Decizia nr. 6244/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA a II-a CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 6244/2012
Ședința din data de 03 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : M. S.
JUDECĂTOR : C. P. JUDECĂTOR : A. M. C. G. : V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. S. V. SI PENTRU S. A. M. împotriva sentinței civile nr. 7019 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., în contradictoriu cu intimatul S. S. V. M., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari - acordare tichete de masă pentru 2009 și 2010.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut cauzei, după care Curtea în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că fundamentat pe dispozițiile art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând reține că,
Prin sentința civilă nr.7019 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a admis cererea formulată de reclamanta S. S. V. M. împotriva pârâtei D. S. V. și pentru S. A. M., și a fost obligată pârâta la acordarea către : Achim Aurel, A. C., A. Codruța Janina, A. D.n, Aurori V., Babas M., Badescu L., Balin A. R., B. Iuliu, Balko Carol, Beldea I., Bodonea G. Antonica, Boltea D. Florin, Bran D., Bretan L., Buciuman B., Călugăru I., Cheseli Petronela, China M., C. Nicu V., C. H. S., Ciuban M., Cola V., Constantinescu Stela, Cornea D. Panseluța, C. Silviu V., C. C., C. C., Cotuna I., C. Ana, C. C. Ingrid E., C. D. I., C. L. E., Czompa Vanda, Dallos S., D. gavrilă, Deleni S., D. E. Aurel, D. M., Dragomir D., Dragomir
L., Dragoș Corina A., Franc D., Fanea Flaviu L., Fenes Iosif Vilhelm, Ficai Gertrud
Rachel, Franc R. Susana, Gavaler A. Iuliu, Godja Raluca OrtansaGodja V., G. Ana Irina, Goloman Parasca, Gruiescu Violeta, Haag Zoltan, Hajdu Macelaru Tomas Attila, Hidigan B. I., I. Ana, Ianoș Olimpiu, Ibrian A. C., Igna S., Iosif G. I., Iosivescu M., Ivanciuc I., Ketney Otto, Ketney V., Kirchmaier Petru Paul, Lazăr Răzvan V., Lazaroiu C., Liahovici R. L., Lucaciu Florin, Luchian D. E., Maghear Lucica, Manu C.ia,. Marc S., Marchis Ovidiu, Marginean C., M.ca Elvira Terezia,
Mihalca Floare, Moje Alexandru, Moje G., M. I., M. R., Mujdar Călin, Mărginaș I., Muzsai Tiberiu, Naghi C. M., Marchis Neghela B., N. L., Odesteanu V., Omota M. G., O. A., O.z Iuliu, Paunescu Olavia, P. M., P. M. E., P. V. V., P. V., P.andron A., Rătarescu Raluca, R. Georgiana, R. I., R. Aurelia, Sandor I., Sima Ana Sima Olimpia, Sima Sirtonius M., Simina D. V., S. N., Surpat A., S. G. Gertrud, Talas D., Tertan Călin V., Thanhoffer Toma, Timis G., T. Anica, Vaum Imre Istvan, Verdes Carolina, Vida Silviu, Vlad Gavrilă Florentin, Voiculescu P., Zagrean Gavril, Zagrean Gavril, și Zah G. Zoita, a tichetelor de masă pentru anii 2009 și
2010.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit art. 28 alin. 1 și 2 din legea 62/2011 organizațiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislația muncii, statutele funcționarilor publici, contractele colective de muncă și contractele individuale de muncă, precum și din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcționarilor publici, în fața instanțelor judecătorești, organelor de jurisdicție, a altor instituții sau autorități ale statului, prin apărători proprii sau aleși; în exercitarea atribuțiilor prevăzute la alin. (1), organizațiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acțiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acțiune în justiție în numele membrilor lor, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora; acțiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizația sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunță la judecată în mod expres.
Reprezentativitatea sindicatului este cea reieșită din Sentința Civilă nr.
8604/(...) pronunțată în dosar nr. (...) al Judecătoriei B. M..
Potrivit art. 23 din Legea 435/2006 începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, personalul încadrat în unitățile sanitar-veterinare publice finanțate din venituri proprii și subvenții de la bugetul de stat beneficiază lunar de 20 de tichete de masă, cu excepția pensionarilor.
Întrucât dispoziția legală mai sus citată este în vigoare atât în prezent cât și pe perioada pentru care se solicită acordarea drepturilor reprezentând tichete de masă și nefăcându-se dovada că aceste tichete ar fi fost acordate, cererea apare ca întemeiată și a fost admisă conform dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D. S. V. ȘI PENTRU S. A.
M. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de intimat, conform art.312 alin.1 teza 1, 312 alin.2
C.proc.civ., cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivele de recurs se arată că prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9
C.proc.civ., decizia dată de instanța de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât hotărârea atacata este nelegala prin prisma prevederilor art. 8 din Ordonanta de U. nr. 226 din 30 decembrie 2008 prin care s-a instituit interdicția acordării tichetelor de masă în cursul anului 2009 personalului din cadrul instituțiilor centrale și locale, măsura fiind fundamentată în preambulul actului normativ mai sus precizat prin următoarele argumente: luarea în considerare a presiunilor și riscurilor determinate de evoluțiile economice interne și externe, necesitatea creșterii economice și reducerii inflației, asigurarea cu prioritate a sumelor destinate cofinanțării proiectelor finanțare din fonduri europene, a contribuției României la bugetul comunitar, necesitatea adoptării unei politici de restrângere a cheltuielilor bugetare.
Susține că este surprinzător cum prima instanță a admis cererea de acordare a tichetelor de masa pentru anul 2009, atât timp cât legiuitorul prin prevederile amintitei ordonanțe a suspendat acordarea acestora în domeniul bugetar, pentru intervalul cuprins între 1 ianuarie -31 decembrie 2009.
Mai mult, în esență, acordarea tichetelor de masă salariaților e o facultate si nu o obligație pentru angajator, de altfel, nici contractul colectiv de muncă nr.
2. din 4 februarie 2009 unic la nivel de grup de unități al autorității naționale sanitare veterinare și pentru siguranța alimentelor pe anii 2009-2010 în cuprinsul art.54 alin. (2), nu stabilește obligația acordării tichetelor de masă, ci arată că aceste beneficii suplimentare se acordă conform prevederilor legale și înțelegerii părților, în consecință, rezultând în mod evident că personalul contractual poate beneficia de acordarea alocației de hrană sub forma tichetelor de masă, doar în condițiile în care angajatorul a prevăzut în buget sume cu această destinație și aceste beneficii au fost negociate prin contractele colective de muncă.
Instanța de fond a realizat o analiză unilaterală a pretențiilor formulare de intimatul-reclamant, dând prioritate exclusivă de interpretare variantei expuse prin cererea de chemare in judecata, fără niciun cuvânt în legătură cu incidența art. 8 din O.U.G. nr. 226/2008 in cauza dedusa judecății.
Apreciază că hotărârea atacata este nelegala, fiind incidente in speță dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. Civ., prima instanța făcând o greșita aplicare a legii, sens în care solicită admiterea recursului de maniera formulata.
Analizând recursul declarat de către pârâtă prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 și 3041C.pr.civ., Curtea l-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:
Dreptul la un proces echitabil impune motivarea hotărârilor judecătorești întrucât numai pe această cale se poate verifica maniera în care în circumstanțele concrete ale cauzei justiția a fost înfăptuită. Exigența motivării este esențială în administrarea adecvată a justiției, în condițiile în care considerentele reprezintă partea cea mai întinsă a hotărârii, locul în care se indică motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.
Printre pilonii de bază ai dreptului la un proces echitabil se numără și dreptul oricărei părți în cadrul unei proceduri judiciare de a prezenta instanței observațiile, argumentele și mijloacele sale de probă, coroborat cu dreptul fiecărei părți ca aceste observații și argumente să fie examinate în mod efectiv. Cu privire la aceste aspecte, obligația instanței de motivare a deciziilor sale este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea lor.
După cum s-a arătat în doctrină, motivarea trebuie să fie pertinentă, completă, întemeiată, omogenă, concretă, convingătoare și accesibilă. Motivarea este de esența hotărârilor, reprezentând o garanție pentru părți că cererile lor au fost analizate cu atenție. Practica instanței supreme este orientată în sensul că inexistența motivării atrage casarea hotărârii, la fel și o motivare necorespunzătoare. Cu alte cuvinte, o motivare excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport cu complexitatea cauzei echivalează, practic, cu inexistența motivării.
Aceeași concluzie se desprinde și din jurisprudența deja consacrată a Curții Europene a Drepturilor Omului, referitoare la dreptul la un proces echitabil. Astfel, Curtea arată că "dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție, înglobează, între altele, dreptul părților unui proces de a-și prezenta observațiile pe care le apreciază ca fiind pertinente cauzei lor. Întrucât Convenția nu vizează garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii ci drepturi concrete și efective, acest drept nu poate fi considerat ca fiind efectiv decât dacă aceste observații sunt cu adevărat "ascultate", adică examinate propriu-zis de către instanța sesizată. Cu alte cuvinte, art. 6 implică, mai ales, în sarcina "tribunalului", obligația de a proceda la o examinare efectivă a motivelor, argumentelor și cererilor de probă ale părților sub rezerva aprecierii pertinentei acestora" (cauza Van de H. c. Ț. de Jos, hot. din 19 aprilie 1994, §59; în același sens, cauza A.ina c. România, hot. din 28 aprilie 2005, §30). Obligația instanței de a răspunde prin motivare la argumentele prezentate de părți este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27 septembrie 2001).
Curtea este constantă în a statua, legat de buna administrare a justiției, că "deciziile judiciare trebuie să indice de o manieră suficientă motivele pe care se bazează" (cauzele Ruiz Torija c. Spania, hot. din 9 decembrie 1994, § 29; Helle c. Finlanda, hot. din 19 decembrie 1997; Suominen c. Finlanda, hot. din 1 iulie
2003, § 34 sau Dimitrellos c. Grecia, hot. din 7 aprilie 2005, § 15). Cât privește, spre exemplu, cauza A.ina c. România (hot. din 28 aprilie 2005, § 30), Curtea relevă că orice hotărâre judecătorească trebuie motivată, astfel încât judecătorul să răspundă tuturor argumentelor prezentate de părți. A. obligație este justificată, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (hot. Hirvisaari c. Finlanda din
27 septembrie 2001).
Curtea apreciază că instanța nu este întotdeauna datoare să analizeze separat fiecare susținere a părților, putând selecta sau grupa argumentele utile în soluționarea cauzei, dar ignorarea completă a acestora echivalează cu lipsirea părții de un veritabil acces la justiție.
În mod cert, hotărârea atacată nu răspunde acestor exigențe, motivarea realizată nereprezentând un răspuns adus argumentelor părților in sensul admiterii cererii și cu atât mai puțin o motivare pertinentă și convingătoare.
Raportându-ne la hotărârea atacată, se observă că instanța a preluat argumentele pe care reclamantul le-a prezentat în susținerea acțiunii formulate, fără a arăta motivele de fapt și drept care au format convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, exercitarea controlului judiciar fiind astfel imposibil de efectuat.
Se poate conchide, așadar, că judecătorul sindic a pronunțat o soluție nelegală întrucât a soluționat procesul fără a cerceta fondul cauzei motiv pentru care, Curtea constatând incidența dispozițiilor art. 312 alin.5 C.pr.civ. va admite recursul, va casa hotărârea recurată și va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar cu prilejul rejudecării cauzei instanța va da eficiență prevederilor art.315 alin.3 C.pr.civ.
Reținând că sunt numeroase problemele a căror dezlegare este necesară, Curtea, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.554/2004 raportat la art.304 pct.7, art.261 pct.5 și art. 312 alin.61C.pr.civ. coroborate cu art.6 parag.1 din Convenție, va admite recursul declarat, va casa hotărârea recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
În rejudecare, instanța de fond va proceda la soluționarea cauzei respectând regulile în materia motivării hotărârilor judecătorești, în raport de specificul și complexitatea litigiului și va analiza și celelalte critici și motive de recurs invocate în vederea pronunțării unei soluții temeinice și legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta D. S. V. ȘI PENTRU S. A. M. împotriva sentinței civile nr.7019 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 3 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. M. S. C. P. A. M. C. V. D. red.M.S./A.C.
2 ex. - (...) jud.fond.F. V.
