Decizia nr. 6695/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 6695/2012
Ședința { F. publică} de la 14 S. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
G. A. B.
{ F. | }
S-au luat în examinare recursurile declarat de către reclamanta SC S. M. S. și de către pârâții M. B. M. PRIN P., recurent P. M. B. M., împotriva sentinței civile nr. 6291 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui M., având ca obiect despăgubire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat S. M. în substituirea avocatului titular C. B. pentru apelanta SC S. Sa și avocat R. J. J. pentru apelanții-pârâți.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că apelul reclamantei nu este timbrat, iar apelul pârâților este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se mai învederează faptul că la data de 11 septembrie 2012 s-a înregistrat la dosar întâmpinare formulată de pârâții M. B. M. și P. mun. B.
M.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
Reprezentanta apelantei reclamante depune la dosar împuternicire avocațială, delegația de substituire, chitanța care atestă plata taxei judiciare de timbru în cuantum de 19.50 lei și timbru judiciar mobil de 0,3 lei.
Se comunică un exemplar din întâmpinare cu reprezentanta apelantei-reclamante.
Constatând că nu sunt alte cereri de formulat, Curtea, după deliberare, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea poziției procesuale.
Reprezentanta apelantei SC S. SA solicită admiterea recursului reclamantei, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, fără cheltuieli de judecată. este nelegală soluția instanței de fond prin care a fost admisă excepția inadmisiblității invocată din oficiu.
În motivarea acestei soluții instanța de fond a luat în calcul doar dispozițiile art. 19 din Legea nr. 554/2004, însă trebuia să ia în considerare întreaga economie a Legii 554/2004, conform argumentelor prezentate în cererea de recurs.
Referitor la recursul pârâților, solicită respingerea acestuia.
Reprezentanta apelanților-pârâți solicită respingerea recursului reclamantei, cu cheltuieli de judecată conform notei de cheltuieli pe care o depune la dosar. S. instanței de fond este temeinică și legală. Excepția inadmisibilității invocată din oficiu are temei legal în prevederile exprese ale
Legii nr. 554/2004. Acțiunea reclamantei este întemeiată pe dispozițiile art. 19 din această lege, care prevăd că trebuia în prealabil să se solicite anularea actului administrativ care a cauzat prejudicii.
Referitor la interpretarea limitativă dată de instanța de fond, arată că nu este cazul, întrucât dispozițiile legale sunt foarte clare, iar reclamanta nu îndeplinește condițiile impuse de art. 19.
Referitor la recursul declarat de pârâți, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
I.
Prin sentința civilă nr.6291 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M. s-a admis excepția inadmisibilității cererii invocată din oficiu de către instanță.
S-a respins ca inadmisibilă cererea formulată de către reclamanta SC
S. M. SA în contradictoriu cu pârâții M. B. M. și P. mun. B. M.
S-a dispus restituirea către reclamantă a sumei de 2.000 lei depusă cu titlu de onorariu provizoriu expert conform chitanței nr. 3369665/1 emisă la data de (...) de către CEC B. S. B. M.
A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului M. B. M. cheltuieli de judecată în cuantum de 2.500 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantei este inadmisibilă întrucât cauza pe care se întemeiază nu se încadrează în ipoteza legală prevăzută de art. 19 din Legea nr. 554/2004. I. a statuat că inadmisibilitatea este consecința nerecunoașterii legitimării procesuale active a reclamantei în materia contenciosului administrativ. T. nu a negat dreptul reclamantei de a se adresa instanței de drept comun pentru a solicita recunoașterea dreptului la despăgubiri.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs M. B. M. prin P. și
P. municipiul B. M. și SC S. M. S.
Prin recursul formulat, M. B. M. prin P. și P. municipiul B. M. solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul acordării în întregime a cheltuielilor de judecată solicitate la instanța de fond, respectiv suma de 10.000 lei; cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivele de recurs se arată că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică sub aspectul neacordării în întregime a cheltuielilor de judecată solicitate și dovedite în fața instanței de fond. I. de fond în mod netemeinic și nelegal a dispus reducerea cheltuielilor de judecată prin acordarea parțială a onorariului avocațial " pretins și dovedit la nivelul sumei de 10.000 lei.
Art. 274 pct. 3 C.pr. civilă prevede" Judecătorii au însă dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților .... ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat" . Din economia textului legal rezultă că instanța poate să micșoreze (sau să mărească) cheltuielile de judecată prin reducerea onorariului de avocat doar în funcție de două criterii: fie după valoarea litigiului, care în speță era de 2.705.756 euro, fie după munca îndeplinită de avocat în cauză. T. nu a analizat și motivat reducerea cheltuielilor de judecată prin acordarea parțială a onorariului avocațial din prisma criteriilor strict și limitativ prevăzute de lege În mod neîntemeiat a apreciat că, raportat la prestația efectivă, presupusă de complexitatea litigiului, suma solicitată cu titlu de cheltuieli reprezentând onorar avocațial este excesivă în condițiile în care litigiul a comportat 5 termene de judecată. Fundamentul răspunderii pentru plata cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală a părții care a pierdut procesul, așa cum rezultă din dispozițiile art. 274 Cod pr. Civilă, aprecierea complexității litigiului urmând a fi făcută fie în funcție de munca depusă de avocat în cauză, fie după valoarea litigiului, apreciere care să se reflecte ulterior în decizia de micșorare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial. În speță, instanța de fond a omis însă a lua în calcul aceste aspecte, deși munca depusă de avocat se regăsește în toate apărările formulate, scriptele depuse, cererile în probațiune admise, discuțiile purtate pe parcursul celor 5 termene de judecată la care pârâții au fost reprezentați de fiecare dată de avocat iar valoarea pretențiilor solicitate de către reclamantă nu sunt tocmai insignificante.
SC S. M. S. prin recursul formulat, solicită casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de recurs recurenta a relevat că prima instanță a realizat o greșită aplicare a prevederilor legale incidente în materia analizată statuând asupra caracterului inamisibil al cererii.
Răspunderea pentru emiterea în mod nelegal a autorizației de construcție trebuie analizată în considerarea calității speciale a autorității publice emitente, calitate ce atrage competența specială a instanței de contencios administrativ.
T. trebuia să cerceteze raportul juridic litigios prin prisma acestor apărări și să invalideze teza interpretării limitative a dispozițiilor 19 din Legea 554/2004, interpretare care, în ipoteza anulării actului administrativ, îi îngrădește beneficiarului accesul la justiție . Recurenta a mai relevat că exista o contradicție intre soluția pronunțată in cauza si soluția de respingere a excepției de necompetență invocată în cauză..
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâții-intimați M. B. M. prin
P. și P. municipiului B. M. solicită respingerea recursului formulat de SC
S. M. S. ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7000 lei.
Deliberând asupra recursului exercitat de reclamantă, Curtea reține următoarele:
Recurenta reclamată critică hotărârea instantei de fond din mai multe perspective. Ea susține că exceptia inadmisibilitatii invocata din oficiu de instanta de fond nu are temei legal, că i-a fost îngradit accesul la justitie si ca exista o contradictie între solutia pronuntata in cauza si respingerea excepției de necompetență materială a T.ui.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cauza cererii de chemare în judecată, determinată de către reclamantă, o constituie răspunderea patrimonială a pârâților fundamentată pe calitatea de autoritate administrativă emitentă a actului administrativ anulat în ceea ce îl privește pe pârâtul P. municipiului B. Mar, respectiv pe calitatea procesuală pasivă a unității administrativ teritoriale - pârâtul M. B. M., persoană juridică de drept public, împotriva căruia reclamanta și-a îndreptat cererea de despăgubiri pe temeiul răspunderii acesteia pentru actele organelor sale administrative.
În conformitate cu art. 19 din Legea nr. 554/2004 „când persoana vătămată a cerut anularea actului administrativ, fără a cere în același timp
și despăgubiri, termenul de prescripție pentru cererea de despăgubire curge de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia să cunoască întinderea pagubei. Cererile se adresează instanțelor de contencios administrativ competente, în termenul de un an prevăzut la art. 11 alin. (2).
I. fondului a analizat dacă reclamanta justifică legitimarea procesuală din perspectiva art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 reținând că alături de definiția legală dată noțiunii de persoană vătămată în materia contenciosului administrativ în art. 2 alin. 1 lit. a) din Legea nr.
554/2004, art. 19 impune o cerință suplimentară și anume aceea ca persoana vătămată care formulează cererea de despăgubiri să fi cerut anularea actului.
Reclamanta a pretins în cadrul acestei proceduri judiciare repararea prejudiciului patrimonial ce i-a fost cauzat prin anularea ,pe cale judiciară , la cererea unui terț, a autorizației de construire emisă în beneficiul său de autoritatea competentă în materie.
Prima instanță era obligată în virtutea rolului său activ să verifice daca pricina dedusa judecații întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de art.8 coroborat cu art.19 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Potrivit art.8 din Legea nr.55412004 privind contenciosul administrativ, partea vatamata intr-un drept al sau printr-un act administrativ unilateral poate sesiza instanța de contencios administrativ să se pronunțe asupra daunelor materiale și morale suferite, concomitent cu cererea de anulare a actului administrativ vatamator, acțiunea în daune având astfel un caracter accesoriu fata de cererea principală, care vizeaza anularea actului administrativ prin care i s-a produs vatamarea, sau, potrivit art.19 din Legea nr.554/2004, separat, printr-o actiune in despagubiri, in termen de 1 an de la data la care acesta a cunoscut sau trebuia sa cunoasca intinderea pagubei. Imprejurarea că acțiunea in despagubiri este exercitata separat nu schimbă caracterul său accesoriu fata de acțiunea în anulare, calitatea de a promova o astfel de actiune avand-o numai persoana vatamata care a cerut anularea actului administrativ vatamator in prealabil, ori in speta reclamanta S. "S. M."S. nu este persoana care a solicitat anularea autorizatiei de construire.
Urmare, temeinic si legal instanta de fond a analizat daca reclamanta recurenta si-a justificat dubla calitate de "persoana vatamata care a cerut anularea actului administrativ", prevazuta de art.8 coroborat cu art.19 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ.
Anularea autorizației de construire emisă în beneficiul reclamantei printr-un act jurisdicțional ce se bucură de virtutea imutabilității s-a realizat la cererea unui terț.
Exceptia de inadmisibilitate a actiunii, admisa in mod corect de instanta de fond, se justifica prin prisma prevederilor Legii nr.554/2004, care, prin articolele mentionate mai sus instituie ca si conditie obligatorie de admisibilitate a unei asemenea actiuni aceea ca persoana vatamata care solicita despagubiri să fi solicitat in prealabil anularea actului administrativ. Această conditie este o cerinta anterioara introducerii cererii de chemare in judecata, asa cum este de altfel si procedura prealabila .
Mijloacele procesuale de apărare sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora, cât privește subiectele îndreptățite să le invoce,obiectul termenele de exercitare, trebuie să se realizeze doar în condițiile prevăzute de lege. P. care introduce o cerere de chemare în judecata în fața instanței de fond este ținută să învedereze îndeplinirea condițiilor subiective de exercitare a acțiunii civile.
De lege lata, mijlocul procesual de care reclamanta a uzat nu se află la dispoziția acesteia. Argumentul de analogie nu poate funcționa , excepția prevăzută de art. 19 din Legea 554/2004 neputând fi extinsă la situații pe care această norma juridică nu le prevede. Orice cerere cu privire la repararea prejudiciului pe care reclamanta pretinde că la încercat prin emiterea pe numele său a unei autorizații de construire, care ulterior a fost anulată la cererea unui terț și nu la solicitarea sa , putea fi dedusă judecății doar în condițiile dreptului comun .Climatul în care răspunderea autorității emitente se putea în acest caz obiectiva nu este compatibil cu materia contenciosului administrativ, iar acest lucru nu reprezintă în sine o limitare a accesului la justiție. P. de drept comun garantează în mod real accesul victimei la justiție. D. de acces la justiție nu este un drept absolut. Nu trebuie făcută o confuzie între stabilirea unor condiții între privind exercitarea unor drepturi , condiții de natură să împiedice abuzul de drept și îngrădirea accesului la justiție. D. de acces la justiție presupune prin natura lui reglementare din partea statului .În consecință, existența unei reglementări statale , fiind implicită respectării dreptului de acces la justiție , și conținând implicit condiții de exercitare a accesului nu contravine libertății de acces la justiție , prin simpla sa existență.
Condițiile de formă în care poate fi sesizată instanța de contencios administrativ sunt clare, reclamanta fiind limitată de îndeplinirea acestor cerințe. Modalitatea de accedere la justiție în materia contenciosului administrativ nu este îndeplinită în speță, motiv pentru care reclamanta nu poate aduce litigiul său în fața instanței de contencios administrativ. Condițiile generale impuse pentru sesizarea instanței ,cum sunt cele privind competența materială, nu neagă dreptul reclamantei de a aduce litigiul său în fața unui judecător și sunt pe deplin compatibile cu dreptul de acces la justiție , fiind cert că stabilirea lor are ca obiectiv protejarea raporturilor juridice civile și buna funcționare a unui sistem juridic eficace .
Legea oferă reclamantei o cale procedurala legala - si anume actiunea de drept comun intemeiata pe raspunderea civila delictuala- prin formularea careia sa-si poata satisface pretentiile.
Privitor la contradictorialitatea sesizata de reclamanta recurenta intre solutia pe care o dă instanța exceptiei de necompetenta si solutia dată cererii de chemare in judecata, Curtea relevă următoarele:
La termenul din (...) reclamanta a inteles sa-si precizeze, oral în fata instantei, temeiul de drept al actiunii introductive de instanta ca fiind art.19 din Legea nr.554/2004 , urmare a invocarii de catre parati a exceptiei de necompetenta materiala a instantei.
In consecinta, temeinic si legal instanța de fond, in virtutea principiului disponibilitatii - care consta in facultatea partilor de a dispune de obiectul procesului, verificandu-si competenta ca urmare a precizarii de catre reclamanta a temeiului de drept - art.19 din Legea nr.554/2004 - a respins exceptia de necompetenta materiala invocată.
Faptul ca, ulterior , instanta de fond a constatat ca nu sunt indeplinite conditiile prevazute de art.19 din Legea nr.554/2004 cu consecința respingerii ca inadmisibila a actiunii nu inseamna ca exista o contradictorialitate intre cele doua solutii. Practic reclamanta recurenta a inteles sa învesteasca instanta de contencios administrativ cu judecarea pricinii intemeindu-si in drept actiunea pe art.19 din Legea nr.554/2004 , instanta de fond neputand sa decline competenta pe considerentul ca reclamanta recurenta nu indeplineste conditiile de admisibilitate a actiunii special prevazute de art.19, verificarea admisibilitatii unei cereri putand fi facuta numai dupa ce instanta se considera competenta in solutionarea pricinii. Verificarea competentei, raportat la obiectul cererii deduse judecatii, asa cum reclamantul a inteles sa o formuleze si să o intemeieze in drept, este o chestiune prealabila pe care instanta o face cu prioritate, iar exceptia inadmisibilitatii este o exceptie pe care instanta poate sa o pronunte numai dupa stabilirea competentei.
Drept urmare nu poate sa existe o contradictorialitate intre modul de soluționare al celor doua excepții.
Deliberând cu privire la recursul exercitat de pârâți Curtea urmează să îl respingă pentru următoarele considerente:
I. de fond în mod temeinic și legal a dispus reducerea cheltuielilor de judecată prin acordarea parțială a onorariului avocațial " pretins și dovedit.
Curtea reține că prima instanță a realizat o corectă aplicare a prev.art.274 C.
Reparația pretinsă de pârâtă, în valoare de 10.000 RON este indiscutabil disproporționată față natura litigiului.
Este adevărat că, cheltuielile de judecată trebuie să acopere, pentru cel care a câștigat în totul și în exclusivitate procesul, toate sumele avansate în vederea realizării judecății. Nu intră însă în această categorie și cheltuielile frustratoare. Prin urmare, este just și echitabil ca partea care cade în pretenții să poată fi obligată doar la plata acelor cheltuieli de judecată care se află într-un raport strâns și necesar cu judecarea pricinii, această interpretare fiind singura în măsură să răspundă exigențelor răspunderii civile delictuale pe care se fundamentează acest tip de răspundere procesuală.
Curtea apreciază că suma de 2500 lei reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin faptul că a fost chemată în judecată într-o procedură informală.. Onorariul avocațial pretins de intimată este nepotrivit de mare față de modul în care reclamantul a înțeles să probeze îndeplinirea condițiilor subiective de exercitare a acțiunii, rolul apărărilor evocate de avocat și soarta efectivă a procesului, al cărui deznodământ era de altfel extrem de previzibil din perspectiva unei analize realizate de un profesionist al dreptului.
Chiar dacă procedura s-a întins pe durata a cinci termene de judecată, pricina s-a soluționat în temeiul excepției de inadmisibilitate invocată de prima instanță din oficiu. În raport de această stare de fapt, pretenția pârâtei este disproporționată față caracterul procedurii și rolul apărărilor evocate de mandatar în rezolvarea pricinii, cheltuiala pretinsă fiind una frustratoare, cu totul nejustificată.
Prin reducerea onorariului nu se poate pretinde că s-ar fi intervenit în contractul de asistență juridică întrucât în raporturile dintre părțile contractante această convenție continuă să-și producă efectele. P. care a pierdut procesul va fi însă obligat doar la plata cheltuielilor de judecată care se află în relație directă și justificată cu procesul pe care l-a început, fiind exonerat de imputarea acelor sume care nu se află în raport strâns și necesar cu judecata.
Pentru aceste considerente, întemeiat pe dispoz.art.312 C., Curtea va respinge recursul promovat de pârâtă și va menține ca legală și temeinică sentința atacată.
Culpa procesuală a reclamatei fiind dovedită acesta va fi obligată în baza art. 274 alin 3 C.proc.civ să plătească intimatului M. B. M. suma de
1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Din aceleași considerente Curtea a apreciat că suma reprezintă o reparație echitabilă a prejudiciului procesual ce i s-a cauzat pârâtei prin formularea cererii de reformare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de recurenții M. B. M., P. M. B. M. și SC S. M. S. împotriva sentinței civile nr.6291 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., pe care o menține în întregime.
Obligă recurenta SC S. M. S. să plătească intimatului M. B. M. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI G.
S. AL H. M. B. G. A. N. A. B.
red. S. Al H./A.C.
2 ex. - (...)
jud. fond.H. M.
