Decizia nr. 663/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 663/2012
Ședința a 31 I. 2012
Completul compus din: PREȘEDINTE : D. P. JUDECĂTOR : A.-I. A. JUDECĂTOR : C. I.
GREFIER : M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea recursului declarat de M. O.-C. împotriva sentinței civile nr. 3531 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.).
La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
R. promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.10 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Totodată, reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 3531 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. s-a respins cererea formulată de reclamantul M. O.-C. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N. având ca obiect anularea Dispoziției nr. 3385/(...).
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut că în urma unei adrese primite de la A. J. pentru Prestații S. C. cu privire la unele nereguli în legătură cu modul de stabilire a salariilor în primul an de aplicare a L. 3., mai exact cu acordarea unor sporuri, primarul a emis Dispoziție, nr. 3385/(...), prin care a eliminat sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, începând cu data de (...), salariul de bază fiind stabilit la 841 lei, care include sporul de vechime avut în luna decembrie 2009, dar și sporul pentru condiții periculoase(toxicitate) de 73 lei egal cu suma calculată pentru luna decembrie
2009.
Întrucât reclamanta a apreciat că această dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă.
Principalele motive invocate atât în cuprinsul contestației, cât și în cuprinsul cererii de chemare în judecată sunt nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la (...), precum și neacordarea de eficiență caracterului obligatoriu al convențiilor colective de muncă legal încheiate și în vigoare. De asemenea, se mai invocă faptul că Ordinul comun nr.(...) al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. ce a stat la baza emiterii dispoziției a fost abrogat și ulterior anulat în primă instanță de
Curtea de A. C.
I. a reținut ca fiind relevante în speță următoarele dispoziții legale:
Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere;
Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la art. 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009;
Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b;
Art.10 din OUG 1/2010 - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.- cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.;
Anexa III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici.
Analizând aceste dispoziții legale, instanța a reținut faptul că în anul
2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru.
Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG
1/2010 să analizeze legalitatea acordului.
Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța a avut în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.
A. text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG
833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare.
Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa
III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv.
I. a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.
Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010.
Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță.
Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial).
Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit.
Mai departe, instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (Ordinul comun nr.(...)), pentru următoarele considerente:
Dispoziția contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, aceasta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L.
3..
Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. O. C. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii introductive și pe cale de consecință anularea Dispoziției nr.3385/(...) și menținerea dispoziției inițiale de încadrare nr.1314/(...) și recalcularea drepturilor salariale potrivit acestei dispoziții inițiale.
În motivarea recursului a arătat că în mod eronat Tribunalul a reținut că cererea nu este fondată rezumându-se, în esența la motive superficiale în funcție de care a interpretat și aplicat în mod eronat și necoroborat dispozițiile legale incidente în cauză.
Astfel, prin prisma unui singur aspect - și anume faptul că la nivelul P. municipiului C.-N. al cărui salariat este reclamantul contractul colectiv de muncă a fost încheiat după publicarea L. nr. 3. deși motivele acțiunii au fost multiple, atât de formă, procedurale,. cât și de fond.
Este real faptul ca L. nr. 3. a fost publicata în Monitorul Oficial la data de 9 noiembrie 2009 iar contractul colectiv de munca a fost încheiat în data de
(...) și înregistrat la D. C. la data de (...). însa consideră că data publicării L. nr.
3. în Monitorul Oficial este lipsita de relevanță juridica, în condițiile în care, este de notorietate împrejurarea ca acest act normativ intra în vigoare la data de (...). astfel cum rezulta și din disp. art. 47.
Practic, instanța de fond a confundat data publicării în Monitorul Oficial a L. nr. 3. cu data în vigoare a acestei legi, abordare care contravine flagrant disp. art. 78 din Constituția R. și disp. art. 12 din L. nr. 24/2000.
Arată că nici unul din cele doua sporuri, respectiv sporul de stabilitate și cel de dispozitiv nu exced prevederilor L. nr. 3., dimpotrivă ele sunt confirmate de notele de la anexa II 2 și I. pentru salariații personal contractual, respectiv funcționari publici din administrația publică din municipii reședință de județ, cum este Municipiul C.-N. Astfel, în măsura în care un salariat a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, inclusiv în baza contractului sau acordului colectiv de muncă, ori în baza unui act administrativ, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa 1/2 și I. din legea nr. 3., texte reiterate și de art. 5 alin. (1) lit. a) și art. 10 din (OUG nr. 1/2010, și mai ales confirmate de D. C. C. a R. nr.1415/2009. A.a era obiectul acestei cauzei.
I. de fond a fost investită să aprecieze legalitatea și temeinicia Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr. 3385 din data de (...), prin raportare la aceste dispoziții legale, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminare celor două sporuri.
La nivelul P. municipiului C. N., sporul de stabilitate și respectiv cel de dispozitiv existau și erau prevăzute și anterior, în actele de negociere colectivă, ultimul fiind C. colectiv de muncă nr. 1193/(...) ( înregistrat la D. C. la data (...) și în vigoare până la data de (...), respectiv (...) când a fost încheiat acest nou contract și acord, cu clauze similare, dacă nu chiar identice.
Sentința civilă nr. 1. a T. C. - hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a statuat legalitatea clauzelor contractului colectiv de muncă încheiat nivelul P. municipiului C.-N.
Acordarea sporului de dispozitiv a fost stabilită încă din 2007, prin actul administrativ de autoritate reprezentat de HCL nr. 61/(...) prin care s-a aprobat în mod expres acordarea sporului de dispozitiv personalului din Primăria municipiului C.-N. I. de fond "omite" a avea în vedere că la nivelul municipiului C. N. există și acte administrative - hotărâri de consiliul local, încă din 2006 și 2007 precum și din 2009, prin care se aprobă atât contractul și acordul colectiv de muncă, cât și acordarea sporului de dispozitiv unei anumite categorii de salariați. R. la aceste acte instanța de fond nu face nicio apreciere și nicio referire.
Cât privește argumentul invocat de către prima instanță în sensul că acordarea sporului de dispozitiv si stabilitate contravine dispozițiilor art. 12 alin. (2) din L. nr. l30/1996 privind contractul colectiv de muncă, arată că practica Inaltei Curți de C. si Justiție și a C. C. (a se vedea D. CCR nr.
380/2004 și D. I. nr. 46/2008) a concluzionat faptul că toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colective, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii.
În aceste condiții, interpretând sistemic și per a contrario dispozițiile art. 8 si 12 din L. nr. l30/1996, ținând seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezultă că personalul din instituțiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Salarizarea personalului din instituțiile publice este reglementată de dispozițiile art. 31 din L. nr. 1. privind statutul funcționarilor publici și respectiv art. 155 și următ. din L. nr. 53/2003 privind Codul muncii, potrivit cărora, salariul este compus din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi suplimentare.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale citate, rezultă ca personalul din instituțiile publice are dreptul de a negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, acele drepturi suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
I. de fond a fost investită să aprecieze legalitate a și temeinicia Dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr. 3385 din data de (...) prin raportare la dispozițiile legale invocate, respectiv prin raportare la salariul avut în plată de reclamant la data de 31 decembrie 2009, și cel stabilit în urma reîncadrării de această dispoziție, prin eliminare celor două sporuri.
La data intrării în vigoare a L. nr. 3., respectiv la data de 1 ianuarie
2010, cele două drepturi - sporul de stabilitate și sporul de dispozitiv, erau prevăzute în contractul și acordul colectiv de muncă, legal încheiat și înregistrat, în vigoare, aprobate și prin hotărâri de consiliu local - acte care nu au fost anulate vreodată de instanța de judecată, nici măcar nu a fost contestată legalitatea lor, prin urmare sunt perfect valabile și aplicabile la nivelul lunii decembrie 2009, și trebuie luate în considerare pentru anul 2010. Mai precis, în temeiul art. 30 alin. (5) din L. nr. 3., a art. 5 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 1. coroborat cu art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2) din L. nr. 3. și art. 10 din OUG nr. 1. și cu reținerile C. C., sporul de dispozitiv și cel de stabilitate trebuie să fie introduse în salariul de bază, personalului care a beneficiat de aceste sporuri și l-au avut efectiv în plată la (...), în speță reclamantului.
O ultimă chestiune pe care o învederează instanței de recurs vizează apărarea pârâtului privind D. I. nr. 27/2009 în recurs în interesul legii privind sporul de dispozitiv. R. în interesul legii, vizează și are efect asupra deciziilor viitoare ale instanțelor judecătorești, sesizate cu o atare speță, fiind obligatorii pentru acestea, și nu au efect asupra situației altor părți. (art. 329 din Codul de procedură civilă). Nu în ultimul rând, decizia în cauză a fost publicată în Monitorul Oficial la data (...), și ca orice act, intră în vigoare și devine opozabil la 3 zile de la publicare. P. că de sporul de dispozitiv au beneficiat doar acei salariați care prin natura funcției sau prin atribuțiile specifice au obligația de a se prezenta la sediul instituției sau la locul indicat ori de câte ori i se solicită acest lucru, pot fi apelați telefonic la orice oră din zi sau noapte, și mai mult, pot părăsi municipiul numai după înștiințarea și cu încuviințarea scrisă a șefului compartimentului de muncă.
A.i obligații a salariatului, îi revine ca și corolar, acest drept la spor de dispozitiv. A. spor de dispozitiv trebuia să fie inclus în salariul de bază, începând cu luna ianuarie 2010, în măsura în care salariatul a beneficiat de acest drept la nivelul lunii decembrie 2009, având în vedere art. 3 lit. c) și art. 7 alin (2) din L. nr. 3., precum și caracterul tranzitoriu al acestor legi de salarizare și de implementare a sistemului unitar de salarizare a personalului bugetar.
Examinând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și având în vedere prevederile art.304, 3041 C.proc.civ. Curtea reține următoarele:
Prin dispoziția 3385 din (...) emisă de P. municipiului C.-N. s-a eliminat sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate al reclamantei fiind stabilit salarul fără includerea acestor sporuri, modificându-se astfel dispoziția 1314/(...). Potrivit acordului colectiv de muncă încheiat la nivelul P. municipiului C.-N., aceste sporuri au fost negociate pentru funcționarii publici și pentru personalul contractual, situație confirmată și prin hotărâri ale C.ui local al municipiului C.-N. A. acte normative și acordul colectiv de muncă nu au fost atacate în justiție însă din punct de vedere al instanței de recurs , tribunalul a aplicat în mod corect prevederile stipulate în art.10 din OUG 1/2010 în conformitate cu prevederile art.30 din L. cadru 3.. A. prevederi arată că începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturile salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contractele individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierilor sau prin alte acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care exced prevederilor L. cadru 3..
Prin urmare, prin lege s-a stabilit nevalabilitatea unor astfel de acorduri
și unor acte administrative, astfel că tribunalul a procedat în mod corect neluând în considerare aceste acte, din moment ce a constatat că sporurile au fost stabilite peste prevederile legale în vigoare.
În acest sens, sunt și prevederile art.71 din L. 1. și ale art.22 din HG
833/2007 care stabilesc faptul că acordurile colective de muncă cuprind aspecte de ordin social privitor la condițiile de muncă, sănătate și perfecționare profesională, fără să dea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor prime sau sporuri neprevăzute de lege.
Așa fiind, doar sporurile legal stabilite care se aflau în plată la finalul
2009 urmează să fie acordate și nu cele care au fost stabilite contrar dispozițiilor legale pentru că în sensul acesta sunt prevederile legale ale L. 3..
Curtea relevă că în speță sunt incidente pe de o parte prevederile art.30 alin.1 din L. nr.3., ale art.4 alin.1 din OUG nr.1/2010, art.5 alin.1 și respectiv art.10 din același OUG nr.1/2010.
Coroborând aceste dispoziții legale rezultă că în anul 2010 ca prim an de aplicare etapizată a L. unitare de salarizare nu puteau fia cordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor și care nu exced legii cadru de salarizare.
Așa cum a arătat și prima instanță aspectul esențial de lămurit în prezenta cauză este de a ști dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.2. din (...) și aflat în plată la data de (...), era legal acordat, legalitate pe care instanța era obligată să o cerceteze în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010.
Așa fiind, criticile recurentului conform cărora A. colectiv de muncă nu a făcut obiectul vreunei analize de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, este lipsită de relevanță deoarece instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010 să analizeze legalitatea acordului.
Prin urmare, urmând a avea de stabilit legalitatea acordării sporului prin A. colectiv, prima instanță în mod corect s-a raportat la dispozițiile imperative ale art.31 din L. nr.1. privind statutul funcționarilor publici, potrivit căreia pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariul compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii. Această dispoziție legală trebuie coroborată cu prev. art.72 din L. nr.1. care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG 833/2007.
Așadar, din aceste dispoziții legale Curtea relevă că nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, deoarece din punctul de vedere al L. nr.1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. De altfel negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. nr.1. nu pot negocia prestații suplimentare.
Nu în ultimul rând această concepție a fost preluată și de L. nr.3. atunci când prevede expres în anexa 3 care sunt sporurile și alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici. Cât privește sporul de stabilitate potrivit acestei legi, el nu se mai regăsește printre acestea.
Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în Contractul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010.
Nu poate fi reținut faptul că prima instanță a încălcat principiul disponibilității atunci când a analizat legalitatea A.ui colectiv de muncă deși nu a fost investită în mod expres, și el a fost menținut de C. local al M. C.-N. prin HCL nr.545/2009, deoarece instanța era obligată să o cerceteze în raport de prevederile art.10 din OUG nr.1/2010.
Aceleași argumente Curtea apreciază ca fiind pe deplin valabile și în cazul sporului de dispozitiv care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin decizia nr.37/2009 pronunțată de I. în examinarea recursului în interesul legii declarat cu privire la interpretare ași aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în domeniul administrației publice locale. Potrivit acestei decizii s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul M.A.I. și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de interne. Cum dispozițiile legale care permit acordarea acestui spor doar a anumitor categorii de funcționari publici nu sunt aplicabile recurentei, în mod întemeiat s-a apreciat că acest spor nu poate fi acordat.
S-a mai statuat în mod legal că în speță nu sunt aplicabile disp.art.30 alin.5 din L. nr.3. și nici cele ale art.7 alin.2 din aceeași lege, întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009.
În mod corect prima instanță a înlăturat argumentele referitoare la retroactivitatea actului administrativ (dispoziția contestată) precum și referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost acesta emis (ordinul comun nr.(...)).
Dispoziția contestată este un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție (primarul), în executarea L. 3. în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Cu alte cuvinte, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3. având astfel caracter declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive.
Față de toate considerentele mai sus expuse în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 C.proc.civ. urmează a respinge ca neîntemeiat recursul declarat de reclamantul M. O.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge recursul declarat de M. O. C. împotriva sentinței civile nr. 3531 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
P. D. A. A. I. I. C.
GREFIER
ȚÂR M. N.
Red.CI Dact.SzM/2ex. (...)
