Sentința nr. 783/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C. A. ȘI F.
Dosar nr. (...)
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 783/2012
Ședința de la 30 O. 2012
PREȘEDINTE: C. I.
GREFIER :M. N. ȚÂR
Pe rol judecarea cererii de suspendare și a acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta F. C. DE R. PENTRU C. DE R. în contradictoriu cu pârâtul O. I. PENTRU P. O. S. D. R. U. R. N.-V. ( O. NV ), chematul în garanție A. DE M. PENTRU P. O. S. D. R. U. având ca obiect anulare act administrativ decizia nr. 3536/2012 emisă de O. NV.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. Lăcătuș Diana în reprezentarea intereselor reclamantei și consilier juridic, I. N. R. în reprezentarea intereselor pârâtului, ambii cu împuterniciri avocațiale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cererea de suspendare și acțiunea promovată sunt legal timbrate cu suma de 14 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și are aplicat timbru judiciar în valoare 0,45 lei. Cererea de chemare în garanție nu este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la al doilea termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea pârâtului - note de ședință prin care se solicită scutirea de la plata taxelor de timbru aferente cererii de chemare în garanție formulate.
Un exemplar se comunică cu reprezentanta reclamantei.
Curtea pune în discuție solicitarea privind scutirea de la plata taxelor de timbru aferentă cererii de chemare în garanție.
Reprezentantul pârâtei susține cererea întemeiată pe dispozițiile art.17 din legea nr.146/1997.
Reprezentanta reclamantei arată că nu se opune încuviințării acestei cereri.
Curtea după deliberare, încuviințează cererea de scutire a pârâtei de la obligația achitării taxei judiciare aferente cererii de chemare în garanție, reținând în motivare dispozițiile art.17 din L. nr.146/1997.
Totodată, pune în discuția părților litigante excepția necompetenței materiale a C. în soluționarea cauzei.
Reprezentanta reclamantei susține excepția necompetenței materiale a C. relevând că există deja o practică a Î. fiind pronunțate în acest sens, atât D. nr.5388/(...) din dosarul nr.(...) și D. Î. nr.2288/(...) pronunțată în dosarul nr.
(...), în cadrul conflictului negativ de competență.
Mai arată că atâta timp cât actul atacat este asimilat unui act administrativ fiscal, competența materială de soluționare a cauzei este dată de valoarea litigiului dedus judecății și nu de rangul autorității emitente.
Reprezentantul pârâtei arată că în opinia sa important este rangul autorității emitente și nu cel valoric, deoarece actul este emis de către M. prin delegare de atribuții către A.- organism de implementare. Mai relevă că actul atacat nu face parte din sfera de aplicare a dispozițiile C. de procedură fiscală.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
CURTEA
Prin acțiunea de contencios administrativ formulată de reclamanta F. C. DE R. PENTRU C. DE R. în contradictoriu cu pârâtul O. I. PENTRU P. O. S. D. R. U. R. N.-V. ( O. NV ), chematul în garanție A. DE M. PENTRU P. O. S. D. R. U. s-a solicitat anularea deciziei nr. 3536 din (...) și respectiv a titlului de creanță
(proces verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr. 2324 din (...) O. NV) care stă la baza notei de debit nr. 38/(...) cu privire la proiectul strategic cu titlu „ Susținerea dezvoltării comunităților de romi din Regiunile de dezvoltare N. vest și Centru, R.";, ID proiect 1158, implementat de reclamanta F. C. DE R. PENTRU C. DE R. în calitate de beneficiar, în perioada 01 decembrie
2008-31 octombrie2011, ca fiind nelegal, cu cheltuieli de judecată.
Totodată s-a solicitat, în temeiul art.15 din legea nr.554/2004 suspendarea executării titlului de creanță(proces verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr. 2324/(...) întocmit de O. NV și a notei de debit nr. 38/(...), înregistrate la societatea reclamantă cu nr. 102/(...), până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei )
În motivarea acțiunii reclamanta a susținut că, în fapt F. C. de R. pentru comunitățile de R. a implementat , în calitate de beneficiar în perioada 1 decembrie 2008-31 octombrie 2011 în baza contractului de finanțare P..1/S/7 încheiat cu A. de M. pentru P. O. S. D. R. U. 2007-2013 (A.), proiectul strategic cu titlul "Susținerea dezvoltării comunităților de romi din Regiunile de dezvoltare N. V. si C. R.", ID proiect 1158.
În data de (...), reclamanta primit de la O. I. pentru P. O. S. D. R. U. R. N.
V., adresa nr. 2110/(...) însoțită de"P. P. V. de constatare nereguli și de stabilire a creanței bugetare pe proiectul P..1/S/(...)".
Menționează că, la acea dată, fusese finalizată implementarea proiectului de 5 luni, iar cererea de rambursare finală fusese aprobată.
La adresa de mai sus, reclamanta a răspuns la data de (...) prin documentul nr. 1..04.2 intitulat: "Punct de vedere al beneficiarului referitor la proiectul procesului verbal de constatare nereguli și de stabilire a creanței bugetare", înregistrat la O. NV cu nr. 2233/(...).
La data de (...), O. NV a comunicat reclamantei titlul de creanță prin care se stabilește în sarcina acesteia un debit în valoare de 8109 lei, constând în cheltuieli constat neeligibile reprezentând comision ITM, pe perioada de implementare (...) - (...).
Împotriva titlului de creanță, reclamanta a formulat si depus la O. NV, 1 la data de (...) contestația cu nr. 148/(...), în temeiul prevederilor art. 46 alin. 1 coroborat cu art. 47 OUG nr. 66/2011.
Contestația formulată de reclamantă împotriva titlului de creanța: P. verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr. 2324/(...) întocmit de O. N. V., care stă la baza notei de debit nr. 38/(...) a fost respinsă de pârât la data de (...) prin decizia nr. 3536.
Față de considerentele prezentate de pârât în decizia atacată, reclamanta a invocat următoarele:
Titlul de creanță a fost emis de o autoritate care nu avea competență în constatarea neregulilor și stabilirea creanțelor bugetare
În conformitate cu art. 20 alin. 1 din OUG 66/201, activitatea de constatare a neregulilor și stabilit creanțelor bugetare se efectuează de către autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene prin structuri de control organizate în acest scop în cadrul acestora. Alin. 4 prevede că autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene pot delega activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare organismelor intermediare care funcționează în cadrul unei instituții publice.
Mai a arătat că reclamanta a încheiat contractul de finanțare P..1/S/7 cu
A. de M. pentru P. O. S. D. R. U. 2007-2013 (A.), drept pentru care, conform prevederilor legale, acesta era instituția competentă să constate neregulile și să stabilească eventualele creanțe.
Conform O. ministrului muncii, familiei și egalității de șanse nr. 6. pentru aprobarea de acorduri de delegare de funcții privind implementarea P. 2007-
2013, cu modificările și completările ulterioare, A. a delegat o parte din competențele, atribuțiile, aranjamentele, obligațiile și/sau drepturile sale prevăzute în contractele de finanțare către organismele intermediare.
Cu toate acestea, A. a continuat să fie responsabilă cu gestionarea proiectelor strategice din cadrul unor axe prioritare, printre care și Axa Prioritară
6 - "Promovarea Incluziunii Sociale", Domeniul major de intervenție 6.1 - "D. economiei sociale" - în cadrul căreia a fost finanțat proiectul. În consecință instituția competentă să constate neregulile și să stabilească eventualele creanțe pentru proiectul P..1/S/(...) era A.
Consideră astfel, că OIR P. NV nu poate avea, competența necesară de a constata nereguli și de astabili creanțe bugetare pentru cazul în speță, neavând funcție delegată pentru gestionarea proiectelor strategice Axa Prioritară 6, D.M.I.
6.1.
Titlul de creanță a fost emis după finalizarea implementării proiectului și aprobarea cererilor de rambursare de către A.
La data de (...), implementarea proiectului a fost finalizată, iar cererea de rambursare finală a cheltuielilor a fost aprobată de A.
Pe perioada implementării proiectului, beneficiarul avea obligația de întocmi și a transmite către A. cereri de rambursare a cheltuielilor intermediare și o cerere de rambursare finală a cheltuielilor.
Ca urmare, reclamanta a întocmit 11 cereri de rambursare intermediare și cererea de rambursare finală.
Cu ocazia verificărilor eligibilității cheltuielilor incluse în aceste cereri, A. a aprobat cererile de rambursare, validând inclusiv toate cheltuielile cu comisioanele ITM.
Cheltuielile efectuate de subscrisa pentru plata comisionului ITM sunt eligibile:
Prin decizia atacată, pârâta a arătat că, comisionul ITM reprezintă plata unui serviciu prestat, iar nu conform contractului de finanțare, articolul 4 - eligibilitatea cheltuielilor efectuate în cadrul proiectului, cheltuielile angajate pe perioada de implementare a proiectului sunt eligibile în condițiile stabilite de HG
7., O. comun al M. si MEF nr. (...) pentru stabilirea regulilor de eligibilitate si a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin P. O. S. "D. resurselor umane 2007-2013", abrogat de O. comun al M. si MEF nr. (...), ghidul solicitantului, instrucțiunile A. și alte dispoziții legale aplicabile.
O. comun al M. si MEF nr. 3/185/(...) pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin programul operațional sectorial "D. resurselor umane 2007 -2013", în vigoare la data derulării contractului P..1/S/7, prevede că sunt considerate cheltuieli eligibile:
1. Salarii și asimilate acestora
2. Onorarii
3. Contribuții sociale aferente remunerațiilor, cheltuielilor salariale și cheltuielilor asimilate acestora (contribuții angajați și angajatori): c) contribuții de asigurări sociale de stat; d) contribuții de asigurări de șomaj; e) contribuții de asigurări sociale de sănătate; d) contribuții de asigurări pentru accidente de muncă și boli profesionale; e) alte contribuții.
O. comun al M. si MEF nr. (...) preia în același fel specificațiile de eligibilitate ale cheltuielilor de personal ca și O. nr. (...).
Pe de altă parte, în nici un document emis de A. (ghidul aplicantului, condiții generale ,condiții specifice, instrucțiuni, notificări) nu există nici o mențiune cu privire la cheltuieli de natură salarială neeligibile. Mai mult, președintele executiv al reclamantei a participat personal la instruirea financiară făcută de către A. la B. în luna septembrie 2008, instruire la care accentuat faptul că toate cheltuielile salariale sunt eligibile, inclusiv comisionul ITM.
În baza prevederilor legale de mai sus, reclamanta a considerat ca fiind eligibile cheltuielile privind comisioanele ITM, conform prevederilor pct. 1.3 din anexa 6 a O. comun al M. si MEF 3/185/(...), iar de la data intrării sale în vigoare conform ordinului comun al M. si MEF (...), drept urmare au fost solicitate la rambursare. Î. cheltuială cu comisioanele a fost aprobată de A. și rambursată.
Mai mult decât atât, reclamanta, în calitate de beneficiar a fost supusă pe parcursul implementării unor vizite de monitorizare, printre care și A. de audit
(Curtea de conturi) la finalul cărora nu au fost semnalate ca neeligibile cheltuielile pentru comisioanele ITM. Este revoltător cum pe perioada în care autoritățile de management au verificat si au răspuns de aprobarea cererilor de rambursare au considerat eligibile aceste cheltuieli iar ulterior si-au schimbat punctul de vedere. D. ar fi într-adevăr așa, în sensul că comisionul ITM nu poate fi declarat eligibil consideră că autoritățile de management ar trebui să răspundă pentru validarea cererilor de rambursare si contravaloarea cheltuielilor neeligibile validate de acestea să nu fie imputate beneficiarilor.
Conform art. 5 alin. b din OUG 66/2011, autoritățile cu competențe în gestionarea fondurilor europene inclusiv prin activități ce constau în informarea corectă și la timp a beneficiarilor asupra riscului producerii de nereguli și fraude, în special, în ceea ce privește indiciile de fraudă. Aceeași obligație subzista în sarcina acestor autorități și anterior apariției acestui act normativ, în baza OG
79/2003.
În măsura în care pe parcursul implementării proiectului și ulterior finalizării acestuia, până la plata cererii de rambursare finale, cheltuielile cu comisioanele ITM declarate de reclamantă prin depunerea de documente justificative privind efectuarea plăților, la fiecare cerere de rambursare, au fost declarate cheltuieli eligibile, considerăm că, în eventualitatea în care, prin absurd aceste cheltuieli ar fi considerate neeligibile, organismele responsabile cu verificarea eligibilității cheltuielilor nu și-au îndeplinit obligațiile legale, instituite în sarcina lor de actele normative în vigoare.
Mai mult decât atât, la data de (...), la aproximativ 3 luni după finalizarea proiectului, o comisie de la OIR P. N. V. a realizat o vizită la fața locului la sediul reclamantei. La data de (...), O. N. V. a emis raportul de verificare nr. 1076, prin care au fost verificate cheltuielile aferente cererilor de rambursare 6-11. Din conținutul acestuia, a reieșit foarte clar că diferența dintre verificările efectuate și valoarea declarată de beneficiar prin cererile de rambursare depuse este O (pag.
12 din raport).
În mod nejustificat și fără a i se oferi nicio argumentare, la data de (...) O. N. V. a emis raportul de verificare nr. 2118 și adresa de însoțire nr. 2119, conform căreia, "substituie în totalitate raportul de verificare nr. 1076/(...)." În acest "nou" raport se evidențiază că diferență dintre verificările efectuate și valoarea declarată de beneficiar prin cererile de rambursare depuse, suma de
8.109 lei, reprezentând cheltuielile cu comisionul ITM, aferent cererilor de rambursare 6-8 este neeligibilă. În condițiile în care nu i-a fost comunicat cadru normativ și procedura care permit unei instituții să modifice un act administrativ intrat În circuit, considerăm acest ultim document, ca fiind nul.
Prin decizia si titlul de creanță atacat, procesul verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanțelor O. NV consideră neeligibile comisioanele ITM, pe motiv că nu se încadrează la pct. 1.3 din Anexa 6 a ordinului comun al M. si MEF nr. 3/185/(...), respectiv a O. comun al M. si MEF nr. (...), care prevede că sunt eligibile doar contribuțiile sociale, care conform C. fiscal nu include și comisioanele ITM.
Consideră, în continuare că comisioanele ITM sunt eligibile, încadrându-se la categoria "alte contribuții privind drepturile salariale", conform prevederilor pct. 1.3 din Anexa 6 a O. comun al M. si MEF nr. 3/185/(...), respectiva O. comun al M. si MEF nr. (...).
Comisionul ITM a fost instituit prin L. nr. 1. privind unele masuri de protecție a persoanelor încadrate în muncă, care prevedea la art. 5 alin. 1 că pentru prestarea serviciilor prevăzute prin lege, inspectoratele teritoriale de munca vor percepe un comision obligatoriu.
Așadar, comisionul ITM este o contribuție obligatorie, stabilită prin lege, achitată din fondul de salarii.
Termenul de contribuție este definit în art. 2 pct. 19 din L. nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice, ca fiind prelevarea obligatorie a unei părți din veniturile persoanelor fizice și juridice, cu sau fără posibilitatea obținerii unei contraprestații.
Mai mult decât atât, de la intrarea în vigoare a Legii nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu C. Europeana si Fondul Monetar Internațional, sumele reprezentând comisionul ITM nu se mai constituie ca venituri proprii ale Inspecției Muncii, ci conform art. 7, alin. (1) "veniturile obținute de autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau parțial din venituri proprii, care sunt reorganizate ca instituții publice finanțate integral de la bugetul de stat, potrivit anexelor nr. 1 și 2, se fac venit la bugetul de stat". Cum în anexa 1 este prevăzută și Inspecția Muncii, din 2009, comisioanele ITM datorate obligatoriu de toți angajatorii, se constituie venit la bugetul de stat.
În consecință consideră că interpretarea dată de O. NV termenului de contribuție este restrictivă.
Reclamanta considerând că acest comision ITM se încadrează în categoria altor contribuții privind cheltuielile salariale, din următoarele motive: reprezintă o contribuție obligatorie a angajatorului, aplicată în procent prestabilit la fondul de salarii; obligativitatea plății acestei contribuții este stabilită în temeiul legii, deci nu se poate pune în discuție ilegalitatea plății; destinația acestor fonduri este bugetul de stat.
În ce privește cererea de suspendare a titlului de creanță, a solicitat admiterea acesteia întrucât din conținutul art. 14 alin. (1) al Legii nr. 554/2004 rezultă că pentru admiterea cererii de sus executării actului administrativ și pentru a se dispune această măsură provizorie, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiții: existența unui caz bine justificat, în sensul art. 2 alin.
(1) lit. t) din legea nr. 554/20, "împrejurările legate de starea de fapt și drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ și iminența producerii unei pagube, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din L. nr. 554/2004 " iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil, sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționări unei autorități publice sau a unui serviciu public"
Referitor la condițiile de neegalitate ale actului - acestea au fost expuse pe larg mai sus.
În ce privește cea de-a doua condiție - aceasta trebuie analizată în raport de definiția dată de art.2 alin. (1) lit. s) din L. nr. 554/2004.
Astfel, punerea în executare a procesului verbal de constatare a neregulilor
și stabilire a creanței bugetare nr. 2324/(...) întocmit de O. N. V., care stă la baza notei de debit nr.38/(...), sub aspectul reținerii sumelor acordate, ar conduce la disfuncționalități financiare și sociale previzibile și extrem de însemnate și este de natură a conduce la concluzia potrivit căreia această situație se încadrează în definiția pagubei iminente prevăzută de dispozițiile legale menționate - lipsirea fundației de drepturile bănești intrate legal în patrimoniul acesteia, dificil de reparat.
Astfel, se creează în mod evident posibilitatea producerii în patrimoniul fundației a unor prejudicii materiale viitoare și previzibile: imposibilitatea plății tuturor salariilor angajaților și a contribuțiilor obligatorii aferente acestora, imposibilitatea onorarii la plată a cheltuielilor cu utilităților și cheltuielilor angajate prin contractele de achiziție în derulare.
În prezent fundația derulează mai multe proiecte strategice, prejudiciul indicat mai sus având ca efect blocarea implementării proiectelor ..
Menționează că fundația, nu derulează activități cu caracter economic, neavând altă sursa de finanțare
Toate aceste argumente consideră că justifică și previn o pagubă iminentă în sensul art. 14 din L. nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, astfel încât a solicitat suspendarea executării procesului verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr. 2324/(...) întocmit de O. N. V., care stă la baza notei de debit nr. 38/(...), până la judecarea pe fond a cauzei.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispozițiile următoarelor acte normative:
- OUG nr. 66/201 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora și Normele metodologice de aplicare;
- HG 7. privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate În cadrul operațiunilor finanțate prin programe operaționale, cu modificările și completările ulterioare;
- O. comun al M. si MEF nr. 3/185/(...) pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile În cadrul operațiunilor finanțate prin programul operațional sectorial "D. resurselor umane 2007-2013";
- O. comun al M. si MEF nr. (...) pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin P. operațional sectorial "D. resurselor umane 2007-2013";
- OUG 64/2009 privind gestionarea financiară a instrumentelor structurale și utilizarea acestora pentru obiectivul convergență, cu modificările și completările ulterioare și Normele de aplicare;
- HG 457/2008 privind cadrul instituțional de coordonare și gestionare a fondurilor structurale;
- L. nr. 1. privind unele masuri de protecție a persoanelor încadrate În muncă;
- L. nr. 500 din 11 iulie 2002 privind finanțele publice;
- Legii nr. 329 din 5 noiembrie 2009 privind reorganizarea unor autorități si instituții publice, raționalizarea cheltuielilor publice, susținerea mediului de afaceri si respectarea acordurilor-cadru cu C. Europeana si Fondul Monetar
Internațional;
- O. MMFES nr. 6. pentru aprobarea de acorduri de delegare de funcții privind implementarea P. 2007-2013, cu modificările și completările ulterioare;
- Contractul de finanțare P..1/S/7;
- Manualul beneficiarului;
- Instrucțiunile emise de A.
- Celelalte reglementări comunitare și naționale aplicabile.
Pârâtul O. I. PENTRU P. O. S. D. R. U. R. N.-V. ( O. NV ) prin întâmpinare
(fila 21) a solicitat respingerea atât a cererii de anulare cât și a cererii de suspendare pentru următoarele considerente:
În urma consemnării de către A. de A. în R. AA nr. 41136/AP/(...) a caracterului neeligibil al cheltuielilor aferente comisionului ITM, și a misiunii de control a A. de A. din luna noiembrie 2011, A. a solicitat un punct de vedere oficial Ministrului Finanțelor P.e / Direcția Generală Legislație Cod F. cu privire la includerea comisionului ITM în categoria contribuțiilor sociale aferente cheltuielilor salariale și a cheltuielilor asimilate acestora.
Prin adresa nr. 415344/(...), MFP / Direcția Generală Legislație Cod F. răspunde solicitării de mai sus în sensul considerării că, Comisionul ITM nu are caracter de contribuție socială, fiind venit propriu al Inspectoratului Teritorial de M..
În vederea îndeplinirii recomandărilor A. de A. formulate în urma misiunii din luna noiembrie 2011, în baza răspunsului MFP, Directorul general A. prin adresa nr. E..0. înregistrată la subscrisa sub nr, 1997/(...) și adresa nr. E88624/CR/(...) înregistrată la subscrisa sub nr. 1521/(...) cere instituțiilor subordonate inițierea demersurilor pentru recuperarea comisionului ITM.
Tot în vederea îndeplinirii recomandărilor A. de A. formulate în urma misiunii de verificare din luna nov. 2011, a fost semnat la data de (...), protocolul de colaborare între A. și intimată și la data de (...) Actul adițional la P. de colaborare, pentru efectuarea vizitelor la fața locului la beneficiarii contractelor de finanțare precizați în anexa protocolului.
În urma controlului efectuat la reclamant de către reprezentanții O. NV la data de (...) a fost încheiat R. de verificare nr. 1067/(...), dar, datorită formularisticii neunitare folosite de către OIR-uri (asemenea protocoale au fost încheiate de către A. cu mai multe Organisme I.e), la data de (...) A. a solicitat refacerea raportului de verificare pe formularistica acestuia.
În acest context intimata a elaborat R. de verificare nr. 2118/(...), care substituie raportul anterior și constată cheltuieli neeligibile, întreprinde măsurile legale, în temeiul dispozițiilor P.ui de colaborare completat și modificat, de recuperare a sumelor plătite necuvenit constând în comision ITM prin emiterea P. verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanței bugetare nr. 2324/(...) și a Notei de debit nr. 38/(...).
Pe fondul cererii introductive intimata a arătat , privitor la primul petit al acțiunii prin care s-a solicită anularea Deciziei nr. 3536/(...) ca fiind nelegală, și solicită să-i fie pus în vedere reclamantului precizarea acțiunii sub aspectul criticilor de nelegalitate aduse, întrucât aceste nu rezultă din motivarea acțiunii.
Privitor la petitul acțiunii prin care s-a solicitat anularea titlului de creanță
P. verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr.
2324/(...) și a Notei de debit nr. 38/(...), arătăm că principiul legalității este un principiu fundamental în toate sistemele de drept, acesta constând în respectarea întocmai a legii de către toți destinatarii ei.
În dreptul românesc, este reglementat de C., art. 1 alin. (5) "În R., respectarea C.i, a supremației sale și a legilor este obligatorie", și art. 16 alin. (2)
.Nimeni nu este mai presus de lege".
În cazul actelor administrative legalitatea înseamnă recunoașterea caracterului valabil al acestora și a efectelor lor, de aici rezultă principiul executării din oficiu (executio ex officio) a actului juridic administrativ unilateral, în temeiul căruia dobândește el însuși calitatea de titlu executoriu.
În ce privește criticile de nelegalitate aduse P. verbal de constatare a nereguli lor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. 2647/(...) și Notei de debit nr.54/(...), învederate de reclamant prin aceea că: titlul de creanță a fost emis de o autoritate care nu avea competență în constatarea nereguli/or și stabilirea creanțelor bugetare, nu poate fi primit deoarece intimata a întreprins măsurile legale de recuperare a sumelor plătite necuvenit în temeiul delegării de competență prin A. de D. de C. semnat la data de (...), modificat și completat.
Titlul de creanță a fost emis după finalizarea implementării proiectului, arătăm că termenul de prescripție pentru recuperarea debitelor nu este împlinit. conform prevederilor OUG 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, art. 45 (1) Dreptul de a stabili creanța bugetară se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului următor datei de închidere a programului, comunicată oficial de către C. E. public internațional prin emiterea declarației finale de închidere, cu excepția cazului în care normele Uniunii Europene sau ale donatorului public internațional prevăd un termen mai mare. Ori, pentru perioada programatică
2007 - 2013 închiderea oficială a programului de finanțare este stabilită pentru anul 2015 când va avea loc emiterea declarației finale de închidere. B. de finanțare din această perioadă programatică le revine obligația de a păstra și pune la dispoziția organelor de control abilitate, interne 1 comunitare, actele originale ale proiectului până în (...) (art. 2 alin. (4) din Contractul de finanțare modificat prin D. 5. coroborat cu art. 90 din Regulamentul CE 1083/2006). Cu alte cuvinte, până în (...) pot fi constatate cheltuieli neeligibile și întreprinse măsurile de recuperare a sumelor plătite necuvenit.
Cheltuielile efectuate de intimată pentru plata comisionului ITM sunt eligibile, arătăm că asupra comisionului ITM au fost purtate discuții, atât cu reprezentanții beneficiarilor cât și cu Ministrul Finanțelor P.e, întrucât acesta nu este prevăzut în mod explicit ca și cheltuială eligibilă în O. comun M. 1 MEF nr.
3. de stabilire a cheltuielilor eligibile, și nici în O. comun M. nr. 1.. Această cheltuială, fară temei legal a fost asimilată contribuțiilor sociale pe motiv că se plătește de la fondul de salarii. La data de (...), în urma solicitării A., Ministerul
Finanțelor Publice emite adresa nr. 415344/(...) prin care apreciază că acesta
(comisionul ITM, n.n.) nu are caracter de contribuție socială. Mai mult, A. de A., în acțiunea de control asupra sistemului desfășurată în luna nov. 2011 lasă recomandarea de inițiere a demersurilor legale în vederea recuperării sumelor plătite necuvenit. Pentru aceste considerente s-a declanșat procedura de recuperare a debitelor, în temeiul prevederilor OUG 66/2011, art. 21 alin. (2) În termen de maximum 10 zile de la primirea de către structura de control competentă conform prevederilor art. 20 a oricărei solicitări ca urmare a aplicării prevederilor art. 18, aceasta are obligația organizării activității de constatare a nereguli/or și de stabilire a creanțelor bugetare. Solicitarea în acest sens este materializată prin adresele A. nr. E/88624/CRl(...) și nr. E/90412/CRl(...), atașate.
Reclamantul a înțeles să conteste și ulterior să promoveze acțiunea în instanță pe motiv că prin actul administrativ criticat i-au fost stabilite ca neeligibile spre rambursare sume de bani care, în mod exclusiv, reprezintă plata unei prestații, numită comision ITM.
Raportat la natura juridică a comisionului ITM învederăm onoratei instanțe că acesta reprezintă o plată, obligatorie (art. 5 alin. (5) din L 13011999), pentru prestarea din partea ITM a unor activități care sunt stabilite prin lege în sarcina sa, respectiv păstrarea și completarea cametelor de muncă, verificarea legalității și certificării înscrierilor, cu alte cuvinte reprezintă plata serviciului prestat și nu o contribuție oarecare la care poate sau nu să existe o contra prestație, așa cum încearcă reclamanta să sugereze. Din această perspectivă nu are nici un fel de relevanță faptul că sumele aferente acestei prestații sunt colectate la bugetul instituției prestatoare (cum a fost până la intrarea în vigoare a prevederilor L
329/2009) sau la bugetul consolidat al statului. Analizându-i în mod obiectiv natura, în lumina prevederilor legale și a obiectului acestuia, comisionul ITM reprezintă plata unui serviciu prestat.
Din perspectiva eligibilității comisionului ITM, analizată prin prisma prevederilor legale aplicabile - O. M. nr. 1117/2010, în Anexa 5 - Lista cheltuieli/or eligibile pentru axele 1-6 nu este prevăzută ca și cheltuială eligibilă plata aferentă prestațiilor ITM, sau a comisionului ITM, la care se referă reclamantul. Din această perspectivă solicitarea reclamantului de a se recunoaște caracter legitim al dreptului pretins, respectiv decontarea cheltuielilor obligatorii aferente prestației ITM fără ca acestea să fie cuprinse în lista cheltuielilor eligibile este de natură a adăuga la lege, ceea ce este inadmisibil.
Pentru aceste considerente aprecierile reclamantului nu pot fi reținu te de către instanță ca fiind de natură să pună sub semnul Întrebării prezumția de legalitate a actului juridic contestat.
Privitor la al doilea petit al acțiunii, acela de suspendare a executării titlului de creanță PV de constatare nereguli/or și stabilire a creanțelor bugetare nr.
2324/(...), până la soluționarea irevocabilă a cauzei, în lumina prev. art. 14 alin. (1) din L. 554/2004 a contenciosului administrativ, legiuitorul a instituit măsura provizorie de protecție în favoarea persoanei vătămate, cu caracter de excepție în situația în care cele două condiții (cazul bine justificat și paguba iminentă) sunt îndeplinite cumulativ. cf. prev. L. 554/2004 art. 2 alin (1) t) cazurile bine justificate presupun împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința actului administrativ și
ș) pagubă iminentă - prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public.
În acest context, privitor la existența unui caz bine justificat, înțelege să se prevaleze de cele dezvoltate mai sus, subliniind că, pentru a interveni suspendarea judiciară a executării actului administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, ceea ce nu este dovedit de reclamant și nici nu se poate imputa actului juridic criticat. Având în vedere aceste considerații a mai arătata că reclamantul nu a argumentat și nu a identificat nicio împrejurare de fapt și de drept care să fie de natură să pună sub semnul întrebării puternica prezumție de legalitate de care se bucură actul administrativ emis în baza și în limitele legii, procesul verbal criticat.
Privitor la existența unei pagube iminente, argumentele aduse de către reclamant nu pot fi reținute ca suficiente pentru a fi îndeplinită ipoteza textului legal invocat, nu au puterea să dovedească iminența producerii unei pagube dificil de remediat în lumina prevederilor L 554/2004.
În cazul actelor administrative prin care se dispune în sarcina persoanei vătămate plata ei sume de bani, îndeplinirea condiției prevenirii unei pagube iminente nu este dovedită și demonstrată prin simpla susținere că plata sumei respective conduce la producerea unei prejudiciu patrimonial, întrucât astfel s-ar ajunge la concluzia ca această cerință este presupusă în majoritatea actelor administrative din această categorie, ceea ce ar contraveni caracterului de excepție al instituției suspendării executării actelor administrative în reglementarea Legii nr. 554/2004. Mai mult decât atât, executarea unei obligații bugetare, care a fost stabilită printr-un act administrativ care se bucură de prezumția de legalitate nu poate constitui prin ea însăși o pagubă, chiar dacă, din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar, din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
. Învederările reclamantului privind imposibilitatea plății tuturor salariilor, onorării la plată a cheltuielilor angajate s.a. nu sunt în măsură să dovedească caracterul ilicit al diminuării patrimoniului. ar, în raport cu prevederile invocate, argumentele reclamantului nu sunt suficiente pentru a fi îndeplinită ipoteza textului legal citat de reclamant - R. R(89)8 a Comitetului Miniștrilor Consiliului Europei la (...) referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă, deoarece măsura aplicată nu constituie, prin ea însăși, o dovadă a iminenței producerii unei pagube, dificil de remediat în cazul anulării actului administrativ.
Mai învederează că instanței că comisionul ITM are caracter obligatoriu, prin urmare reclamantul nu putea să evite plata acestuia. Ori, faptul că acest comision trebuie suportat din bugetul propriu al reclamantului și nu este decontat ca și cheltuială eligibilă nu este în măsură să producă o pagubă în sensul prevederilor legale mai sus amintite. În lumina prevederilor Contractului de finanțare și a G. solicitantului, B.ul trebuie să suporte din resurse proprii costurile proiectului, până la decontarea lor de către finanțator, urmând ca, în situația în care anumite cheltuieli sunt declarate neeligibile, acestea să fie suportate integral de către beneficiar/parteneri.
Nici aceste argumente nu pot fi primite ca suficiente pentru a face dovada existenței unei pagube iminente și a perturbării grave a funcționării unui serviciu public.
În contextul general al speței, a arătat că reclamantul a avut la îndemână mijloace juridice pentru a se îndrepta împotriva partenerilor din proiect pentru recuperarea în parte a "pierderilor", întru-cât în sensul prevederilor OM. (...) pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin P. 2007-2013 noțiunea de B. cuprinde
PARTENERIATUL în ansamblul său și nu numai liderul de parteneriat, iar
Contractul de finanțare stipulează la art. 9 lit. A alin (2) teza a doua, faptul că parteneriatul constituit pentru implementarea proiectului și consemnat prin acordul de parteneriat ( ... ) va răspunde în solidar sau individual în fata A./OIP. delegat pentru implementarea proiectului ( ... ).
Pârâtul a formulat și o cerere de chemare în garanție a A. DE M. PENTRU
P. O. S. D. R. U.
În ședința publică din (...) reclamanta a invocat ca motiv de ordine publică excepția necompetenței materiale a C. de A. C. în soluționarea cererii invocând în acest sens dispozițiile art.10 alin.1 din L. contenciosului administrativ raportat la art. 41 din Codul de procedură. fiscală și reținând întreaga practică unitară a I..
În acest sens a depus decizia nr. 2288 din 10 mai 2012 pronunțată de I. în dosar nr. (...), în soluționarea unui conflict negativ de competență.
Cât privește această excepție pârâta prin notele de ședință depuse a arătat că pentru stabilirea competenței materiale în materia actelor administrative de natura procesului verbal de constatare a neregulilor este relevant doar criteriul rangului instituției emitente nu și criteriul valoric. Acest act administrativ nu se regăsește printre cele enumerate limitativ la art.10 din L. nr. 554/2004 (litigii care privesc taxe și impozite, contribuții și datorii vamale, precum și accesorii ale acestora).Prin urmare, dacă actul administrativ ce formează obiectul cauzei nu are ca obiect impozitele, taxele, contribuții sau datorii vamale, chiar dacă acest act administrativ este asimilat actului administrativ fiscal, competența se stabilește în funcție de poziția organului emitent, fiind irelevant sub acest aspect cuantumul pretențiilor solicitate prin acțiune.
Analizând excepția necompetenței materiale Curtea constată că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:
Criteriile de determinare a competenței materiale a instanței de contencios administrativ fiscal, în prezenta speță pornesc de la analiza actelor administrative atacate.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă prezentata anterior reclamanta a solicitat anularea deciziei nr. 3536 din (...) și a procesului verbal de constatare a neregulilor și stabilire a creanței bugetare nr.2324/(...), acte emise în baza OUG nr.66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
În ceea ce privește procesul verbal de constatare Curtea reține incidența următoarelor dispoziții ale OUG nr. 66/2011. Astfel art. 2 lit. j definește creanțele bugetare rezultate din nereguli ce reprezintă sume de recuperat la bugetul general al Comunității Europene ca fiind creanțe bugetare rezultate din nereguli - sumele de recuperat ca urmare a constatării unei nereguli în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora.
Totodată art. 2 alin. 6 și 7 definește titlurile de creanță și regulile aplicabile notei de constatare făcând trimitere la prevederile OG nr. 9. privind Codul de procedură fiscală.
Potrivit art.4 alin.2 „ creanțele bugetare rezultate din nereguli sunt asimilate creanțelor fiscale, în sensul drepturilor și obligațiilor care revin creditorilor, autorităților cu competențe în gestionarea asistenței financiare comunitare nerambursabile și debitorilor";.
Din cuprinsul dispozițiilor citate rezultă fără echivoc faptul că actele administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză sunt acte administrativ fiscale în sensul prev. de art.41 C. de procedură fiscală, ce poate fi contestat conform procedurii reglementate de același Cod, respectiv T. IX - „ soluționarea contestațiilor formulate împotriva actelor administrative fiscale";.
D. nr.3536/(...) (fila 5-7) a fost emisă în temeiul dispozițiilor C. de procedură fiscală ca urmare a soluționării contestației formulate împotriva procesului verbal și poate fi contestată în condițiile art.212, la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii";
În temeiul normei de trimitere de la art.218 alin.2 teza finală din Codul de procedură fiscală, în ceea ce privește stabilirea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze contestația formulată împotriva Deciziei nr. 79/2010, sunt aplicabile dispozițiile art.10 alin.1din legea nr. 554/2004.
În interpretarea și aplicarea normelor de competență cuprinse la art.10 alin.1 din legea nr. 554/2004, în jurisprudența instanței supreme s-a cu caracter unitar că aceste dispoziții instituie două criterii de determinare a competenței materiale a instanței de fond, după cum urmează:
- - criteriul poziționării în cadrul sistemului administrației publice (rangul autorității centrale sau locale) a autorității publice emitente a actului atacat;
- - criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuției sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.
Cu alte cuvinte, dacă litigiul are caracter fiscal, în sensul că privește, taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența se stabilește în funcție de valoarea debitului contestat, pragul instituit de lege pentru departajarea competenței T. de cea a C. de A. fiind suma de 500.000 lei
În cauză fiind vorba de un litigiu având ca obiect o creanță bugetară în sumă de 8109 lei asimilată creanțelor fiscale în sensul prevederilor C. de procedură fiscală, conform art.10 alin.1 din L. nr. 554/2004, competența materială a instanței de contencios administrativ se stabilește în funcție de criteriul valoric și revine Secției de C. A. și F. a T. C. competent și din punct de vedere teritorial potrivit art.10 alin.3 din aceeași lege.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite excepția necompetenței materiale.
Declină competența de soluționare a cererii în favoarea T. C. - secția mixtă, de contencios administrativ și conflicte de muncă și asigurări sociale.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 30 octombrie 2012.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. I. M. N. ȚÂR
Red.C.I/dact.V.R.
2ex.(...)
