Decizia nr. 6593/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6593/2012
Ședința publică de la 13 S. 2012
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D. Judecător R.-R. D. Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanții Ș. V., Ș. F., Ș. F.-V.
și Ș. C.-F., împotriva sentinței civile nr. 432/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, având ca obiect pretentii.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, la dosar s-a depus întâmpinare, iar la data de (...), recurenții au depus la dosar un script.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 432 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.- N., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Administrației și Internelor pentru C. de P. S. a M., invocată din oficiu.
A fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii, invocată din oficiu și în consecință:
A fost respinsă, ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ fiscal formulată de reclamantul Ș. V., decedat pe parcursul procesului, calitatea procesuală activă fiind preluată de moștenitorii Ș. V. jr., Ș. F., Ș. F. V. și Ș. C. F. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administrației și Internelor pentru C. de P. S. a M. B. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a cu prioritate, conform prevederilor art.
137 C.pr.civ., excepția invocată în cauză, prin prisma înscrisurilor depuse la dosar, următoarele:
R. avea, la data formulării cererii de chemare în judecată statut de pensionar, înscrisurile depuse la dosar atestând că începând cu data de (...) a beneficiat de pensie de serviciu anticipată în baza Deciziei de pensie nr.
141.845/(...), stabilită în temeiul dispozițiilor Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare în perioada de referință.
Totodată, reclamantul a făcut dovada că este persoană cu handicap grav, conform Certificatului nr. 7949/(...) emis de C. de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți de pe lângă C. J. B. N.
Prin demersul judiciar inițiat de reclamant, acesta a urmărit obligarea pârâtei Casa de pensii sectorială a MAI la obligarea restituirii sumei reținute cu titlu de impozit din cuantumul pensiei sale începând cu luna decembrie 2009, invocând că prin mecanismul abrogării literei a art. 26 din L. nr. 448/2006 în raport de conținutul acestui text de lege anterior modificării sale prin L. nr. 3., rezultă faptul reținerii ilegale a sumelor cu titlu de impozit pe veniturile din pensii.
R., iar ulterior decesului său, moștenitorii acestuia care au preluat calitatea procesuală activă au relevat în cuprinsul notelor de ședință formulate faptul că raportul juridic dedus judecății este unul grefat pe un raport de drept material fiscal. În acest context, calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. pentru C. de P. sectorială este legitimată de împrejurarea că operațiunea de reținere a și virare a impozitului pe venitul din pensii s-a exercitat de această entitate în calitate de mandatar al instituțiilor financiare în temeiul art. 58 din Codul fiscal, text de lege care impune acesteia obligația reținerii și virării la bugetul de stat a impozitului aferent veniturilor fiecărei luni.
Într-o astfel de situație, deși raportul juridic de drept fiscal se încheie între contribuabil (în speță pensionar) și organul fiscal, aceasta se realizează prin intermediul plătitorului pensiei, astfel încât conflictul ce are ca obiect acest raport juridic de drept fiscal (suspus competenței materiale a instanțelor judecătorești prevăzute la art. 10 din L. nr. 554/2004) impune chemarea în judecată și a plătitorului de venituri, pentru opozabilitate, argumente ce fundamentează soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive invocate din oficiu.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității, invocată de asemenea din oficiu, instanța a reținut că aceasta este dată în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Atunci când sumele cu titlu de impozit pe venit, reținute la sursă, sunt virate bugetelor autorităților fiscale, conflictul în legătură cu modalitatea de impunere, reținere și virament nu se angajează direct cu plătitorul, ci cu autoritatea fiscală, prin utilizarea procedurii prealabile a contestației prevăzute de art. 205 C., iar atunci când este vorba de o cerere de restituire a unor sume plătite ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale (art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul de procedură fiscală), aspect pe care se întemeiază cererea reclamantului, se soluționează conform art. 117 alin. 6 din C.ală și O.ui nr. 1. pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, emis de Ministerul Finanțelor Publice.
Așadar, doar după epuizarea acestor proceduri administrative, persoana care se consideră vătămată are posibilitatea de a sesiza instanța de contencios administrativ fiscal, contestând decizia pronunțată în procedura prealabilă obligatorie.
Or, în speță, reclamantul nu numai că nu a făcut dovada urmării procedurii prevăzute de dispozițiile art. 117 Cod procedură fiscală și dispozițiile pct. 2 din Anexa nr. 1 la O. nr. 1. care stabilesc o procedură specială în cazul restituirii sumelor achitate la buget, dar a și susținut că aceasta nu este necesară, sens în care acțiunea reclamantului în contencios administrativ-fiscal, așa cum a fost aceasta formulată a fost respinsă ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanții Ș. V. JR., Ș. F., Ș. F. V. ȘI Ș. C. F., solicitând - în principal, în baza art. 312, alin. (5) Cod proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe de fond, iar - în subsidiar, în baza art. 312 Cod proc. civ., admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate, în sensul admiterii acțiunii și în consecință să dispuneți obligarea pârâtului la plata sumei reținute nelegal, cu titlu de impozit, asupra pensiei, în cuantum de 1764 lei (123 X 13 luni <decembrie 2009 - decembrie 2010> = 1599 lei + 165 lei aferent lunii ianuarie 2011), actualizată cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la data plății efective, sumă datorată ca urmare a neaplicării dispozițiilor legale privind scutirea de impozit a veniturilor din pensii realizate de persoanele fizice cu handicap grav; cu obligarea intimatului-pârât la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare recurenții au arătat că prin S. civilă nr. 4., pronunțată de T. B.-
N., în mod nelegal și netemeinic a fost respinsă ca inadmisibilă, acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul Ș. V., decedat pe parcursul procesului, și continuată de subsemnați recurenți.
În motivarea excepției inadmisibilității, invocată din oficiu, instanța a reținut că atunci când sumele cu titlu de impozit pe venit, reținute la sursă, sunt virate bugetelor autorităților fiscale, conflictul în legătură cu modalitatea de impunere, reținere și virament nu se angajează direct cu plătitorul, ci cu autoritatea fiscală, prin utilizarea procedurii prealabile a contestației prevăzute de art. 205 C., iar atunci când este vorba de o cerere de restituire a unor sume plătite ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor lega le, aspect pe care se întemeiază și cererea reclamantului, se soluționează conform art. 117, alin. (6), din C. pr. fiscală și O.ui nr. 1., deci în contradictoriu cu organul fiscal.
Excepția inadmisibilității acțiunii raportat la împrejurarea necesității urmării procedurii prevăzute de art. 117 Cod procedură fiscală și O. nr. 1., față de administrația finanțelor publice este neîntemeiată și trebuie respinsă pentru cele ce urmează:
- reținerea ilegală, din pensie a sumei de 123 lei lunar (în perioada ianuarie
- decembrie 2011), respectiva sumei de 165 lei în ianuarie 2012, cu titlu de impozit s-a făcut de către Casa de pensii;
- prin cererile din ianuarie, aprilie, iulie 2010, la care s-a anexat certificatul de încadrare în grad de handicap, tatăl meu, Ș. V. a solicitat C. de pensii să nu-i mai rețină impozit, iar aceasta din urmă avea obligația, potrivit legii, să nu-i mai retină impozit asupra pensiei. Dovada formulării acestor cereri îl constituie tocmai răspunsurile comunicate de Casa de pensii, cu privire la cererile formulate de tatăl meu, răspunsuri care au fost depuse la dosarul cauzei.
Este evident faptul că tatăl meu, Ș. V. nu se putea adresa direct organului fiscal în vederea sistării reținerii sumei cu titlu de impozit, din moment ce reținerea sumei urma să fie efectuată lunar de Casa de pensii.
La fel ca și în cazul salariaților cu handicap accentuat, cărora în baza unei cereri și a certificatului de încadrare în grad de handicap, unitatea la care lucrează nu le mai reține impozit asupra salariului;
- pe de altă parte excepția inadmisibilității acțiunii este neîntemeiată din moment ce pârât în această cauză este M. - Casa de pensii și nu direcția generală a finanțelor, respectiv administrația finanțelor publice căreia i-a fost virat impozitul;
- excepția inadmisibilității acțiunii poate fi eventual admisă doar în cazul în care administrația finanțelor publice căreia i-a fost virat impozitul ar fi avut calitate de pârât în prezenta cauză, deoarece procedură prevăzută de art. 117
Cod procedură fiscală și O. nr. 1., se îndeplinește fată de organul fiscal
(administrația finanțelor publice), care emite decizie de restituire conform anexei la ordinul anterior menționat în al cărui antet figurează administrația finanțelor publice, anexă pe care o anexez.
Casa de pensii putea reține și vira doar contribuțiile prevăzute de lege. R. unei sume de bani din salariu sau pensie, în lipsa unei prevederi lega le sau a unui titlu executoriu, indiferent sub ce titlu și de instituția sau persoana în beneficiul căreia a fost virată este nelegală. Astfel că, vinovat de producerea prejudiciului și care trebuie obligat la repararea acestuia este pârâtul.
Recurenții mai arată că în paralel cu acțiunea introdusă, în conformitate cu ordinul anterior menționat, am solicitat A. F. P.e Sector 4 B., restituirea sumelor care fac obiectul prezentei cauze.
Însă, prin adresa nr. 9202/(...), D. G. a F. P.e B.-N., căreia i-a fost redirecționată cererea, ne-a comunicat că pentru restituirea impozitului pe venituri din pensii, trebuie să ne adresăm plătitorului de venituri din pensii, respectiv C. de pensii a M. A. și I., întrucât potrivit pct. 149, din Normele metodologice date pentru aplicarea art. 70, din L. nr. 57112003 privind Codul fiscal, aprobate prin H. G. nr. 4., cu modificările și completările ulterioare, eventualele sume reprezentând impozit pe venituri din pensii, reținute, dar nedatorate la bugetul de stat, se vor regulariza prin diminuarea viramentelor efectuate cu ocazia plăților din luna următoare, și deci nu prin intermediul procedurii prevăzute O. nr. 1., procedură care se îndeplinește față de organul fiscal.
Față de cele anterior menționate, solicită admiterea recursului și invocă prevederile art. 299, art. 304, pct. 7 și pct. 9, art. 3041, art. 312, alin. (1), (3) și (6)
Cod proc. civ., prevederile Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 16 august 2012 pârâtul Ministerul
Administrației și Internelor, reprezentat prin D. G. J. B., a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea ca fiind temeinică și legală sentința civilă menționată.
În motivare arată că apreciază corect raționamentul instanței de fond care. examinând acțiunea formulată de reclamanți, raportat la obiectul cererii, astfel cum a fost acesta precizat și temeiul legal operant a admis excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, pronunțând astfel o sentință temeinică și legală.
Astfel, potrivit art. 109 alin. (2) Cod procedură civilă "sesizarea instanței se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, daca legea prevede în mod expres aceasta.
Dovada îndeplinirii procedurii prealabile se va anexa la cererea de chemare în judecată. "Față de dispozițiile art. 8 alin. 1 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrative, cu modificările și completări le ulterioare, pentru a se adresa instanței de contencios administrativ, reclamanții trebuiau să invoce una din situațiile descrise, respectiv, nesoluționarea în termen a cererii de restituire sau refuzul nejustificat de soluționare a cererii sau a unei operațiuni administrative.
În speță recurenții nu s-au adresat anterior autorității fiscale competente pentru a solicita restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit pe venit ci s-au adresat direct instanței de judecată cu o astfel de cerere, lipsind astfel actul vătămător, respectiv refuzul expres al pârâtei de restituire a sumelor reținute cu titlu de impozit pe venit.
Cu alte cuvinte, așa cum prevede art. 2 alin. 2 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru a se putea adresa instanței de contencios administrativ, trebuia să existe refuzul nejustificat al autorității fiscale (ca parte a conflictului dat de raportul juridic de drept fiscal) de restituire a sumelor pretinse, iar acest refuz putea fi exprimat numai în urma formulării unei cereri de restituire adresată autorității fiscale, cerere care nu exista la momentul promovării acțiunii.
Mai mult decât atât, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din actul normativ anterior indicat "reclamantul anexează la acțiune copia actului administrativ pe care ti ataca sau, după caz, răspunsul autorității publice prin care i se comunica refuzul rezolvării cererii sale. În situația în care reclamantul nu a primit niciun răspuns la cererea sa. va depune la dosar copia cererii, certificată prin numărul și data înregistrării la autoritatea publica. precum și orice înscris care face dovada îndeplinirii procedurii prealabile, dacă acest demers era obligatoriu".
Neexistând un act administrativ vătămător, cererea reclamanților prin care solicitau direct instanței restituirea sumelor reținute cu titlu de impozit pe venit este inadmisibilă.
De altfel, este important de reținut faptul că, deși consideră nelegală hotărârea recurată apreciind raționamentul instanței de fond ca fiind unul greșit, recurenții s-au conformat ulterior dispozițiilor legale aplicabile speței deduse judecății, solicitând A. F. P.e sector 4 B. restituirea sumelor care fac obiectul cauzei.
Așadar, ca regulă, dreptul la acțiune se naște condiționat de parcurgerea procedurii prealabile.
Or, în speța dedusă judecății, reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, prin niciun mijloc de probă.
Nu în ultimul rând, arată faptul că, astfel cum a apreciat și Înalta Curte de Casație și Justiție în cuprinsul Deciziilor civile nr. 434/(...) și 559/(...), "parcurgerea procedurii administrative prealabile reprezintă o condiție obligatorie, a cărei neîndeplinire afectează însuși exercițiul dreptului la acțiune în contenciosul administrativ".
În concluzie, în condițiile În care autoritatea fiscală nu a fost sesizată, în prealabil, în conformitate cu dispozițiile legale incidente, cu o solicitare de restituire a sumelor care fac obiectul litigiului dedus judecății, În speță, lipsește, practic, o condiție de exercițiu a acțiunii, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă.
Față de cele expuse, solicită respingerea recursului recurenților ca fiind neîntemeiat.
Pe fondul cauzei, în situația rejudecării acesteia, reiterează instanței aspectele învederate prin întâmpinare care relevă caracterul nefondat al acțiunii reclamanților: R. Ș. V. a avut calitatea de pensionar începând cu data de (...) și a beneficiat de pensie de serviciu anticipată, în baza Deciziei de pensie nr.
141.845/(...), stabilită cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 179/2004 privind pensiile de stat și alte drepturi de asigurări sociale ale polițiștilor, cu modificările și completări le ulterioare, în vigoare în perioada de referință.
R. a făcut dovada că este persoană cu handicap grav, conform
Certificatului nr. 7949/(...) emis de C. de evaluare a persoanelor cu handicap pentru adulți de pe lângă C. J. B. N., iar la data de (...) a solicitat scutirea de la reținerea impozitul provenit din pensii.
Cererea reclamantului, reiterată în prezenta acțiune, este lipsită de temeinicie întrucât dispozițiile legale în vigoare la data promovării acțiunii nu permit o soluționare favorabilă a pretenției acestuia.
Astfel, conform prevederilor art. 26 din L. nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, în forma în vigoare la data de (...), în favoarea persoanelor cu handicap grav sau accentuat s-au stabilit următoarele facilități fiscale:
"b) scutire de la plata impozitului pe clădire și teren; c) scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataș și mototriciclurilor, adaptate handicapului; d) scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizației de funcționare pentru activități economice și viza anuală a acestora; e) scutire de la plata taxei hoteliere",
Dispozițiile lit. a) a art. 26 din L. nr. 448/2006 au fost abrogate prin pct.
153 al art. I din O. nr. 10912009 de modificare a C. fiscal, publicată în M.Of. nr.
689/(...).
Această abrogare, dispusă de O. nr. 1., se referea la o formă a art. 26 din L. nr. 448/2006, republicată, anterioară Legii nr. 3., dar aplicându-se cu data de (...), conform art. III alin. 1) din O. nr. 1. potrivit căruia,prevederile art. 1 se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2010".
Prin L. nr. 3. pentru modificarea lit. a) a art. 26 din L. nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, "cu data de (...) a intrat în vigoare noul conținut al lit. a) a art. 26 potrivit căruia persoanele cu handicap beneficiază de .scutire de impozit pe veniturile din salarii, indemnizații de natură salarială și pensii".
Concluzionând, printr-o ordonanță de urgență adoptată în octombrie 2009 pentru i modificarea C. fiscal, Guvernul a decis să elimine începând cu data de (...) lit. a) a art. 26 din L. nr. 448/2006, în baza căruia persoanele cu handicap grav sau accentuat erau scutite de la impozitul pe indemnizația de natură salarială. La sfârșitul lunii noiembrie 2009 Parlamentul a adoptat o lege prin care s-a stabilit că persoanele cu handicap beneficiază, tocmai prin art. 26 lit. a) de scutire de impozitul pe venitul provenit din salariu, indemnizația de natură salarială și pensii, în condițiile în care, la aceea dată era anunțat că acest articol este abrogat începând cu anul 2010.
Prin L. nr. 76/2010 privind aprobarea O. nr. 1. pentru modificarea și completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, s-a tranșat problema neimpunerii veniturilor obținute din pensii ale persoanelor cu handicap grav sau accentuat.
Astfel, prin pct. 4 al art. 1 din L. nr. 76/2010 a fost introdus art. 681 potrivit căruia "nu sunt venituri impozabile veniturile din pensii realizate de către persoanele fizice cu handicap grav sau accentuat".
La art. 4 alin. 2) din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal se precizează că
"orice modificare sau completare la prezentul cod intră în vigoare cu începere din prima zi a anului următor celui în care a fost adoptată prin lege".
Întrucât art. 4 alin. 2) din actul normativ mai sus menționat prevede clar, expres și imperativ că orice modificare a codului intră în vigoare începând cu anul următor adoptării legii de modificare, rezultă indubitabil că dispoziția art. 681 din Codul fiscal este operabilă începând cu data de (...).
Având în vedere aspectele prezentate, în situația admiterii recursului și rejudecării cauzei, solicită respingerea acțiunii dedusă judecății ca neîntemeiată.
Analizând sentința atacată prin prisma, limitelor învestirii și a motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Având în vedere limitele învestirii precum și cele ale judecării pricinii, recursul poate fi analizat doar prin prisma criticii soluției de respingere ca inadmisibilă a acțiunii.
Curtea reține că raportat la obiectul acțiunii și a cadrului procesual, a modului de concepție a demersului său judiciar, acțiunea a fost corect calificată ca fiind un litigiu de natură fiscală.
Și este așa, deoarece contenciosul administrativ fiscal este o specie a contenciosului administrativ .
Or, conform art. 2 alin. 1 lit. f) din L. contenciosului administrativ nr.
554/2004 cu modificările și completările ulterioare, prin noțiunea de contencios administrativ se înțelege: activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul prezentei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim.
Raportând această definiție la dispozițiile art. 218 alin. 2 din Codul de procedură fiscală, vom putea să reținem că prin contencios fiscal se înțelege activitatea de soluționare de către instanțele de contencios administrativ și fiscal competente potrivit legii organice a litigiilor în care cel puțin părți ale litigiului sunt pe de o parte contestatarul ori persoanele introduse în procedura de soluționare a contestației potrivit art. 212 din legea procesual fiscală iar pe de altă parte organul de soluționare a contestațiilor după distincțiile prevăzute la art. 209 C., iar obiectul litigiului privește contestarea deciziilor emise în soluționarea contestațiilor.
Și este așa, deoarece raportul juridic în baza căruia unitatea (entitatea) care, în calitate de mandatar al instituțiilor financiare în temeiul art. 58 din
Codul fiscal, este obligat să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de pensionari, în condițiile legii, ar avea altă natură juridică decât un raport juridic de drept fiscal guvernat de normele C. fiscal (art. 1 din L. nr. 571/2003 privind Codul fiscal).
Și este așa, deoarece reținerea și virarea contribuțiilor și impozitelor datorate de salariați, în condițiile legii, prin reținere la sursă, este o operațiune pe care angajatorul o efectuează în calitate de mandatar al bugetului de stat distinct de raportul juridic de muncă în virtutea căruia angajatorul face plata salariului către angajat.
Într-o astfel de situație raportul juridic de drept fiscal se încheie între contribuabil (pensionar) și organul fiscal (administrația fiscală competentă) prin intermediul plătitorului pensiei (mandatarul organului fiscal) iar conflictul ce are ca obiect acest raport juridic este de drept fiscal suspus competenței materiale a instanțelor judecătorești prevăzute la art. 10 din L. nr. 554/2004.
Așa fiind, atunci când sumele cu titlu de contribuții și impozite datorate de pensionari, în condițiile legii, reținute la sursă sunt virate bugetelor autorităților fiscale, conflictul în legătură cu modalitatea de impunere, reținere și virament nu se angajează direct cu plătitorul ci cu autoritatea fiscală, prin utilizarea procedurii prealabile a contestației prevăzute de art. 205 C. iar atunci când este vorba de o cerere de restituire a unor sume plătite ca urmare a aplicării eronate a dispozițiilor legale (art. 117 alin. 1 lit. d) din Codul fiscal) aceasta se soluționează conform art. 117 alin. 6 din Codul fiscal prin O. nr. 1. pentru aprobarea Procedurii de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, precum si de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, emis de Ministerul Finanțelor Publice.
În acest context, se observă că reclamantul nu numai că nu contestă vreo decizie emisă de un organ de soluționare a contestațiilor din cele prevăzute la art. 209 C. dar nu a chemat în judecată în cererea principală vreun alt organ al statului cu atribuții în materie fiscală.
Independent însă de chemarea în judecată a organului fiscal, instanța de fond nu avea cum să soluționeze cauza fiscală dedusă judecății de vreme ce obiectul acțiunii nu este circumscris actelor susceptibile de a fi atacate pe calea procedurii contenciosului fiscal.
În lipsa urmăririi procedurii administrative prealabile prevăzute de O. nr. 1. or, a lipsei probei contestării actului administrativ fiscal pe calea contestației administrative de competența organului de soluționare a contestațiilor după distincțiile prevăzute la art. 209 C. persoana nemulțumită ori ce se pretinde vătămată poate nu poate să supună contenciosului administrativ fiscal direct cererea de restituire ci urmând procedura respectiva decizie de soluționare negativă va putea fi supusă contenciosului fiscal conform art. 218 alin. 2 C.
În fine, Curtea are în vedere că în practica judiciară a secției de profil a Î. s- a reținut în mod constant și unitar că procedura de soluționare a contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale, reglementate de art. 205-218
C. este o procedura administrativa prealabilă, iar nu o jurisdicție specială în sensul art. 21 alin. 4 din Constituție și art. 6 alin. 1 din L. nr. 554/2004. (A se vedea spre pildă, soluția de principiu adoptată de P. judecătorilor Secției de C. A. și fiscal a Î. la 12 februarie 2007 precum și decizia nr. 106 din 17 ianuarie 2006 a Î., precum și Decizia nr. 409/2004 a Curții Constituționale).
Tot astfel, Î. Curte a decis că în măsura în care se contestă un act administrativ fiscal, devin incidente dispozițiile menționate anterior din Codul de procedură fiscală, fiind astfel obligatorie de urmat procedura contestației pe cale administrativă reglementată de T. IX din OG nr. 92/2003, republicată, întrucât poate fi contestată pe calea acțiunii în contencios administrativ și fiscal numai decizia emisă de organul competent în soluționarea contestației împotriva actului administrativ fiscal (A se vedea în acest sens, decizia nr. 1363 din 6 martie 2007 și decizia nr. 1653 din 20 martie 2007).
Abia după epuizarea acestor căi administrative, în situația în care persoana se consideră vătămată are dreptul de a apela la jurisdicția de contencios fiscal, caz în care trebuie să fie chemat în judecată alături de organul fiscal și entitatea respectivă (plătitorul de venituri), pentru opozabilitate.
Așadar, în conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. 3 din L. nr. 554/2004 coroborat cu art. 312 alin. 1-3 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 9
Cod procedură civilă, Curtea urmează a respinge recursul cu consecința menținerii în întregime a sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamanții Ș. V. jr., Ș. F., Ș. F. V. și Ș. C. F. împotriva sentinței civile nr. 432 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.- N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 13 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. U. M. D. R.-R. D.
GREFIER M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. A. P. M.
