Decizia nr. 8040/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8040/2012
Ședința publică de la 11 O. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul V. I. A., împotriva sentinței civile nr. 6426/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.
C., în contradictoriu cu pârâtul P. M. C.-N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurent, avocat O. P., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că prezentul nu este timbrat, iar la data prezentului termen, pârâtul a depus la dosar, prin fax, întâmpinare, în cuprinsul căreia solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacată.
Reprezentantul recurentului depune la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente, în sumă de 4 lei, taxă judiciară de timbru și 0,15 lei, timbru judiciar mobil, precizând că nu mai are alte cereri de formulat, sau excepții de invocat.
Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacată, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare T. C., în vederea pronunțării unei soluții pe fondul litigiului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr.6426 din 11 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dsoarul (...) s-a admis excepția inadmisibilității cererii și s-a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a reclamantului V. I. A. în contradictoriu cu P. municipiului C.-N.
T. a reținut că certificatul de informare nu se bucură de o reglementare legală și că acesta cuprinde doar mențiunile enumerate la art.6 alin.1 din Legea 50/1991 referitoare la regimul juridic, tehnic și economic al imobilului. Astfel, certificatul de informare nu produce efecte prin el însuși, întrucât nu poate să dea naștere, să modifice, sau să stingă drepturi și obligații., în sarcina reclamantului, nu reprezintă un prim act al procedurii de emitere a autorizației de construire și ca atare, nu este un act administrativ.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul V. I. A. arătând că dispozitivul hotărârii contravine aprecierilor instanței din practicaua hotărârii, hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea dreptului la apărare deoarece, inadmisibilitatea acțiunii așa cum a fost invocată de către primar nu a fost împărtășită de către instanța de judecată, iar inadmisibilitatea a fost admisă pe alt considerent care nu a fost invocat formal și care nu a fost în discuție, încălcându-se principiul contradictorialității și al dreptului la apărare.
Recurentul susține și că hotărârea este netemeinică deoarece certificatul de informare nu reprezintă decât acea parte din certificatul de urbanism în care sunt descrise regulile de construire, din moment ce acea parte din certificatul de urbanism prezintă caracteristicile unui act administrativ, atunci și certificatul de informare are această natură juridică.
Prin întâmpinarea formulată, P. municipiului C.-N. a solicitat respingerea recursului ca nefondat deoarece prin certificatul de informare s- au adus la cunoștința recurentului informațiile solicitate și nu produce prin el însuși efecte juridice, iar cum nu este solicitat în scopul construirii vreunui obiectiv, nu vatămă cu nimic drepturile prevăzute de lege ale reclamantului.
Asupra recursului, Curtea va reține următoarele:
În ceea ce privește motivul de recurs privind încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, Curtea va reține că aceste principii de drept nu au fost încălcate, întrucât s-a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, iar reprezentantul reclamantului a pus concluzii, arătând că atât certificatul de urbanism, cât și certificatul de informare reprezintă acte administrative, fiind extrase din reglementările locale de urbanism și produc efecte juridice.
Prin urmare, discuțiile în contradictoriu s-au purtat și pe nuanța arătată de reprezentantul reclamantului în recurs ca nefiind pusă în discuție, astfel că acest motiv de recurs este neîntemeiat.
De asemenea, tribunalul a făcut distincție între natura celor două acte juridice, respectiv certificatul de urbanism și certificatul de informare, apreciind că cel din urmă nu este act administrativ.
În ceea ce privește motivele de recurs prevăzut de art.304 pct.8,9 și
304/1 C.proc.civ., Curtea va aprecia că acest motive de recurs sunt fondate.
Astfel, certificatul de informare nu are o reglementare expresă în legea
50/1991 sau Legea 350/2001, fiind o creație a practicii administrative în sensul că ,autoritatea publică emitentă, când este sesizată cu o cerere de precizare a regimului juridic, tehnic și economic a unui imobil fără ca în solicitare să se arate dorința solicitantului de a servi acest certificat la obținerea unei autorizații de construire, numește certificatul emis, certificat de informare. T., nu este o distincție între certificatul de informare și certificatul de urbanism, deoarece ambele acte privesc regimul juridic, tehnic și economic, fiind extrase din reglementările urbanistice în vigoare.
Pe de altă parte, avizele și acordurile sunt specificate în mod expres prin reglementări speciale, iar menționarea unor avize și acorduri nu este lăsată la aprecierea autorității emitente.
Ca atare, atât certificatul de urbanism cât și certificatul de informare produc efecte juridice proprii fiind susceptibile de a vătăma drepturile solicitantului, fapt care determină încadrarea acestora în categoria actelor administrative conform art.2 alin.1 lit.c din Legea 554/2004.
Având în vedere că în mod greșit tribunalul a stabilit lipsa calității de act administrativ a certificatului de informare și a respins acțiunea ca inadmisibilă deși existau și alte capete de cerere care vizau obligarea la emiterea unui certificat de urbanism considerat de prima instanță ca act administrativ , va admite recursul în conformitate cu prevederile art.304 pct.8 și 9 C.proc.civ. și 312 alin.3 C.proc.civ. și va casa în întregime sentința recurată, întrucât aceasta a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul V. I. A. împotriva sentinței
6426 din (...) pronunțată în dosarul (...) al T. C., pe care o casează în întregime și dispune tridmiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 11 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. U. M. D. R. R. D. M. T.
red.RRD/AC
2 ex. - (...)
