Decizia nr. 7129/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 7129/2012
Ședința din data de 27 S. 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: R.-R. D.
JUDECĂTORI: L. U.
M. D. GREFIER: M. V.-G.
S-a luat în examinare recursul promovat de recurenta reclamantă SC BT L. T. I. SA împotriva sentinței civile nr.3490 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. contradictoriu cu intimata pârâtă C. DE A. DE S. A J., având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința se prezintă reprezentantul recurentei reclamante SC BT L. T. I. SA, consilier juridic T. I. V. și reprezentantul intimatei pârâte C. DE A. DE S. A J., consilier juridic C. A.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Cauza se află la primul termen de judecată, în recurs.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recurenta reclamanta nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8 lei pentru instanța de fond și 6 lei pentru instanța de recurs și a timbrului judiciar în sumă de 0,3 lei pentru instanța de fond și instanța de recurs.
Recurenta reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 Cod pr.civ.
Reprezentantul recurentei reclamante SC BT L. T. I. SA, consilier juridic T. I. V. depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 8 lei și
6 lei și a timbrului judiciar în sumă de 0,3 și 0,3 lei, sume datorate pentru instanța de fond și recurs promovat.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 Cod pr.civ. pune în discuție incidența prevederilor art.304 pct. 3 Cod pr.civ. cu privire la competența instanței raportat la prevederile art. 52 din OUG nr.1..
Reprezentantul recurentei reclamante SC BT L. T. I. SA, consilier juridic T. I. V. solicită respingerea excepției, apreciind că natura litigiului este de contencios administrativ fiscal.
Reprezentantul intimatei pârâte C. de A. de S. a județului C., consilier juridic C. A. solicită admiterea excepției necompetenței materiale, întrucât potrivit art. 52 din OUG 1. litigiile care au ca obiect de calcul și de plată a indemnizațiilor de asigurări sociale, se soluționează de instanțele judecătorești competente,potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.
Curtea se va pronunța asupra excepției prin hotărârea ce o va pronunța.
Nefiind alte cereri de formulat și excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentei reclamante SC BT L. T. I. SA, consilier juridic T.
I. V. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței civile nr.3490/2012 a T. C., admiterea acțiunii și obligarea intimatei pârâte C. de A. de S. a județului C. la plata sumei 69.875 lei, sumă care li se cuvine de drept.
Apreciază că prima instanță în mod greșit a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art.40 din OUG 1. în sensul că cererea de restituire a sumei de
69.875 lei trebuia formulată de în termen de 90 de zile, întrucât acest termen se referă doar la persoanelor asigurate și nu la angajatorii acestora.
A. în vedere că legea nu specifică un termen în care angajatorul poate solicita restituirea diferențelor dintre indemnizațiile plătite și cota de contribuții, apreciază că termenul de prescripție este cel general, de 3 ani.
Reprezentantul intimatei pârâte C. de A. de S. a județului C., consilier juridic C. A. solicită respingerea recursului cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței civile nr.3490/2012 a T. C.
Susține că potrivit noilor reglementări în materie indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Totodată, arată că și în urmă cu trei ani de zile certificatele medicale trebuiau depuse la C. de A. de S. în termen de 90 de zile.
Reprezentantul recurentei reclamante SC BT L. T. I. SA, consilier juridic T. I. V., în replică, arată că societatea pe care o reprezintă a achitat indemnizațiile sociale și că a solicitat itimatei să restituie diferența dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătire salariaților proprii și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații la bugetul F.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 3490 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. C., a fost respinsă acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamanta SC BT L. T. I. SA C.-N. în contradictoriu cu pârâta C. de A. de S. a jud. C., ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta a solicitat pârâtei CAS C. restituirea sumei de 69.875 lei reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor cuvenite și contribuția de concedii și indemnizații de asigurări sociale de sănătate datorată de angajator pentru perioada august 2009-decembrie 2010.
Prin adresa nr.17352/(...) pârâta C. de A. de S. a jud.C. a respins cererea de restituire a sumei de 69.875 lei, motivul care a determinat refuzul fiind acela că cererea de restituire nu a fost formulată în termenul legal de 90 de zile conform art.82 din Ordinul nr.60/(...).
Prin decizia nr. E 204/(...) pârâta C. de A. de S. a jud. C. a respins contestația reclamantei formulată împotriva adresei nr.17352/(...).
În opinia reclamantei refuzul de restituire al pârâtei este unul nejustificat arătând că, prev.art.82 din Ordinul nr.60/2006 nu se aplică angajatorilor ci se referă exclusiv la cererile beneficiarului făcute către plătitor. Totodată, arată că, termenul de 90 de zile este un termen de recomandare și nu de decădere.
Potrivit art.38 al.2 din OUG nr.1. sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori....se recuperează....din bugetul F.
În forma inițială, art.40 al.1 din OUG nr.1. prevedea că indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Prin OUG nr.36/(...) al.1 al art.40 a fost modificat în sensul în care termenul de prescripție este, în prezent, de 90 de zile, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Art. II din OUG nr.3. stabilește că certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență.
Din textele legale redate instanța reține că termenul de depunere a cererii de restituire este un termen de prescripție și nu de recomandare, așa cum a arătat reclamanta. C. susținerii reclamantei, termenul de 90 de zile se impune angajatorilor spre a fi respectat, referirea dispozițiilor legale la beneficiar făcându-se, doar, pentru determinarea momentului de la care se calculează acest termen. Consecința nerespectării acestui termen legal constă în pierderea dreptului la restituirea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suportă din bugetul F. și cuantumul indemnizațiilor suportate din contribuția proprie a reclamantei la bugetul fondului.
Față de cele de mai sus, acțiunea reclamantei a fost neîntemeiată și a fost respinsă.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC BT L. T. I. SA C.- N., solicitând modificarea în lot a hotărârii recurate în sensul admiterii acțiunii și anularii actelor administrativ-fiscale atacate (ADRESA nr. 17352 din (...) emis de C. C., S. A. C. și C. și a deciziei nr. E 204 din (...) emise de C. C.) și obligarea pârâtei la restituirea sumei de 69.875 lei la care sa se adauge dobânda legala din momentul cererii de restituire și până în momentul plății efective; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului reclamanta a arătat că instanța a reținut ca termenul de 90 de zile prevăzut de art. 40 din O.U.G 1. și art. 82 din Ordinul
60/2006 este un termen de prescripție și ea acest termen se impune angajatorilor spre a fi respectat, referirea dispozițiilor legale la beneficiar făcându-se doar pentru determinarea momentului de la care se calculează acest termen - consecința nerespectării acestui termen legal fiind pierderea dreptului la restituirea diferenței dintre indemnizațiile sociale de sănătate plătite salariaților proprii ce se suporta din bugetul F. și cuantumul contribuției la acest fond.
Consideră netemeinica și nelegala aceasta hotărâre și solicită admiterea recursului și modificarea acesteia, deoarece, a fost data cu încălcarea și aplicarea greșita a legii, instanța reținând în mod greșit situația de fapt și de drept din acest dosar, astfel:
Prin cererea înregistrata la C. C. sub numărul 17352 din (...), societatea reclamantă a solicitat restituirea sumei de 69.875 lei reprezentând diferența dintre suma indemnizațiilor sociale de sănătate plătite salariaților și contribuția angajatorului pentru concedii și indemnizații pe perioada august 2009-decembrie
2010.
Cererea a fost făcuta în temeiul art. 38 alin. 2 din O.U.G 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate cu modificările și completările ulterioare și cu respectarea prevederilor art. 77 alin. I și 2 din Ordinul 60/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O. 1. în conformitate cu care angajatorul recuperează diferența dintre sumele reprezentând indemnizații plătite salariaților proprii și suma reprezentând contribuția lunara a angajatorului la fond din bugetul F. din creditele bugetare prevăzute cu aceasta destinație.
Așadar, recurenta solicită să se constate ca cererea viza recuperarea diferenței dintre indemnizația achitata angajaților și contribuția lunara la F. și nu restituirea indemnizațiilor achitate în mod direct salariaților.
Astfel cum a arătat făcând trimitere la prevederile din O. 158/2U05 (art. 1 definiția asigurărilor, art. 5, art. 39 care se refera la persoana căreia i se achita indemnizația inclusiv în cazul asiguratului decedat, art. 38 se refera la sumele reprezentând indemnizații plătire de angajatori, art. 40 se refera la indemnizații etc.), legea face o delimitare clara intre indemnizații și sumele reprezentând diferența dintre indemnizațiile plătire și contribuțiile datorate.
Prevederile art. 40 din O. 1. și art. 82 din Ordinul 60/2006 astfel cum au fost modificate prin O. 3. se aplica exclusiv cererilor pentru plata indemnizațiilor cuvenite beneficiarilor (salariaților), aceste prevederi nu pot fi aplicate prin analogic angajatorilor pentru cererile pentru recuperarea sumelor reprezentând diferențe dintre indemnizații și contribuții.
În sprijinul celor de mai sus art. 40 din O. se refera la plata indemnizațiilor - invocam și argumente de ordine de text, astfel, la articolul 39 se arata persoanele cărora li se poate plăti indemnizația, altele decât beneficiarul, iar articolul 40 prevede termenul în care aceste persoane pot solicita plata indemnizației.
Subliniază faptul ca indemnizațiile cuvenite salariaților diferă de sumele ce necesita a fi recuperate de angajatori constând în sume reprezentând diferența dintre indemnizațiile plătite și contribuțiile datorate.
În timp ce pentru plata indemnizațiilor legea (art.40) fixează un termen în care acestea pot fi solicitate, nu același lucru se poate susține pentru plata sumele reprezentând diferența dintre indemnizațiile plătite și contribuțiile datorate, acest aspect fiind reglementat la art. 38 din O. 1..
De asemenea, recurenta mai solicită să se constate ca modul în care urmează a se recupera aceste sume este stabilit la art. 77 din Ordinul 60/2006 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare a O. 1. astfel, la alineatul 2 se prevăd formularele ce urmează a fi utilizate, iar în alineatele următoare se prevede procedura de analizare a cererii de restituire, ori, nicăieri nu se prevede un termen în care aceasta cerere sa fie introdusa.
A. în vedere ca asupra sumelor reprezentând diferențe dintre indemnizațiile plătite și cota de contribuții legea nu specifica un termen în care pot fi solicitate de către angajator, urmează a se aplica termenul general de prescripție de 3 ani de zile.
Cu privire la temeinicia susținerilor, invocă cu titlu de jurisprudența considerentele sentinței civile nr. 4. pronunțata de Tribunalul Iași în ședința publica din (...) în dosarul (...), pronunțata într-o cauză similară ce avea un obiect asemănător - restituire diferențe indemnizații, fondat pe aceeași cauză, sentința definitivă și irevocabilă, astfel cum rezultă din datele pe portalul just.ro., asupra acesteia neexistându-se recurs.
Prin intermediul acestei sentințe, Tribunalul Iași a reținut (pag 9 alineatul
1 din sentința) ca „. invocata de pârâta (s.n. art. 40 din O. 1. și 82 din Ordinul
60/2006) se aplica indemnizațiilor cuvenite beneficiarilor în timp ce în cauza suntem în prezenta unei diferențe de restituit către angajator ca nu au aceeași natura juridica, motiv pentru care nu este aplicabil termenul de 90 de zile, ci termenul general de prescripție de 3 ani";.
Fata de toate cele expuse mai sus, recurenta consideră ca în mod greșit a reținut instanța de fond faptul că termenul de 90 de zile prevăzut la art. 40 din O.
1., astfel cum a fost modificat prin O. 3., se aplica cererilor făcute pentru restituirea diferențelor dintre indemnizațiile plătite și contribuțiile datorate, atâta timp cât, astfel cum a arătat, acest termen se aplica exclusiv pentru cererile făcute pentru plata indemnizației de către beneficiari, sau după caz, de mandatarii acestora, soțul supraviețuitor, copii, părinți sau persoana care i-a îngrijit.
Nu în ultimul rând, astfel cum a arătat prin cererea introductiva, societatea a achitat angajaților proprii ce s-au aflat în concedii medicale, concedii pentru creșterea copilului etc., indemnizațiile sociale ce li cu veneau ca urmare a intervenirii acestor situații, indemnizații ce, potrivit legii, se suporta din F.
Potrivit art. 38 alin. I din O. 1. în conformitate cu care, sumele reprezentând indemnizații, care se plătesc asiguraților și care, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, se portă din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, se rețin de către plătitor din contribuțiile pentru concedii și indemnizații datorate pentru luna respectivă, societatea a calculat și reținut aceste diferențe lunar, rămânând totuși o diferența de recuperat de 69.875 lei aferenta perioadei august 2009-decembrie 2010 suma indemnizațiilor plătite lunar fiind mai mare decât contribuțiile pentru concedii și indemnizații.
Potrivit art. 38 alin. 2 din O. 1., forma în vigoare pana la data de (...),
„sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul
Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate.
În baza acestei prevederi legale, societatea urma sa recupereze aceste diferențe fie din contribuțiile datorate lunilor următoare, fie din bugetul F.
Prin art. IX, pct. 6 din O. 117/2010, alin. 2 al articolului 38 din O. 1. a fost modificat în sensul ca a fost eliminata alternativa recuperării sumelor din contribuțiile datorate pentru lunile următoare, rămânând ca sumele sa fie recuperare exclusiv din bugetul F.
Nici aceasta modificare legislativa nu consacra un termen în care sa se introducă cererea de restituire a diferențelor ci precizează ca acestea urmează a se face exclusiv din bugetul F., astfel ca din aceasta perspectiva, singura modalitate de recuperare a diferențelor ce constituia cererea făcuta către C. C., de aceea, a formulat și depus la C. C. cererea nr.17352 din (...).
Cererea a fost întocmita în conformitate cu prevederile art. 77 alin. 1 și 2 din Ordinul 60/2006, societatea anexând acestei cereri toate actele prevăzute de lege.
Atât prin adresa nr. 17352 din (...) cât și prin decizia nr. E 204 din (...), pârâta C. C. nu a negat faptul ca aceste sume nu ar fi datorate, arătând ca motivul pentru care nu se pot restitui este acela ca nu au fost cerute în termen de 90 de zile, motiv care, în opinia recurentei reprezintă un refuz nejustificat atâta timp cat se bazează pe împrejurări ce nu au legătura cu prezenta cauza.
În concluzie, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate în sensul constatării refuzului nejustificat al C. C. de restituire a sumelor cerute prin cererea de chemare în judecata, anularii adresei nr. 17352 din (...) emis de C. C., S. A. C. și creanțe și a deciziei nr. E 204 din (...) emise de C. C. și obligării intimatei parate la restituirea sumei de 69.875 lei plus dobânda legala.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 25 septembrie 2012 (f.22-25) pârâta C. DE A. DE S. A J. C., a solicitat respingerea acțiunii formulata de către reclamantă.
În motivare a arătat că în forma anterioara datei de (...), Ordonanța de urgență a G. nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, prevedea:
Art.38 alin. (2) - Sumele reprezentând îndemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din contribuțiile datorate pentru lunile următoare sau din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperare din sumele constituite În cuantum de 6,5% și 7% pentru asigurările sociale de sănătate.
Art.40 - (1) Indemnizațiile pot fi solicitate, pe baza actelor justificative, în termenul de prescripție de 3 ani, calculat de la data la care beneficiarul era în drept să le solicite.
Art. 38 alin.(2) a fost modificat de pct.6 al art. IX din Ordonanța de U. nr.117/(...), publicata în Monitorul Oficial la data de 891/(...) astfel ca va avea următorul cuprins:
Sumele reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuțiilor datorate de aceștia în luna respectivă, se recuperează din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate din creditele bugetare prevăzute cu această destinație, în condițiile reglementate prin normele de aplicare a prezentei ordonanțe de urgență. Aceste sume nu pot fi recuperate din sumele constituite reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate.
La 26 aprilie 2010 a fost publicata în Monitorul Oficial nr. 268 Ordonanța de U. nr. 36 din 14 aprilie 2010 pentru modificarea și completarea Ordonanței de urgență a G. nr.1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, care la 10 arata:
10. La articolul 40, alineatul (1) se modifică și va avea următorul cuprins:
"Art. 40. - (l) Indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative, în termen de 90 de zile de la data de la care beneficiarul era în drept să le solicite";.
Mai arată faptul că din Nota de fundamentare elaborata cu ocazia adoptării OUG 3. se poate vedea sensul în care a fost adoptat actul normativ și care au fost modificările preconizate prin acest act normativ. Astfel în acest document la pct. 2 S. preconizate dispune: reglementările preconizate în cuprinsul prezentei ordonanțe de urgenta a G. pentru modificarea și completarea OUG 1., au ca finalitate protecția prin gestionarea eficienta a Fondului Național Unic de A. S. de S., prin instituirea de masuri ce constau în principal, în eficientizarea activității de acordare și verificare a certificatelor de concediu medical în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate și responsabilizarea atât a medicilor prescriptori cât și a asiguraților beneficiari de certificate de concediu medical, în conformitate și cu legislația similara a altor state membre ale Uniunii Europene. De asemenea a fost redus termenul în care indemnizațiile pot fi solicitate pe baza actelor justificative de la trei ani la 90 de zile. În acest fel se evita greva rea bugetului pe anul în curs cu sume aferente anilor anteriori (chiar și cu trei ani în urma) și pe care la momentul constituirii bugetului fondului C. Naționala de A. de S. nu le putea prevedea. Se urmărește așadar responsabilizarea beneficiarilor de a depune intr-un termen considerat optim documentele justificative la casele de asigurări de sănătate în vederea efectuării plătii indemnizațiilor de regula în același an calendaristic și deci în același buget de fond. A. în vedere ca aceasta norma este noua, s-a creat o norma tranzitorie în cuprinsul art. II. Astfel certificatele de concediu medical emise pana la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe (cu până la 3 ani în urma) acestea urmează sa fie depuse la casele de asigurări de sănătate termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgenta.
Se realizează astfel o protecție a beneficiarilor de indemnizații dar și a fondului.
Art. II al OUG 3.:
„Certificatele de concediu medical eliberate până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se depun la casele de asigurări de sănătate în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență";.
Rezulta în mod evident faptul ca termenul de 90 de zile reprezintă termenul de prescripție în care angajatorii pot sa solicite sume reprezentând indemnizații plătite de către angajatori asiguraților, care depășesc suma contribuții lor datorate de aceștia în luna respectivă.
Din ansamblul prevederilor OUG 1., se poate observa cu ușurința faptul ca asiguratul nu se poate substitui în drepturi angajatorului și nu poate depune la sediul C. de A. de S. cererea de restituirea a sumelor reprezentând diferența dintre indemnizațiile plătite și contribuțiile datorate.
În ceea ce privește termenul general de prescripție reglementat de dispozițiile art.3 din Decretul Lege 167/1958 invocat de recurenta precizează faptul ca acesta este de 3 ani de zile și curge de la data nașterii dreptului la acțiune, iar în măsura în care prin acte normative cu caracter special sunt reglementate alte termene de prescripție se aplica cu precădere acestea din urma.
În concluzie, certificatele de concediu medical eliberate pana la data de (...) și implicit cererile de restituire a indemnizațiilor plătite de angajator asiguraților mai puteau fi depuse de către aceștia în 90 de zile, adică pana în 26 iulie 2010, iar cererile aferente certificatelor de concediu medical emise ulterior datei de (...) se puteau depune la casa de asigurări de sănătate în vederea restituirii sumelor intr-un termen de 90 de zile de la data la care beneficiarul era în drept sa le solicite (25 a lunii următoare celei în care s-a născut dreptul).
La data de 24 F. 2011 rec1amanta a depus cerere de restituire a sumelor plătite aferent certificatelor de concediu medical emise în perioada august 2009 - decembrie 2010.
Aplicând prevederile legale mai sus arătate reiese ca pentru certificatele de concediu medical emise în perioada august 2009 și pana în 26 aprilie 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator pana la 26 iulie 2010 (adică 90 de zile de la data publicării OUG 3.).
Pentru certificatele de concediu medical emise în perioada:
- Mai 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator pana la 25 septembrie 2010;
- Iunie 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator pana la 25 octombrie 2010;
- Iulie 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator pana la 25 noiembrie 2010;
- August 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator pana la
25 decembrie 2010;
- S. 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator până la 25 ianuarie 2011;
- Octombrie 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator până la 25 februarie 2011;
- Noiembrie 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator până la 25 martie 2011;
- Decembrie 2010, cererea de restituire putea fi depusa de angajator până la 25 aprilie 2011.
În condițiile mai sus arătate consideră justificat refuzul CAS C. de a restitui reclamantei, indemnizațiile aferente perioadei august 2009 decembrie 2010, fiind evident faptul ca aferent acestor luni nu a depus cererea de restituire în termenul legal de 90 de zile.
Depune în sprijinul susținerilor răspunsul ce poarta nr.4195/(...), emis de
Ministerul Sănătății, la întrebarea adresata P.-ministru în Parlamentul României.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
În cadrul soluționării recursului promovat de reclamantă, întemeiat pe prevederile art. 159 alin. 1 pct. 3 rap. la art. 1591 alin. 2 și alin. 4-5 corelat cu art. 306 alin. 2 C.pr.civ. Curtea a pus în discuție, din oficiu, motivul de recurs de ordine publică prevăzut la art. 304 pct. 3 C.pr.civ.
În adevăr, Curtea reține că intimata pârâtă a invocat în fața instanței de fond excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei trasă din prevederile art. 52 al OUG nr. 1..
Instanța de fond, prin practicaua sentinței recurate, a statuat că litigiul de față are natura unui contencios fiscal și este în competența instanței de contencios administrativ, pe considerentul că între părți s-a născut un raport fiscal iar nu un raport direct de asigurări sociale fără însă să aducă alte argumente.
Conform art. 52 din OUG nr. 1. privind concediile și indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate, litigiile care au ca obiect modul de calcul și de plată a indemnizațiilor prevăzute de această ordonanță de urgență se soluționează de către instanțele judecătorești competente, potrivit jurisdicției asigurărilor sociale.
Așa cum rezultă din acțiunea introductivă de instanță, în esență, obiectul acesteia este circumscris solicitării reclamantei de a obliga pârâta să restituie din
F. a unor sume reprezentând indemnizație prevăzută de OUG nr. 1..
Or, față de obiectul acțiunii și dispozițiile art. 52 din OUG nr. 1., Curtea reține că litigiul de față este în competența instanțelor specializate în materie jurisdicției asigurărilor sociale. Că este așa, se poate deduce și din considerentele deciziei civile nr. 4. pronunțată de Curtea de A. C. - Secția I civilă într-un litigiu similar (f. 33-38).
Din această perspectivă, Curtea va reține că instanța de fond a soluționat greșit excepția necompeteneți materiale, așa încât în temeiul art. 304 pct. 3 rap. la art. 312 alin. 1-2 și 6 teza I C.pr.civ. cu aplicarea art. 20 alin. 3 din Legea nr.
554/2004 se va admite recursul se va casa în întregime sentința atacată și va dispune trimiterea dosarului spre rejudecare T. C., în compunerea specifică soluționării litigiilor de asigurări sociale.
A. în vedere acest motiv de recurs, cercetarea celorlalte motive apare de prisos în această etapă procesuală, acestea putând fi avute în vedere însă ca apărări în faza de rejudecare a cauzei la instanța competentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamanta SC BT L. T. I. SA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 3490 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T. C. pe care o casează în întregime și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare T. C., în compunerea specifică soluționării litigiilor de asigurări sociale.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 27 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
R.-R. D. L. U. M. D.
GREFIER M. V. G.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...) Jud.fond. C.-A. C.
