Decizia nr. 10497/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 10497/2012
Ședința de la 11 D. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. P.
Judecător A.-I. A.
Judecător C. I. Grefier M. N. Țâr
Pe rol judecarea recursului declarat de A. N. DE A. F.- D. G. A M. C. împotriva sentinței civile nr. 3825 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) în contradictoriu cu intimații BT L. T. I. SA, A. F. PENTRU M., având ca obiect anulare act de control taxe și impozite.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă av. B. D. în substituire și în reprezentarea intereselor intimatei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxelor de timbru.
S-a făcut referatul cauzei ocazie cu care se învederează instanței că pricina se află la primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, părțile litigante au solicitat judecarea pricinii în lipsă.
Se mai menționează că la data de (...) se înregistrează din partea intimatei, BT L. T. I. SA- întâmpinare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art.1591 alin.4 din C.pr. civilă, raportat la dispozițiile art.3 pct.3 din C.pr. civilă constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pentru susținerea recursului.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca fiind legale și temeinice pentru motivele expuse pe larg în întâmpinare. În susținere se arată că acțiunea înregistrată inițial pe rolul C. de A. când pârâta a depus întâmpinare prin care invocat excepția necompetenței materiale, excepție care a fost admisă și cauza a fost înaintată spre soluționare la Tribunalul Cluj. Nu solicită acordarea de cheltuieli de judecată.
C u r t e a ,
Prin sentința civilă nr. 3825 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul BT L. T. I. SA, în contradictoriu cu pârâtele A. - D. G. a M. C., și A. F. pentru M..
Au fost obligate pârâtele să restituie reclamantului suma de 4004 lei, cu titlu de taxa de poluare nedatorată și să plătească reclamantului suma de
39,3 lei cheltuieli de judecată.
În considerente se reține că prin cererea înregistrată pe rolul C. de A. C. la data de (...), reclamanta BT L. T. I. SA a solicitat obligarea pârâtelor A. - D. G. a M. C. și A. F. pentru M. să îi restituie suma de 4004 lei, reprezentând taxa de poluare achitată, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul a prezentat pe larg argumentele pentru care, în opinia sa, dispozițiile legale care instituie această obligație sunt neconforme cu normele europene în materia taxării, apreciind că această taxă este discriminatorie și încalcă art.90 din TCE.
În dovedirea celor susținute, reclamantul a depus copii ale următoarelor înscrisuri: chitanța de plată a taxei, cartea de identitate a autoturismului, certificat de înmatriculare al autoturismului, actul prin care a dobândit autoturismul, acte care dovedesc înmatricularea acestuia într-un stat membru UE, corespondență purtată cu ANAF..
Pârâta A. N. de A. F. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii, invocând excepția necompetenței materiale a C. de A. C., iar pe fondul cauzei a arătat că instituirea taxei de poluare prin OUG nr.5. nu este contrară dispozițiilor comunitare.
Prin sentința civilă nr.44/(...) pronunțată în dosar nr.(...) al C. de A. C. s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea T.ui C.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.(...).
Analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și susținerile părților, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat un autoturism marca Toyota, tip Land
Cruiser, anterior înmatriculat într-un stat membru UE, iar pentru înmatricularea in R. a achitat, o taxă de poluare în cuantum de 4004 lei la
A. - D. G. a M. C., în data de (...).
Instanța a constatat că, prin hotărârea preliminară pe care Curtea de
Justiție a U. E. a pronunțat-o la data de 7 aprilie 2011 în cauza I. T. c. Statul
Român, s-a decis că dreptul U. se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. În esență, Curtea a constatat că reglementarea română are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse - în pofida aplicării unei reduceri substanțiale a valorii taxei care ține seama de deprecierea lor - unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală.
În aceste condiții, reglementarea respectivă are ca efect descurajarea importului și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre. Or, chiar dacă dreptul U. nu împiedică statele membre să introducă impozite noi, acesta obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale și descurajarea, în acest mod, a importului de vehicule de ocazie similare.
Interpretarea pe care Curtea, în exercitarea jurisdicției conferite de art. 267 T., o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare, deci încă de la data de (...).
Deși cauza T. privește incompatibilitatea cu art.110 T. a taxei de poluare percepute în temeiul OUG 5. în forma sa inițială, aplicabilă în perioada 1 iulie 2008 - 14 decembrie 2008, iar în speță s-a solicitat restituirea taxei de poluare achitate conform OUG 5. în forma astfel cum a fost modificată prin OUG 2., instanța constată că aceasta menționează expres scopul reglementării naționale - limitarea introducerii autovehiculelor de ocazie provenind din alte state membre, protejarea industriei auto naționale și a industriilor adiacente. Cu atât mai mult această formă a actului normativ național este deci incompatibilă cu același art.110 T..
Având în vedere considerentele expuse, instanța a apreciat că, în speță, taxa de poluare a fost percepută cu încălcarea prevederilor art.110 din T., motiv pentru care cererea reclamantului a fost admisă, pârâtele au fsot obligate să-i restituie reclamantului taxa de poluare achitată necuvenit.
In temeiul art.274 C.proc.civ., pârâtele au fost obligate la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. N. de A. F., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței potrivit art. 304 pct. 5 Cod proc.civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare și, în subsidiar, modificarea în parte ca nelegală a hotărârii în ceea ce privește obligarea la restituirea taxei de poluare și la plata cheltuielilor de judecată și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului arată că solicită casarea hotărârii potrivit art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., conform căruia „prin hotărârea dată, instanța a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. 2"; și potrivit art. 312 alin. 3 Cod proc.civ., solicită casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
Consideră că sentința civilă nr. 3825/(...) pronunțată de tribunalul C. este nelegală, deoarece pentru termenul din data de (...) reprezentând primul termen de judecată în fond a cauzei A. AN. de A. F. a formulat cerere de amânare în vederea pregătirii apărării, motivat pe faptul că nu i-a fost comunicată acțiunea și actele anexă acțiunii reclamantei.
Astfel în necunoștință de cauză, recurenta nu și-a putut pregăti apărarea.
La termenul din (...) instanța nu a luat în considerare cererea de amânare formulată de recurentă și a intrat în cercetarea fondului cauzei.
Având în vedere cele menționate anterior, consideră că instanța i-a încălcat dreptul la apărare și implicit a încălcat principiul contradictorialității.
Instanta de fond incalcand principiul contradictorialitatii si al egalitatii in procesul civil, nu a permis Agentiei Nationale de A. F. sa ia cunostinta de sustinerile reclamantei BT L. T. I. . la un proces echitabil trebuie inteles in sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricarui proces si anume principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare, ambele asigurand egalitatea deplina a partilor in proces.
Contradictorialitatea este principiul care ingaduie partilor din proces sa participe in mod activ si egal la prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor in cursul desfasurarii procesului, mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele ai sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei in scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.
Consacrari indirecte ale manifestarilor principiului contradictorialitatii, asa cum au fost ele anterior redate, respectind intelesul art.6 pct.1 din Conventie, se regasesc si in legislatia nationala, mai precis în reglementarea art. 112, art.115, art.114 alin.1, art.107, art.128-129, art.114 alin.4 Cod procedură civilă.
. la un proces echitabil inseamna si posibilitatea rezonabila a oricarei parti de a expune cauza sa instantei de judecata, in conditii care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizeaza prin asigurarea dreptului sau la aparare.
. la aparare are si valoare de principiu constitutional, tinand seama ca prin art.24 alin.1 din Constitutie se stabileste ca dreptul la aparare este garantat, iar prin alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.
Potrivit art.1141 Cpc" Președintele va dispune în același timp să se comunice pârâtului, o dată cu citația, copii de pe cerere și de pe însctisuri".
Mai mult in conformitate cu art.156 Cpc: " Instanța va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată".
Asa cum se poate observa din lecturarea sentintei civile nr.3710/(...),
A. nu a beneficiat de nici un termen pentru lipsa de aparare, ceea ce facea ca cererea de amanare sa-si gaseasca justificarea, cu atat mai mult indeplinise obligatiile impuse de art.1141 C.
Astfel, avand in vedere cele mentionate anterior, instanta de fond a incalcat dreptul la aparare, sentinta data fiind lovita de nulitate absoluta.
In situatia in care instanta de recurs va intelege sa treaca peste acest motiv de casare, solicita instantei de recurs sa dispuna modificarea sentintei recurate potrivit art.304 pct.9, ca nelegala si respingerea actiunii ca neintemeiata in ceea ce priveste obligarea la restituirea taxei de poluare.
Critica sentinta recurata si in ceea ce priveste obligarea AN.AF.-
D.G.AM.C.la restituirea sumei de 4004 lei reprezentand taxa de poluare, suma care constituie venit la bugetul F. pentru M. și se gestionează de A. F. pentru M..
La pronuntarea hotararii nu s-au avut in vedere urmatoarele dispozitii legale, texte care reprezinta legea speciala in speta, respectiv prevederile art.1 din O.nr.5. pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule potrivit carora: "(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru M. si se gestionează de A. F. pentru M., în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. "
Totodata potrivit art 5 alin.4 din acelasi act normativ: "(4) Taxa se plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile T. S. pe numele A. F. pentru M.."
De asemenea, art.8 alin. 5 din H. nr.6B6/200B privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a H. nr.50/200B prevede ca : " ... restituirea sumelor reprezentand diferenta de taxa se face din bugetul F. pentru M.."
Instanta de recurs in mod gresit a inteles sa treaca peste textele de lege mentionate anterior, texte care reprezinta legea speciala in speta.
Nu este acord cu hotararea instantei de fond avand in vedere urmatoarele motive:
In fapt, taxa de poluare a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie
2008, prin O. nr.5. pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrarii ei in vigoare abrogandu-se art.2141- 2143 din Legea nr.571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare.
In conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale U.
E., metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii si introducerea ei in Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, prin art. I pct.
202 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea si completarea Legii nr.
571/2003.
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in R. autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in R. a unui numar exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. N. unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in R., tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constitutionale ale art. 148, arată urmatoarele:
Potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea T. dintre R. Belgiei, R. Cehă, R. D.emarcei, R. Federală Germania, R. Estonia, R. E., R. Spaniei, R. Franceză, Irlanda, R. Italiană, R. Cipru, R. Letonia, R. Lituania, Marele Ducat al L.ului, R. Ungară, R. Malta, R. Țărilor de Jos, R. A., R. P., R. P., R. S., R. S., R. F., R. S., R. U. al M. B. și I. de N. (state membre ale U. E.) și R. Bulgaria și R. privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la U. E., semnat de R. la L. la 25 aprilie 2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor".
Totodata, precizam faptul ca art. 148 alin. (2) din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale U. E., fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozitiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile T. de instituire a C. E., invocate de reclamant in sustinerea actiunii formulate arată ă incidenta in cauza a prevederilor art. 90 din Tratatul de instituire a C. E., o apreciază ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmeaza a fi platita, conform art.4 din OUG nr.5., cu modificarile si completarile ulterioare, cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in R. si la repunerea in circulatie a unui autovehicul dupa incetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art.3 si art.9.
Totodata, reclamanta nu se incadreaza nici in situatiile de exceptie prevazute de art.3 alin.2 din OUG nr.5., si, ca atare, obligatia de plata a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozitiile art. 90 din Tratatul privind instituirea C. E. devenit art.110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitari ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decat pentru produsele interne.
Potrivit jurisprudentei C. E., art. 110 din Tratatul privind instituirea C.
E. la care se face referire, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor nationale similare sunt calculate pe baza unor criterii diferite. Astfel, atat tratatul mentionat mai sus, cat si alte acte adoptate de institutii si organe ale U. E., cum ar fi Directiva a sasea (Directiva 77/388/CE) nu interzic perceperea unei taxe precum taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ci doar nasc discutii cu privire la modul de calcul al acestei taxe. In sustinerea acestui punct de vedere invocam (astfel cum am precizat) si prevederile ari. 33 din Directiva a sasea
(77/388/CEE) a C.ui C. E. privind armonizarea legislațiilor statelor membre referitoare la impozitele pe cifra de afaceri -sistemul comun privind taxa pe valoarea adăugată- baza unitară de stabilire, care reglementeaza: "Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, dispozițiile prezentei directive nu împiedică nici un stat membru să mențină sau să introducă impozite pe contractele de asigurări, pe pariuri și jocuri de noroc, accize și taxe de timbru și, în general, orice impozite și taxe care nu pot fi caracterizate ca impozite pe cifra de afaceri". Mentionează ca aceasta directiva a fost adoptata de C. C. E. avand in vedere Tratatul de instituire a C. E. E., precum si avizele Parlamentului European si Comitetului Economic si Social.
De asemenea, precizează ca principiul " poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul U. E. P. de asemenea ca 16 state membre ale U. E. practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, Grecia, D.emarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Mai mult decat atat, se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului fi scai al taxei de poluare, in prezent, fiind in discutie la nivelul C. E., un proiect de directive in acest sens, proiect care, dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
Referitor la solutia instantei de judecata prin care s-a dispus obligarea la plata cheltuielilor de judecata in suma 39,3 lei arată că, desi nu erau intrunite conditiile prevazute de art.274 alin.1 Cod proc.civila, in mod gresit, s-a dispus obligarea la plata acestora.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa prin aceasta trebuie ca parte care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi casti gat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu se incadrează in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina sa pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Or, in cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste conditii, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capat de cerere.
In concluzie, solicita admiterea recursului ca intemeiat, casarea hotararii potrivit art.304 pct.5 Cod procedura civila si trimiterea cauzei spre rejudecare potrivit art.304 1 Cod procedura civila, iar in subsidiar, modificarea hotararii in ceea ce priveste obligarea A. - D.G.A.M.C. Ia restituirea catre reclamant a taxei de poluare, ca nelegala.
Examinând recursul, instanța reține următoarele:
Contrar sustinerilor reeurentei în speta nu este incident motivul de recurs prevazut de art. 304 pct 5 din Codul de procedură civila.
Actiunea a fost inregistrata initial la Curtea de A. C., sub numarul de dosar (...). Pentru primul termen de judecata din data de 18 ianuarie 2012, au fost emise citatii in data de 23 decembrie 2011, dupa cum se poate observa din cuprinsul comunicarii, paratei i s-a comunicat actiunea insotita de toate documentele invocate in probatiune.
La primul termen de judecata, din data de 18 ianuarie 2012, parata a depus întâmpinare. Parata a formulat si aparari de fond insa nu a indicat ca nu i-ar fi fost comunicate anumite inscrisuri, intrucat in mod evident, au fost primite de catre aceasta impreuna cu actiunea formulata. Exceptia a fost admisa iar cauza a fost trimisa spre competenta solutionare T.ui C., actiunea fiind inregistrata sub numarul de dosar (...) cu termen in data de (...).
La termenul de judecata din data de (...), recurenta a formulat o cerere de amanare prin care a solicitat amanarea cauzei si acordarea unui nou termen, motivand ca nu i s-ar fi comunicat documentele anexate cererii de chemare in judecata. Analizand documentele depuse la dosar si observand ca pentru primul termen de judecata, parata a formulat intnmpinare si cu privire la fondul cauzei, instanta a apreciat neintemeiata cererea de amanare, sens in care, in mod corect, a respins-o.
Prin urmare, nu poate fi retinuta sustinerea recurentei in sensul ca nu si-ar fi putut pregati apararea, atat timp cat aceasta formulase deja o intampinarea atat cu privire la exceptiile pe care a inteles la se invoce, cât și cu privire la argumentele de fond pe care a dorit să-și întemeieze apărarea.
Avand in vedere respingerea cererii de amânare, instanta de judecata, in vederea respectarii drepturilor recurentei, a dispus amânarea pronunțării asupra cauzei pentru data de 9 aprilie 2012, pentru a-i oferi recurentei posibilitatea sa depuna concuzii scrise, in situatia in care apreciaza necesar.
Astfel, contrar opiniei recurentei, prin amanarea pronuntarii in cauza, instanta de fond a respectat dispozițiile art. 156 alin. 2 din Codul de procedura civila, respectandu-i recurentei toate drepturile conferite de lege.
Pe cale de consecinta, contrar sustinerilor recurentei, instanta de fond s-a pronuntat asupra cererii de amanare formulata, si a respins-o in mod corect, respectandu-i insa toate drepturile conferite de lege recurentei prin faptul ca a dispus amanarea pronuntarii in cauza.
Referitor la fond:
În prezent, compatibilitatea O. 5. cu prevederile dreptului U., în speță art. 110 din T.F.U.E. incidente, trebuie analizata prin raportare la efectele produse în dreptul intern de hotărârile pronunțate la data de 7 aprilie
2011,respectiv 7 iulie 2011 de către Curtea de Justiție a U. E. în cauza nr.
C-402/09 vizind forma initiala a OUG 5. respectiv C-2. vizind forma OUG 5. dupa (...) având ca obiect cereri de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulate de Tribunalul Sibiu respectiv Tribunalul Gorj.
Prin aceaste hotărâri Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: A. 1. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul U., mai precis art. 110 din T.F.U.E., plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 3. din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în nici un fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 5. are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în R. a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea în vigoare menține efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale U. fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru a statua astfel Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea ci în toate cazurile similare deduse judecății și produc efecte retroactive. Mai precis conform art. 267 din T.F.U.E. interpretarea pe care C. o dă unei norme de drept european, clarifică sau definește, acolo unde este necesar, înțelesul și întinderea acestei norme așa cum aceasta trebuie înțeleasă sau ar fi trebuit să fie înțeleasă și aplicată de la data intrării ei în vigoare.
Prin urmare, în privința taxei pe poluare prevăzută de OUG nr. 5. trebuie să se rețină că reglementarea națională in vigoare la data platii taxei este incompatibilă cu art. 110 T.F.U.E.
Concluzia care se impune asadar este aceea că taxa pe poluare plătită de reclamant nu mai are bază legală în dreptul intern (art. 117 alin. 1 lit. d) C.pr.fisc).
Pe cale de consecință, Curtea constată că instanța de fond a făcut corect aplicarea și interpretarea dispozițiilor legale, iar recursul declarat se vădeste a fi nefondat și conform art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004 comb. cu art. 312 C.pr.civ urmează a fi respins ca atare.
Fiind în culpă procesuală, în mod legal recurenta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată la fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de A. N. DE A. F. împotriva sentinței civile nr. 3825 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. P. A. A. I. C. I.
GREFIER
M. N. ȚÂR
Red. D.P. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: A.Rădulescu
