Decizia nr. 6810/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 6810 /2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. H. JUDECĂTOR: D. M. JUDECĂTOR: F. T. GREFIER: D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. L. C. împotriva sentinței civile nr. 2558 din data de (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, P. L. Z. și M. Z. PRIN P., având ca obiect - anulare act administrativ D. nr. 1. a D. Executiv al P. L. Z..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata-pârâtă C. de C. S., prin consilier juridic M. O. C., în baza delegației de reprezentare aflată la fila 28 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
C.ponența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de
C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este legal timbrat, cu taxă judiciară de timbru în valoare de 10 lei, conform chitanței aflată la fila 34 din dosar și timbru judiciar de 0,15 lei.
Prin Serviciul Registratură, la data de (...) intimata-pârâtă P. L. Z. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar la data de (...) și ulterior la data de (...) intimata
Curtea de Conturi a României, în nume propriu și pentru C. de C. S. a depus întâmpinare, în câte două exemplare.
Se constată că intimații au solicitat judecarea cauzei în lipsă, în temeiul dispozițiilor art. 242 pct. 2 C.pr. civ.
C., din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 al. 2 din L. nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 2558 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, în considerarea împrejurării că drepturile salariale au fost acordate conform dispozițiilor legale, că funcționarii publici nu își pot negocia drepturile salariale întrucât cuantumul acestora și compunerea for sunt stabilite exclusiv prin lege.
Totodată arată că susține în integralitate apărările evocate în cuprinsul întâmpinării și nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare.
C., având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2558 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S., s-a luat act de renunțarea pârâtei CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI, în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ, la excepția necompetenței materiale a T.ui S.
A fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei S.
,,L. C. din cadrul P. L. Z., invocată de pârâtă și s-a luat act de renunțarea reclamantei la cererea privind suspendarea executării măsurilor.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea reclamantei privind anularea parțială a Deciziei nr.132/(...) a D. executiv al P. locale Z. cu privire la art.2 și de anulare a măsurilor impuse la pct.7 din D. nr.15/(...) a C. de C. S.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în privința excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului că aceasta este nefondată câtă vreme sumele de bani constatate de C. de C. S. ca fiind nelegal achitate s-au impus a fi recuperate de persoanele care le-au încasat, sens în care s-a emis și decizia directorului executiv la P. L. Z., iar persoanele funcționari publici de la care s-a dispus recuperarea sumelor sunt membrii de sindicat al reclamantei, sindicatul având calitatea de reprezentant al membrilor săi.
În ceea ce privește fondul cauzei instanța a reținut că în urma acțiunii de verificare a deficiențelor consemnate în Raportul de audit financiar nr.179/ (...), încheiat în urma acțiunii de audit financiar asupra situațiilor financiare pe anul
2010 efectuată la U. T. a M. Z., a fost emisă D. nr. 15/(...) a C. de C. a R. - C. de
C. S.
La punctul 7 din această decizie s-a constatat că în perioada ianuarie - martie 2010 în baza Acordului/Contractului Colectiv de M. s-au acordat drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii pentru fiecare salariat în cuantum de 750 lei pe lună, potrivit unor clauze înscrise în Contractul Colectiv de M. nr. 1., care exced prevederile actelor normative în vigoare.
S-a dispus pentru aceste abateri ca măsură, stabilirea întinderii prejudiciilor reprezentând „drepturi speciale"; pentru menținerea sănătății și securității muncii acordate nelegal din sumele transferate de U. A. M. Z. către serviciul public P. C. Z. și Direcția de A. S. C. Z. și recuperarea prejudiciului prin urmărirea și încasarea acestora de la persoanele care nelegal le-au încasat.
În respectarea acestei dispoziții s-a emis D. nr. 132/(...) a directorului executiv al P. locale Z. prin care s-a dispus recuperarea sumelor.
Asupra acestor două acte tribunalul a reținut că drepturile speciale au fost incluse în Acordul colectiv de muncă cu încălcarea disp.art.12 alin.l din L. nr.
130/1996 privind contractul colectiv de muncă, în care se precizează că prin acest act nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Nu are suport legal în ce privește acordarea unor drepturi speciale A. P. comunitară prin atribuțiile conferite de L. nr.215/2001 a administrației publice locale nu are competența de a hotărî drepturi salariale pentru personalul din subordinea sa. În acest fel în mod corect organele de control au imputat sumele achitate cu titlu de drepturi speciale, în baza Deciziei nr.1. a C. de C., în mod legal a fost emisă D. nr.1. de directorul executiv al P. locale Z., astfel că acțiunea de anulare a acestor acte a fost nefondată și a fost respinsă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. L. C. din cadrul P. L. Z., solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a sentinței recurate și, în consecință, anularea parțială a Deciziei nr. 15/(...) emisa de directorul C. de C. S. din cadrul C. de C., în sensul înlăturării măsurilor dispuse la punctul 7 din
Deciziei, raportat la pct.7.2 lit.a din cuprinsul deciziei, privind recuperarea sumelor acordate in perioada ianuarie-martie 2010 în baza A. nr. 1065/(...); anularea parțiala a Deciziei nr.l32 din (...) emisă de D. executiv al P. L. Z. in sensul înlăturării măsurilor dispuse în art.2 privind recuperarea sumelor acordate funcționarilor publici conform CCM pe lunile ianuarie, februarie, martie
2010;
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că soluție instanța de fond a reținut în mod cu totul nejustificat că acordarea drepturilor speciale nu au nici un suport legal. Mai mult, drepturile speciale reglementate prin A. au mai fost supuse controlului instanțelor de judecată, fără a se reține că au fost acordate cu încălcare dispozițiile art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/1996. De asemenea, instanța nu a fost sesizată cu o cerere privind constatarea nulității dispozițiilor din A. privind acordarea acestor drepturi.
Pe de altă parte, reclamantul susține că măsurile dispuse prin D. nr. 1. a D. C. de C. și prin D. nr. 1. a directorului poliției locale sunt nelegale, întrucât prin sentința civilă nr. 2. instanța de judecată a dispus anularea Deciziei nr.1/2010 a directorului P. C.unitare Z. privind suspendarea plății drepturilor speciale prev. de art.23 din A. nr. 1065/2009. drepturile speciale reglementate prin art.23 din A. au fost achitate în mod legal în lunile ianuarie - martie 2010, contractul fiind încheiat pe un an și astfel și-a produs efectele până în 30 martie
2010, iar prin achitarea acestor drepturi în baza A. nr. 1065/(...) nu au fost încălcate dispozițiile legale în vigoare la acea dată. Drepturile ce fac obiectul A. reglementate de art.23 nu exced legislației si prevederilor legale, deoarece negocierea și acordarea acestor drepturi speciale, s-a făcut în aplicarea dispozițiilor art. 12 din L. nr. 130/1996, art. 236 din L. nr. 53/2003 și art. 61 din L. nr. 188/1999, din coroborarea cărora rezultă posibilitatea legală de a se negocia data de (...) prin A. astfel de drepturi.
A mai precizat reclamantul că legalitatea acordării acestor drepturi speciale a fost analizată și în anii anterior de către instanțele de judecată, drepturi ce au fost negociate prin A. anterioare, iar instanțele au reținut în mod corect că drepturile stabilite în art. 23 A. nu reprezintă drepturi salariale așa cum prevăd dispozițiile O.U.G. nr. 92/2004 și O.G. nr. 9/2005 și nu reprezintă sporuri, nu sunt calculate în procente din salariul de bază și nu sunt aplicabile prev. art. 12 din L. nr. 130/1996. De asemenea, instnațele au reținut că pentru funcționarii publici, conform art. 61 din L. nr. 188/1999, se pot acorda drepturi destinate menținerii sănătății și securității muncii, astfel că acordarea drepturilor stabilite prin art. 23 din A/CMM s-a făcut cu respectarea dispozițiile O.U.G. nr. 1/2010.
Pârâții CAMERA DE CONTURI SĂLAJ și P. L. Z. au depus întâmpinări în cauză.
În întâmpinarea depusă de P. L. Z. se menționează că decizia nr. 1. emisă de C. de C. a J. S. îi este opozabilă, motiv pentru care a dispus la recuperarea sumelor acordate pe lunile ianuarie - martie 2010, prin urmare solicită suspendarea cererii depusă de reclamant.
În întâmpinarea formulată de CURTEA DE CONTURI A ROMÂNIEI în nume propriu și pentru CAMERA DE CONTURI SĂLAJ se solicită respingerea ca nefondat a recursului formulat de reclamant și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, deoarece în mod corect s-a apreciat că acordarea acestor drepturi s-a făcut cu nesocotirea dispozițiilor legale imperative ce impun ca drepturile salariale ale angajaților instituțiilor publice să fie stabilite prin lege, în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin acorduri/convenții colective.
Analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurse formulate și a dispozițiilor legale incidente, C. reține următoarele:
În urma controlului C. de C., așa cum s-a stabilit și de către instanța de fond, au fost constatate abateri de la legalitate în ceea ce privește acordarea unor drepturi salariale către angajații P. L. Z. din cadrul Consiliul Local al M. Z..
Acordul colectiv de muncă fiind un contract are, fără îndoială, o forță obligatorie între părțile contractante, iar potrivit art. 970 al. 2 din codul civil
(1864) contractul încheiat de părți dă naștere tuturor consecințelor legale pe care actele normative incidente le prevăd.
Din această perspectivă, raportată la imperativul respectării principiului legalității în stabilirea salariului funcționarilor publici, trebuie văzută și incidența în cauză a dispozițiilor art. 72 din L. nr. 188/1999, unde se prevede că: „(1) Autoritățile și instituțiile publice pot încheia anual, în condi țiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcționarilor publici sau cu reprezentanții funcționarilor publici, care să cuprindă numai măsuri referitoare la:………";
Art. 72 din L. nr. 188/1999 prevede deci limitativ situațiile în care autoritatea publică angajatoare are posibilitatea de a stabili drepturi salariale în favoarea funcționarilor publici angajați, libertatea contractuală, consacrată de art. 969 c. civil (1864), fiind puternic limitată.
Ineficiența, lipsa de efecte juridice a clauzelor contractuale negociate de cele două părți cu nerespectarea dispozițiilor legale este absolută și decurge din lege, respectiv textul legal menționat ce exprimă cerința textuală a respectării legii în determinarea drepturilor salariale suplimentare, negociate, cu indicarea strictă și limitativă a situațiilor în care libertatea de negociere este, totuși, acceptată.
Art. 12 alin. 1 din L. nr. 130/1996 prevede limitarea legală precum și sancțiunea legală în situația nerespectării dispozițiilor referitoare la salarizarea funcționarilor publici.
Astfel art. 12 al. 1 prevede că: ";Contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii institutiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale.";
Același principiu al legalității, de determinare doar prin lege a drepturilor salariale, este de reținut și în privința salarizării personalului contractual , cu aceleași consecințe în privința clauzelor elgale ce încalcă normele de salarizare.
Acordarea unor drepturi salariale suplimentare prin acte de negociere
(acorduri și contracte) poate fi realizată tot numai cu respectarea dispozițiilor legale referitoare la acordarea drepturilor salariale către funcționarii publici și personalul contractual din sectorul bugetar.
Libertatea contractuală specifică contractelor consensuale sinalagmatice civile este limitată în materia drepturilor salariale, iar această limitare este determinată de textele legale ce prevăd salarizarea celor două categorii de personal.
În consecință, față de cele menționate anterior se va respinge recursul și se va menține în întregime hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de reclamantul S. L. C. din cadrul P. L. Z. împotriva sentinței civile nr. 2.558 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
S., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința de la 19 septembrie 2012.
Red. D.M/ (...). Dact.H.C./2 ex. J.fond. K. M.
