Decizia nr. 754/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI F.
DECIZIA CIVILĂ Nr. 754/2012
Ședința publică de la 02 F. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
G. M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul C. M. V. D. M. I. T., împotriva sentinței civile nr. 4., pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M., având ca obiect suspendare executare act administrativ decizia de impunere nr.
3468/(...) emisă de D. M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat R. D. A.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. erează} faptul că recursul este timbrat, iar la data de (...) s-a depus la dosar o poziție procesuală cu o serie de anexe.
Raportat la acest aspect, reprezentata recurentului arată că a fost în concediu medical în perioada imediat anterioară, precizând că a formulat o cerere de suspendare și ulterior, a dezvoltat toate motivele de recurs.
Arată că susține cererea de suspendare a prezentei cauze, raportat la faptul că a promovat o acțiune în constatarea transpunerii inadecvate și tardive a în legislația națională a D. 2006/. a Consiliului, reglemetare pe care se fundamentează poziția recurentului, acțiune care face obiectul dosarului nr. (...) al C. de A. C., precizând că și recurentul din prezenta cauză face parte din litiscorsorțiul care a promovat acțiunea mai sus menționată. Pentru acest motiv solicită suspendarea prezentei cauze, în temeiul art. 244 pct. 1 C. pr. Civ.
Curtea, după deliberare, urmează a respinge cererea de suspendare, motivat de faptul că obiectul prezentei nu implică o cercetare a fondului cauzei.
Nemaifiind alte cereri de solicitat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și dezvoltat, precizând că a formulat cererea de suspendare a prezentei cauze, luând în considerare faptul că aceasta poate face obiectul unei discuții pe fondul cauzei. Apreciază că sunt îndeplinite cele două condiții de admisibilitate a suspendării executării actelor administrative și anume cazul bine justificat și prejudiciul material viitor și previzibil.
Arată că spezele de judecată urmează a fi solicitate pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4792 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative fiscale formulată de reclamantul C. M. V. D. M. I. T. în contradictoriu cu pârâta D. G. A F. P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr. 3468/(...) organul fiscal a stabilit cu titlu de obligație fiscală de plată suma de 33.342 TVA datorat pe perioada (...) - (...), majorări de 4.627 lei, dobânzi în sumă de 4.213 lei și penalități în cuantum de 5.001 lei, în total fiind vorba de suma de 47.183 lei.
În fapt, organul fiscal a reținut că reclamantul a depășit plafonul de plătitor în scopuri de TVA, invocându-se dispozițiile art. 153 alin. 1 Cod fiscal.
Prin decizia nr.7150/(...), organul fiscal a stabilit, în temeiul art. 153 alin.8, respectiv 153 indice 1 alin.4 Cod fiscal, obligația în sarcina reclamantului de a se înregistra în scopuri de TVA, motivația înregistrării din oficiu fiind depășirea plafonului de scutire prevăzut de art. 152 Cod fiscal.
Cererea de suspendare formulată de reclamant a fost respinsă pentru următoarele considerente:
Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însușii titlu executoriu.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
În considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie însă, o situație de excepție, aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege (Î.C.C.J, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2199 din 14 aprilie 2009).
În speță, nu sunt îndeplinite cele două condiții cumulative prevăzute de art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ fiscal.
Existența unui bine justificat în sensul art. 2 alin. 1 lit. t) din Legea nr.
554/2004 poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate, care constituie unul din fundamentele caracterului executoriu al actelor administrative.
Reclamantul a afirmat că până la data de (...) serviciile medicale veterinare nu erau exceptate în mod explicit din categoria de activități scutite de TVA, ci doar ulterior acestei date, odată cu modificarea Normelor metodologice de aplicare a C. fiscal, modificare operată prin H. nr. 1620 din (...).
Este adevărat că prin acest act normativ interpretativ s-a precizat expres că scutirea prevăzută la art. 141 alin. 1 lit. a) din C. fiscal nu se aplică pentru serviciile medicale veterinare, astfel cum a fost pronunțată hotărârea C. Europene de Justiție în cazul CEJ (sic!) C-122/87.
Este vorba de hotărârea C. de la L. pronunțată la data de 24 mai 1988 prin care, într-o acțiune în constatarea neîndepliniri de către R. I. a obligațiilor ce îi revin conform Tratatului, s-a statuat că articolul 13, lit. a) paragraful 1, subparagraful c, al D. nr. 77/388 (cunoscută sub denumirea de a șasea Directivă TVA), referitor la exonerarea de la plata TVA pentru prestațiile medicale în cadrul exercitării profesiilor medicale și paramedicale trebuie interpretat î n sensul c ă exoner are a l a c are se re f er ă nu include
pres taț iile f urniz ate de c ătre ve ter in ar i.
Pe de altă parte, trebuie precizat că textele D. a șasea și textele primei
Directive, încă în vigoare în anul 2006, au fost transpuse în C. fiscal român și totodată au fost republicate prin intermediul D. nr. 2006 /. privind sistemul comun de taxă pe valoare adăugată (denumită în continuare Directiva TVA), intrată în vigoare la 1 ianuarie 2007. Textele inițiale au fost renumerotate.
Conform art. 411 din Directiva TVA, cu începere de la (...), prima
Directivă și Directiva a șasea sunt abrogate, iar potrivit art. 412 toate statele membre ale UE au obligația că până la (...) să transpună în legislația națională modificările recente aduse legislației comunitare privind taxa pe valoare adăugată.
De menționat că textul art. 141 alin. 1 lit. a) din C. fiscal nu a suferit
modificări în perioada ce ne interesează, adică (...) - (...).
Prin urmare, textul art. 141 alin. 1 lit. a) din C. fiscal încă din anul
2008 trebuia interpretat în sensul că scutirea de taxă nu privește serviciile medicale veterinare.
Astfel, după cum se cunoaște, scopul unei acțiuni în constatarea neîndeplinirii de către un stat membru a obligațiilor ce îi revin conform
Tratatului ─ acțiune reglementată de art. 226-228 TCE (actualmente art. 258-260 TFUE) ─, este acela de a se constata prin intermediul C. de la L., că un stat membru a interpretat eronat o parte a legislației comunitare, fie un articol din tratatul constitutiv, fie un regulament, o directivă, o decizie, sau un acord internațional semnat și ratificat de C. (actualmente UE).
Desigur, este binevenită, pentru facilitarea interpretării, prevederea din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal care exclude în mod expres de la scutirea de taxă serviciile medicale veterinare.
Însă, este știut faptul că normele metodologice nu pot adăuga la C. fiscal, ci doar au rol explicativ și de punere în aplicare.
Art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative prevede că actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă, consacrându-se astfel principiul ierarhiei actelor normative.
Așadar, chiar dacă nu ar fi existat prevederea expresă de excludere de la scutirea de taxă, conținută de norma metodologică, actul normativ ierarhic superior tot în același sens ar fi trebuit interpretat câtă vreme, existând o prevedere dintr-o directivă interpretată de Curtea de la L., incumba obligația de interpretare a dreptului intern conform dreptului comunitar (prima cauză în care Curtea de la L. a stabilit această obligație a fost Von Colson, 14/83).
Cum serviciile medicale, chiar și în perioada (...) - (...), nu au fost operațiuni scutite de taxă, în sensul art. 141 alin. 1 lit. a) Cod fiscal, înseamnă că dispozițiile art. 153 Cod fiscal au fost corect invocate de organul fiscal.
Prin urmare, este irelevant că începând cu data de (...) reclamantul a realizat o cifră de afaceri sub plafonul de 35.000 de euro câtă vreme, anterior acestei date, avea obligația de a se înregistra, în conformitate cu prevederile art. 153 Cod fiscal.
În acest sens sunt și dispozițiile art. 152 alin. 7 Cod fiscal.
Așa fiind, T. a apreciat că în speță nu ne găsim în prezența unui caz bine justificat.
Nu este îndeplinită nici condiția referitoare la prevenirea unei pagube iminente, în înțelesul art. 2 alin 1 lit. ș) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, în cazul actelor administrative prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata unei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unui prejudiciu în patrimoniul debitorului, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia că această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea L. nr.
554/2004 (Î. C. C. J., Decizia nr. 4748 din (...), în Jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal pe anul 2008, E. H. 2010, pag. 98-102).
Pentru toate aceste considerente, T. a respins cererea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. M. V. D. M. I. T. solicitând admiterea recursului, casarea sentintei atacate ca fiind netemenica si nelegala si rejudecarea cauzei.
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că, pe de o parte, prin sentinta atacata se prejudeca fondul și, pe de altă parte, că pprin sentinta atacata se incalca principiul egalitatii armelor.
A invederat ca pana la data de (...) serviciile medicale veterinare nu erau exceptate in mod explicit din categoria activitatilor medicale scutite de T. U. acestei date, odata cu modificarea Normelor Metodologice de aplicare a C. F. conform H. nr. 1620 din (...)1 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice de aplicare a L. nr. 5. privind C. fiscal, norme care au intrat in vigoare la 1 ianuarie 2010. serviciile medicale veterinare sunt excluse explicit din categoria serviciilor medicale scutite de T.
În consecinta, reclamantul-recurent, in perioada (...) - (...) deoarece, C. F. nu facea distinctie intre tipul actului medical care intra in categoria de operatiuni netaxabile din punct de vedere TVA, chiar daca ar fi depasit plafonul de inregistrare ca platitor de TVA respectiv o cifra de afaceri de peste 35.000 euro, in aceasta perioada, - operatiunile nu erau purtatoare de TVA, contribuabilul nefiind obligat sa colecteze TVA-ul aferent veniturilor realizate, iar in perioada (...) - (...), activitatea desfasurata de reclamantul- recurent este inferioara plafon ului de 35.000 euro;
Pana la data de 1 ianuarie 2010 se constata chiar prin sentinta atacata ca, nu exista o certitudine a impunerii fiscale. Ori, principiul certitudinii fiscale este cel care impune claritatea normelor fiscale, astfel incat sa nu conduca la interpretari arbitrare, sa asigure predictibilitatea masurilor fiscale, sa fie evitate efectele retroactive defavorabile pentru contribuabili in raport cu impozitarea. Dealtfel, cele relevate in cererea de suspendare si reiterate in prezentul recurs la pct2-3 si 5 constituie in conceptia reclamantului-recurent "indoielile" cu privirea la legalitatea actului administrativ, conditia cazului bine justificat fiind indeplinita in speta.
Avand in vedere ca, limitele proceduale sunt trasate de catre reclamantul-recurent prin actiunea formulata, in temeiul principiului disponibilitatii partilor in procesul civil, obiectul actiunii il constituie suspendare a actului administrativ - fiscal pana la pronuntarea instantei de fond;
De asemenea, raportat si la motivatia reclamantului-recurent privitoare la elementele pe care le aprecizaza ca ar constitui in speta" cazul bine justificat" mai sus indicate, prezentate fara a antama fondul si rezidand in modul de reglementare si interpretare a dispozitiilor legislatiei fiscale raportate la situatia concreta in speta, orice asertiune a instantei de judecata, ar fi necesitat sa vizeze exclusiv aceasta sfera de analiza;
Or, prin sentinta atacata se incalca una dintre regulile esentiale in materie procedurala pentru cererea de suspendare a actului administrativ- fiscal pana la pronuntarea instantei de fond - se prejudeca fondul. Sustine aceasta, deoarece, instanta prin sentinta atacata, a purces la analiza cadrului reglementar in materie de TVA atat la nivel national cat si la nivel comunitar, analizand legalitatea actului administrativ si determinand, in afara cadrului procesual si in mod cu totul nelegal si eronat ca, in perioada (...)-(...) serviciile medicale veterinare nu au fost operatiuni scutite de taxa, si ca, per a contrario, actul administrativ atacat este legal;
La dosarul cauzei se aflau atat actiunea in contencios administrativ, fila 78-85, cu termen la (...), inregistrata sub nr de dosar (...), cat si contestatia si cererea de chemare in garantie in procedura prealabila, fila 8-
16, formulate de catre reclamantul-recurent, iar raportat la continutul acestora, instanta ar fi trebuit sa treaca la o analiza sumara a aparentei dreptului si nu se pronunte asupra legalitatii actului administrativ atacat, in conditiile in care legalitatea sau nelegalitatea actului administrativ poate fi consfintita, doar, de catre instanta de fond;
Mai mult, excedand cadrului procesual, analiza cadrului reglementar in materie de TVA atat la nivel national cat si la nivel comunitar, s-a realizat prin raportare la unele aspecte care nu au fost indicate de catre nici una dintre parti si nici macar ridicate de catre instanta din oficiu, deci nu au fost puse in discutia partilor;
Din aceasta perspectiva, procedura desfasurata în fata primei instante nu corespunde exigentelor art.6 din CEDO si nici jurisprudentei C. Europene care a retinut constant ca sarcina judecatorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile sa influenteze solutionarea pe fond a litigiului sa faca obiectul unei dezbateri în contradictoriu între parti (cauza "- ll.uiz - Mateos contra Spaniei, hotarârea din 23 iunie 1993, seria A, nr. 162.) ";
Elementele care au format convingerea judecatorului in sensul respingerii actiunii, astfel cu reiese din sentinta atacata sunt: Directiva TVA si transpunerea acesteia in C. F., termenul de transpunere al acestei directive pentru Statele M.; actiunea in constatarea neandeplinirii de catre un stat membru obligatiilor ce ii revin conform Tratatului; precum si continutul hotărârea C. Europene de Justiție În cazul CEJ C-122/87. Nici unul dintre aceste aspecte nu au fost puse in discutia partilor nicicand pe parcursul procesului pentru ca reclamantul-recurent sa isi poata prezenta pozitia procesuala, printr-o Incheiere de sedinta s-a dispus amanarea cauzei. iar prin I. din 8 septembrie, fila - 67 nici o trimitere la aceste aspecte nu este facuta. Deci, nu s-a analizat, in contradictoriu: daca si cum s-a realizat transpunerea D. TVA la nivel national, cu trimitere la serviciile medicale veterinare; efectele hotărârii C. Europene de Justiție în cazul CEJ C-122/87 avand in vedere ca este o solutie data intr-un litigiu cu statul Italian; daca mijloacele de transpunerea a directivei lasate la indemana S. M. au fost adecvate si eficiente;
În subsidiar, privitor la prevenirea unei pagube iminente, argumentele reclamantului-recurent nu au fost de natura formala, ci au fost dovedite prin prezentarea dovezii care atesta veniturile incasate pe parcursul unui an, raportate la sumele stabilite in actul a carei suspendare se cere, precum si prin indicare caracterului de servivciu public a serviciilor prestate.
Pârâta intimată D. G. A F. P. M. a formulat întâmpinare prin intermediul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat - fila 11.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
Potrivit art. 14 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executări unui act administrativ unilateral poate fi dispusă în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 554/2004 definesc atât noțiunea de pagubă iminentă cât și pe cea de caz bine justificat.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 2 lit. ș, paguba iminentă constă în prejudiciul material, viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public, iar potrivit dispozițiilor art. 2 lit. ț, prin cazuri bine justificate se înțelege împrejurările legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ.
Aceste două condiții trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se putea dispune suspendarea executării unui act administrativ. De asemenea, Curtea constată că, chiar dacă în soluționarea unei astfel de cereri instanța nu trebuie să prejudece fondul cauzei, o anumită pipăire a fondului trebuie făcută, cel puțin în analiza existenței sau nu a cazului bine justificat.
Or, la fel ca și instanța de fond, Curtea constată că nici una dintre condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 14, 15 din Legea nr. 554/2004 nu este îndeplinită în cauză.
Astfel, în ceea ce privește existența cazului bine justificat, Curtea constată că reclamantul-recurent nu a adus nici o probă în dovedirea aparenței de nelegalitate a D. de impunere nr. 3468/(...) emisă de intimata pârâtă D. G. a F. P. a jud. M..
În motivarea cererii, recurenta a invocat faptul că suntem în prezența unui caz bine justificat, întrucât în perioada (...)-(...) C. fiscal nu făcea distincție între tipul actului medical care intra în categoria de operațiuni netaxabile din punct de vedere TVA, astfel încât, chiar dacă s-ar fi depășit plafonul de înregistrare ca plătitor de TVA, respectiv o cifră de afaceri de peste 35.000 Euro, operațiunile nu erau purtătoare de TVA iar contribuabilul nu era obligat să colecteze TVA aferent veniturilor realizate.
Or, la fel ca și instanța de fond, Curtea constată că, potrivit dispozițiilor art. 141 alin. 1 lit. a în vigoare la data de (...), erau scutite de TVA următoarele operațiuni de interes general: spitalizarea, îngrijirile medicale și operațiunile strâns legate de acestea, desfășurarea de unități autorizate pentru astfel de activități, indiferent de forma de organizare, precum: spitale, sanatorii, centre de sănătate rurale sau urbane, dispensare, cabinete și laboratoare medicale, centre de îngrijire medicală și de diagnostic, baze de tratament și recuperare, stații de salvare și alte unități autorizate să desfășoare astfel de activități.
Din simpla lecturare a dispozițiilor legale enunțate anterior, Curtea nu poate concluziona, așa cum susține recurentul, că, prestând un serviciu medical veterinar, ar fi fost scutită de plata taxei pe valoare adăugată, prin urmare nu poate fi reținută o îndoială puternică și evidentă asupra legalității deciziei de impunere.
În privința condiției pagubei iminente, recurentul a invocat prejudiciul material viitor și previzibil și perturbarea previzibilă gravă a unui serviciu public, în condițiile în care are calitatea de concesionar a serviciilor medicale veterinare decontate de D. S. V. și pentru Siguranța Alimentelor a jud. M., fără a aduce, însă, nici o probă în acest sens. Faptul că suma ce ar urma să fie executată reprezintă aproape totalul veniturilor încasate în cursul unui an nu reprezintă un argument suficient pentru a reține îndeplinirea condiției pagubei iminente.
În ceea ce privește critica recurentului în sensul că judecătorul fondului s-ar fi pronunțat chiar pe fondul cauzei, în cadrul unei acțiuni vizând suspendarea unui act administrativ, Curtea constată că acest aspect nu este de natură să atragă modificarea sentinței recurate, astfel cum s-a menționat anterior o anumită pipăire a fondului trebuind a fi făcută, cel puțin în analiza existenței sau nu a cazului bine justificat.
Prin urmare, Curtea constată că în mod legal și temeinic a apreciat instanța de fond că cererea de suspendare este nefondată și, apreciind că motivele invocate în recurs nu sunt întemeiate, în conformitate cu prevederile art.304 pct.9 și 312 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul și va menține în totalitate sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L. DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul C. M. V. D. M. I. T., împotriva sentinței civile nr. 4792/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui
M., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
PREȘEDINTE, M. D. | JUDECĂTOR, R.-R. D. | JUDECĂTOR, L. U. |
G., M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...).
Jud.fond: A. S.
