Decizia nr. 6581/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 6581/2012
Ședința data de 12 S. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE F. T. JUDECĂTOR M. H.
JUDECĂTOR D. M.
G. D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de către reclamanta SC C. P. S. împotriva sentinței civile nr. 2634 din data de (...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., având ca obiect - contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 21,5 lei, conform chitanței aflată la fila 14 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Se constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art. 20 din Legea nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2.634 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M. s-a respins acțiunea promovată de reclamanta SC C. P. S. B. M., în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin D. nr. 1242/(...) emisă de pârâta D. G. a F. P. M. a fost respinsă contestația promovată de reclamantă împotriva deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală nr. 1499/(...), emisă în baza raportului de inspecție fiscală încheiat la data de (...), contestația având ca obiect suma de
16.939 lei, reprezentând 1.081 lei - impozit pe profit; 956 lei - majorări de întârziere aferente impozitului pe profit; 12.581 lei - taxa pe valoarea adăugată;
2.321 lei - majorări de întârziere aferente taxei pe valoarea adăugată.
Deoarece în suma totală de 8.042 lei este cuprinsă și taxa pe valoarea adăugată care a fost calculată, înregistrată și declarată de societate, organele de inspecție fiscal au considerat nedeductibilă din punct de vedere fiscal doar diferența de 6.759 lei dintre total creanță și taxa pe valoarea adăugată, pentru care au calculat un impozit pe profit suplimentar în sumă de 1.081 lei și majorări de întârziere în sumă de 959 lei conform prevederilor art. 120 alin. 2 din O.G. nr.
92/2003 cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal pentru determinarea profitului impozabil sunt considerate cheltuieli deductibile numai cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri impozabile, inclusiv cele reglementate prin acte normative în vigoare, iar dispozițiile alin. 2 din același articol prevăd faptul că sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și, pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate în următoarele cazuri: procedura de faliment a debitorilor a fost închisă pe baza hotărârii judecătorești; debitorul este dizolvat, în cazul societății cu răspundere limitată cu asociat unic, sau lichidat, fără succesor.
În situația de față, reclamanta nu a prezentat nici la momentul soluționării contestației administrativ jurisdicționale și nici ulterior documente justificative, din care să reiasă că procedura de faliment a debitorilor a fost închisă sau documente privind dizolvarea sau lichidarea fără succesor a acestor debitori.
În ceea ce privește taxa pe valoare adăugată în sumă de 12.581 lei stabilită suplimentar prin decizia de impunere nr. 1499/(...) reținem că, în perioada iulie
2009 - martie 2010 SC C. P. S. a înregistrat în evidența contabilă în contul 612
„cheltuieli cu redevențele, locațiile de gestiune și chiriile"; suma de 66.219 lei, pentru care a dedus taxa pe valoarea adăugată în sumă 12.581 lei provenind din facturi fiscale emise de E. I., societate comercială inactivă începând cu data de
(...) ca urmare a neîndeplinirii obligației de declarare a impozitelor și taxelor.
Organele de inspecție fiscală au considerat taxa pe valoarea adăugată în sumă de 12.581 lei, provenind din aceste facturi nedeductibile, motiv pentru care au stabilit taxa pe valoarea adăugată suplimentară în sumă de 12.581 lei.
Raportat la cele expuse anterior, instanța de fond a apreciat că taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea acestei taxe, motiv pentru care instanța a reținut că în situația de față, au fost încălcate prevederile art. 146 alin. 1 lit. a din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal care precizează că pentru exercitarea dreptului de deducere a taxei, persoana impozabilă trebuie să dețină o factură care să cuprindă informațiile prevăzute la art. 155 alin. 5, ori începând cu data de (...), data declarării ca inactivă E. I. nu a mai deținut un cod de înregistrare în scopuri de T.
Împrejurarea că E. I. a colectat și virat la bugetul de stat TVA-ul aferent sumei de 66.219,20 lei, sumă pe care, în perioada iunie 2009 - martie 2010, aceasta a încasat-o, în baza facturilor pe care le-a emis, de la SC C. P. S., reprezentând chiria și utilitățile pentru spațiul din str. U. nr. 39, folosit de reclamantă, nu este de natură a schimba soluția adoptată de pârâtă ca urmare a soluționării contestației administrativ jurisdicționale prin decizia atacată în prezenta cauză.
Pentru considerentele sus menționate, instanța de fond a apreciat că actele administrative fiscale contestate sunt legale, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă potrivit dispozitivului.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta S. C. P. S. B. M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând instanței admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii și pe cale de consecință, anularea deciziei nr.
1242/(...); anularea în parte a deciziei de impunere nr. 1499/(...), emisă de D. M. prin care s-a respins contestația formulată împotriva deciziei de impunere nr.
1.499/(...) emisă în baza raportului de inspecție fiscală generală nr. 6.413/(...), cu privire la suma de 16.939 lei (compusă din impozit pe profit aferent bazei impozabile - 1.081 lei, majorări aferente impozitului pe profit - 956 lei, taxa pe valoarea adăugată contestată - 12.581 lei și majorări aferente taxei contestate -
2.321 lei) și anularea măsurilor fiscale care au condus la modificarea bazei impozabile a profitului și T.V.A.-ului; obligarea pârâtei la restituirea sumei de
15.744 lei, reținută din plățile efectuate de reclamantă cu privire la alte sume datorate, dar pe care nu le datorează.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304-312 C.pr.civ., reclamanta a arătat că instanța de fond a făcut o motivare sumara a respingerii acțiunii sale, neținând cont de toate probele care au fost depuse la dosarul cauzei, respectiv toate facturile emise de SC E. I., pentru plata chiriei de către S. C. P. S., facturi care, conform dispozitiilor art.155 alin.5 Cod Fiscal, conțineau toate informațiile solicitate de lege, inclusiv codul de înregistrare, în scopuri de T. D. aceste facturi, recunoscute de dl.R. I., reprezentantul SC E. I., audiat ca martor, nu se face deloc vorbire în cuprinsul sentinței. De asemenea, depoziția martorului R. I., lichidator E. I., în ceea ce privește faptul că E. I. a colectat si virat la bugetul de stat TVA-ul aferent sumei de 66.219,20 lei, sumă pe care, în perioada iunie 2009 - martie 2010, E. I. a încasat-o, în baza facturilor pe care le- a emis, de la SC C. P. S., reprezentând chiria si utilitățile pentru spațiul din str. U., nr.39, folosit de reclamanta.
În opinia reclamantei pârâta D. M. s-a îmbogățit fără justă cauza cu suma de 14.902,65 lei - TVA colectat prima data de la E. I. si a doua oară încasat prin poprirea conturilor de la reclamanta.
Din moment ce organele de inspecție fiscala, contrar prev.art. 11 alin 11
Cod Fiscal, au luat în considerare tranzacția efectuata de E. I., contribuabil declarat inactiv la (...), prin O. P. A., cu reclamanta, în sensul că au recunoscut veniturile realizate din chiria încasată în perioada iunie 2009 - decembrie 2009, perioada supusa controlului, stabilind în sarcina E. I., tva si majorări de întârziere, pe care aceasta le-a colectat si virat bugetului de stat (8600 lei-pentru perioada supusa controlului-rezulta din raportul de control al E. I.), reclamanta apreciază că la fel trebuia să considere cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal si sumele de 44.695,70 lei-contravaloarea chiriei pe lunile iunie 2009 - decembrie 2009 si 21.523,50 lei - contravaloarea chiriei pe lunile ianuarie 2010- martie 2010, sume pe care SC C. P. S. le-a plătit către E. I., in baza facturilor emise de aceasta si care îndeplineau toate condițiile prev.de Codul fiscal.
Reclamanta a mai menționat și faptul că E. I., prin dl. R. I. care stia că este inactiv, a continuat să emită facturi pentru plata chiriei, pentru perioada ianuarie
2010 - martie 2010, necomunicând exact reclamantei care este situația în care se află, iar SC C. P. S. fiind de bună-credință a plătit lunar chiria. Având în vedere acest aspect, reclamanta consideră că organele de inspectie fiscala au greșit în momentul în care nu au respectat prevederile art. 11 pct. l1 Cod Fiscal, luând in considerare veniturile E. I., obținute din chirii.
Controlul la SC C. P. S. s-a finalizat în (...) după data la care E. I. a colectat si virat bugetului de stat tva-ul pentru perioada iunie 2009 - iunie 2010 (in 2 etape asa cum a declarat dl.R. I.-o parte înainte de terminarea controlului si cealaltă parte, după data la care a devenit activ), prin urmare organele de control aveau cunoștința de faptul ca s-a colectat tva-ul de la E. I. însă, cu toate acestea au poprit conturile SC C. P. S..
Deși greșeala făcută de inspectorii fiscali a fost recunoscută prin întâmpinarea depusă de pârâta D. M. prin faptul că a precizat că facturile emise de un contribuabil declarat inactiv, nu produc efecte juridice, din punct de vedere fiscal, prin urmare nu puteau fi luate în considerare sumele trecute pe facturi ca venituri a E. I. din chirii, reclamanta arată că totuși în cazul de față au fost luate în considerare.
Mai mult, facturile emise de E. I. conțin toate datele cuprinse în dispozițiile art. 155 alin. 5 din Codul Fiscal - inclusiv codul de înregistrare în scopuri de tva si mențiunea "19 %", astfel că în conformitate și cu art. 1512 alin.l lit.b si alin.2 Cod Fiscal, in cazul in care factura nu ar conține codul de înregistrare în scopuri de TVA ori acesta nu ar fi valabil (per a contrario) răspunzător este furnizorul, adică E. I., iar nu beneficiarul, S. C. P. S..
Cu privire la sumele trecute de reclamanta la "pierderi, deoarece nu s-au mai putut recupera creantele de la debitori, deși a depus acte justificative, acte care au fost prezentate și cu ocazia controlului, nu au fost luate în considerare de organele de inspecție fiscala.
De asemenea, a apreciat reclamanta, instanța de judecata, în virtutea rolului activ, deoarece societatea reclamantă nu aveam cum intra în posesia documentelor prin care SC E. I. a colectat si virat la bugetul de stat TVA-ul aferent perioadei cât a fost declarată inactivă, putea să efectueze o adresă către DGFP M., prin care să solicite comunicarea acestor documentelor și ar fi ajuns la concluzia ca, intr-adevăr statul a încasat de 2 ori aceeași suma de bani, TVA-ul rambursat forțat de către recurenta, prin poprirea conturilor tertilor, precum si TVA-ul colectat si virat de Se E. I., în timpul controlului efectuat si după.
Pârâta D. G. A F. P. M. a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca fiind temeinică și legală.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
În determinarea legalității actelor de control fiscal, față de care reclamanta a formulat contestație, în mod corect instanța de fond a avut în vedere situația particulară în care se aflau clienții înscriși în contul 654 „pierderi din creanțe și debitori diverși";.
Art. 21 alin. 1 Cod fiscal prevede obligativitatea determinării profitului impozabil doar prin luarea în considerare a cheltuielilor deductibile care pot fi numai cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
În același timp, alin. 2 al aceluiași articol prevede faptul că sunt cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri și pierderile înregistrate la scoaterea din evidență a creanțelor neîncasate pentru mai multe situații, de relevanță în cauză fiind dispozițiile referitoare la procedura de faliment a debitorilor finalizată prin
hotărâre judecătorească sau situația dizolvării și ulterior a lichidării, fără succesor, în cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic .
Îndeplinirea acestor cerințe legale nu a fost dovedită de reclamantă nici în fața instanței de recurs și nici în fața instanței de fond.
Referitor la taxa pe valoare adăugată, corect s-a reținut că această înscriere s-a realizat în baza unor facturi fiscale emise de la o societate comercială inactivă începând cu data de (...), ca urmare a neîndeplinirii obligației de declarare a impozitelor și taxelor.
S-a reținut în mod corect incidența dispozițiilor art. 21 alin. 4 lit. r) din
Codul fiscal referitoare la lipsa de deductibilitate a cheltuielilor înregistrate în baza unui document emis de un contribuabil inactiv.
Situația ulterioară a colectării și virării la bugetul de stat a taxei de către terțul E. I. nu este de natură a schimba soluția adoptată, persoana juridică menționată anterior fiind în continuare în stare de inactivitate.
Curtea reține și aplicabilitatea în cauză și a celor statuate prin D. nr. V. emisă de către Î. în cadrul unui recurs în interesul legii, unde se arată că: "… În aplicarea dispozițiilor art. 21 alin. (4) lit. f) și ale art. 145 alin. (8) lit. a) și b) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, precum și ale art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991, republicată, stabilesc:
Taxa pe valoarea adăugată nu poate fi dedusă și nici nu se poate diminua baza impozabilă la stabilirea impozitului pe profit în situația în care documentele justificative prezentate nu conțin sau nu furnizează toate informațiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare la data efectuării operațiunii pentru care se solicită deducerea T.";
În consecință, față de cele menționate anterior, se va respinge recursul și se va păstra în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de reclamanta S. C. P. S. B. M. împotriva sentinței civile nr. 2.634 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
Rred.D.M./ (...) Dact.H.C./ 2 ex. Jud.fond: M. P.
