Decizia nr. 8435/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 8435/2012
Ședința din data de 24 octombrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE D. M. JUDECĂTOR F. T. JUDECĂTOR M. H. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr. 3184 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., M. C.-N. - C. LOCAL M. C.-N. - S. DE S. SI A. IN C., C. V. și C. E., având ca obiect - anulare act administrativ proces- verbal de control.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurentul-reclamant personal, identificat cu CI seria KX nr. 4. și asistat de avocat C. N. și intimații- pârâți C. V. și C. E. prin avocat P. N., în baza împuternicirii avocațiale nr. 47 din
(...), aflată la fila 21-22 din dosar, lipsind celelalte părți litigante.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Reprezentantul recurentului depune la dosar un estras de pe portalul instanțelor prin care s-a respins acțiunea prin care s-a solicitat reautorizarea construcției.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul recurentului solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat apreciind că instanța de fond a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului motiv pentru care se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Susține că instanța de fond a soluționat o acțiune cu care nu a fost învestită, respectiv a respins acțiunea în demolare, din moment ce acțiunea introductivă, prin cele două petite, a vizat sistarea actelor de autorizare/reautorizare a construcțiilor iar cel de al doilea a vizat obligarea la emiterea autorizației de demolare.
Ori acțiunea în demolare face obiectul unui alt litigiu, aflat pe rolul J. F. dosar a cărei soluționare a fost suspendată până la soluționarea acțiunii prin care s-a solicitat reautorizarea.
În aceste condiții petitul privind emiterea autorizației de demolare nu a fost soluționat de către prima instanță, fiind respins ca urmare a admiterii excepției inadmisibilității.
Instanța de fond a depășit limitele cu care a fost învestită, a calificat greșit acțiunea, acțiunea formulată de reclamant nu a fost soluționată, motiv pentru care apreciază că se impune casarea cu trimitere spre rejudecare.
În privința cheltuielilor judiciare arată că nu solicită a fi acordate.
Reprezentanta intimaților solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
Instanța de fond a reținut că sunt incidente excepția lipsei calității procesuale active de a formula o asemenea acțiune și excepția inadmisibilității acțiunii, care au făcut de prisos cercetarea fondului.
Instanța de recurs ar trebui să mențină hotărârea primei instanțe în privința acestor două excepții.
Cu privire la petitul privind obligarea autorității la emiterea autorizației de demolare apreciază că prima instanță în mod corect a reținut că singurii care au posibilitatea de a cere emiterea unei autorizații de demolare sunt fie proprietarii, fie primarul, pentru ipoteza în care constată că respectiva construcție a fost edificată fără autorizației sau cu nerespectarea normelor de construire.
Cu privire la cel de a-l doilea petit arată că instanța de fond a constatat că un atare petit este inadmisibil în contextul în care se încalcă un drept de petiționare. N. nu poate fi obligat și nu i se poate interzice a se adresa autorității.
Pentru aceste considerente solicită respingerea recursului și acordarea cheltuielilor judiciare, conform dovezii pe care o depune la dosar.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6655 pronunțată la data de (...) în dosar nr.(...) al tribunalului C. a fost admisă excepția inadmisibilității acțiunii și excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului B. V., respinsă acțiunea formulată de reclamantul B. V. în contradictoriu cu pârâții P. M. C.-N., M. C.-N. C. V., C. E. respinsă acțiunea față de pârâtul S. de sistematizare și A. în C. urmare a admiterii excepției lipsei capacității procesuale de folosință.
Pentru a dispune astfel instanța cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reținut că este fondată întrucât în raport cu dispozițiile art.1 din L. nr.50/1991, art.30 din Normele metodologice de aplicare a legii ,singurii îndreptățiți la solicitarea organelor administrative competente în a emite autorizație de desființare sunt pârâții C. în calitate de proprietari ai imobilului în litigiu.
Cu privire la excepția inadmisibilității a reținut instanța că în raport de prevederile art.28 și art.32 din L. r.50/1991 doar P. ca și organ îndrituit de lege să promoveze acțiuni în obligarea la desființarea construcției - exercită acest tip de acțiuni în situația în care a fost întocmit un proces verbal de constatare și sancționare a contravenției în temeiul Legii nr.50/1991 care conține direct măsura desfășurării construcției, ori măsura complementară a intrării în legalitate nu și reclamantul poate să solicite pe calea acțiunii oblice instanței de judecată obligarea la emiterea actelor care nu privesc propria construcție.
De asemenea reține instanța că mai trebuie avut în vedere că este inadmisibilă acțiunea și din perspectiva celor invocate de pârâți și anume nu se poate solicita obligarearea forțată a autorității locale la emiterea unor acte de reavizare/ reautorizare deoarece prin această solicitare se încalcă dreptul de a se intra în legalitate, conduita ce este permisă de L. nr.50/1991 iar pe de altă parte nu se poate emite o hotărâre care să impună o obligație de a nu face.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea acestuia cu trimiterea cauzei pentru rejudecare.
În susținerea celor solicitate se arată că nu au fost respectate dispozițiile privind disponibilitatea respectiv limitele investirii și în mod greșit au fost soluționate excepțiile. Astfel, se arată în esență că nu a investit instanța cu o cerere de a dispune demolarea ci sistarea oricărui act, obligarea organului administrativ la eliberarea autorizației și punerea în executare a unei dispoziții , repararea vătămării suferite prin înlăturarea construcției edificate nelegal în contradictoriu cu P. M. - autoritatea de execuție, și M. prin consiliul ca autoritate de dispoziție în domeniu reglementării urbanistice.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimatul P. M. C.-N. a solicitat respingerea recursului în considerarea că solicitarea pe calea unei acțiuni oblice ca o autoritate să exercite o prerogativă pentru care legiuitorul îi stabilește clar limitele de acțiune (procedura de desființare a construcțiilor edificate pe domeniu privat regăsindu-se în prevederile art.28-32 din L. nr.50/1991) apare evident ca inadmisibilă. Mai mult potrivit dispozițiilor Legii nr.50/1991 emiterea actelor administrative este condiționată în primul rând de o solicitare în acest sens însoțită de documente justificative de ordin tehnic.
Totodată arată intimatul că reclamantul prin cererea introductivă a indicat ca pârâți primarul și municipiul C.-N. - C. Local al M. - S. de S. și autorizare în
C. dorinta fiind ca acest din urmă să stea în judecată însă în organigramă acest serviciu face parte din Direcția Urbanism și nu are personalitate juridică proprie deservind aparatul de lucru al primarului.
Prin întâmpinarea depusă și pârâții C. au solicitat respingerea recursului în considerarea că hotărârea este temeinică și legală.
Astfel se arată că potrivit dispozițiilor art. 1 din L. nr.50/1991 și a art.39 din Normele de aplicare solicitantul autorizației de desființare poate fi orice persoană fizică deținătoare a unui titlu asupra imobilului care atestă dreptul acesteia de a executa lucrări de construcții și prin urmare singurele persoane ce pot solicita emiterea unei autorizații sunt proprietarii reclamantul neavând această calitate.
Tot astfel arată intimații că în mod corect a fost pusă în discuție excepție inadmisibilității și soluționată raportat la efectul admiterii unei atare acțiuni, prin această solicitare încălcându-se dreptul constituțional la intrarea în legalitate.
Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:
Prin cererea introductivă de instanță recurentul B. V. în contradictoriu cu P. M. C.-N., M. C.-N. - C. Local - S. de S. și autorizare în construcții , C. V. și C. E. au solicitat instanței obligarea la sistarea oricărui act de avizare, certificare sau autorizare de construcție pentru imobilul din C.-N. str. C. nr.38 E1 în urma anulării autorizației de construire nr.1910/(...) având în vedere și existența pe rolul instanței a unei acțiuni având ca obiect demolare și a dispune anularea actelor emise; obligarea pârâților la emiterea certificatului de urbanism și autorizației de demolare desființare în condițiile dispozițiilor deciziei nr.2406/CA/2010 a C. de A. A. I. pronunțată în dosar nr.(...); obligarea la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea actului nelegal autorizație de construcție nr.1910/(...).
În susținerea celor solicitate s-a arătat că autorizația nr.1910 emisă de P. municipiului pentru edificarea construcției din C.-N. str. C. nr.38E în favoarea intimaților C. a fost anulată ca fiind nelegală în totalitate potrivit deciziei nr.2406 pronunțate în dosar nr.(...) al curții de apel. În acest context prin plângerea prealabilă a solicitat intimaților/pârâți de rând 1 și 2 în condițiile Legii nr.50/1991 să sesizeze instanța de judecată și pentru a dispune anularea și a lua măsurile corespunzătoare prin decizia menționată sau să formuleze intervenție în dosarul existenta la Judecătoria Făgăraș. Plângerea se arată a rămas fără soluționare iar atitudinea intimaților demonstrează lipsa intenției de a dispune măsurile prealabile pentru executarea dispozițiilor chiar a hotărârii judecătorești. Prin urmare este vătămat în drept iar modalitatea de realizare a drepturilor sale o reprezintă obligarea în justiție.
Din demersul inițiat rezultă că recurentul reclamant a solicitat a se constata refuzul nejustificat al autorității de a lua măsurile corespunzătoare raportat la hotărârea irevocabilă, de a se anula actele emise ulterior acestuia,refuzul autorităților de a proceda la demolare și obligarea la despăgubiri urmare a emiterii actului nelegal anulat prin hotărâre. Tot astfel se observă că acțiunea a fost formulată în contradictoriu cu primarul și serviciul de urbanism ca autorități în măsură să dispusă în materia construcțiilor și să pună în aplicare hotărârile, cu beneficiarii actelor ulterioare emise deciziei și a actului constatat a fi nelegal.
Așa cum se observă din expunerea rezumativă de mai sus hotărârea atacată nu se referă deloc la refuzul nejustificat al autorității, la acte a căror anulare se cere sau la despăgubiri ci doar la o simplă obligație de a face. După cum nu se analizează dacă recurentul reclamant s-a adresat autorității pentru a lua măsuri , ce reprezintă acestea ,sunt acte sau operațiuni tehnico administrative derivate din atribuții ale autorităților sau derivate din hotărârea irevocabilă; dacă există sau nu un refuz nejustificat ,dacă au fost emise ulterior hotărâri judecătorești acte, care sunt acestea și de ce sunt nelegale,
De asemenea nu se lămurește dacă pârâții au fost chemați în judecată dat fiind atribuțiile stabilite prin lege, ca emitenți ai unor acte emise sau anulate pentru care se cer despăgubiri, ca beneficiari ai actelor a căror anulare se cere sau ca beneficiari ai actului anulat pentru care se cer despăgubiri , care este raportul obligațional inclusiv cu serviciul, din ce structură face parte acesta - la dosar neexistând acte, care este cuantumul despăgubirilor/prejudiciul , care este legătura de cauzalitate.
Cum aspectele menționate nu au fost lămurite în mod corect se susține că nu s-a ținut seama de obiectul - pretenția dedusă dându-se altceva, că nu a fost realizată o analiză în substanță și ca atare evocarea excepțiilor nu poate fi validată.
Așadar constatând că în cauză sunt incidente dispozițiile art.312 C.pr.civ. Curtea va admite recursul și va casa hotărârea cu trimiterea spre rejudecare.
Cu prilejul rejudecării instanța se va raporta la obiectul dedus judecății și va analiza aspectele arătate mai sus solicitând lămuriri, acte în legătură cu acestea.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul B. V. împotriva sentinței civile nr.
6655 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o casează și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 24 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. F. T. M. H.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
