Decizia nr. 664/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Decizii și sentințe contencios/fiscal - Curtea de Apel Cluj (2012)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A CIVILĂ,

DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ Nr. 664/2012

Ședința a 31 I. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE D. P.

Judecător A.-I. A.

Judecător C. I.

Grefier M. N. Țâr

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta Ț. A. A. împotriva sentinței civile nr.3562 din 26 august 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. în contradictoriu cu intimatul P. M. C.-N., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.1.)

La apelul nominal, făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.

S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.

Curtea, din oficiu, în temeiul art.159¹ alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art. 10 din L. nr.554/2004 și art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

Totodată, reține cauza în pronunțare asupra înscrisurilor existente la dosar.

C U R T E A ,

Prin sentința civilă nr. 3562 din 26 august 2011 pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. s-a respins cererea formulată de reclamanta Ț. A. A. în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect anularea Dispoziției nr. 3321/(...) și obligarea la plata drepturilor bănești reprezentând diferența dintre drepturile salariale stabilite inițial în baza Dispoziției nr. 1. și cele acordate în conformitate cu dispoziția atacată.

În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul instanței la data de (...), reclamanta T. A. A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul P. municipiului C. - N., anularea dispoziției P.ui municipiului C.-N. nr.

3321 din 28 mai 2010 pentru modificarea Dispoziției P.ui C.-N. nr. 1., cu consecința menținerii dispoziției inițiale de reîncadrare nr. 1. și obligarea pârâtului la plata drepturilor bănești cuvenite așa cum au fost stabilite prin această dispoziție, precum și suspendarea executării acesteia până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în temeiul art.14 și 15 din L. 554/2004.

Reclamanta a prezentat detaliat modul în care i s-au stabilit inițial drepturile salariale, prin includerea în salariul de bază a sporurilor care s-au acordat în decembrie 2009 și care sunt prevăzute în notele din anexele la lege, conform art. 30 alin.1 din L. nr. 3., a art. 5 alin.(1) lit. a) și art.10 din OUG 1/2010. Pe lângă sporul de vechime, indemnizația de conducere, salariul de merit (acolo unde a fost cazul) au fost incluse în salariul de bază și sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate.

Ulterior, ca urmare a emiterii O.ui comun al M. M., F. și P. S. și M. finanțelor P. nr.(...) și a unei adrese emise de A. J. pentru P. S. C., primarul a revenit asupra dispoziției inițiale, eliminând orice alte sporuri în afară de cel de vechime.

Reclamanta a apreciat că prin emiterea acestei dispoziții s-a dispus reîncadrarea și stabilirea drepturilor sale salariale în mod nelegal prin încălcarea drepturilor prevăzute de legislația muncii și legislația salarizării în vigoare și garantate de C. R., având drept consecință nerespectarea obligației angajatorului de a menține în anul 2010 veniturile salariale efective acordate la 31 decembrie 2009, precum și neacordarea de eficiență juridică caracterului obligatoriu al convențiilor colective în materie de muncă, legal încheiate și în vigoare.

Art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie 2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere;

Art.4 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009;

Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 - Începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b;

Art.10 din OUG 1/2010 - În conformitate cu prevederile art. 30 din L.- cadru nr. 3., la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.;

A. III a L. 3., care cuprinde reglementări specifice funcționarilor publici. Analizând aceste dispoziții legale, instanța reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru.

Astfel, aspectul esențial care trebuie lămurit în prezenta speță este dacă sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflat în plată la data de (...) era legal acordat, legalitate pe care instanța este obligată să o cerceteze în temeiul art.10 din OUG 1/2010. Din acest punct de vedere, este lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități, fiind corectă susținerea aceleiași reclamante conform căreia instanța de judecată este singura abilitată și chiar obligată de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului.

Pentru a stabili deci legalitatea acordării sporului prin acordul colectiv, instanța va avea în vedere dispozițiile imperative ale art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici, care prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Acest text legal trebuie coroborat cu dispozițiile art.72 din L. 1., care statuează că acordurile colective de muncă pot cuprinde numai măsuri referitoare la aspecte de ordin social, ale condițiilor de muncă, sănătății și perfecționării funcționarilor publici, precum și cu cele ale art.22 din HG

833/2007. Nu se regăsește printre acestea posibilitatea negocierii salariilor sau acordării unor diverse sume de bani cu caracter de prime sau sporuri neprevăzute de lege pentru categoria respectivă de funcționari publici, întrucât, din punctul de vedere al L. 1., salariile sunt stabilite de legiuitor și nu pot fi negociate. Negocierea este o instituție specifică raporturilor de muncă, iar funcționarii publici ale căror raporturi de serviciu se nasc și se exercită în baza unui act administrativ de numire emis în condițiile L. 1. nu pot negocia prestații suplimentare.

Această concepție a fost preluată și de L. 3., care prevede expres în anexa III care sunt sporurile/alte drepturi salariale acordate funcționarilor publici (de remarcat este că sporul de stabilitate nu se regăsește printre acestea). De altfel, acordul colectiv reprezintă legea părților numai în situația în care se respectă dispozițiile legale în vigoare, esențial fiind faptul că sporul în litigiu nu era prevăzut pentru funcționarii din primării în actele normative în vigoare la data încheierii acordului colectiv.

Instanța a mai reținut și că acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.

Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010.

Aceleași argumente sunt deopotrivă valabile și în cazul sporului de dispozitiv, care nu putea fi acordat funcționarilor publici din cadrul aparatului de specialitate al primarului, astfel cum s-a stabilit prin D. nr.37/2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în examinarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă I. cu privire la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art.47 din L. nr.138/1999, raportat la art.13 din același act normativ, cu referire la posibilitatea acordării indemnizației de dispozitiv lunare în cuantum de 25% din salariul de bază tuturor funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea in domeniul administrației publice locale. Prin decizia amintită s-a statuat că dispozițiile articolelor menționate se interpretează în sensul că indemnizația de dispozitiv se acordă funcționarilor publici și personalului contractual care își desfășoară activitatea în cadrul MAI și în instituțiile publice din subordinea ministerului, precum și personalului care își desfășoară activitatea în serviciile comunitare din subordinea consiliilor locale și a prefecturilor care au beneficiat de acest drept salarial și înainte de transfer sau detașare din cadrul fostului Minister de I., situație inaplicabilă în speță.

Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamantă - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial).

Pe de altă parte, instanța a reținut că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L. 3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantei conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporul care se solicită a fi menținut nu a fost legal stabilit.

Instanța a înlăturat și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente:

D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, aceasta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L.

3..

Prin urmare, instanța a apreciat că dispoziția contestată este emisă în conformitate cu dispozițiile legale, iar cererea reclamantei de anulare a acesteia urmează a fi respinsă.

Împotriva acestrei sentințe a declarat recurs T. A. A., solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii.

În motivarea recursului arată că prin cererea formulata, a solicitat instantei de judecata sa dispuna anularea Dispozitiei nr. 3321/(...) emisa de catre P. municipiului C.-N. pentru modificarea si completarea Dispozitiei nr.

1. privind reincadrarea acesteia in functia publica de conducere si stabilirea salariului de baza, a sporurilor si a altor drepturi salariale, incepand cu data de (...) si, pe cale de consecinta, să fie obligat pârâtul P. municipiului C.-N. la calcularea si plata drepturilor banesti reprezentand diferenta dintre drepturile salariale stabilite initial in baza Dispozitiei nr. 1. si cele acordate in conformitate cu dispozitia atacata.

Raportat la considerentele invocate in motivarea hotararii si probatiunea administrata in cauza, consideră ca solutia pronuntata de instanta de fond este nelegală, fiind data cu incalcarea prevederilor legale incidente in materie, motiv de recurs prevazut de disp. art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Astfel, primul motiv pe care îl invocă in sustinerea recursului se refera la faptul ca, din oficiu, instanta de fond a cercetat legalitatea acelor clauze din acordul colectiv de munca ce privesc sporul de dispozitiv si sporul de stabilitate, prevalandu-se de disp. art. 10 din OUG nr. 1/2010. In opinia instantei de fond, este obligatia magistratului sa se pronunte asupra legalitatii acordului colectiv, in acest sens aratand ca acordarea sporului de dispozitiv si a celui de stabilitate este lipsita de temei legal, fiind in contradictie cu disp. art. 31, art. 72 din L. nr. 1. si art. 22 din H.G. nr.

830/2007.

Consideră că interpretarea instantei de fond in argumentarea solutiei de constatare a nelegalității acordarii sporului de dispozitiv si de stabilitate contravine prevederilor legale in vigoare.

In conformitate cu disp. art. 41 alin. 5 din C. R., preluate si in art. 236 din Codul muncii, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată în formă scrisă între angajator sau organizația patronală, de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă. La negocierea clauzelor și la încheierea contractelor colective de muncă părțile sunt egale și libere. Contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților. A. colectiv de muncă liber negociat devine obligatoriu, produce efecte asupra tuturor subiecților de drept, fiind opozabil și față de autoritățile publice, astfel cum rezulta din disp. art. 969 C. Civ si disp. art. 7 din L. nr. 130/1996.

Preocupari in materia dreptului muncii si a negocierilor colective au existat si pe plan international. Astfel, dispozitiile art. 2 pct. 2 din Convenția O.I.M. nr. 131/1970 prevăd posibilitatea ca prin acorduri/contracte colective de munca să se prevadă drepturi cu un caracter superior sau suplimentar celor prevăzute de normele legate sau de contracte colective de munca Î. la nivel superior, acestea din urmă neputând prevedea situații și drepturi exhaustive.

Lecturarea atentă a art. 8 alin. (1) din L. 130/1996, constituie premisa aliniatelor următoare în care se precizează, sub sancțiunea nulității, că orice contract colectiv încheiat nu trebuie să cuprindă drepturi inferioare stabilite prin contractele colective de muncă inchelate la nivel superior. În consecință singura situație în care un contract colectiv de munca este încheiat cu nerespectarea art. 8 este aceea în care acesta cuprinde drepturi inferioare drepturilor care s-ar cuveni în baza actelor cu regim juridic superior.

Pe de alta parte, disp. art. 12 alin. 1 din L. 130/1996, nu trebuie și nu poate fi interpretat în sensul în care nu ar produce efecte juridice, ci în sensul logic că prin acorduri/contracte colective de munca nu pot fi negoclate acele drepturi a căror acordare și al căror cuantum sunt stabilite de către lege. Ceea ce se stabilește prin acorduri/contracte colective de munca sunt anumite drepturi convenite de către părți care nu sunt tratate de dispozițiile legale, drepturi convenționale, suplimentare și odată negociata, obligatorii. Drepturile prevăzute de lege sunt imperative, ele nu pot fi negoclate, dar dacă nu s-ar putea negocia alte categorii de drepturi, s- ar lipsi de conținut prevederile constituționale privind dreptul la negociere și s-ar contraveni principiului "ceea ce nu este interzis de lege, este permis." Din corobora rea disp. art. 8 și 12 ale L. nr. 130/1996 rezultă in mod categoric faptul ca stabilirea unor drepturi de natură salarială în favoarea personalului din instituțiile bugetare, ca urmare a încheierii acordurilor/contractelor colective de muncă, se circumscrie următoarelor aspecte:

În primul rând, privitor la drepturile stabilite prin dispoziții legale, acordul/contractul colectiv de munca nu poate decât să reitereze aceste drepturi, fără a putea modifica în vreun fel condițiile de acordare și cuantumul acestora.

În al doilea rând, în afara drepturilor salariale legale, prin acordul/contractul colectiv de munca, ca urmare a negocierilor colective, pot fi văzute și alte drepturi de natură salarială, fie că sunt prevăzute de dispozițiile legale în favoarea altor categorii de personal, fie că sunt anume reglementate prin pozițiile contractuale.

A susțlne caracterul ilegal al unor asemenea clauze, reprezintă o interpretare nejustificată, căci ceea ce se prevede expres este că nu se pot negocia doar clauze referitoare la drepturi a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin acte normative, textele vizate neinterzicând nici în mod expres, nici în raport de modul de formulare, acordarea altor drepturi.

De altfel, practica Inaltei Curti de C. si J. si a C. C. a concluzionat faptul ca toate convențiile colective cuprind prevederi prin care salariații beneficiază de unele drepturi suplimentare celor expres prevăzute de lege, drepturi având ca temei juridic principiul negocierilor colectlve, în funcție de posibilitățile financiare ale fiecărei instituții care realizează venituri proprii.

In considerarea celor expuse mai sus, interpretand sistemic si per a contrario disp. art. 8 si 12 din L. nr. 130/1996, tinand seama si de principiile care stau la baza raporturilor de munca, rezulta ca personalul din institutiile bugetare poate negocia, prin acorduri/contracte colective de munca, clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum nu sunt stabilite prin dispozitii legale.

Un alt argument in sustinerea validitatii rationamentului expus vine si din interpretarea teleotoglca a dispozitiilor legale mentionate. Astfel, scopul vizat de leglultor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin acorduri/contracte colective de munca exclusiv in privinta drepturilor a caror acordare este stabilita prin dispozitii lega le, inclusiv sub aspectul cuantumului.

Apoi, pe aceeasi linie logica, trebuie retinut ca salarizarea personalului din institutiile publice este reglementata de disp. art. 31 din L. nr. 1. si respectiv art. 155 si urm. din L. nr. 53/2003, potrivit carora, salariul este compus din salariul de baza, stabilit conform legii si o parte variabila, constand in sporuri si alte drepturi suplimentare.Mai mult, interpretarea "per a contrario" permite concluzia posibilității negocierii altor clauze. Căci dacă legiuitorul ar fi dorit să îngrădească acest drept fundamental, dreptul la negociere colectivă, ar fi făcut-o În mod expres și justificat.

Referitor la funcționarii publici, chestiunile nu pot fi decât identice, altfel s-ar crea o discriminare neîntemeiată și nejustificată, doar pe considerentul că unii fac parte din categoria funcționarilor publici, cu precizarea totuși, că în statutul funcționarilor publici se prevăd în mod expres categoriile și măsurile referitor la care pot fi încheiate acorduri colective. În măsura în care drepturile suplimentare se referă la măsurile expres reglementate, nimic nu împiedică negocierea și prevederea lor în acordurile colective, astfel cum rezulta din disp. art. 72 si 31 din L. nr. 1..

Într-adevăr, drepturile de care beneficiază funcționarii publici sunt prevăzute expres în legile aplicabile acestora și aceste drepturi prevăzute expres nu pot forma obiectul unor negocieri, însă, în situația în care prin alte acte normative, legiuitorul a conferit posibilitatea funcționarilor publici de a beneficia și de alte drepturi ce nu sunt în mod expres reglementate, nu se poate susține că acordarea lor în urma negocierilor și plata acestora este nelegală, atât timp cât însuși legiuitorul a acordat posibilitatea de a negocia prin contracte sau acorduri jîncheiate la nivelul instituțiilor bugetare a unor drepturi nereglernentate sub aspectul acordării sau cuantumului în mod expres de vreo altă prevedere legală aplicabilă.

Un argument în plus îl constituie și art. 72 din L. nr.1. potrivit cu care autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condițiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau ai reprezentantei funcționarilor publici care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea și folosirea fondurilor destinate Îmbunătățirii condițiilor la locul de muncă, sănătate și securitate în muncă .... , de unde rezultă că autoritățile locale sunt autorizate să dispună de sumele locale alocate pentru îmbunătățirea condițiilor la locul de muncă, precum și cele pentru sănătate și securitatea muncii.

Pe de alta parte, este adevarat ca recurenta a invocat in sustinerea cererii de anulare faptul ca instanțele de judecată sunt singurele abilitate să se pronunțe asupra legalității acordului colectiv de munca, insa a aratat si faptul ca nelegalitatea poate fi invocata doar de catre partea interesata, fie pe cale prIncipala, fie pe cale de exceptie.

Dispozitiile art. 10 din OUG nr. 1/2010, interpretate de catre instanta de fond în sensul ca, obliga magistratul sa cerceteze legalitatea acordului colectiv sunt in contradictie cu prevederile art. 24 alin. 2 din L. nr.

130/1996 potrivit carora nulitatea clauzelor contractuale se constata de către instanta judecătorească competenta, la cererea partii interesate.

Mai retine instanta de fond faptul ca sporul de stabilitate si cel de dispozitiv exced prevederilor L. nr. 3. si, pe cale de consecinta, nu pot fi luate in considerare. Ori, contrar celor retinute in considerentele hotararii, atat sporul de stabilitate, cat si cel de dispozitiv, sunt prevazute in " Notele" de la A. III din L. nr. 3.. Pe cale de consecinta, în măsura în care a beneficiat în luna decembrie 2009 de aceste două sporuri, acestea trebuiau incluse în salariul de bază în temeiul art. 3 lit. c), art. 7 alin. (2), art. 30 alin. (5) coroborat cu notele de la anexa III din L. nr. 3..

In ceea ce priveste sporul de dispozitiv, instanta de fond retine ca fiind incidenta in cauza D. nr. 37/2009 a I., data in examinarea recursului in interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe langa I. Din aceasta perspectiva, recurenta nu beneficiază de sporul de dispozitiv, prin decizia I. statuandu-se ca acesta se acorda doar personalului MAI.

Ori, D. nr. 37/2009 produce efecte doar fata de instantele judecatoresti si numai ulterior publicarii in Monitorul Oficial dobandeste caracter obligatoriu.

Pe cale de consecinta, legalitatea clauzei din acordul colectiv de munca referitoare la sporul de dispozitiv nu poate fi analizata prin prisma deciziei I., asa cum gresit retine instanta de fond.

In ceea ce priveste retroactivitatea actului administrativ contestat, a aratat in cuprinsul cererii ca dispoziția atacata are la bază A. nr. 386/R/(...) a Agenției Județene de P. S. C. și prevederile art. 3 alin. (5) din O. comun al M. M., F. și P. S. și al M. F. P. nr. 32/42/(...), precum și D. primarului municipiului C.-N. nr. 2142/(...).

Desi se sustine de catre instanta de fond ca a inlaturat in intregime argumentele invocate, se retine, in esenta faptul ca dispozitia contestata face aplicarea, in concret, a prevederilor legale, recunoscand existenta si intinderea unor drepturi/obligatii ce au luat nastere anterior, la data de (...), avand astfel caracter recognitiv/declarativ, fiind firesc a produce efecte retroactive.

Prin urmare, si prin prisma acestor argumente, se impune concluzia ca paratul ar fi avut obligatia de a revoca D. nr. 2142/2010 si de a nu mai emite dispozitia atacata.

Examinând recursul, curtea reține următoarele:

S-a reținut că reclamanta este funcționar public în cadrul Primăriei mun. C.-N., iar prin D. nr. 3321/(...) emisă de P. mun. C.-N. s-a modificat dispoziția P.ui nr. 1. în sensul că începând cu data de 01 ianuarie 2010 drepturile salariale cuvenite reclamantei sunt compuse doar din salariul de bază, spor de vechime și spor pentru condiții periculoase, fiind eliminate din drepturile salariale sporul de dispozitiv și sporul de stabilitate.

La baza emiterii dispoziției contestate au stat D. privind modificarea statului de personal al primăriei și al serviciilor publice din subordinea Consiliului Local al mun. C.-N. precum și a dispozițiilor / deciziilor de reîncadrare a personalului acestora, adresa nr. 386/R/(...) a Agenției

Județene de P. S. C., O. comun al M. M., F. și protecției S. și al M. F. P. nr.(...) privind monitorizarea și controlul aplicării prevederilor L. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice la nivelul instituțiilor și autorităților publice ale administrației locale.

Modul de calcul al drepturilor salariale, potrivit dispoziției contestate, a fost făcut în baza prevederilor art. 30 din L. 3. și OUG 1/2010, fără a se mai acorda indemnizația de dispozitiv și sporul de stabilitate.

Întrucât reclamanta a apreciat că această din urmă dispoziție este nelegală, a formulat contestație în termenul legal de 5 zile de la data luării la cunoștință, contestație ce a fost respinsă.

Conform prevederilor art.30 alin.1 din L. 3. - Începând cu 1 ianuarie

2010, sporurile, acordate prin legi sau hotărâri ale Guvernului, și, după caz, indemnizațiile de conducere, care potrivit legii făceau parte din salariul de bază, din soldele funcțiilor de bază, respectiv din indemnizațiile lunare de încadrare, prevăzute în notele din anexele la prezenta lege, se introduc în salariul de bază, în soldele funcțiilor de bază, respectiv în indemnizațiile lunare de încadrare corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, atât pentru personalul de execuție, cât și pentru funcțiile de conducere;

Dispozițiile art.4 alin.1 din OUG 1/2010 prevăd că începând cu luna ianuarie 2010, întregul personal din sectorul bugetar încadrat în autoritățile și instituțiile publice prevăzute la 2 alin. (1) și (3) din L.-cadru nr. 3. va fi reîncadrat corespunzător tranșelor de vechime în muncă și pe funcțiile corespunzătoare categoriei, gradului și treptei profesionale avute la 31 decembrie 2009;

Art.5 alin.1 din OUG 1/2010 stipulează că începând cu luna ianuarie

2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstrează salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la 10 din L. nr. 329/2009, care se calculează după distincțiile arătate la literele a și b;

Potrivit prevederilor art.10 din OUG 1/2010 la stabilirea salariilor personalului bugetar începând cu 1 ianuarie 2010 nu vor fi luate în considerare drepturi salariale stabilite prin contractele și acordurile colective și contracte individuale de muncă încheiate cu nerespectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii lor sau prin acte administrative emise cu încălcarea normelor în vigoare la data emiterii lor și care excedează prevederilor L.-cadru nr. 3.;

Curtea reține faptul că în anul 2010, ca prim an de aplicare etapizată a legii unitare de salarizare, nu puteau fi acordate (fie prin introducerea în salariul de bază, fie prin acordarea lor distinct într-un cuantum ce nu depășește 30% din suma salariilor de bază) decât acele sporuri/drepturi salariale care erau stabilite anterior prin acorduri colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data încheierii și care nu excedează prevederilor legii - cadru.

Sporul de dispozitiv/stabilitate prevăzute în acordul colectiv nr.224076/(...) și aflate în plată la data de (...) nu erau legal acordate fiind lipsită de relevanță susținerea reclamantei conform căreia acordul colectiv nu a făcut obiectul vreunei obiecții de nelegalitate a prefectului sau a altei autorități. Organul de jurisdicție este singurul abilitat și chiar obligat de prevederile art.10 din OUG 1/2010 să analizeze legalitatea acordului.

Art.31 din L. 1. privind statutul funcționarilor publici prevede că pentru activitatea prestată funcționarii publici au dreptul la un salariu compus din salariu de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, prime și alte drepturi salariale, în condițiile legii.

Acordurile colective și contractele colective de muncă diferă în mod esențial ca instituții juridice din punctul de vedere al conținutului, al părților care le încheie, precum și al condițiilor de validitate prevăzute de actele normative care le reglementează.

Prin urmare, sporul de stabilitate prevăzut în acordul colectiv menționat este lipsit de temei legal și nu poate fi avut în vedere la stabilirea drepturilor salariale în anul 2010.

Plecând de la această concluzie, în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art.30 alin.5 din L. 3. și nici cele ale art.7 alin.2 din L. 3., întrucât acestea nu pot valida sporuri nelegal stabilite doar pentru simplul fapt că se aflau în plată la finalul anului 2009. În caz contrar, o astfel de interpretare a L. 3. - în varianta susținută de reclamant - ar permite permanentizarea unor sporuri nelegale, chiar dacă aceste sporuri ar fi stabilite chiar cu câteva zile înainte de intrarea în vigoare a legii, cunoscându-se prevederile acesteia (de altfel, acordul colectiv invocat a fost încheiat în data de (...), două zile după publicarea legii în Monitorul Oficial).

Curtea reține că, raportat la (...), salariul de bază al reclamantei a fost majorat prin includerea sporului de vechime în bază, astfel cum prevede L.

3., iar acordarea celorlaltor sporuri (de doctor/toxicitate) nu face obiectul litigiului. Din acest punct de vedere, nu este întemeiată susținerea reclamantului conform căreia trebuie menținut în anul 2010 venitul salarial efectiv, raportat și la faptul că sporurile care se solicită a fi menținute nu au fost legal stabilite.

Mai departe, instanța va înlătura și argumentele invocate referitoare la retroactivitatea actului administrativ - dispoziția contestată, precum și cele referitoare la abrogarea/anularea actului administrativ în baza căruia a fost aceasta emisă (O. comun nr.(...)), pentru următoarele considerente:

D. contestată este, într-adevăr, un act administrativ emis de persoana care are competența numirii în funcție - primarul, și care este emis în executarea L. 3., în vigoare începând cu data de (...). Prin acest act nu se nasc drepturi noi, ci numai se aplică în concret, în persoana fiecărui funcționar public din aparatul de specialitate al primarului, dispozițiile legii referitoare la reîncadrarea acestuia și la drepturile sale salariale. Prin urmare, actul recunoaște existența și întinderea unor drepturi/obligații ce au luat naștere anterior, la data de (...), direct în temeiul L. 3., având astfel caracter recognitiv/declarativ și fiind firesc a produce efecte retroactive. Din aceeași perspectivă, faptul că alte acte administrative cu forța juridică superioară emise de alte autorități publice dar tot în aplicarea L. 3. au fost abrogate/anulate nu prezintă importanță și nu lipsește de efecte actul în litigiu, acesta fiind legal emis în baza și în vederea executării în concret a L.

3..

Sporul de stabilitate și cel de dispozitiv exced prevederilor legii cadru și nu pot fi luate în considerare la stabilirea salariului de bază al recurentei reclamante deoarece contravin prevederilor art. 12 alin. 2 din L. nr.

130/1996, potrivit cărora nu pot fi negociate prin acorduri contracte colective de muncă la nivelul instituției bugetare, clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.

Instanța de contencios constituțional a reținut în deciziile (...)/2010 că statul are deplina legitimitate constituțională de a acorda sporuri, stimulente, premii, adaosuri la salariul de bază personalului plătit din fonduri publice, în funcție de veniturile bugetare pe care le realizează, însă acestea nu sunt drepturi fundamentale ci drepturi salariale fundamentale.

Curtea prin decizia 1. a mai statuat că dispozițiile art. 41 alin. 5 din

Constituție privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective nu exclud posibilitatea legiuitorului de a interveni din rațiuni de interes general pentru modificarea unor dispoziții din contractele colective de muncă reglementând soluții care să răspundă nevoilor sociale existente la un moment dat.

Sporul de dispozitiv era reglementat prin lege numai pentru personalul din sectorul de apărare, ordine publică și siguranță națională, motiv pentru care nu putea fi acordat în cazul reclamantului începând cu data intrării în vigoare a legii-cadru nr. 3..

În ceea ce privește sporul de stabilitate, acesta nu era prevăzut de legislația salarizării aplicabile la 31 decembrie 2009, pentru personalul din primării, consilii județene și servicii publice din subordinea acestora, iar acest drept nu putea fi acordat în anul 2010 în baza noii legi de salarizare.

Pentru aceste considerente Curtea a apreciat că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prevederilor incidente în materia analizată.

Actele administrative contestate sunt legale și au fost emise în vederea aplicării corecte a legii.

Diminuarea drepturilor salariale ale reclamantei nu reprezintă o ingerință în dreptul său de proprietate și nici o restrângere nejustificată.

Dimpotrivă, ea este consecința aplicării corecte a prevederilor L. nr. 3..

În temeiul art.312 C. proc. civ. recursul exercitat de recurentă urmează să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE L.

D E C I D E :

Respinge recursul declarat de reclamanta Ț. A. A. împotriva sentinței civile nr. 3562 din 26 auguist 2011, pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.

D. este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.

PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

D. P. A. I. A. C. I. M. N. ȚÂR

Red. D.P. dact. GC

2 ex/(...)

Jud.primă instanță: G. G.

Decizia nr. 664/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 664/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal