Decizia nr. 6211/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6211/2012
Ședința publică de la 29 I. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M.-I. I.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de D. G. A F. P. A J. M. ÎN NUME P. ȘI PENTRU A. F. P. A M. B. M. împotriva Sentinței civile nr. 5847/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu intimat SC M. S., intimat A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite O.U.G. 5..
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul declarat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4 C., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.
Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și reține cauza în pronunțare prin prisma excepției invocate.
{ F. | }
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 5847/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei procedurii prealabile și de inadmisibilitate a acțiunii, invocate de pârâta D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M.
S-a admis acțiunea formulată de către reclamanta SC M. S., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M. și A. F. PENTRU M. și, în consecință, s-a dispus:
- anularea Deciziilor de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr.
6388 și nr. 6389 din (...) emise de A. F. P. B. M. și a D. de respingere a contestației nr. 1039 din (...) emisă de D. G. a F. P. M..
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantei suma de 3.258 lei achitată cu chitanța seria TS5 nr. 5431361 din (...) și suma de 1.109 lei achitată cu chitanța seria TS 5 nr. 5431362 din (...), cu dobândă legală, calculată de la data achitării sumelor și până la restituirea efectivă a acestora.
Au fost obligate pârâtele să plătească reclamantei suma de 586,6 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Examinând excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, instanța a reținut că potrivit art. 30 din Codul de procedură fiscală, creanțele fiscale ale contribuabililor, respectiv atât creanțele principale, cât și cele accesorii privitoare la drepturi de rambursare, ori de restituire, pot fi cesionate, după stabilirea lor potrivit legii, cesiunea producând efecte față de organul fiscal de la data la care aceasta i-a fost notificată.
Potrivit Normelor metodologice de aplicare a C. de procedură fiscală, aprobate prin HG nr. 1., cesiunea de creanță trebuie să îndeplinească cerințele de validitate din dreptul comun, iar din momentul notificării cesiunii, creanța fiscală se transferă către cesionar cu toate drepturile pe care i le conferea cedentului, inclusiv accesoriile acesteia, în condițiile legii, cesionarul devenind creditor pentru valoarea creanței înscrisă în actul de cesiune, indiferent de prețul pe care l-a plătit și chiar dacă cesiunea s-a făcut cu titlu gratuit.
Pârâtele D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M., au invocat, din această perspectivă, că reclamanta SC M. S. este lipsită de legitimitate procesuală, cesiunea fiind prematură și lipsită de efecte juridice.
În cazul de față, însă, nu ne aflăm în prezența unei creanțe fiscale privind drepturi de rambursare sau de restituire ce rezultă din erori, scutiri, diferențe, compensări, finanțări de la stat, etc., și care, din oficiu sau la cererea contribuabilului, urmează a fi stabilite de către organul fiscal, moment în care dobândesc caracter cert și pot fi cesionate prin prisma prevederilor art. 30 Cod procedură fiscală, ci a unei creanțe certe, egală în cuantum cu taxa achitată și a cărui caracter exigibil rezultă din incidența normelor de drept european
(comunitar) asupra raportului juridic fiscal dedus judecății.
Pentru același considerente și drepturile accesorii au fost stabilite, în cazul restituirilor privind taxa de poluare, prin aplicarea dobânzii legale și nu a celei fiscale.
Ca urmare, calitatea procesuală activă a reclamantei trebuie analizată prin prisma dispozițiilor de drept comun privind contractul de cesiune de creanță și cu trimitere la prevederile art. 18 Cod procedură fiscală, care consacră dreptul contribuabilului de a fi reprezentat de un împuternicit în relațiile cu organul fiscal.
Reținând că, la dosarul cauzei, reclamanta a făcut dovada calității sale de cesionară, în raport cu cei doi cedenți, titulari ai raportului juridic fiscal, și că, odată cu inițierea demersurilor pentru restituirea taxelor de poluare, aceasta a notificat organului fiscal calitatea sa, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Cu privire la excepția inadmisibilității acțiunii, pentru necontestarea în termenul de 30 de zile, a actului de impunere, s-a statuat că cercetarea fondului juridic litigios este admisibilă chiar în absența procedurii prealabile, cât timp în materia restituirii taxelor de poluare prelevate în baza OUG nr. 5., autoritatea publică are și a avut o politică constantă și publică de a soluționa nefavorabil aceste contestații.
Așa fiind, autoritatea publică nu poate invoca faptul că a fost lipsită de posibilitatea revocării pe cale administrativă a actului său, acesta fiind, de altfel, scopul recursului grațios.
Din aceste motive, parcurgerea procedurii administrative devine lipsită de utilitate și finalitate, cu consecințe asupra rezolvării în termen echitabil a litigiului dintre stat și particular și, în cele din urmă, asupra păstrării unui echilibru cu privire la posibilitatea efectivă a particularului de a-și valorifica interesele procesuale în raport cu statul și chiar a unui acces efectiv la justiție.
În ceea ce privește fondul cauzei, este lipsit de echivoc faptul că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG nr. 5., cu multiplele sale ajustări, care de la intenția declarată în preambulul OUG nr.
5., s-a menținut, în realitate, în zona protejării indirecte a producției interne de autovehicule, în detrimentul producției de autovehicule a altor state membre ale U. E., aceasta contrar prevederilor art. 90, devenit 110 din Tratatul Fundamental al U. E..
De reținut că nici ultima modificare operată prin OUG 1., care introduce art. 4 lit. c. privitor la obligativitatea achitării taxei de poluare la reintroducerea în parcul național a unui autoturism, care a fost scos din parcul național fără a i se restitui ultimului proprietar valoarea reziduală a taxei, deși diminuează efectul discriminatoriu, nu este de natură să înlăture total protecția indirectă interzisă de art. 90 (art. 110) din T.F.U.E.
Invocând în preambulul ordonanței de urgență principiul european
„poluatorul plătește";, legiuitorul român păstrează interzisa protecție indirectă, cât timp autovehicule care se află deja în circulație și, deci poluează, nu sunt supuse acestei taxe, ceea ce, iarăși, este de natură să descurajeze achiziționarea de autovehicule de pe piața U. E. și să încurajeze comerțul cu autovehicule deja înmatriculate în România, chiar dacă au aceeași vechime aceeași uzură și, prin urmare, același grad de poluare.
Totodată, în urma analizării dispozițiilor legale care stabilesc condițiile și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 TFUE.
Compatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 TFUE, incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curtea de Justiție a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra României, sens în care s-a pronunțat și hotărârea din 07 iulie 2011 în cauza Nisipeanu contra României.
În considerentele acestor decizii se reține că articolul 110 TFUE ar fi golit de sensul și de obiectivul său dacă statelor membre le-ar fi permis să instituie noi taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de intrarea în vigoare a taxelor menționate.
Autovehiculele prezente pe piața unui stat membru sunt „produse naționale"; ale acestuia în sensul articolului 110 TFUE, iar atunci când aceste produse sunt puse în vânzare pe piața vehiculelor de ocazie a acestui stat membru, ele trebuie considerate „produse similare"; vehiculelor de ocazie importate de același tip, cu aceleași caracteristici și aceeași uzură. A., vehiculele de ocazie cumpărate pe piața statului membru menționat și cele cumpărate, în scopul importării și punerii în circulație în acest stat, din alte state membre, constituie produse concurente.
Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 5. este contrară art. 110 TFUE, aspect care se impune a fi constatat de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă, ci și obligată, în temeiul art. 148 din Constituția României, să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din TFUE în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 5. este contară normelor comunitare.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea deciziilor de calcul a taxei de poluare, ca fiind contrare art. 90 din TCE, respectiv art. 110 din Tratatul
Fundamental al U. E., și va dispune anularea acestora, cu consecința restabilirii situației anterioare, ca efect al anulării.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantei, prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului, de către stat - prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare, care în materia creanțelor bănești, impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Așa fiind, instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale, a cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin OG nr. 1., iar ulterior acestui moment, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 - 4 din OG nr. 1., capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M., solicitând admiterea acestuia și modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantei.
În motivare recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 312 rap. la art. 3041 C., pârâta a învederat că excepția lipsei calității procesuale este întemeiată, soluția primei instanței fiind greșită, deoarece cesiunea de creanță de care se prevalează reclamanta contravine prevederilor art. 30 din Codul de procedură fiscală.
Un alt aspect nelegalitate se referă la faptul că în speță în mod greșit a fost respinsă excepția inadmisbilității acțiunii.
Recurenta mai susține că Hotărârea din (...) pronunțată de CEJ în cauza
C-402/09 nu poate fi aplicată in extenso și în alte cauze în care contribuabili au achitat taxa de poluare în temeiul modificărilor aduse OUG nr. 5..
Cu privire la dobânda legală se solicită a se lua în considerare faptul că aceasta ar putea fi acordată cu titlu de daune-interese cel mult de la data cererii de chemare în judecată și nu de la data achitării taxei, iar în privința cheltuielilor de judecată se solicită respingerea acestora deoarece nu se poate reține nicio culpă procesuală în sarcina sa.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
In analiza recursului declarat de parate Curtea a analizat cu prioritate motivul vizând calitatea procesual activă a reclamantei raportat la prevederile art. 30 C., motiv care daca ar fi întemeiat ar face inutila analiza celorlalte motive de recurs.
Reclamanta a încheiat o serie de contracte de cesiune a creanței pe care persoanele indicate ca și cedenți in contractele de cesiune depuse la dosarul instanței de fond ar avea-o împotriva S.ui, creanța constând in restituirea taxei pe poluare perceputa de administrațiile financiare în baza OUG 5., reglementare naționala apreciata a fi contrară dreptului comunitar .
După încheierea contractului de cesiune, reclamanta a notificat cesiunea și a formulat contestație împotriva deciziilor de calcul conform articolului 205 cod procedură fiscală, respectiv cerere de restituire a taxei de poluare .
Această contestație si cerere au fost respinse ca nedepuse in termenul de
30 de zile prevăzut de articolul 207 cod procedură fiscală respectiv ca neîntemeiată.
Potrivit articolului 23 cod procedură fiscală dreptul de creanță fiscală și obligația corelativă se nasc în momentul în care se constituie baza de impunere care le reglementează. Ca atare, de regulă S. și unitățile administrativ teritoriale au calitatea de subiect activ in raporturile de drept procesual fiscal iar pe cale de excepție această calitate aparține persoanelor fizice și juridice care au dreptul la rambursarea sau restituirea de impozite și taxe.
Articolul 30 cod procedură fiscală stabilește și posibilitatea de cesiune a creanțelor fiscale constând în dreptul de restituire sau rambursare a unor sume dacă sunt îndeplinite două condiții: creanța să fie stabilită în condițiile legii și cesiunea să fie notificată organului fiscal.
Prima condiție este o condiție de validitate deoarece creanța contribuabilului trebuie să rezulte din decizia de restituire sau hotărâre judecătorească în condițiile articolului 117 cod procedură fiscală.
Această condiție nu este îndeplinită de reclamanta S. M. S. pentru că cesiunea nu poate fi anterioară stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței prin decizie sau hotărâre judecătorească.
Fiind o reglementare derogatorie de la prevederile codului civil, cesiunea de creanță fiscala poate avea loc și produce efecte față de organul fiscal cu condiția stabilirii caracterului cert, lichid si exigibil al creanței contribuabilului. Cesiunea nu poate privi așadar drepturi litigioase sau drepturi al căror caracter cert, lichid si exigibil nu a fost stabilit încă ci doar drepturi deja existente și recunoscute de către părți si al căror caracter cert lichid si exigibil este stabilit in modalitățile sus menționate.
Articolul 30 C.pr. fiscala se coroborează in sensul celor mai sus menționate cu prevederile art. 116 alin. 5 lit h si alin 5 indice 1 C. si art. 117 alin. 6 C.pr. fiscala care in ipoteza formulării unui cereri de restituire a unor creanțe fiscale prevăd obligativitatea in primul rând a compensării sumei ce trebuie restituita cu eventualele datorii fata de buget ale contribuabilului urmărind ca doar suma rămasa in urma compensării sa fie supusa restituirii. Ca atare in toate situațiile in care o persoana a achitat o suma supusa restituirii in primul rând se verifica daca nu operează compensarea si doar apoi se stabilește suma de restituit. A. se explica si de ce art. 30 C. impune ca o condiție de validitate a cesiunii de creanța ca in cauza creanța cesionata sa fie stabilita adică sa aibă un caracter cert si lichid .
In speța dreptul cedentului la restituirea taxei de poluare achitata si contrara dreptului comunitar nu a fost stabilita in condițiile art. 117 C.pr fiscala fie prin decizie de restituire, fie prin hotărâre judecătoreasca. Rezulta așadar ca cesiunea de creanța din speța nu este valabila, iar cesionarul nu a dobândit nici un drept legal de restituire. Pe cale de consecința cesionarul nu are calitate procesual activa nici pentru a urma procedura prevăzuta de art. 205 si urm C. pr. fiscala care este deschisa numai celui care consideră că a fost lezat în drepturile sale si a solicita accesoriu anularii actului si restituirea sumei si nici de a solicita pe cale principala restituirea taxei de poluare întrucât nu este titularul vreunui drept care sa fie lezat in speța .
Este adevărat că organul fiscal nu a respins contestația administrativă pe excepția lipsei calității procesuale active iar principiul neagravării situației in propria cale de atac funcționează si in cazul exercitării acțiunii reglementate de art. 205-218 C. .
Curtea apreciază insa ca in speța excepția lipsei calității procesual active putea fi invocata de către parate in fata instanței de fond si ca admiterea ei fie de către instanța de fond sau recurs nu reprezintă o agravare a situației reclamantului in propria cale de atac.
A. așa cum s-a arătat mai sus contestațiile si cererile formulate de către reclamantă au fost respinse ca neîntemeiate sau ca nedepuse in termen .Din perspectiva dreptului material care se dorea a fi realizat prin prezentul demers judiciar indiferent ca realizarea dreptului este respinsa pe unul din argumentele sus menționate pentru reclamantă situația este aceeași respectiv dreptul pretins nu a putut fi valorificat in acest demers judiciar.
Principiul agravării situației in propria cale de atac trebuie analizat de la caz la caz in funcție de interesele urmărite de către parți in litigiul concret in care se analizează.
Din analiza cesiunilor de creanța rezulta ca aceasta cesiune a fost conceputa de către părți ca un mecanism care sa ușureze recuperarea taxei de poluare de către cedenți. Din aceasta perspectiva respingerea acțiunii ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesual activa este chiar mai favorabila reclamantei care ar putea uza in mod legal de prevederile art. 30 C. in faza unei eventuale executări silite a sumelor stabilite in favoarea cedenților prin hotărâri judecătorești irevocabile.
In literatura de specialitate se arata ca nu se poate retine prevalenta principiului neagravării situației in propria cale de atac in cazul in care este vorba de încălcarea unei norme imperative care atrage nulitatea absoluta dându-se ca exemplu posibilitatea invocării excepției de prescripție, a excepției autorității de lucru judecat pornind de la premisa ca nu se poate vorbi de o înrăutățire a situației in propria cale de atac in situația unui drept nul din start. Si in speța instanța de judecată nu poate recunoaște reclamantei un drept propriu la restituire pentru că acesta ar contraveni unor dispoziții legale imperative si practic prin invocarea acestui principiu s-ar recunoaște reclamantei un drept nul de la chiar data încheierii contractului de cesiune de creanța .
Împrejurarea ca taxa de poluare ce a făcut obiectul cesiunii de creanța este contrara dreptului comunitar si ca pentru recuperarea ei nu mai este necesara parcurgerea procedurii prevăzute de art. 205 si urm din C.pr fiscala așa cum s-a statuat prin decizia 2. de către I. nu contrazic cele mai sus expuse. Altfel spus soluția de față nu încalcă principiul priorității dreptului U. E. sau al efectului direct al acestui drept.
Pe lângă aceste principii o alta trăsătură definitorie a dreptului european este autonomia procedurală naționala in aplicarea acestui drept. Aplicând si acest principiu este evident ca in cazul de fata reclamanta nu are calitatea procesual activa așa cum s-a arătat deja întrucât nu este titularul unui drept legal dobândit si pe cale de consecința nu a suferit vreun prejudiciu legat de un asemenea drept prin încălcarea de către legislația interna a dreptului U. E..
In ipoteza in care o taxa este perceputa contrar dreptului comunitar așa cum se arata in literatura de specialitate in virtutea autonomiei procedurale sus indicate căile procedurale de restituire ale acesteia sunt cele folosite si pentru recuperarea taxelor plătite cu încălcarea dreptului intern cu condiția ca acestei cai sa fie efective si sa nu facă imposibila recuperarea taxei.
Este evident ca persoanele prejudiciate prin perceperea taxei de poluare in speța cedenții au si in prezent in limita termenului de prescripție deschisa calea acțiunii de restituire in temeiul art. 117 lit.d din C.pr fiscala care este așadar o cale de atac efectivă si care face posibila recuperarea taxei nelegal achitate.
Totodată in ipoteza acestor acțiuni la fel ca si pentru acțiunile de restituire a taxelor interne exista un mecanism de verificare a existentei dreptului de restituire, respectiv se verifica daca taxa a fost achitata pentru un autovehicul ce provine din spațiul U.E, verificare ce se face fie de către organul care a colectat taxa in cazul in care se adresează cu o cerere acestuia, fie de către instanța de judecata .Si in acest caz la fel ca si in cazurile din dreptul intern rămân in vigoare in virtutea principiului autonomiei procedurale celelalte reguli cuprinse in Codul de procedura fiscala respectiv cele vizând compensarea si restituirea doar a sumei ramase după compensare si posibilitatea cesionarii doar după stabilirea lor
,aceste reguli neîmpiedecând efectivitatea caii procedurale recunoscute celor in drept pentru recuperarea taxei de poluare achitata cu încălcarea dreptului UE si neîncălcând principiul priorității dreptului U. E. si a caracterului direct al acestuia.
Așa cum s-a arătat mai sus art. 30 C.pr.fiscală este o prevedere legala cu caracter imperativ, iar vătămarea ce rezulta din nerespectarea sa consta in imposibilitatea aplicării art. 116 alin. 5 si art. 117 alin alin. 6 C.pr. fiscala, vătămare ce nu poate fi înlăturata decât prin respingerea acțiunii pe lipsa calitate procesual activa .
Pe cale de consecință, Curtea în baza art. 304 pct. 9 C., va admite recursul declarat de D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 5847 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o va modifica în tot în sensul respingerii acțiunii reclamantei S. M. S. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Nu au fost solicitate cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. G. a F. P. M. prin A. F. P. B. M. împotriva sentinței civile nr. 5847 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. pe care o modifica în tot în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanta S. M. S. ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29 iunie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. AL H. M.-I. I. G.-A. N.
G. A. B.
Red. MII/dact.MS
2 ex./16 .07.2012
Jud.fond: E.C.
