe fondul cauzei se apreciază că recursul este nefondat întrucât exprimarea lacunară a textului legal, art.85 din L. 1. nu permite emiterea unor dispoziții de imputare de orice formă fără exprimarea unor cerințe milimare.
Reclamantu-intimat arată că nu se face vinovat de fapt imputată pentru că a primit un referat prin care i s-a solicitat aprobarea cu privire la achiziționarea unor calendare de perete și agende, pe care le-a aprobat deoarece proveneau de la persoana angajată în instituție pe postul de consilier relații publice, ordonanțarea de plată a fost aprobată de compartimentul de contabilitate și sumele aprobate se încadrau în bugetul de venituri și cheltuieli pe anul 2009.
Se mai arată că în lipsa caracterului ilicit, fapta chiar cauzatoare de daune nu atrage nicio răspundere, condiția prejudiciului nu este îndeplinită, pentru că acesta nu este efectiv real și cert, iar Statul Român prin reprezentanții săi din domeniul fiscal, încearcă prin emiterea deciziei de imputare să înțele un contribuabil.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Dispoziția de imputare 232 din (...) a imputat reclamantului I. S. suma de 10.507,97 lei reprezentând prejudiciul adus bugetului de stat cu vinovăție. Conform dispoziției de imputare aceasta poate să fie atacată la T. B.-N. în termenul prevăzut de lege.
Ulterior, organul fiscal a susținut că reclamantul a formulat acțiune fără ca să fie îndeplinită procedura plângerii prealabile.
Așa cum prevede textul legal și cum este confirmat de practica judiciară în cazul în care sunt atacate dispoziții sau ordine de imputare, funcționarul public în cauză se poate adresa potrivit art.85 alin.2 din L. 1. instanței de contencios administrativ. În acest caz, legea specială a instituit o excepție de la obligativitatea plângerii prealabile stabilită de art.7 din L.
554/2004 deoarece instanțele de judecată au arătat că în cazul acțiunilor întemeiate pe L. 1. atunci când legiuitorul a dorit efectuarea plângerii prealabile a prevăzut-o expres așa cum a menționat în cazul eliberării sau încetării funcției publice.
Pe lângă acest aspect, reclamanții au efectuat procedura plângerii prealabile chiar dacă nu era obligat la aceasta potrivit textului legal însă, după introducerea acțiunii fiind înregistrată la D.-N., plângerea cu nr.16284/(...). Astfel, admiterea excepției prematurității ar fi fost contrară soluționării cu celeritate a cauzelor de contencios administrativ și de natură să încalce drepturile procesuale ale reclamantului.
În ceea ce privește fondul recursului, Curtea va aprecia contrar T. B.-
N. că dispoziția de imputare cuprinde toate elementele necesare deoarece se arată că aceasta este însă în conformitate cu raportul de prezentare din data de (...) în care se menționează efectuarea controlului cu privire la întinderea prejudiciului și identificarea persoanelor vinovate așa cum au fost transmise prin decizia 1. a C. de C. B.-N. La pct.9 din acest raport, este descrisă pe larg fapta săvârșită precum și cu decizia 1. a C. de C. B.-N. și potrivit art.85 alin.2 din L. 1.. În această din urmă decizie, se menționează încălcarea de către funcționarii publici ai instituției controlate a prevederilor Ordinului
1792/2002, precum și a OMFP 1917/2005.
Prin urmare, dispoziția de imputare arată fapta care constă în aprobarea de către reclamant în calitate de ordonator de credite a unor bunuri cu încălcarea prevederilor legale, fapt care a dus la un prejudiciu cauzat instituției în sumă de 10.507,97 lei.
Referitor la incidența în cauză a unor acte normative încălcate de reclamant este real că acesta a aprobat o cheltuială propusă de persoana de specialitate aprobată de contabilitatea și avizată de controlul preventiv. Această cheltuială însă, a fost făcută de reclamant de la un alt capitol bugetar întrucât a fost efectuată în capitolul specificat la codul 2011 unde se regăsesc cărți, publicații și alte materiale documentare și nu din contul 2. referitor la reclama și publicitatea sau 2. reprezentând alte cheltuieli cu bunuri și servicii. De fapt, s-au cumpărat calendare de perete și agende care nu pot fi încadrate ca și cărți și nici ca și publicații și materiale documentare ce privesc activitatea instituției.
Potrivit art.22 alin.1 și 2 din L. 500/2002 ordonatorii de credite pot angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituțiilor publice respective și cu respectarea dispozițiilor legale. Astfel, fapta reclamantului constă în ordonanțarea acestei sume de la un alt capitol bugetar, suma care nu privea activitatea instituției publice și cu încălcarea prevederilor pct.2.1.3 din OMFP 1917/2005 prin modul de evidențiere în contabilitate a acestor cheltuieli.
De asemenea, au fost încălcate în acest sens și prevederile Ordinului
1972/2002 privitor la angajarea cheltuielilor, iar faptul că această cheltuială a fost propusă , aprobată de contabilitate și avizată de controlul preventiv, nu poate constitui o circumstanță pentru exonerarea de vinovăție a reclamantului care putea și trebuia să constate că aceasta nu privește activitatea instituției și nu se încadrează în acel capitol bugetar. Chiar dacă nu există dispoziții detaliate privitor la achizițiile ce trebuie făcute și la cele care nu sunt pe listă, acest lucru nu înseamnă că ordonatorul de credite trebuie să verifice dacă cheltuielile sunt necesare instituției și sunt cuprinse în capitolele bugetare.
Astfel, Curtea va considera că sunt întrunite condițiile răspunderii funcționarului public, existând atât fapta constând în semnarea ordonanțării la plată cu încălcarea dispozițiilor legale care a dus la un prejudiciu cauzat instituției constând în suma imputată, fiind îndeplinită condiția prevăzută la art.84 alin.1 lit.a din L. 1..
În consecință, în conformitate cu art.312 C.proc.civ., raportat la 304 pct.8 și 9 și 304/1 C.proc.civ., Curtea va admite recursul, va modifica sentința în întregime în sensul că va respinge acțiunea în contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. B.-N. împotriva sentinței civile nr.198 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui B.-N. pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea în contencios administrativ. Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 26 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. U. A. A. M. R. R. D. M. T.
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
