Decizia nr. 6449/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6449/2012
Ședința publică de la 06 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul P. A. D., împotriva sentinței civile nr. 1., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în contradictoriu cu pârâții I. DE P. AL J. M. și P. G. AL P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari eliberare din structurire poliției judiciare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul personal, asistat de avocat L. H., cu delegație la dosar și reprezentanta intimatului de rândul II, consilier juridic V. M.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-a depus întâmpinare de către intimatul de rândul I.
Reprezentantul recurentului depune la dosar o serie de acte cu referire la profilul moral al clientului său.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat. Arată că retragerea avizului de poliție judiciară nu poate avea loc decât în cazul săvârșirii unei abateri cu privire la activitatea de cercetare penală pe care o desfășoară. Cu privire la acest aspect prima instanță nu s-a pronunțat, sens în care apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță.
În subsidiar, arată că motivele invocate nu subzistă, având în vedere faptul că rezoluția în 3 din cele 4 dosare a fopst neînceperea urmăririi penale, în timp ce în al 4-lea dosar s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală, conform art. 181 C. pr. Penală. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentanta intimatului de rândul II solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacată, ca fiind temeinică și legală. Arată că avizul de poliție judiciară conferă titularului acestuia posibilitatea de a lucra în cadrul structurilor de poliție judiciară. Nu atrage nici un fel de sancțiune, ci conferă doar dreptul de a lucra într-un anumit birou. Prin urmare, motivele de casare sau/și de legalitate nu subzistă.
Reprezentantul recurentului arată că retragerea avizului de poliție judiciară poate avea loc doar pentru faptele de disciplină și nu pentru chestiuni ce țin de moralitatea persoanei în cauză.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1433 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a respins excepția invocată de pârâtul I. de P. al J. M. privind necompetența materială a acestei instanțe.
S-a respins ca neîntemeiată acțiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamantul P. A.-D. în contradictoriu cu I. de P. al J. M. și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție reprezentat prin P. G.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale invocate de I. de P. al J. M., în conformitate cu art. 137 Cod pr. civilă, tribunalul a constatat că aceasta este nefondată.
Potrivit dispozițiilor art. 10 al. 1 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene se soluționează în fond de către tribunalele administrativ fiscale.
Față de normele legale invocate și constatând că actul administrativ ce formează obiectul acțiunii pendinte este emis de I. M., competența materială de soluționare a acesteia revine T.ui M., iar împrejurarea că prin precizarea ulterioară s-a solicitat și anularea avizului nr. 3., nu este de natură să atragă competența altei instanțe ținând seama de prevederile art. 17 Cod pr. civilă.
Cât privește excepția inadmisibilității invocată de P. G. instanța reține că aceasta nu poate fi primită chiar dacă avizul emis de acesta nu reprezintă un act administrativ în sensul L. nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, ci o operațiune administrativă anterioară emiterii actului administrativ atacat.
Raportat la dispozițiile art. 18 al. 2 din legea menționată, instanța este competentă să se pronunțe și asupra legalității actelor sau operațiunilor administrative care au stat la baza actului supus judecății, astfel că nu se poate reține inadmisibilitatea petitului privitor la anularea avizului, prevederile art. 201 al. 3 Cod pr. penală nereprezentând un caz exceptat de la controlul contencios, dat fiind faptul că pentru modificarea sau desființarea actului nu este prevăzută prin lege organică o altă procedură judiciară.
Analizând acțiunea formulată și precizată de reclamant prin prisma susținerilor acestuia, din coroborarea apărărilor pârâților, a probelor depuse la dosar, precum și a dispozițiilor legale în materie, instanța a constatat următoarele:
Din adresa nr. 49955 din 24.XI.2010 întocmită de S. R. U. din cadrul I. M. reiese că s-a solicitat analizarea propunerii de eliberare din structurile poliției judiciare a reclamantului P. A.-D., agent de poliție în cadrul B.ui Rutier de la P.
M. B. M., desemnat prin O. NR. S. din (...), având avizul P.ui G. nr. 378/C/2007.
Prin dispoziția nr. 9652 din (...) emisă de Ș. I. M., reclamantul P. A. D. a fost eliberat din structura poliției judiciare, începând cu (...), fără a mai desfășura activități specifice acestei structuri, având în vedere art. 6 al. 1 din Legea nr. 3. și avizul P.ui G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nr. 3. depus la fila 23.
În aceeași zi, s-a emis dispoziția prin care reclamantul a fost delegat pe o perioadă de 60 zile la B. O. P. pentru Mediul Urban, compartimentul siguranță publică și patrulare, cu menținerea celorlalte drepturi avute anterior.
Pe parcursul activității, agentul a fost sancționat disciplinar de două ori, cu diminuarea drepturilor salariale pentru funcția îndeplinită cu 15% pe o lună, respectiv pe două luni în cazul celei de-a doua sancțiuni, pentru încălcarea prevederilor pct. 8 și 11 din Metodologia de verificare și cercetare a reclamațiilor îndreptate împotriva personalului M.A.I., cuprinse în Anexa nr. 3 la O. nr. 1. privind organizarea și desfășurarea activității de primire, evidență, examinare și soluționare a petițiilor, precum și prevederile art. 198 din Hotărârea nr.
1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O. nr. 1. (f.38).
Agentul de poliție a fost cercetat penal în dosarul nr. 32/P/2009 a P. de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 246
Cod penal, ca urmare a plângerii depuse de d-nul T. F. - C., iar prin O. din (...) s- a dispus scoaterea de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ, constând în amendă, în cuantum de 800 lei.
Din adresa nr. 2. din 16.X.2010 rezultă că împotriva reclamantului a fost înregistrată o plângere de către tatăl acestuia cu privire la infracțiunea de furt între rude, pentru care P. de pe lângă Tribunalul Maramureș a dispus neînceperea urmăririi penale (f.40, 42).
În ziua de 16.XI.2010, I. de poliție a înaintat două lucrări referitoare la fapte comise de agent, astfel prin adresa nr. 2. s-a propus cercetarea penală a acestuia sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 249 Cod penal, constând în aceea că în data de (...) agentul de poliție constatând că numitul Muț V. din B. M., str. Rapsodiei nr. 1/10, a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 86 alin. 2 din O.U.G nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, i-a întocmit dosar penal, fără a comunica acest aspect S.ui Rutier pentru a opera în cazierul auto, în (...) numitul Muț V. a fost sancționat contravenținal și i-a fost suspendat dreptul de a conduce pentru perioada (...) - (...) de către I. de P. al J. C., în condițiile în care ar fi trebuit să i se întocmească dosar penal pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 86, alin. 2 din OUG nr. 1., cu modificările și completările ulterioare (f.41)
Această plângere se află în lucru și formează obiectul dosarului nr.
422/P/2010 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș la care este conexat dosarul nr. 434/P/2010 al P. de pe lângă Tribunalul Maramureș în care reclamantul este cercetat și pentru infracțiunea prevăzută de art. 249 Cod penal.
Așadar, în speță, reclamantului i-a fost retras avizul de poliție judiciară pentru motive ce țin atât de profilul profesional cât și moral al reclamantului, situație în care apărările acestuia nu pot fi luate în considerare.
Din perspectiva celor descrise anterior, instanța a constatat că actele administrative unilaterale atacate au fost întocmite în conformitate cu normele legale în vigoare, astfel în cauză nu pot fi reținute motive de nulitate sau de anulare ale acestora, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată ținând seama de dispozițiile art. 18 al. 1 și 2 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată și completată ulterior.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul P. A. D. solicitând:
1. ÎN PRINCIPAL, raportat la neanalizarea susținerilor invocate de către reclamant care echivalează cu o necercetare a fondului cauzei în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 și alin. 5 din codul de procedură civilă să se dispună admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul Maramureș;
2. ÎN SUBSIDIAR pe fondul cauzei, în măsura în care nu va fi admis motivul de recurs arătat la pct. 1 din prezenta, în conformitate cu prevederile art. 304 pct. 7 și 9 precum și cele ale art. 3041, din Codul de procedură civilă, admiterea recursului modificarea în tot a sentintei atacate și pe cale de consecintă, admiterea actiunii formulate de reclamant.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că instanța de fond s-a limitat la expunerea stării de fapt reluând din argumentele formulate de intimați, fără să arate care sunt motivele pentru care înlătură susținerile formulate de reclamant, respectiv fără să arate motivele pentru care dispozițiile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 3. privind funcționarea poliției judiciare nu ar fi aplicabile în cauză sau motivele pentru care instanța de fond a apreciat că aceste dispoziții se aplică și în situația în care se constată fapte de indisciplină.
Întrucât în cuprinsul hotărârii atacate, instanța de fond nu a făcut nici o referire la aceste susțineri invocate de către reclamant, susțineri care constituie fundamentul de drept și de fapt al acțiunii în contencios formulate, concluzia ce se desprinde este că aceste susțineri nu au fost analizate deloc de către judecătorul fondului.
Potrivit art.261 alin.1 Cod procedura civilă, hotărârea instanței de fond trebuie să cuprindă, între altele, motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și cele pentru care au fost Înlăturate sustinerile părtilor.
Acest text a consacrat principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate sub toate aspectele, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art.304 pct. 7 Cod procedura civilă, rolul textului fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.
De altfel, chiar Curtea E. a D. Omului (vezi cauza Achina împotriva
României, cauza G. împotriva României) subliniază rolul pe care motivarea unei hotărâri îl are pentru respectarea art. 6 paragraf 1 din Convenția E. a D. Omului și arată că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă sustinerile părtilor sunt examinate de către instantă, aceasta având obligatia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă sau cel putin de a le aprecia.
A nu motiva o hotărâre și a nu prezenta argumentele pentru care au fost înlăturate susținerile părților, echivalează cu o necercetare a fondului cauzei, motiv pentru care în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 și alin. 5 din Codul de procedură civilă se impune, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În situația în care nu se va admite soluția casării cu trimitere spre rejudecare solicită ca în temeiul art. 304 pct. 7 coroborat cu art. 312 alin. 3 teza
1 din Codul de procedură civilă să se dispună, pentru motivele expuse anterior la punctul 1, modificarea în tot a hotărârii atacate și admiterea cererii reclamantului.
De asemenea, arată recurentul că hotărârea este lipsită de temei legal fiind dată cu aplicarea gresită a L. nr. 3..
Din penultimul aliniat al considerentelor hotărârii atacate, rezultă că apărările reclamantului nu pot fi luate în considerare deoarece acestuia i-a fost retras avizul de poliție judiciară atât pentru motive ce țin de profilul profesional cât și pentru motive ce țin de profilul moral al reclamantului.
Apreciază că neluarea în considerare a susținerilor reclamantului conform cărora, retragerea avizului de poliție judiciară poate fi dispusă numai pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare de catre lucratorii politiei judiciare a obligatiilor ce le revin in activitatea desfasurata in calitatea de organ de cercetare penala al politiei judiciare, încalcă în mod flagrant prevederile art. 6 alin. 2 din Legea nr. 3. privind funcționarea poliției judiciare.
Susținerile intimaților cu privire la faptul că reclamantul ar fi avut abateri disciplinare care ar fi atras o stare de incompatibilitate a acestuia cu activitatea de poliție judiciară sunt nefondate deoarece potrivit art. 7 din Legea nr. 3. privind funcționarea poliției judiciare, "pentru faptele de indisciplina savarsite de organele de cercetare penala ale politiei judiciare. procurorul general al P. de pe langa I. Curte de C. si J. poate solicita ministrului administratiei si internelor declansarea cercetarii prealabile pentru angajarea raspunderii disciplinare".
Astfel, în situația în care un lucrător al poliției judiciare a săvârșit abateri sau fapte de indisciplină, care nu au legătură cu activitatea desfasurata in calitate de organ de cercetare penala al politiei judiciare, dar au legătură cu profilul moral sau profesional al polițistului, poate fi declanșată cercetarea prealabilă în vederea angajării răspunderii disciplinare, dar nu poate fi dispusă măsura retragerii avizului de poliție judiciară.
Luând în mod punctual susținerile instanței de fond cu privire la motivele retragerii avizului solicită a se constata că acestea sunt nefondate deoarece: a. faptul că în (...), reclamantul nu ar fi întocmit un raport preliminar solicitat de C. C. I. urmare a înregistrării unei reclamații formulate împotriva sa de numitul C. M., nu poate să atragă după mai bine de un an o altă sancțiune în afara celei disciplinare care nu s-a dispus până la data prezentei. b. faptul că în data de (...) a reținut certificatul de înmatriculare conducătorului auto T. F. C. a făcut obiectul dosarului 32/P/2009 care a fost soluționat la (...) prin scoaterea reclamantului de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni administrative. c. faptul că la data de (...) s-au înaintat de către intimata IPJ M. două denunțuri penale împotriva reclamantului nu sunt de natură să atragă anularea avizului de poliție judiciară deoarece dosarele în cauză nu au fost soluționate la momentul pronunțării hotărârii atacate, nici măcar nu a fost începută urmărirea penală în cauză iar reclamantul beneficiază de prezumția de nevinovăție. De altfel așa cum rezultă din rezolutia P. de pe lângă Tribunalul Maramureș din (...), dată în dosarul nr. 422/P/2010 și 436/P/2010, pe care o anexăm în copie prezentei, s-a dispus neînceperea urmăririi penale fată de reclamantul-recurent pentru comiterea tuturor infractiunilor sesizate. d. faptul că prin adresa 2. intimata IPJ M. a propus cercetarea penală a reclamantului pentru infracțiunea de furt între rude prevăzută de art. 210 din Codul penal, nu are nici o relevantă întrucât soluția dată în dosarul 435/P/2010 aflată la fila 42 din dosar este neînceperea urmăririi penale. e. pe parcursului anului 2009 reclamantul a fost felicitat de mai multe ori de către conducerea IPJ M. conform înscrisurilor de la filele 65-66 din dosar, astfel că nu se poate susține că acesta nu mai avea profilul moral de a efectua acte de cercetare penală.
Având în vedere cele de mai sus solicită să se admită recursul astfel cum a fost formulat.
Pârâtul intimat MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ
ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat - filele 24-29.
Pârâtul intimat I. DE P. AL J. M. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat - filele 41-43.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
1. Prima problemă de drept dedusă judecății sub forma criticilor recurentului este aceea vizând motivarea deficitară a hotărârii judecătorești atacate.
La nivel teoretic, trebuie observat faptul că obligația de motivare a hotărârilor judecătorești este rezultanta a două exigențe ce decurg din art. 6 par.
1 al Convenției Europene a D. Omului, așa cum este aceasta interpretată de
Curtea E. a D. O. pe de-o parte, acest text consacră dreptul oricărei persoane de a-și prezenta argumentele și observațiile în fața instanței 1; pe de altă parte, art. 6 par. 1 impune oricărei instanțe obligația de a proceda la un examen efectiv al motivelor, argumentelor și propunerilor de probe prezentate de părți, cel puțin pentru a le aprecia pertinența. Așa cum decurge din jurisprudența, Convenția impune obligația oricărei instanțe de a indica suficient de clar motivele pe care s- a sprijinit pentru a tranșa litigiul. Această exigență, care contribuie la garantarea respectării principiului bunei administrări a justiției, nu poate fi Întotdeauna
Înțeleasă ca impunând formularea unui răspuns detaliat pentru fiecare argument al părților.
Pentru a determina dacă motivația aleasă sau lipsa de motivare fac procedura inechitabilă, trebuie să se examineze dacă procedura în ansamblul ei a îmbrăcat caracterul echitabil cerut de C. C., în cadrul unui asemenea examen, va lua în considerare întinderea obligației de motivare conform legislației naționale, care poate varia în funcție de natura deciziei, în funcție de diversitatea argumentelor pe care le poate formula o parte în justiție și în funcție de diferențele care există între dispozițiile legale, cutumele și concepțiile doctrinare din statele semnatare ale Convenției în materie de motivare și redactare a deciziilor și hotărârilor judecătorești.
C. a admis că și o motivare sumară care s-a referit la toate argumentele invocate de părți corespunde exigențelor Convenției.
Aplicând aceste principii la speța de față se poate constata că sub aspectul elementelor decisive ale cauzei dedusă judecății motivarea instanței de fond este corectă și legală și ca atare motivul de recurs evocat de recurent nu se fondează.
2. pe fondul cauzei, principala critică adusă sentinței recurate o reprezintă neobservarea de către instanța de fond a dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 3., potrivit cărora, în opinia recurentului-reclamant, avizul de poliție judiciară putând fi retras doar în cazul neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare de a obligațiilor ce îi reveneau în activitatea desfășurată în calitate de organ de cercetare penală al poliției judiciare.
În acest context, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 2 alin. 3 din actul normativ mai sus menționat, ca organe de cercetare ale politiei judiciare funcționează lucrători specializați din M. Administrației si I.elor anume desemnați de ministrul administrației si internelor, cu avizul favorabil al procurorului general al P. de pe langa Î. Curte de C. si J., si isi desfasoara activitatea sub autoritatea procurorului general al P. de pe langa Î. Curte de C. si
J. sau sunt desemnați si funcționează in alt mod, potrivit unor legi speciale.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 3., numirea, promovarea și eliberarea polițiștilor în/din funcțiile structurilor poliției judiciare se fac potrivit normelor de competență aprobate prin ordin al ministrului administrației și internelor, cu avizul procurorului general al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare de către lucrătorii politiei judiciare a obligațiilor ce le revin in activitatea desfășurată in calitatea de organ de cercetare penala al politiei judiciare, procurorul general al P. de pe langa Î. Curte de C. si J. poate propune ministrului administrației si internelor eliberarea din funcția de lucrător de politie judiciara. Relevante în soluționarea cauzei sunt și dispozițiile art. 10, potrivit cărora lucrătorilor politiei judiciare li se aplica prevederile Statutului polițistului si ale celorlalte acte normative in vigoare care reglementează activitatea structurilor din care fac parte. Or, dispozițiile art. 41 din Legea nr. 360/2002, care reglementează Statutul polițistului, instituie, printre altele, în sarcina polițistului obligația de a dovedi solicitudine și respect față de orice persoană, în special față de grupurile vulnerabile, de a-și consacra activitatea profesională îndeplinirii cu competență, integritate, corectitudine și conștiinciozitate a îndatoririlor specifice de serviciu prevăzute de lege și ca, prin întregul său comportament, să se arate demn de considerația și încrederea impuse de profesia de polițist. Din toate dispozițiile legale precitate, rezultă în primul rând că P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu este obligat să acorde avizul favorabil reglementat de dispozițiile L. nr. 3. oricărei persoane, ci acordarea acestui aviz reprezintă o garanție a unei bune desfășurări a activității de cercetare penală, fiind evident că la eliberarea acestuia sunt avute în vedere criterii de competență profesională, dar și de moralitate, neîndeplinirea acestor din urmă criterii permițând retragerea avizului. Aceeași concluzie se desprinde și din dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 262/2008 emis de P. G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în considerarea art. 2 și 6 din Legea nr. 3., care impun, în vederea acordării avizului, depunerea unui extras al fișei personale a polițistului care să cuprindă, printre altele, date cu privire la recompensele și decorațiile acordate, sancțiuni aplicate/măsuri disciplinare. Prin urmare, Curtea nu își poate însuși afirmația recurentului în sensul că dispozițiile art. 6 din Legea nr. 3. ar limita posibilitatea P.ui G. al P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de a retrage avizul doar în situația neîndeplinirii/îndeplinirii necorespunzătoare a obligațiilor ce revin în activitatea de cercetare penală. Or, din probele administrate în cauză, rezultă cu certitudine că profilul moral al recurentului justifica retragerea avizului de către P. general, în condițiile în care a fost sancționat disciplinar de 2 ori, datorită faptului că acesta nu a întocmit la data de (...) raportul preliminar solicitat de C. C. I., urmare a înregistrării unei petiții formulate împotriva sa de către numitul C. M. și cu mai multe ocazii a refuzat să se prezinte pentru a consemna și a depune rapoartele solicitate de acest compartiment, respectiv, în data de (...), a reținut certificatul de înmatriculare și polița de asigurare a unui autoturism, fără a elibera conducătorului autoturismului dovada înlocuitoare pentru certificatul de înmatriculare. De asemenea, recurentul a fost cercetat sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 246 Cod penal, soluția fiind de scoate de sub urmărire penală și de aplicare a unei sancțiuni administrative. Referitor la înscrisurile depuse la filele 47-48 dosar recurs, Curtea le consideră nerelevante, în condițiile în care vizează activitatea desfășurată de recurent în cadrul B.ui de O. P. și nu în calitatea sa de lucrător al poliției judiciare. Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care îl va respinge. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE Respinge recursul declarat de reclamantul P. A. D. împotriva sentinței civile nr.1433 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședința publică din 06 sept. 2012. { F. | PREȘEDINTE, R.-R. D. JUDECĂTOR, L. U. JUDECĂTOR, M. D. G., M. T. } Red.M.D./dact.L.C.C. 2 ex./(...). Jud.fond: V. I..
