Decizia nr. 8349/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 8349/R/2012
Ședința de la 22 O. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: A. A. M. JUDECĂTOR: S. L. R. JUDECĂTOR: A.-I. A. GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. F. P. C. N. împotriva sentinței civile nr. 4.706 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C. privind și pe reclamanta intimată SC T. C. S., pârâta intimată A. F. P. PENTRU C. M. și chemata în garanție intimată A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul reclamantei intimate, avocat
Nut C., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicirea avocațială și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul pe fond asupra recursului.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 4.706 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei A. F. P. C.-N. precum și excepțiile inadmisibilității și prescripției dreptului la acțiune.
S-a admis cererea principală în contencios administrativ formulată de reclamanta SC T. C. S. C.-N., în contradictoriu cu pârâta A. F. P. C.-N. și în consecință, a fost obligată pârâta să restituie reclamantei suma de (...), 4400,
22988, 6707 lei cu titlul de taxă de poluare nedatorata precum și dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...), (...), (...), (...), (...), (...), data plății și până la data restituirii efective a sumei sus-indicate.
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de către pârâta A. F. P. C.-N. în contradictoriu cu chemata în garanție A. F. PENTRU M. și în consecință a fost obligată această din urmă parte la plata în favoarea pârâtei a sumei de (...),
4400, 22988, 6707 încasată cu titlul de taxă de poluare plus dobânda legală în materie civilă calculată de la data de (...), (...), (...), (...), (...), (...), data plății și până la data restituirii efective a sumei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei SC T. C. S. suma de 39,5 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Conformându-se exigentelor articolului 137 alin.1 C.Proc.Civ., instanța a soluționat cu prioritate excepții invocate.
Pârâta are calitate procesuală pasivă, aceasta fiind cea care a încasat taxa de poluare, prin urmare, tot această parte trebuie să fie ținută la restituire în situația în care cererea principală va fi admisă.
Cu referire la inadmisibilitate, instanța de fond a reținut că nici această excepție nu este întemeiată deoarece în cauză nu s-a pus niciodată problema calculării greșite a taxei de poluare în raport cu normele legale în vigoare. La baza pretențiilor reclamantului stă neconformitatea legislației românești cu legislația europeană în raport cu instituirea taxei de poluare, aspect constatat prin C. T. de către C. în aprilie 2011, prin urmare, instanța apreciază că pretențiile reclamantului în această situație pot fi analizate și pe calea prezentei proceduri.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune, instanța a apreciat că se impune respingerea acesteia, prin prezenta acțiune nefiind atacat un act în contencios administrativ, acțiunea având ca obiect restituirea unei plăți nedatorate bugetului .
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamanta achiziționat autoturisme marca KASSBOHRER-SETRA, MERCEDES-BENZ, MAN, anterior înmatriculate în Germania, stat membru al U. E..
În vederea înmatriculării în România a autoturismelor reclamanta a fost obligată să achite sumele de (...), 4400, 22988, 6707 RON cu titlul de taxă de poluare, taxa pe care a achitat-o la A. F. P. C.-N. conform chitantelor seria TS6 nr. 3313428/(...), seria TS6 nr. 3317611/(...), seria TS7 nr. 0582446/(...), seria TS7 nr. 0582447/(...), ordin de plată nr. 420/(...).
Reclamanta a solicitat restituirea acestor taxe paratei AFP C.-N. la data de
(...), pârâta respingându-i cererea prin A. nr. 1. (...), 11123/(...), 11118/(...),
11120/(...), 11121/ (...) (filele 7-11 dosar fond) .
Analizând actul normativ incident, respectiv OUG nr. 5. T. a reținut că acesta, în forma în vigoare la data plății taxei, încalcă dispozițiile dreptului comunitar.
În privința cererii de chemare în garanție, întrucât pârâta a căzut in pretenții, în temeiul art.60-63 C.pr.civ., instanța de fond a admisă și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta A. F. P. A MUN.C.-N. prin care se solicită admiterea acestuia, casarea sentinței atacate, în principal trimiterea cauzei spre rejudecare, instanței de fond, iar în subsidiar, respingerea acțiunii reclamantei ca tardiv formulată, ca inadmisibilă, ca introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, ca nelegală și neîntemeiată și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată..
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 3041 C.pr.civ., pârâta a susținut că instanța de fond interpretând greșit disp. O.U.G. nr. 5. a admis în mod nelegal acțiunea reclamantei și a dispus obligarea organului fiscal la restituirea sumei reprezentând taxa de poluare cu dobânda legală.
Pârâta consideră că instanța de fond, departe de a da eficiență textelor din
O.U.G. nr. 5., a adăugat un nou caz de scutire de la plata taxelor speciale pentru autoturisme, soluția fiind nelegală, deoarece actul normativ prevede în mod limitativ cazurile de scutire de la plata taxei de poluare, iar suma solicitată de reclamant nu se încadrează în categoria sumelor care se restituie contribuabilului.
Recurenta a reiterat excepția inadmisibilității, invocată și în fața instanței de fond, arătând că nu a fost urmată procedura fiscală obligatorie, prev. de dispozițiile codului de procedură fiscală.
Mai arată recurenta că în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea sumei reprezentând taxă de poluare, fără să se facă referire la actul din care provine această sumă.
Mai arată recurenta că instanța de fond în mod neîntemeiat a respins excepția lipsei calității procesuale a A.F.P., deoarece instituția care are calitate în prezenta cauza este A.F.M. în conformitate cu art. 4 alin. 5 din O.U.G. nr. 5., taxa pe poluare constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de acesta. A., deși A. F. pentru M. a fost chemată în judecată ca și pârâtă, prima instanță nu a obligat această instituție să restituie reclamantei suma solicitată precum și cheltuielile de judecată.
În esență, pârâta consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, nemotivând temeinic respingerea excepțiilor pe care le-a invocat.
De asemenea, recurenta critică statuările instanței de fond referitoare la caracterul discriminatoriu al taxei, în raport de dispozițiile dreptului comunitar.
S. recurenta că fiecare stat membru al U. E. își poate institui în mod independent propriul sistem de taxare.
A mai apreciat pârâta că OUG nr. 5., în forma aflată în vigoare la momentul plății taxei, respectă exigențele de compatibilitate cu art. 90 paragraful 1 (art. 110) din Tratat, fiind neutră din punct de vedere fiscal.
Pe de altă parte, pârâta a precizat că reclamanta nu a efectuat procedura prealabilă obligatorie în vederea anulării deciziei de calcul și ca efect al acestei anulări să se dispună restituirea taxei, astfel că cererea acesteia este inadmisibilă.
În privința dobânzii legale și a cheltuielilor de judecată, pârâta a consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul dedus judecății, deoarece A.F.P. nu este beneficiarul taxei pe poluare, fiind doar organul încasator, așa cum prevede actul normativ. În privința cheltuielilor de judecată, se mai menționează că nu are nicio culpă procesuală, iar reclamantul nu a fost asistat de avocat la soluționarea pricinii, motiv pentru care cuantumul acestora este nejustificat de mare raportat la valoarea obiectului litigiului.
Analizând recursul formulat, Curtea reține următoarele:
Referitor la excepția inadmisibilității, derivate din neexercitarea de către reclamant a căii administrative de atac prevăzute de art. 205 și urm. din OG
93/2003, Curtea retine ca admisibilitatea unor actiuni ca si actiunea de fata avind ca obiect restituirea taxei de poluare in lipsa parcurgerii procedurii prevazute de art. 7 din OUG 5. corob cu art. 205-218 din OUG 92/2003 a fost statuata de catre I. in procedura de recurs in interesul legii prin decizia nr.24/(...) .
In ce priveste exceptia de inadmisibilitate privind lipsa procedurii prealabile prevazute de art. 7 din Legea 554/2004(inclusiv pentru petitul de dobanzi ) si pentru nerespectarea art. 1,2,8 din Legea 554/2004 aceasta este neintemeiata in conditiile in care refuzul nejustificat de solutionare a unei cereri este o conditie de fond pentru admisibilitatea unei actiuni in contencios administrativ a carei indeplinire rezulta din practica administrativa a paratelor anterioara introducerii actiunii ,din pozitia procesuala a paratelor cit si din refuzul expres aflat la f. 7-11 dosar fond . In aceste conditii au devenit incidente prevederile art. 7 alin. 5 corob cu art. 2 alin 2 din Legea 554/2004 .Procedura prealabila nefiind obligatorie nu se poate vorbi de tardivitatea ei .
In ce priveste motivul de recurs vizind exceptia lipsei calitatii procesual pasive invocata de catre recurenta parata acest motiv de recurs este nefondat.A. conform art. 7 din OUG 5. stabilirea, verificarea, colectarea și executarea silită, inclusiv soluționarea contestațiilor privind taxa datorată de către contribuabili, se realizează de către autoritatea fiscală competentă, potrivit prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Pornind de la acest text de lege este evident ca si in cererea de restituire a taxei de poluare calitatea procesual pasiva apartine autoritatii fiscale care a stabilit si colectat aceasta taxa .
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O.U.G. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr. C-
402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa
(...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că:
A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate
și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de
Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamantă nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
In ce priveste cererea de acordare a dobânzilor :
Este de principiu că potrivit dispozițiilor art. 21 alin. 4 din Codul de procedură fiscală în măsura în care plata sumelor reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat se constată că a fost fără temei legal, cel care a făcut astfel plata are dreptul la restituirea sumei respective.
Tot astfel, dacă suma respectivă a fost încasată și folosită fără să existe temei legal, se impune a se restitui nu numai suma plătită ci si echivalentul scaderii puterii de cumparare a sumei respective-rata inflatiei cit si dobânda legală calculată pe perioada cuprinsă între data creditării bugetului de stat și data restituirii integrale către contribuabil ca echivalent al lipsei folosirii acestei sume.
Numai astfel se poate concepe o justă si integrala reparație a prejudiciului încercat de contribuabil aflat într-o astfel de situație în care acestuia i s-a produs un prejudiciu prin acțiunea ilicită și culpabilă a organului fiscal al statului.
Nu se poate paraliza dreptul contribuabilului de a beneficia de reparația integrală a prejudiciului numai pe considerentul că acesta are doar dreptul să i se restituie suma plătită fără bază legală iar dobânda sau rata inflatiei se pot acorda doar dacă administrația nu rezolvă cererea de restituire în termenul prevăzut de lege. D. s-ar admite teza pârâtei, ar însemna ca niciodată contribuabilul să fie corect și complet despăgubit pentru prejudiciul ce l-ar încerca prin reținerea la bugetul de stat pe o perioadă de timp însemnată a unei sume fără o bază legală, punând astfel în pericol principiul răspunderii patrimoniale ce presupune reparația în natură și integrală a prejudiciului.
Motivul de recurs vizând cheltuielile de judecata este nefondat in ce priveste obligația de plata a cheltuielilor de judecata cita vreme recurenta este in culpa procesuala determinata de refuzul nejustificat de recunoastere a dreptului reclamantului la restituirea taxei de poluare si de restituirea efectiva a acesteia.
In speța cererea de chemare in garanție a fost admisa asa cum a fost formulata, astfel că motivele de recurs vizând acest aspect sunt fără obiect.
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădește a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 corob. cu art. 312
C.pr.civ urmează a fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge recursul declarat de către pârâta A. F. P. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4.706 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 22 octombrie 2012.
Red.A.A.M./ (...). Dact.H.C./2 ex. Jud.fond: M. T..
