Decizia nr. 7175/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Nr. 7175/2012
Ședința de la 01 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. P.
Judecător A. M. C.
Judecător M. S.
G. V. D.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. A J. M. prin A. F. P. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6496 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M., în contradictoriu cu reclamantul M. V. M. și pârâta intimata A. F. P. M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite - restituire taxă de poluare.
La apelul nominal se constată lipsa părților litigante de la dezbateri. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care,
Curtea, procedând la verificarea competenței potrivit dispozițiilor art. 1591 alin. 4 C.pr.civ., constată că întemeiat pe dispozițiile art. 8 și art. 10 din Legea nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial în a soluționa prezentul recurs și în baza înscrisurilor existente la dosar și reținând poziția procesuală a părților care solicită judecarea cauzei în lipsă în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2 din C.pr.civ., apreciază că prezenta cauză este în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și o reține în pronunțare.
C U R T E A
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 6496 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al
T.ui M., au fost respinse excepțiile lipsei procedurii prealabile și de inadmisibilitate a acțiunii invocate de pârâta D. G. a F. P. M. - A. F. P. B. M.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul M. V. M., în contradictoriu cu pârâtele D. G. A F. P. M., A. F. P. B. M., și A. F. P. M., cu sediul în B., și, în consecință:
S-a dispus anularea Deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule 3398 din data de (...) emisă de către A. F. P. B. M.
S-a constatat nelegalitatea încasării sumei de 1.109 lei, achitată de reclamant cu titlu de taxă de poluare pentru autovehicule, cu chitanța seria
TS3B nr. 2127641 din (...).
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 1.109 lei, reprezentând taxă de poluare, cu dobândă legală calculată de la data achitării și până la restituirea efectivă a acesteia, precum și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 543,3 lei.
P. a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, următoarele:
Pe fond, în baza probelor administrate și a dispozițiilor legale incidente, instanța a constatat că intenția legiuitorului nu mai are nicio legătură cu scopul declarat al adoptării OUG nr. 5., cu multiplele sale ajustări, care de la intenția declarată în preambulul OUG nr. 5., s-a menținut, în realitate, în zona protejării indirecte a producției interne de autovehicule, în detrimentul producției de autovehicule a altor state membre ale U. E., aceasta contrar prevederilor art. 90, devenit 110 din Tratatul Fundamental al U. E..
Invocând în preambulul ordonanței de urgență principiul european
„poluatorul plătește";, legiuitorul român păstrează interzisa protecție indirectă, cât timp autovehicule care se află deja în circulație și, deci poluează, nu sunt supuse acestei taxe, ceea ce, iarăși, este de natură să descurajeze achiziționarea de autovehicule de pe piața U. E. și să încurajeze comerțul cu autovehicule deja înmatriculate în R., chiar dacă au aceeași vechime aceeași uzură și, prin urmare, același grad de poluare.
Totodată, în urma analizării dispozițiilor legale care stabilesc condițiile
și modalitățile de percepere a taxei de poluare, în vigoare la data la care s-a solicitat înmatricularea, se apreciază că norma de drept intern nu este conformă cu art. 110 T..
Compatibilitatea OUG nr. 5. cu prevederile dreptului comunitar, în concret art. 110 T., incident în cauză, trebuie analizată prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată de către Curtea de Justiție a U. E. la data de 07 aprilie 2011 în cauza Tatu contra R., sens în care s-a pronunțat și hotărârea din 07 iulie 2011 în cauza Nisipeanu contra R..
Nelegalitatea taxei de poluare reglementată de către OUG nr. 5. este contrară art. 110 T., aspect care se impune a fi constatat de către instanță, prin prisma considerentelor care au fundamentat hotărârea Curții, independent de modificările legislative care au fost aduse ulterior, inclusiv pentru varianta în vigoare la data soluționării prezentei cereri. Instanța națională este nu numai competentă, ci și obligată, în temeiul art. 148 din Constituția R., să aplice cu prioritate dispozițiile cu caracter obligatoriu din T. în cazul în care se constată că reglementarea internă cuprinsă în OUG nr. 5. este contară normelor comunitare.
În consecință, instanța a constatat nelegalitatea deciziei de calcul a taxei de poluare ca fiind contrară art. 90 din TCE, respectiv art. 110 din Tratatul Fundamental al U. E., și a dispus anularea acesteia, cu consecința restabilirii situației anterioare ca efect al anulării.
Inexistența temeiului legal pentru plata taxei de poluare și implicit pentru perceperea acestei sume de către organele fiscale justifică repararea integrală a prejudiciului cauzat reclamantului prin privarea de folosința sumei de bani achitată cu acest titlu. Obligația reparării integrale a prejudiciului este fundamentată pe privarea plătitorului, de către stat - prin autoritățile fiscale, de dreptul său de creanță corelativ obligației de restituire a sumei încasate nelegal, cu consecința încălcării art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la C. pentru Apărarea Drepturilor Omului și a
Libertăților Fundamentale, în acest sens pronunțându-se și CEDO în jurisprudența creată prin aplicarea acestui articol (Cauzele D.geville c/a
Franței și Fernandez -Molina Gonzales și alții c/a Spaniei). În aplicarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 Curtea a consacrat principiul restabilirii situației anterioare, care în materia creanțelor bănești, impune indemnizarea persoanei îndreptățite cu o sumă care să acopere nu numai deprecierea monedei naționale ci și beneficiul pe care îl putea obține cel puțin prin constituirea unui depozit bancar.
Așa fiind, instanța a admis și acest capăt de cerere prin acordarea dobânzii legale al cărei cuantum este determinat potrivit art. 3 alin. 3 din OG nr. 9/2000, de la data plății până la data abrogării acestui act normativ prin OG nr. 1., iar ulterior acestui moment, în conformitate cu prevederile art. 3 alin. 2 - 4 din OG nr. 1., capitolul I, care reglementează dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D. G. a F. P. a judetului M. prin A. F. P. a municipiului B. M., solicitând admiterea recursului, modificarea sentintei in sensul respingerii actiunii reclamantului.
În motivarea recursului, recurentul arată că criticile aduse impotriva deciziei de calcul nu vizeaza modul de calcul si stabilire a taxei, ci insasi prelevarea taxei in sistemul fiscal al statului. Asupra acestui aspect organul fiscal nu are prerogativa de a face aprecieri si in consecinta sa dispuna restituirea taxei, iar instanta verificand conditiile de fond si de forma ale deciziei de calcul raportat la prevederile O. nr. 50 / 2008 si ale Codului de P. F. trebuia sa oblige la restituirea taxei pe poluare doar pe intimata A. F. pentru M., nu pe organul fiscal ale carui atributii au fost limitate doar la calcul si incasare, atributii similare oricarei unitati bancare. Pe de alta parte, taxa pe poluare a fost virata conform H.G. nr. A 686 / 2008 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O. de urgentă a G. nr. 5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule la bugetul F. pentru mediu gestionat de A. F. P. M. iar potrivit principiului logico - juridic al simetriei suma trebuie restituita tot de la bugetul F. de M. si nu de la bugetul de stat. A. este si motivul improcesuarii A. F. pentru M..
Principiul "poluatorul plateste" care a stat la baza instituirii taxei pe poluare ca o taxa de mediu se aplica la data introducerii in parcul national al unui autovehicul indiferent ca este nou sau de ocazie, ca fapt generator de poluare si nu cu efect de discriminare intre autovehiculele de ocazie aduse din statele membre si cele inmatriculate deja pe teritoriul national. Art.110 din T. a fost analizat in Hotararea pronuntata de CEJ strict ca un impozit fiscal si mai putin ca o taxa de mediu, fara sa se tina cont ca acelasi autovehicul de ocazie inmatriculat deja pe teritoriul national si care face obiectul compartiei cand se invoca discriminarea, a fost supus unor conditii de mediu la data introducerii in parcul national si care nu corespund obligatiilor de mediu pe care R. si le-a asumat fata de comunitatea internationala.
Discriminarea trebuie raportata la momentul includerii in parcul national al oricarui autovehicul de ocazie si nu doar din perspectiva autovehicului adus dintr-un stat membru la data la care se achita taxa pe poluare. O astfel de perspectiva creeaza ea insasi o discriminare fata de autovehiculele de ocazie inmatriculate anterior si care pe langa conditiile restrictive de mediu de la data introducerii in parcul national ar fi supuse unor conditiii continue. Un produs este similar la data factorului generator de poluare determinat de inmatricularea autovehiculului operatiune fara de care nu poate circula, iar un autoevhicul de ocazie nu poate sa fie similar din punct de vedere al unei taxe pe poluare - ca taxa de mediu pe toata durata de circulatie a autovehiculului.
Cu privire la D. L. solicită sa aiba in vedere dispozitiile art. 1088 alin.2
Cod Civil, potrivit carora dobanda legala ar putea fi acordata cu titlu daune - interese cel mult de la data cererii de chemare in judecata si nu de la data achitarii taxei pe poluare.
Cu privire la C. DE J., solicită respingerea cererea reclamantului, intrucat nu se poate retine vreo culpa procesuala din partea organului fiscal care nu a facut decat sa aplice dispozitiile legale in vigoare, a caror legalitate de altfel a fost confirmata si de Curtea C. In plus taxa pe poluare nu se afla la data solutionarii cauzei in bugetul gestionat de organul fiscal, astfel incat nu se poate retine culpa procesuala doar pe baza emiterii unui document justificativ (decizia de calcul a taxei pe poluare) in baza careia A. F. pentru M. a incasat suma in bugetul F. pentru mediu.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Pe fondul cauzei, curtea reține că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. Tatu c. Statul Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30% din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Aceleași concluzii au fost stabilite de către C. și în cauza Nisipeanu, respectiv C-2. din (...), în care au fost analizate formele ulterioare ale OUG nr. 5..
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată direct, cu prioritate, încă de la data intrării în vigoare a OUG 5., deci încă de la data de (...).
Astfel, concluzia care se impune este aceea că taxa pe poluare plătită nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Statuând astfel, Curtea și-a îndeplinit misiunea încredințată de art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția R. și din Tratatul de aderare a R. la UE, precum și de jurisprudența pertinentă a Curții de Justiție a U. E. (cauza
Simmenthal).
Referitor la cererea de acordare a dobânzilor
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci și dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil. Numai astfel se poate concepe o justă reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Așa fiind, Curtea constată că se impune a soluționa cauza cu aplicarea normelor legale și a principiilor de reparație a prejudiciului încercat de contribuabil.
Referitor la cheltuielile de judecată
Contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.274 C.proc.civ., pârâta fiind în culpă procesuală întrucât a încasat o taxă constatată ca fiind nelegală, nu a restituit-o la cerere, astfel că reclamantul a fost nevoit să inițieze prezentul demers procedural pentru a-și recupera suma de bani percepută cu încălcarea dreptului comunitar.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale incidente, iar recursul declarat este nefondat și, în temeiul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 și art.312 alin.1 C.proc.civ., urmează a fi respins ca atare.
La solicitarea intimatului, potrivit art. 274 C.proc.civ. pârâtele vor fi obligate la plata cheltuielilor de judecată în recurs - 500 lei, constând în onorariu avocațial, pentru considerentele expuse anterior.
P. ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de către pârâta D. G. A F. P. M. în nume propriu și în numele A. F. P. B.-M. împotriva sentinței civile nr.6496 din (...) pronunțată în dosarul nr.(...) al T.ui M..
Obligă pârâtele la plata cheltuielilor de judecată în recurs în cuantum de 500 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. P. A. M. C. M. S.
G. V. D.
Red.C.P./Dact. GC
2 ex/(...)
Jud. primă instanță: E. C.
