Decizia nr. 7162/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A C., DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia nr. 7162/2012
Ședința la 01 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S. Grefier V. D.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr.6221 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., în contradictoriu cu intimatul reclamanta SC T. SRL L. având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin.4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din
L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C. pr. civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 6221 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S. s-a admis acțiunea reclamantului S. T. S. și a fost obligată pârâta D. G. a F. P.-S. prin A. F. P. J. să-i restituie suma de 4194 lei, reprezentând taxa pe poluare achitată cu chitanța seria TS3A, nr.9548078 din (...) și să-i plătească dobânda, conf.art.124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății nu comportă nici un fel de discuții, nefiind de altfel contestată însă argumentele de natură juridică pe care partea reclamantă își întemeiază acțiunea, vizează două aspecte asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe: unul se referă la libera circulație a mărfurilor în cadrul U. E., iar cel de-al doilea aspect privește interzicerea discriminării între produsele comunitare și cele naționale, sub aspectul impozitării.
Cadrul procesual dedus judecății nu se circumscrie unei acțiuni tipice în contencios administrativ-fiscal, întemeiată pe L. nr.554/2004 și/sau C. de procedură fiscală, fiind vorba în realitate despre o acțiune directă în despăgubiri, întemeiată pe normele dreptului comunitar și îndreptată practic împotriva Statului Român, care, prin autoritățile sale administrative și fiscale au perceput respectiva taxă pe poluare sau refuză înmatricularea autovehiculului pe teritoriul R., fără plata unei astfel de taxe.
Curtea Europeană de Justiție de la L. a fost sesizată de instanțele române cu mai multe cereri preliminare privind interpretarea normelor de drept intern prevăzute de OUG nr.50/2008 în raport de dispozițiile art. 90 paragraful 1 din Tratatul de I. a C. E.(în prezent, art.110 din Tratatul de funcționare a U. E.) Curtea pronunțându-se deja, la data de (...), într-o primă cauză cu nr. C 402/2009 (cauza Tatu), după cum urmează:
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În aceste condiții, este mai mult decât evident că dispozițiile legale prevăzute de OUG nr.50/2008, care au stat la baza perceperii taxei pe poluare (sau a refuzului de înmatriculare, după caz) contravin normelor de drept comunitar și practicii Curții E. de Justiție, adoptate în materie de taxe, așa încât partea reclamantă este în drept la o justă despăgubire din partea Statului Român, prin instituțiile sale ce au responsabilități în acest domeniu.
Tribunalul a admis acțiunea promovată în sensul că a obligat pârâta, să restituie părții reclamante, suma pretinsă și achitată cu titlu: taxă pe poluare, conform chitanței depusă la dosar (f. 11), la care se va adaugă dobânda, conf.art.124 Cod procedură fiscală, începând cu a 45-a zi, de la data înregistrării cererii de restituire, adresată organului fiscal și până la data restituirii efective.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta D. G. A F. P. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J., prin care se solicită admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată și respingerea capătului de cerere privind acodarea dobânzii ca nefondat.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7,8 și 9 arată următoarele:
Raportat la dispozițiile legale invocate în întâmpinarea depusă la dosarul cauzei rezultă în mod indubitabil că suma solicitată nu se încadra în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
I. de fond referitor la incidenta art. 725 alin. 1 Cod P. C., invocat in intimpinarea depusa la dosarul cauzei nu face nici o referire.
Dispozitiilor art.725 alin 1 din C. de P. C. consacră regula aplicării imediate a legii noi de procedură atât proceselor în curs de judecată începute sub legea veche. Acest text de lege nu încalcă dispozițiile art.15 alin (2) din
Constituție, având in vedere că legea nouă se aplică din momentul intrării ei în vigoare proceselor incepute sub legea veche,dar aflate în curs de judecată(Decizia Curții Constituționale nr.628/2006).
Neadmiterea unei atare soluții ar determina rezolvarea diferențiată a aceleași situații juridice,(respectiv obligația achitării taxei ,care atât în noul act normativ ,se achită și respectiv intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România) ceea ce ar fi profund inechitabil și contrar spiritului legii noi.
Pe fondul cauzei solicită instantei de recurs respingerea actiunii ca nefondată, pentru motivele expuse pe larg in intimpinarea depusa la dosarul cauzei.
I. de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobinzii lega le aferentă sumei solicitate de reclamant, începînd cu data plății și până la data plății efective și solicită desființarea acestei dispoziții din sentința recurată.
Reclamantul a solicitat restituirea sumei precum și a dobânzii legale aferente, calculate de la data încasării taxei până la restituirea efectivă, cerere care nu se circumscrie in sfera de aplicare a dispozițiilor C.ui de P. F. coroborate cu dispozițiile Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget.
Față de aceste considerente rezultă că instanta de fond în mod nelegal a admis capătul de cerere privind acordarea dobînzii legale aferente sumei solicitate la restituire reprezentând taxa specială de primă inmatriculare.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele: Cu privire la excepția inadmisibilității
I. reține că reclamantul contestă compatibilitatea prevederilor relevante ale C.ui fiscal cu legislația comunitară. Reclamantul a adresat o cerere către organul încasator al taxei de primă înmatriculare, care a fost respinsă, invocându-se aceleași prevederi naționale, iar ceea ce se atacă în prezenta cauză este practic refuzul de restituire, față de care reclamantului nu i se poate opune excepția invocată, cererea fiind formulată în termenul legal împotriva persoanei care a încasat taxa și a refuzat restituirea.
Pe fondul cauzei
Curtea observă că instanța de fond a soluționat litigiul pornind de la premisa greșită că taxa ce face obiectul solicitării de restituire este taxa de poluare percepută în temeiul OUG 50/2008, însă, în fapt, s-a solicitat restituirea unei taxe de primă înmatriculare plătite în temeiul C.ui fiscal.
Prin urmare, curtea va analiza raportul juridic litigios prin prisma acestei constatări, recursul urmând a fi respins, iar prezentele considerente le vor înlocui pe cele reținute în motivarea instanței de fond.
Taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost reglementată de art.214¹ Cod fiscal sub forma unui impozit nou, aplicabil de la data de (...), ca urmare a apariției Legii 343/2006 care a suferit modificări prin OUG 1., în sensul stabilirii unor categorii de persoane exceptate cât și situații de scutire de la plata acestei taxe.
Rezultă din reglementările cuprinse la art.214¹ Cod fiscal că la data importului autoturismului de către reclamant taxa specială pentru autoturism este datorată cu ocazia primei înmatriculări în România a acelui autoturism. Modul de stabilire a întinderii acestei taxe este determinat în raport de parametrii și după formula cuprinsă la art.214¹ alin. 3 Cod fiscal. Esențial este că taxa specială nu este percepută și pentru autoturismele deja înmatriculate în România, și care în urma vânzării suferă o nouă înmatriculare, ci numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state ale C. E. și reînmatriculate în România după aducerea acestora în țară. Procedându-se astfel, se constată existența unui regim juridic fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană și reînmatriculate în țara noastră, în situația în care acestea au fost înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru reînmatricularea autovehiculelor înmatriculate deja în România, taxa nu se mai percepe. Reglementată în acest mod, taxa diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second - hand deja înmatriculate într-un alt stat membru; cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second - hand deja înmatriculate în România.
Întrucât dispozițiile se regăsesc în art.214¹ din C. 2¹ Cod fiscal potrivit cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme neînmatriculate pe teritoriul național sunt obligate să achite o taxă specială pentru înmatricularea autoturismelor în România, acestea instituie o taxă cu efect echivalent în înțelesul art.25 TCE, care are drept efect împiedicarea libertății circulației mărfurilor în spațiul C. E..
De altfel, noțiunea de taxă cu efect echivalent rezultă din jurisprudența
Curții care constată ca fiind orice taxă pecuniară impusă unilateral asupra mărfurilor în temeiul faptului că trec frontiera, oricare ar fi denumirea și modul de aplicare al acesteia (a se vedea în acest sens hotărârile din 17 iulie
1997, Haahr Petroleum, C-90/94, Rec.p.I-4085, punctul 20, din 2 aprilie
1998, Outokumpu, C-213/96, Rec.p.I-1777, punctul 20).
Potrivit dispozițiilor art.90, paragraful 1 din Tratatul C. E. „Nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare. De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producție";. Mai mult, Curtea Europeană de Justiție a statuat deja că art.90 TCE reprezintă în cadrul Tratatului C. E. o completare a dispozițiilor privind suprimarea taxelor vamale și a taxelor cu efect echivalent. Această dispoziție are drept obiectiv asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care poate decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre (vezi hotărârile din 15 iunie 2006 Air Liquide Industries Belgium C-
393/04 și C-41/05 punctul 55 și jurisprudența citată, precum și Nadasdi et
Nemeth, punctul 45).
Astfel, prin taxa specială pe care o impune, textul din legea internă, respectiv C. 2¹, inclusiv art. 214¹ Cod fiscal contravine dispozițiilor cuprinse în Tratatul C. E. arătate mai sus și care au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Prin urmare, rezultă că prin art.214¹ - 2. Cod procedură civilă se încalcă dispozițiile art.90 TCE care au prioritate de aplicare, ceea ce imprimă un caracter nedatorat taxei percepute în temeiul acestora.
De altfel, această situație a fost în mod implicit recunoscută de statul român, aceasta fiind rațiunea adoptării OUG 50/2008, prin care s-a stipulat că se vor restitui persoanelor plătitoare diferența dintre taxa de primă înmatriculare și o sumă de bani denumită taxă de poluare. I. apreciază că adoptarea acestui act normativ nu „validează"; dispozițiile din C. fiscal în temeiul cărora s-a achitat taxa de primă înmatriculare, acestea rămânând percepute cu încălcarea dispozițiilor comunitare la acel moment inițial. Nu s- ar putea susține întemeiat că taxa ar fi legal percepută în temeiul OUG
50/2008 ca taxă de poluare, întrucât acest act normativ ar avea astfel efecte retroactive.
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor:
Curtea observă că recurenta se află în eroare cu privire la soluția pronunțată de instanța de fond pe cererea de acordare a dobânzilor, întrucât s-a cerut și s-a acordat chiar dobânda fiscală apreciată de recurentă ca fiind incidentă în cauză, aspecte care lasă criticile recurentei fără temei.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat de D. S. este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din L. nr.
554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN N. LEGII
D E C I D E:
Respinge recursul declarat de pârâta D. G. A F. P. A J. S. în nume propriu și în numele A. F. P. J. împotriva sentinței civile nr. 6221 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului S., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
V. D.
Red. C.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: S. M.
GREFIER
