Decizia nr. 6750/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECZIA CIVILĂ NR. 6750/2012
Ședința publică din data de 17 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTORI: S. L. R.
I. C. GREFIER: M. V.- G.
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenta-reclamantă SC A. S. și recurenta-pârâtă A. F. P. A M. C.- N. împotriva sentinței civile nr. 5993 din (...) pronunțată de către Tribunalul Cluj, în dosarul nr. (...), având ca obiect anulare act de control și impozite - taxă de poluare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul recurentei- reclamante SC A. S., avocat R. C. cu delegație în substituirea avocatului C. C. F., lipsă fiind recurenta- reclamantă SC A. S., recurenta - pârâta A. F. P. a municipiului C.-N. și chemata în garanție A. F. pentru M..
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Curtea, din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 1591 al. 4 C. pr.civ., raportat la art. 21 din Constituție, art. 10 al. 2 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C. pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.., Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei- reclamante SC A. S., avocat R. C. solicită respingerea recursului formulat de recurenta - pârâta A. F. P. a municipiului C.- N. cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii pronunțată de instanța de fond, conform motivelor exprimate în întâmpinare.
Solicită admitera recursului formulat de recurenta- reclamantă SC A. S. conform motivelor de recurs. F. cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5993 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj s-au respins excepțiile invocate de pârâta AFP C.-N.
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta SC A. S., împotriva pârâtei A. F. P. C. N. și în consecință a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 779 lei, cu titlu de taxă de poluare achitată cu chitanța nr.3059803 din (...), cu dobânda legală calculată de la data de (...) și până la restituirea efectivă.
S-a admis cererea de chemare în garanție a Administrației F. pentru M., aceasta fiind obligată să restituie pârâtei suma de 779 lei cu dobânda legală aferentă, calculată de la data plății (...) și până la restituire.
S-au diminuat cheltuielile de judecată.
A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 539,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Asupra cauzei pe fond tribunalul a reținut că în vederea efectuării primei înmatriculări in România a autovehiculului achiziționat reclamantul a solicitat pârâtei, A. F. P. C.-N. calcularea taxei de poluare. C. sa a fost soluționată prin emiterea deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule reclamantul achitând taxa stabilită.
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție:
Raportat la prevederile H. 6. privind normele metodologice de aplicare a O.
5. taxa de poluare se achită la unitățile T. S., însă ulterior este transferată și administrată de către A. F. de M., astfel că în baza art. 60 Cod procedură civilă, din considerentele menționate pentru admiterea acțiunii principale, instanța a admis cererea de chemare în garanție astfel cum a fost formulată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC A. S. solicitând admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței cu obligarea pârâtei AFP C.-N. la plata integrală a cheltuielilor de judecată aferente fondului litigiului, respectiv 1279,3 lei.
Arată că acțiunea având ca obiect restituirea taxei de poluare și plata dobânzilor aferente a fost admisă integral, cu toate acestea judecătorul fondului a admis doar în parte acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum total de 1282 lei, acordând doar suma de 539,3 lei, fără motivare și cu indicarea greșită a dispozițiilor art.274 C.proc.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs și pârâta A. F. P. C. N. prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ fiscal reprezentând decizia de calcul a taxei pe poluare emisă de organul fiscal.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și în considerarea disp. art. 3041 C.., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. art.1 din O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantului și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală, calculată de la data plății.
S-a mai arătat că s-au interpretat în mod eronat dispozițiile O.U.G. nr. 5., care sunt aplicabile în cauză. Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamantă nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal..
Referitor la capătul de cerere prin care reclamanta solicită acordarea dobânzii legale aferentă taxei achitate, pârâta solicită respingerea acestuia, având în vedere atât dispozițiile Codului de pr. fiscală cât și pe cele ale Ordinului nr. (...).
Analizând recursul formulat Curtea reține următoarele:
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata acest motiv de recurs este nefondat.Astfel conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
Referitor la fond :
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa
(...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din
T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
In ce priveste motivul de recurs vizind nedepunerea actelor care sa faca dovada ca autovehiculul era inmatriculat in spatiul UE trebuie precizat ca reclamantul a depus aceste acte la parata cu ocazia calculului taxei de poluare
.In masura un care autovehiculul nu ar fi provenit din spatiul UE aceassta imprejurare putea fi dovedita de catre parata recurenta prin depunerea actelor in sensul sustinerii acestui motiv de recurs .Cata vreme recurenta nu a depus nici un act in acest sens Curtea apreciaza ca fiind nedovedit acest motiv de recurs
.Totodata aceste acte se afla la f. 13,15 dosar fond
In ce priveste cererea de acordare a dobanzilor :
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege.Dacă s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Motivul de recurs vizind cheltuielile de judecata este nefondat in ce priveste obligatia de plata a cheltuielilor de judecata cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia . Dreptul la restituirea taxei de poluare este fundamentat pe incompatabilitatea dreptului national cu dreptul U. E., incompatibilitatea rezultatat din hotararile pronuntate de catre C. in cauzele T. si Nisipeanu .In aceste conditii si parata ca autoritatea publica si ca parte a statului de drept trebuia ca in speta sa dea eficienta principiului suprematiei dreptului U. E. si sa restituie taxa de poluare reclamantului .
In ce priveste motivarea data de catre prima instanta petitului din cererea de chemare in judecata vizind obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecata aceasta motivare chiar daca este sumara este suficienta pentru a concluziona ca solutia data acestui petit este motivata .
Astfel prima instanta a facut trimitere la prevederile art. 274 C. care reglementeaza obligatia partii care a piedut procesul de a suporta cheltuielile de judecata si in baza aceluiasi text de lege a dispus si diminuarea cheltuielilor de judecata constind in onorar avocatial evident in baza criteriilor prevazute de acest text de lege respectiv valorea pricinii si munca depusa de avocat .
Valorea pricinii este avuta in vedere chiar de legiuitor ca si criteriu la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata ce se acorda astfel ca acest criteriu nu poate fi ignorat de instanta .Munca avocatului chiar daca este una suficienta intrucit a dus la castigarea litigiului nu este unicul criteriu de acordare a acestor cheltuieli ci acesta munca se apreciaza exclusiv cumulativ cu valoarea pricinii.
Reperul avut in vedere de catre instanta la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecata sunt asa cum s-a aratat mai sus cele doua criterii prevazute de art. 274 C. la care considerentele hotararii face trimitere deci nu se poate sustine ca acest reper este necunoscut .
Suma achitata de catre reclamanta a fost achitata de catre aceasta cu titlu de onorar avocat conform chitantei aflate la f 31-32 dosar fond si nu cu titlu de TVA . In raportul dintre partile litigante suma achitata de catre o parte avocatului reprezinta onorariu avocatial si poate fi pus pe seama acesteia doar cu acest titlu relatia dintre avocat si client fiind din aceasta perspectiva indiferenta .Ca atare indiferent ca in componenta onorariului avocatial avocatul a calculat si TVA acest aspect este irelevant in raportul dintre partile din proces una dintre parti respectiv cea cazuta in pretentii urmind a suportat aceasta suma doar cu titlu de onorariu avocatial si nu titlu de TVA .
In ce priveste cuantumul onorariului avocatial acesta se stabileste si in prezent in raport cu art. 274 alin.3 C. care nu este caduc si care stabileste criteriile de acordare a acestor cheltuieli respectiv munca depusa de avocat si valoarea pricinii .Chiar daca aceste criterii nu mai pot fi raportate la tabelul onorariilor minime caracterul lor rezonabil poate fi stabilit prin raportare la cele doua criterii prevazute de art. 274 alin. 3 C. care astfel nu este caduc in intregimea sa .
Asa cum s-a aratat mai sus in raporturile dintre partile litigante suma achitata de catre o parte avocatului sau reprezinta onorariu avocatial asa cum este si in speta si ca atare el poate fi redus .
Chiar daca procesul civil este guvernat de principiul disponibilitatii cererea pentru cheltuieli de judecata este un capat de cerere din cererea de chemare in judecata asupra caruia instanta poate sa aprecieze prin prisma prevederilor legale si sa-l admita in parte fara a incalca principiul disponibilitatii si fara a fi necesara vreo cerere a partii adverse in acest sens .In plus in speta o asemenea cerere exista cata vreme pozitia procesuala a paratului a fost de respingere a intregii cereri de chemare in judecata .
In ce priveste cuantumul onorariului acordat in prima instanta Curtea apreciaza ca acest cuantum corespunde valorii pricinii care in speta o fost privit mai nuantat avind in vedere cuantumul sau redus dar si imprejurarea ca si pentru recuperarea taxelor de poluare mici este necesara angajarea unui aparator care insa are un anumit onorariu si muncii depuse de avocat constind in formularea cererii prealabile ,redactarea si sustinerea actiunii .In acesta materie munca desfasurata de avocat este mult simplificata de existenta hotararilor C. in cauzele T. si Nisipeanu astfel ca munca avocatului nu este si una de concepere a unui model juridic cu un obiect si o motivarea proprie
,particulara spetei in vederea obtinerii rezultatului urmarit de catre reclamant asa cum se intimnpla in alte cauze ci de folosire a unui model deja elaborat,depunerea actelor probatorii specifice acestui model si sutinerea lui
.Raportat la aceste doua criterii vizate de art. 274 alin. 3 C. si considerentelor de mai sus Curtea a apreciat ca suma de 539,3. raspunde in mod rezonabil celor doua cerinte legale sus mentionate .
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursurile declarate se vădesc a fi nefondate și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob cu art. 312 C. urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge recursurile declarate de reclamanta SC A. SA și de către pârâta A. F. P. C. N. împotriva sentinței civile nr. 5993 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui C. pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. A. M. S. L. R. C. I.
GREFIER M. V.-G.
Red.AAM Dact.SzM/2ex. (...)
