Decizia nr. 7127/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7127/2012
Ședința ta de 27 S. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: R.-R. D. JUDECĂTORI: L. U.
M. D. GREFIER: M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul promovat de recurenta reclamantă P. H. împotriva sentinței civile nr. 2616 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. în contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE S. S., având ca obiect act administrativ- emitere decizie de numire pe funcție publică de consilier.
La apelul nominal făcut în ședința se constată lipsa părților litigante.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, în recurs. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta reclamantă P. H. a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 2 lei și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei pentru.
Intimata pârâtă C. de A. de S. S. a depus la dosar întâmpinare și a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 C.pr. civilă și art.10 din Legea nr.554/2004 constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod pr.civ., declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2616 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) s-a respins excepția invocată.
S-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanta P. H. în contradictoriu cu pârâta C. DE A. DE S. S. - prin președintele său privind obligația de a emite decizie de transfer.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Inițial reclamanta P. H. a formulat o cerere împotriva președintelui CAS S. solicitând aprobarea transferului său pe funcția publică de consilier.
Ulterior a precizat acțiunea susținând că se îndreaptă împotriva pârâtei
CAS S. prin președintele său.
Pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei.
Soluționând cu prioritate excepția conform prevederilor art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța a reținut următoarele:
Calitatea procesuală presupune existenta unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății precum și între părți și cel obligat în același raport.
Întrucât reclamanta și-a precizat acțiunea în sensul că se judecă cu instituția CAS S. prin președintele său care este de altfel și autoritatea publică care a refuzat să aprobe transferul - excepția invocată nu este întemeiată și a fost respinsă.
În ce privește fondul cauzei instanța a reținut faptul că reclamanta care era angajată a Direcției Județene de S. P. S. a solicitat pârâtei să-i aprobe transferul pe funcția de consilier la C. de A. de S. S.
Inițial cererea a fost aprobată, transferul urmând a fi operat începând cu data de (...) (f.4).
Apoi acesta nu a mai fost realizat fără însă a se depune vreun refuz al autorității pârâte în acest sens.
Conform prevederilor art.90 alin.5 din L.188/1999 transferul la cerere poate avea loc numai între autorități sau instituții publice din administrația publică, între autorități autonome și după caz între autorități sau între instituții publice din administrația publică locală.
Ori în prezent cauză Ministerul Sănătății este organ de specialitate al administrației publice centrale, iar C. DE A. DE S. este o autoritate publică autonomă de interes național.
Prin urmare, transferul dintre cele două instituții nu este posibil.
Deși inițial - președintele CASEI DE A. DE S. S. și-a dat acordul la transfer - ulterior a revenit asupra acestuia și nu a mai solicitat transferul reclamantei.
Este adevărat că transferul este reglementat ca o modalitate de modificare a raportului de serviciu dar nici un act normativ nu consacră pentru unitatea la care este posibil să se efectueze transferul - obligația de a-l efectua.
De asemenea, este real faptul că funcționarul public nu este obligat să-și desfășoare activitatea doar în cadrul unei instituții publice dar nici o persoană și nici o instituție publică nu se poate substitui vreuneia dintre părțile raportului de serviciu și nu poate fi obligată să acționeze contrar voinței sale .
Prin urmare, instanța nu se poate substitui voinței unei dintre părțile raportului de serviciu anulând voința acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta P. H. solicitând instanței de recurs anularea sentinței atacate și, rejudecînd pe fond cauza, admiterea cererii formulate de obligare a pârâtei C. de A. de S. S. reprezentată de președintele - director general al acestei instituții Bîrsan C. - Cristian la emiterea, în favoarea reclamantei, a deciziei de numire pe funcția publică de consilier.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurenta că instanta de fond în mod greșit a retinut in mod faptul ca ar fi solicitat obligarea Casei de A. de S. S. (CAS SJ) prin presedintele acesteia la aprobarea transferului reclamantei pe functia publica de consilier, acest transfer fiind deja aprobat.
Ceea ce dorește reclamanta este obligarea celeilalte părți a raportului juridic deja născut (prin întîlnirea voințelor celor două părți) la respectarea obligației asumate și consfințirea acestei voințe într-un act administrativ.
De asemenea, instanța a reținut în mod greșit dispozițiile art.90 alin (5) leg.188/1999 în sensul că nu se poate realiza transferul deoarece M. Sanatatii
(MS) este organ de specialitate al administratiei publice centrale iar C. de A. de S. (crede ca se refera la casa judeteana S.) este autoritate publica autonoma de interes national.
• In primul rand este vorba de un transfer la cerere intre D. de S. publica S. (DSP SJ) reprezentanta in teritoriu a MS si CAS SJ reprezentanta in teritoriu a Casei Nationale de A. de S. (CNAS)
• In al doilea rand instanta nu mentioneaza absolut nimic din precizarile scrise ale reclamantei referitor la fond, la intampinarea formulata de parata. Si aici, reclamanta se referă in special la documentele atasate acestor precizari si depuse si ele in sedinta publica din data de (...) si anume adresele Agentiei Nationale a F. P. (A.) nr.872196/(...) si nr. 880838/ (...). In prima adresa A. raspunde Casei de A. de S. S. cu privire la art.90 alin (6) din Leg.188/1999, si anume daca se poate face transferul unui functioanar public de pe o functie de conducere pe una de executie. R. A. este afirmativ si face mentiunea ca, articolul mentionat trebuie interpretat in spiritul celorlalte alineate din acelasi articol. A doua adresa a A. este formulata ca raspuns la solicitarea reclamantei pentru lamurirea art.90 alin (5) cu privire la nivelul autoritatilor sau institutiilor publice centrale , a autoritatilor administrative autonome, cu mentionarea concreta a acestora, intre care se poate opera transferul la cerere. A., reclamanta a cerut sa precizeze daca se pot efectua transferuri la cerere la casele judetene de asigurari de sanatate de la celelalte institutii publice (deconcentrate) si invers, si daca casele sunt de alt nivel decat acestea. Rapunsul A. este afirmativ, ca se pot face transferuri la cerere intre aceste institutii si ca, casele judetene de asigurari de sanatate sunt asimilate institutiilor publice din administratia centrala.
Nu intelege de ce instanta nu retine ( nu mentioneaza) niciuna dintre aceste adrese, tine cont totusi de prima care lamureste transferul unui functionar public de pe o functie de conducere pe una de executie in timp ce de a doua adresa nu, cu privire la rangul celor doua institutii.
Avand in vedere faptul ca A. conform art.21 alin (1) lit c) din Leg.188/1999 are ca atributii" monitorizeaza si controloeaza modul de aplicare a legislatiei privind functia publica si functionarii publici in cadrul autoritatilor si institutiilor publice" si precizarile dare formulate de catre aceasta in cele doua adrese referitor la acelasi art.90, dar la alineate diferite alin (5) si alin (6) din LEG.188/1999 nu intelege de ce instanta a luat in considerare doar una.
Instanta a mai retinut faptul ca presedintele CAS SJ " si-a dat acordul la transfer - ulterior a revenit si asupra acestuia si nu a mai solicitat transferul reclamantei", fapt cu totul eronat, instanta fiind intr-o totala confuzie. Presedintele a aprobat cererea de transfer a reclamantei si nu mai era necesara solicitarea transferului de catre acesta pentru reclamantă. Conform art.90 alin (l) Leg.188/1999 " transferul poate avea loc dupa cum urmeaza: a) in interesul serviciului; b) la cererea functionarului public"
In consecinta instanta nu face distinctie intre acord si aprobare si nici intre cele doua tipuri de tranfer, combinand-Ie de fapt pe acestea.
Prin urmare transferul se poate face în una din cele două modalități prevăzute de lege, fie la cerere (cazul reclamantei) fie în interesul serviciului (în acest caz instituția care dispune de post vacant solicită o alteia transferul unui funcționar public, fiind în acest caz necesar acordul scris al funcționarului). Așa fiind, transferul la cererea funcționarului public exclude cealaltă variantă, aprobarea solicitării de transfer fiind urmată în mod firesc de emiterea actului administrativ de numire.
4. Este adevarat ca nici un act normativ nu consacra pentru unitate a la care este posibil sa se efectueze transferul, obligatia de a-l efectua dar cererea de transfer a reclamantei a fost aprobata de catre presedintele CAS SJ conf.art.90 alin (5) leg.188/1999, fara sa-l oblige nimeni, mai mult prin semnatura de aprobare se obliga sa efectueze acest transfer.
In baza acestei cereri de transfer aprobate de presedintele CAS SJ, conform practicii in materie, reclamanta ar fi trebuit sa solicite prin DSP S. , M. S. modificarea raporturilor de serviciu incepand cu data (...). In baza solicitarii reclamantei si a cererii de transfer aprobate s-ar fi emis actul administrativ prin care și-ar fi incheiat activitatea la DSP SJ cu aceasta data, urmand bineinteles ca predintele CAS SJ sa emita decizia de numire in functie la CAS SJ.
Instanta nu a retinut, desi in sedinta publica din (...) reclamanta a explicat faptul ca modalitatea de transfer la cerere a fost optiunea reclamantei cu care presedintele a fost de acord si ca urmare a formulat aceasta cerere si a depus-o la CAS SJ iar aprobarea acesteia si stabilirea datei de numire a reclamantei pe functie a avut loc dupa lamurirea tuturor aspectelor legale legate de acest tranfer, ultima fiind a doua adresa a A. cu privire la rangul celor doua institutii. Tocmai in acest scop, de comun acord a cerut precizari de la A., singura institutie careia i se comunica transferul (verifica si legalitatea acestuia), iar după primirea raspunsului s-a aprobat cererea reclamantei. La sfarsitul lunii aprilie 2011 a primit raspunsul de la A. si ca urmare pe cerere a fost trecuta data de (...), data la care trebuia sa-și inceapă activitatea la CAS SJ, data care a fost trecuta pe cerere de insusi presedintele CAS SJ.
De asemenea solicită instanței de recurs obligarea pârâtei la plata unor daune morale în valoare de 15000 lei, în temeiul art.8, alin1 din Legea nr.554/2004, modificată și completată, coroborat cu art. 1357 cod civil având în vedere suferința psihică la care a fost supusă pe parcursul lunilor care s-au scurs de la data semnării cererii de transfer și până în prezent. Așa cum a menționat și în fața instanței de fond, a fost chemată de către președintele CAS S., în anumite perioade chiar și săptămânal la sediul acestei instituții pentru a i se întocmi decizia pe care o așteaptă și acum. Chiar și după depunerea prezentei acțiuni președintele CAS S. i-a promis că va fi emisă decizia până la primul termen de judecată. A fost angajata casei de asigurări vreme de aproape 10 ani, are acolo prieteni, foști colegi care stiau că va reveni la această instituție Avand in vedere ca jud. S. este un judet mic iar reclamanta este economist din 1992, expert contabil din 1995, si faptul ca și-a desfasurat activitatea din 2001 in sistemul de asigurari de sanatate si in sanatatea publica ca director economic, se cunoaște si cu foarte multi colegi de profesie economisti, personal medical si alte profesii din toate institutiile publice, spitalele, cabinetele medicale, farmaciile din intregul judet. Toti acesti oameni au aflat si ei de transferul reclamantei aprobat si de asemenea si de faptul ca nu s-a mai finalizat. Deasemenea se stia si faptul ca la casa de asigurari de sanatate s-au operat in aceeasi perioada mai multe transferuri de la institutii care n-aveau nicio legatura cu sistemul de asigurari de sanatate sau sistemul de sanatate, a unor persoane care nu si-au desfasurat niciodata activitatea in sistem. A ajuns la un moment dat sa evite sa se mai intalnească cu toti acesti oameni, simtindu-se dezapreciata si umilita, nestiind nici ce raspunsuri sa le dea. Avand in vedere ca și-a creat o reputatie, zice reclamanta, buna inca din 1992, anul absolvirii Facultatii de S. E., U. B. C. N., ca urmare a parcursului său profesional in toti acesti ani, a activitatii sale profesionale, certificata de recomandarile foarte bune si de calificativele obtinute, consideră ca a fost lezata si imaginea sa a avut de suferit. Și nu e vorba doar de foștii colegi, colaboratorii sau cunostintele reclamantei cit de speranțele și planurile pe care și le-a făcut în baza încrederii acordate unui șef al unei instituții publice, jurist de altfel, planuri pe care le-a tot modificat pe parcursul acestor luni. Speranțe care i-au tot fost redate și năruite. A fost un stres psihic intens, pe care îl mai are încă. Consideră că i-a fost atinsă demnitatea și onoarea, s-a aruncat o îndoială asupra capacității și prestigiului său profesional.
Pârâta intimată C. DE A. DE S. S. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - fila 8.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Problema de drept care trebuie lămurită în prezentul litigiu este dacă este posibil transferul, la cerere, a unui funcționar public de la D. de S. P. S. către C. N. de A. de S., în condițiile în care recurenta-reclamantă consideră că acest transfer a fost deja aprobat de către președintele CAS S.
A., recurenta-reclamanta precizează că a formulat o cerere de transfer în acest sens, înregistrată la C. de A. de S. a jud. S. sub nr. 2348/(...), cerere care a fost aprobată de președintele acestei autorități începând cu data de (...) (fila 4), astfel încât emiterea deciziei ar fi doar o formalitate.
Contrar susținerilor recurentei, Curtea constată că sunt relevante în soluționarea prezentului litigiu dispozițiile art. 90 alin. 5 din Legea nr. 188/1999, potrivit cărora transferul la cerere se poate face într-o funcție publică de aceeași categorie, clasă și grad profesional sau într-o funcție publică de nivel inferior, în urma aprobării cererii de transfer a funcționarului public de către conducătorul autorității sau instituției publice la care se solicită transferul; în acest caz, transferul poate avea loc numai între autorități sau instituții publice din administrația publică centrală, între autorități administrative autonome ori, după caz, între autorități sau instituții publice din administrația publică locală.
Rezultă din dispozițiile legale precitate că aprobarea cererii de transfer de către conducătorul autorității sau instituției publice este necesară, dar nu și suficientă pentru emiterea deciziei de transfer, fiind necesară și îndeplinirea celei de-a doua condiții, respectiv ca transferul să se solicite a se efectua între autorități sau instituții publice din administrația publică centrală, între autorități administrative autonome sau între autorități sau instituții publice din administrația publică locală.
Or, în ceea ce privește această a doua condiție, Curtea constată că nu este îndeplinită în speță, astfel încât emiterea unei decizii de transfer nu poate fi emisă în condiții de legalitate, acordul dat de către președintele Casei Naționale de A. de S. a jud. S. neavând nici un efect juridic.
În acest sens, Curtea constată că potrivit dispozițiilor HG nr. 144/2010 privind organizarea și funcționarea M. Sănătății, Ministerul Sănătății este organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Guvernului și reprezintă autoritatea centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, iar direcțiile de sănătate publică județene sunt servicii publice deconcentrate, cu personalitate juridică, ale M. Sănătății (fiind deci, instituții ale administrației publice centrale).
De asemenea, potrivit dispozițiilor HG nr. 972/2006, C. N. de A. de S. este instituție publică autonomă, de interes național, cu personalitate juridică, care administrează și gestionează sistemul de asigurări sociale de sănătate în vederea aplicării politicilor și programelor Guvernului în domeniul sanitar, iar casele de asigurări de sănătate județene sunt instituții publice cu personalitate juridică, cu bugete proprii, în subordinea CNAS.
Prin urmare, fiind solicitat transferul între o instituție a administrației publice centrale și una autonomă, în mod legal s-a refuzat emiterea unei decizii în acest sens, dispozițiile art. 90 alin. 5 din Legea nr. 188/1999 opunându-se admiterii unui astfel de transfer.
Adresa emisă de A. N. a F. P. și înregistrată la C. de A. de S. a jud. Z., la care face trimitere recurenta (fila 22 dosar fond), nu are nici o relevanță, în condițiile în care nu tratează problema de drept menționată anterior de Curte, ci are în vedere posibilitatea ocupării, prin transfer, a unei funcții publice de categorie inferioară.
Or, astfel cum s-a evidențiat anterior, nu acesta este motivul imposibilității emiterii deciziei de transfer, ci împrejurarea că transferul a fost solicitat între o instituție a administrației publice centrale și una autonomă.
Referitor la adresa nr. 880838/(...) (fila 24 dosar fond) emisă de A. N. a F. P., prin care această instituție menționează că direcțiile de sănătate publică județene sunt asimilate instituțiilor publice din administrația publică centrală,
Curtea o consideră, de asemenea, nerelevantă soluționării cauzei, în condițiile în care, pe de o parte, aplicarea și interpretarea legii este atributul exclusiv al instanței de judecată, iar pe de altă parte, nu are în vedere calitatea de instituție publică autonomă a Casei de A. de S. a jud. S.
Prin urmare, pentru toate considerentele expuse anterior, Curtea constată că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă, îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta P. H. împotriva sentinței civile nr.
2616 din (...) pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2012.
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...)
Jud.fond: R.a M.lena P.
