Decizia nr. 8533/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal

Dosar nr. (...)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA A II-A C., DE C. A. ȘI F.

DECIZIA C. Nr. 8533/2012

Ședința publică de la 25 O. 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE R.-R. D.

Judecător L. U.

Judecător M. D.

Grefier M. T.

{ F. | }

S-a luat în examinare recursul formulat de reclamanta S. C. DE A. N., S. SI

A., împotriva sentinței civile nr. 3300/(...), pronunțată în dosarul nr. (...), al T.ui C., în contradictoriu cu pârâții M. C. N. D. P. C. și C. LOCAL AL MUN.C. N., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.

Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.

554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.

S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este timbrat, astfel încât, Curtea, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Prin sentința civilă nr. 3300 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), al T.ui C., a fost respinsă excepția de nelegalitate a HCL nr.2. emisă de C. Local al mun. C.-N. invocată de către reclamanta S. C. de avocați N., Ș. și A. în contradictoriu cu pârâții M. C.-N. și C. Local al mun. C.-N.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a analizat excepția de nelegalitate prin prisma motivelor invocate, s-a apreciat că aceasta este neîntemeiata pentru următoarele considerente:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției nr.1. încheiat la data de

(...) de către D. P. C. din cadrul M. C.-N. S. C. de A. „ N., Ș. și A. „ a fost sancționată cu amendă contravențională de 200 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art.10 din HCL nr.2., pentru faptul că, în data de (...), orele

09,48 autoturismul cu nr. de înmatriculare (...), proprietatea societății reclamante, a staționat fără tichet sau abonament de parcare valabil pe str.I.C.Brătianu nr.14 din mun.C.-N., amenajat ca loc de parcare cu plată.

Dispozițiile art.2 al.2 din OG nr.2. și art.36 din Legea nr.215/2001, recunosc competența administrației publice locale, în speță, C.ui Local al mun. C.-N. de a stabili contravenții în domeniile în care are prevăzute expres atribuții prin lege, cu condiția,însă, ca în aceste domenii să nu fi fost stabilite deja anumite contravenții prin lege sau hotărâri de guvern.

Prin HCL nr.2. C. Local al mun. C.-N. a aprobat R.ul de administrare a parcărilor publice cu plata orară aprobate de C. M. de S. a C. din mun. C.-N.

A. prin art.13 din HCL nr.2. se preved următoarele: controlul și constatarea abaterilor de la prezentul regulament cade în sarcina persoanelor împuternicite prin dispoziție a primarului, denumite în continuare agenți constatatori. A. constatatori vor fi sprijiniți, după caz, de angajați ai instituțiilor abilitate prin lege în realizarea prevederilor prezentului regulament și menținerea ordinii publice. A. constatatori vor întocmi procesele-verbale de constatare, în baza cărora serviciul abilitat va încheia procesele-verbale de constatare a contravenției, aplicând sancțiunea contravențională.

Conform art.15 al.1 din OG nr.2. contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite, în mod generic, agenți constatatori.

P.-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale este un act administrativ veritabil, un act administrativ de constatare.

Legat de modalitatea de constatare a contravențiilor este și faptul că, uneori, în practica administrativă, pentru a se constata anumite fapte care ar întruni trăsăturile unor contravenții, se apelează la așa numitele note de constatare, care, ulterior, se vor constitui în anexe la procesul-verbal.

A. se observă că prin art.13 din HCL nr.2. s-a preluat formularea generică a al.1 a art.15 din OG nr.2., și se prevede întocmirea actului de constatare a contravenției de către agenții constatatori.

Art.21 al.2 din OG nr.2. prevede că, dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul să aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente să aplice sancțiunea. În acest caz sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.

A. hotărârea în discuție este în concordanță cu disp.art.21 din OG nr.2. stabilind că agenții constatatori vor întocmi procesele-verbale de constatare, în baza cărora serviciul abilitat va încheia procesele-verbale de constatare a contravenției, aplicând sancțiunea contravențională.

Critica referitoare la faptul că se folosește expresia de serviciu abilitat este neîntemeiată, fiind o formulare generală care se încadrează în exigențele art.21 al.2 din OG nr.2., care la rândul său folosește generic expresia de organ sau persoană competentă, fără o nominalizare concretă.

Se observă, așadar, că în baza notei de constatare întocmită de agentul constatator sancțiunea este aplicată de către organul competent, respectiv D. P. C. din cadrul mun. C.-N. prin angajații săi. P.-verbal emană de la organul competent, fiind și înregistrat în evidențele acestuia. Redactarea înscrisului este realizată evident de către persoana fizică în limitele învestirii de către persoana juridică. Și aceasta, întrucât actele persoanei juridice sunt actele persoanelor fizice în numele căreia acestea acționează.

În virtutea considerentelor de fapt și de drept , neidentificând nici un motiv de nulitate a disp. art.13 din HCL nr.2., instanța a respins, ca neîntemeiată, excepția de nelegalitate invocată de reclamanta S. C. de A. „ N., Ș. și A..

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S. C. de avocați N., Ș. și A., solicitând MODIFICAREA SENTINȚEI ATACATE ÎN SENSUL ADMITERII EXCEPȚIEI DE NELEGALITATE A A(...) H. C.ui Local al municipiului C.-N. nr. 2.

În motivare se arată că prin procesul-verbal de C. a contravenției nr. 1./(...) (în continuare "PV"), emis de M. C.-N., D. P. C., subscrisa S. C. de A. " N., S. și A."

(în continuare "S.") a fost sancționata pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 10 lit. a din H. C.ui Local al M. C.-N. nr. 2. (in continuare "HCL CJ nr. 2."), respectiv pentru staționarea fără tichet sau abonament de parcare valabil.

Împotriva PV, subscrisa am formulat Plângere Contravenționala, ce face obiectul dosarului nr. (...), aflat pe rolul J. C.-N.

La primul termen de judecata, Judecătoria Cluj-Napoca a dispus sesizarea T.ui C. cu soluționarea excepției de nelegalitate a art. 13 din HCL CJ nr. 2. si totodată a dispus suspendarea judecării Plângerii Contravenționale pana la soluționarea excepției de nelegalitate de către Tribunalul Cluj.

Tribunalul Cluj, prin sentința atacata, a respins excepția de nelegalitate întrucât nu a identificat niciun motiv de nulitate a art. 13 din HCL CJ nr. 2..

II. În drept, sentința pronunțata de Tribunalul Cluj este netemeinica.

1. Procedura de constatare a unei contravenții prevăzuta de art. 15 din OG nr.2..

Potrivit art. 15 alin. 1 din OG nr. 2. "contraventia se constata printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute in actul normativ care stabilește si sancționează contravenția, denumite in mod generic agenți constatatori" .

OG nr. 2. stabilește procedura de urmat in cazul in care se constata săvârșirea unei contravenții, respectiv încheierea unui proces-verbal de persoanele anume prevăzute in actul normativ care stabilește si sancționează contravenția.

Prin urmare, in urma constatării săvârșirii unei contravenții. se încheie un singur proces-verbal, de catre agentul constatator abilitat de actul normativ care stabilește si sancționează contravenția.

2. Procedura de aplicare a sancțiunii contravenționale prevăzuta de art. 21 din OG nr. 2..

Potrivit art. 21 alin. 1 din OG nr. 2., în cazul in care prin actul normativ de stabilire si sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplica si sancțiunea".

Prin urmare, agentul constatator care constata săvârșirea contravenției este si cel care aplica si sancțiunea, odata cu încheierea procesului-verbal.

Conform art. 21 alin. 2 din OG nr. 2., in situația in care, "potrivit actului normativ care stabilește si sancționează contravenția, agentul constatator nu are dreptul sa aplice si sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente sa aplice sancțiunea. În acest caz, sancțiunea se aplica prin rezoluție scrisa pe procesul-verbal".

Momentul constatării contravenției nu trebuie sa coincidă cu momentul aplicării sancțiunii contravenționale. Cu toate acestea, aplicarea sancțiunii trebuie sa se realizeze in termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei. În caz contrar, dreptul de a fi aplicata sancțiunea contravenționala se prescrie.

A., OG nr. 2. stabilește care sunt etapele ce trebuie parcurse pentru constatarea si sancționarea contravențiilor, respectiv:

(i) constatarea contravenției prin P.-verbal de constatare de către agenții constatatori indicați in actul normativ care stabilește si sancționează contravenții;

(ii) aplicarea sancțiunii contravenționale:

- fie de către agentul constatator care constata contravenția, odată cu încheierea P.-verbal de constatare;

- fie de către organul sau persoana competenta sa aplice sancțiunea, in cazul in care agentul constatator nu are dreptul sa aplice sancțiunea, prin rezoluție scrisa pe procesul-verbal.

3. Dreptul autorităților publice de a stabili si sancționa contravenții.

Potrivit art. 2 alin. 2 din OG nr. 2., autoritățile administrației locale au dreptul de a stabili si sancționa contravenții in toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, in măsura in care nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului.

In domeniile de activitate in care au atribuții, autoritățile publice locale au atat dreptul de a stabili ce fapte constituie contravenții, cat si dreptul de a stabili sancțiunile aplicabile acestora.

Prerogativa autorităților nu se extinde si asupra procedurii de urmat pentru constatarea si aplicarea sancțiunii contravenționale.

Aceasta interdicție rezulta si din dispozițiile art. 3 alin. 1 din OG nr. 2., potrivit cărora, "actele normative prin care se stabilesc contravenții vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenții si sancțiunea ce urmează sa se aplice pentru fiecare dintre acestea".

Prin urmare, actul normativ cu forța juridica inferioara OG nr. 2. nu poate sa stabilească decât:

- faptele ce constituie contravenții;

- sancțiunea aplicabila fiecărei contravenții in parte;

- persoanele abilitate sa constate contravenții, denumite in mod generic agenți constatatori.

4. Procedura de constatare a contravenției prevăzute de art. 13 din HCL

CJ nr.2.

Prin HCL CJ nr. 2. a fost aprobat R.ul de administrare a parcărilor publice cu plata orara, aflate in administrarea Serviciului P. de I. Local pentru

Administrarea Parcărilor.

Totodată, prin art. 10 din HCL CJ nr. 2., s-au stabilit drept contravenții faptele prin care se încalcă prevederile R.ului de administrare a parcărilor publice cu plata orara.

Art. 13 din HCL CJ nr. 2. stabilește o procedura de constatare si sancționare a contravențiilor: "Controlul si constatarea abaterilor de la prezentul regulament cade in sarcina persoanelor împuternicite prin dispoziție a primarului, denumite in continuare agenți constatatori.

A. constatatori vor fi sprijiniți, după caz, de angajați ai instituțiilor abilitate prin lege in realizarea prevederilor prezentului regulament si menținerea ordinii publice.

A. constatatori vor întocmi procese-verbale de constatare, in baza cărora serviciul abilitat va încheia procese-verbale de constatare a contravenției, aplicând si sancțiunea contravenționala".

Procedura de constatare si sancționare a contravențiilor, potrivit art. 13 din

HCL CJ nr. 2., este următoarea:

(i) controlul si constatarea contravențiilor se face de către agenții constatatori;

(ii) agenții constatatori încheie P.e-verbale de C. în momentul constatării săvârșirii contravenției (cunoscute in practica administrativa si sub denumirea de "N. de constatare");

(iii) serviciul abilitat încheie P.e-verbale de C. a contravențiilor, aplicând si sancțiunea contravenționala, in baza P.elor-verbale de C. încheiate de agenții constatatori.

HCL CJ nr. 2. instituie o alta procedura de constatare si sancționare a contravențiilor fata de cea prevăzuta de OG nr. 2., astfel ca:

- agentul constatator are doar dreptul de a constata contravenția, nu și de a încheia P.-verbal de C. a contravenției;

- se încheie 2 procese-verbale: un P.-verbal de C. de către agentul constatator (Nota de constatare) si un P.-verbal de C. a contravenției de catre serviciul abilitat.

Prin instituirea unei alte proceduri de constatare si aplicare a sancțiunii contravenționale prin HCL CJ nr. 2. se încalcă prevederile OG nr. 2..

Or, potrivit art. 2 alin. 5 din OG nr. 2., "hotărârile consiliilor locale sau județene (. . .) prin care s-au stabilit contravenții cu nesocotirea principiilor prevăzute la alin. 2-4 sunt nule de drept.

Întrucât potrivit principiului prevăzut la art. 2 alin. 2 din OG nr. 2., consiliile locale au dreptul doar de a stabili, prin hotărâri de consiliu local, ce fapte constituie contravenții si sancțiunile aplicabile, dispozițiile art. 13 din

HCL CJ nr. 2., prin care se instituie o noua procedura de constatare a contravențiilor si aplicare a sancțiunii contravenționale, sunt nule de drept.

5. Netemeinicia soluției pronunțate de prima instanța.

Prima instanța a admis faptul ca in practica administrativa, procedura de constatare si sancționare a contravențiilor este diferita de cea prevăzuta de OG nr. 2., insa a considerat ca HCL CJ nr. 2. este in concordanta cu OG nr. 2..

A., prima instanța a apreciat ca folosirea expresiei de "serviciu abilitat" in cuprinsul dispozițiilor art. 13 din HCL CJ nr. 2. se încadrează in exigentele art. 21 alin. 2 din OG nr. 2., care folosește generic expresia de organ sau persoana competenta, fără o nominalizare concreta.

Mai mult, instanța de fond a reținut ca sancțiunea contravenționala este aplicata de organul competent, iar procesul-verbal emana de la organul competent.

Recurenta nu contestă faptul ca P.-verbal de constatare a contravenției emana de la organul competent sau că sancțiunea contravenționala nu a fost aplicata de organul competent.

Criticile noastre se îndreaptă împotriva modalității in care s-a ajuns la încheierea P.-verbal de C. a contravenției, respectiv printr-o alta procedura decât cea reglementata de OG nr. 2.

(i) agentul constatator care constata contravenția prin propriile simțuri si care încheie doar o Nota de constatare nu este același cu cel care încheie P.-verbal de C. a contravenției;

(ii) P.-verbal de C. a contravenției este încheiat de un serviciu abilitat, deși OG nr. 2. stabilește ca doar agentul constatator care a constatat contravenția poate încheia un astfel de proces-verbal.

Pentru toate aceste motive, consideră netemeinica soluția tribunalului, astfel ca solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției de nelegalitate a art. 13 din H. C.ui Local al M. C.-N. nr. 2. si constatarea nelegalității acestor dispoziții.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:

Obiectul principal al litigiului rezolvat de instanța de fond l-a constituit contenciosul administrativ dedus pe calea a excepției de nelegalitate privind constatarea nelegalității dispozițiilor art. 13 din R.ul de administrare a parcărilor publice cu plata orară aprobate de comisia municipală de sistematizare a circulației, adoptată prin H. nr. 26 din 26 ianuarie 2010 a C. LOCAL AL M. C.-N. care are următorul cuprins:

Controlul și constatarea abaterilor de la prezentul regulament cade în sarcina persoanelor împuternicite prin dispoziție a primarului, denumite în continuare agenți constatatori.

A. constatatori vor fi sprijiniți, după caz, de angajați ai instituțiilor abilitate prin lege în realizarea prevederilor prezentului regulament și menținerea ordinii publice.

A. constatatori vor întocmi procese-verbale de constatare, în baza cărora serviciul abilitat va încheia procese-verbale de constatare a contravenției, aplicând și sancțiunea contravențională.

P.-verbal de constatare a contravenției neatacat sau hotărârea judecătorească irevocabilă constituie titluri executorii în baza cărora se va proceda la recuperarea amenzii, prin serviciul specializat.";

Practic din modul în care a fost concepută excepția de nelegalitate a prevederilor mai sus redate, reclamanta contestă în realitate legalitatea dispoziției conținută de alin. 3 a art. 13 respectiv: A. constatatori vor întocmi procese-verbale de constatare, în baza cărora serviciul abilitat va încheia procese-verbale de constatare a contravenției, aplicând și sancțiunea contravențională.

Sub acest aspect urmează a se face și analiza Curții, iar celelalte prevederi vor urma în esență aceeași soartă.

Curtea reține că, în primul rând, cercetarea legalității dispoziției din actul normativ precizat mai sus trebuie făcută prim prisma dispozițiilor art. 80 și urm. din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Din economia dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 24/2000 rezultă că normele de tehnică legislativă sunt obligatorii, între altele, și la elaborarea și adoptarea actelor cu caracter normativ emise de autoritățile administrației publice locale.

Conform art. 80 din aceeași lege, actele normative ale autorităților administrației publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local, în limitele stabilite prin C. și prin lege și numai în domeniile în care acestea au atribuții legale iar conform art. 81 la elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior. Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni C.i României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.

Față de cele ce precedă, se pune problema în cauză dacă dispoziția regulamentară analizată contravine dispozițiilor art. 15 alin. 1 din OG nr. 2. privind regimul juridic al contravențiilor.

Tribunalul Cluj, ca instanță de fond, a statuat că prevederile art. 13 nu contravin normelor legale cu forță juridică superioară conținute de art. 15 alin.1 din OG nr. 2., deoarece acest din urmă text legal stabilește doar obligația întocmirii proceselor-verbale de contravenție de persoane anume abilitate în acest sens, formalitate susținută de necesitatea indicării numelui, prenumelui și a calității agentului constatator și a asumării celor menționate în cuprinsul procesului verbal prin semnătură, sub sancțiunea nulității absolute.

Apoi, instanța de fond conchide că strict formal, actul normativ care reglementează regimul contravențiilor nu interzice procedura instituită prin HCL nr. 2., rămânând de apreciat în cadrul contenciosului contravențional măsura în care procesul verbal și nota de constatare pot convinge cu privire la veridicitatea celor reținute.

Curtea reține că OG nr. 2. reglementează regimul juridic al contravențiilor prevăzând, între altele, inclusiv procedura de constatare și sancționare a contravențiilor.

În acest sens, dispozițiile art. 15 alin. 1 din OG nr. 2. prevăd că:

Contravenția se constată printr-un proces-verbal încheiat de persoanele anume prevăzute în actul normativ care stabilește și sancționează contravenția, denumite în mod generic agenți constatatori.

De asemenea, conform art. 17 alin. 1 din aceeași ordonanță, lipsa semnăturii agentului constatator, alături de lipsa altor mențiuni expres prevăzute de lege, atrage nulitatea procesului verbal, nulitatea constatându-se din oficiu.

Din cele ce precedă, rezultă că în materia contravențiilor actul normativ de rang superior prevede explicit că actul de constatare a contravenției este încheiat și semnat de agentul constatator.

Conform art. 21 alin. 1 din același act normativ în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea iar conform alin. 2 dacă, potrivit actului normativ de stabilire și sancționare a contravenției, agentul constatator nu are dreptul sa aplice și sancțiunea, procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente sa aplice sancțiunea. In acest caz sancțiunea se aplica prin rezoluție scrisă pe procesul- verbal.

Așa fiind, din cele ce precedă, rezultă că, în regulă generală, agentul constatator încheie procesul verbal de constatare și aplică tratamentul contravențional iar prin excepție, care trebuie să fie strict reglementată de actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției, atunci când agentul constatator nu are dreptul să aplice sancțiunea procesul-verbal de constatare se trimite de îndată organului sau persoanei competente sa aplice sancțiunea caz în care sancțiunea se aplică prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.

Din economia dispozițiilor art. 13 alin. 3 din R.ul adoptat de pârâtul intimat rezultă neîndoios că într-o primă etapă agentul constatator întocmește procesul-verbal de constatare apoi în baza acestuia un serviciu abilitat încheie procesul-verbal de constatare a contravenției și aplică sancțiunea contravențională.

Din conținutul acestui text regulamentar se poate desprinde concluzia că la baza încheierii procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției stau trei operațiuni prealabile: un act de constatare întocmit de un agent constatator, apoi un proces-verbal de constatare a contravenției încheiat de un serviciu abilitat și aplicarea sancțiunii care se face de același serviciu abilitat.

Or, dispozițiile legale în materie contravențională de la care nu se poate deroga decât printr-un act superior ori printr-un act normativ egal ca importanță și ca rang, prevăd explicit că la baza emiterii unui proces-verbal de constatare și sancționare a contravenției stau doar două operațiuni: un act de constatare a contravenției întocmit de un agent constatator competent care dacă legea ori actul normativ ce prevede contravenții nu interzice, aplică și sancțiunea, și aplicarea sancțiunii de către o altă persoană competentă sau organ competent care aplică sancțiunea prin rezoluție scrisă.

Așa fiind, actul de constatare și sancționare a contravenției trebuie în mod indubitabil să releve aceste operațiuni.

Analizând textul regulamentar contestat în speță, interpretat atât în litera

și spiritul lui, rezultă contrariul.

A., textul art. 13 alin. 3 din R. permite ca un agent constatator să întocmească un act de constatare pe care textul nu-l menționează a fi un act de constatare a contravenției, căci actul propriu-zis de constatare a contravenției se încheie ulterior de un serviciu specializat pe baza actului de constatare inițial întocmit de agentului constatator.

Or, actul de constatare a contravenției în accepțiunea OG nr. 2. nu se poate încheia de un serviciu specializat ci este obligatoriu să fie încheiat de o persoană numită agent constatator împuternicită în mod special în acest sens și care trebuie să poarte în mod obligatoriu semnătura acestuia.

De altfel, textul art. 13 alin. 3 din R. se contrazice cu textul art. 13 alin. 1 care dă în competența unor persoane împuternicite prin dispoziția primarului ca agenți constatatori activitatea de control și constatare a abaterilor de la R.

Din această perspectivă, pare greu de conciliat textul art. 13 alin. 1 cu textul art. 13 alin. 3 din același R.

Dacă agenții constatatori împuterniciți de primar au competența de a exercita activitatea de control și constatare a abaterilor de la R., atunci nu se poate explica care este rațiunea reglementării competenței de constatare a contravențiilor de către serviciul specializat.

În acest context, Curtea reține că intimatul, deși legal citat, nu a formulat apărări în cauză, între altele și pentru a explica rațiunea unei atari reglementări.

Curtea reține însă că într-o altă cauză care are relevanță și înrâurire în prezenta speță (Curtea de A. C., Secția A II-A C., de C. A. și F., decizia nr. 6456 din 6 septembrie 2012, dosar nr. (...)) a luat act de o anumită justificare a aceluiași intimat în ceea ce privește reglementarea art. 13 din R., reținând în esență că: „ Apărarea intimatului conform căreia textul contestat menționează că se întocmesc procesele-verbale de contravenție de către serviciul abilitat se datorează simplului motiv că agenții constatatori fac parte din acel serviciu abilitat nu poate fi primită, de vreme ce în baza actului de constatare întocmit de agentul constatator, conform legii doar acel agent constatator poate încheia procesul verbal de constatare și nu oricare din agenții constatatori ce fac parte din acel serviciu abilitat.

Și este așa, deoarece în regulă generală contravenția se constată ex propriis sensibus, deci cu propriile simțuri.";

Pe cale de consecință, se poate conchide că în materia contravențională, starea de fapt pe baza căreia se stabilește că o persoană a săvârșit contravenția nu poate fi constatată de o persoană iar actul de constatare, care formal și juridic produce acest efect, să fie încheiat de o altă persoană, fie ea și alt agent constatator, căci s-ar încălca regula prescrisă de lege, respectiv aceea că actul de constatare trebuie să fie încheiat de agentul constatator care a perceput cu propriile sale simțuri săvârșirea faptei contravenționale.

Legea ori alt act normativ, poate însă în mod expres, ca o derogare de la regulă, să prevadă că pe baza actului de constatare aplicarea sancțiunii să fie făcută de o altă persoană împuternicită în acest scop, decizia de sancționare materializându-se în acest caz prin rezoluția scrisă pe procesul verbal de constatare.

Prin urmare, procesul-verbal este un act administrativ unilateral unic, care în regulă generală poate fi încheiat de o singură persoană care constată contravenția și aplică sancțiunea sau, prin excepție, de două persoane, agentul constatator care constată contravenția și agentul sancționator care aplică sancțiunea prin rezoluție scrisă pe procesul-verbal.

Or, din economia art. 13 alin. 3 din R. nu rezultă că o atare procedură legală s-ar fi urmat.

Chiar dacă reglementarea impusă prin R., ca abatere de la lege, poate fi considerată derogatorie, ea nu poate fi validată din punct de vedere legal deoarece autoritatea care a adoptat regulamentul în materie contravențională nu are competența decât de a norma în condițiile strict prevăzute de lege. A. conform art. 2 alin. 2 din OG nr. 2. Prin hotărâri ale autorităților administrației publice locale sau județene se stabilesc și se sancționează contravenții în toate domeniile de activitate pentru care acestora le sunt stabilite atribuții prin lege, în măsura în care în domeniile respective nu sunt stabilite contravenții prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului iar conform art. 2 alin. 3 din același act normativ: Consiliile locale ale sectoarelor municipiului B. pot stabili și sanctiona contravenții în următoarele domenii: salubritate; activitatea din piețe, curățenia și igienizarea acestora; întreținerea parcurilor și spațiilor verzi, a spațiilor și locurilor de joaca pentru copii; amenajarea și curățenia spațiilor din jurul blocurilor de locuințe, precum și a terenurilor virane; întreținerea bazelor și obiectivelor sportive aflate în administrarea lor; întreținerea străzilor și trotuarelor, a școlilor și altor instituții de educație și cultura, întreținerea clădirilor, imprejmuirilor și a altor construcții; depozitarea și colectarea gunoaielor și a resturilor menajere.

Or, este evident că în ceea ce privește stabilirea regulilor procedurale în materia contravențională autoritățile administrației publice locale nu competență de normare și deci nici nu pot deroga de la actele normative de nivel superior.

De altfel, așa cum s-a relevat în precedent, conform art. 80 din Legea nr.

24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată cu modificările și completările ulterioare, actele normative ale autorităților administrației publice locale se adoptă ori se emit pentru reglementarea unor activități de interes local, în limitele stabilite prin C. și prin lege și numai în domeniile în care acestea au atribuții legale.

De asemenea, conform art. 81 din aceeași lege, la elaborarea proiectelor de hotărâri, ordine sau dispoziții se va avea în vedere caracterul lor de acte subordonate legilor, hotărârilor și ordonanțelor Guvernului și altor acte de nivel superior. Reglementările cuprinse în hotărârile consiliilor locale și ale consiliilor județene, precum și cele cuprinse în ordinele prefecților sau în dispozițiile primarilor nu pot contraveni C.i României și reglementărilor din actele normative de nivel superior.

A. fiind, în temeiul prevederilor legale mai sus analizate, Curtea reține că recursul declarat de reclamantă este fondat, instanța de fond aplicând și interpretând greșit dispozițiile legale incidente în speță, fiind astfel dat fondat motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul declarat de reclamanta S. C. de avocați N., Ș. și A. împotriva sentinței civile nr. 3300 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), al T.ui C., pe care o modifică în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta S. C. de avocați N., Ș. și A. și se va constata nelegalitatea art. 13 din R.ul de administrare a parcărilor publice cu plata orară aprobate de comisia municipală de sistematizare a circulației, adoptată prin H. nr. 26 din 26 ianuarie 2010 a C. LOCAL AL M. C.-N.

Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamanta S. C. de avocați N., Ș. și A. împotriva sentinței civile nr. 3300 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), al T.ui C., pe care o modifică în sensul că admite excepția de nelegalitate invocată de reclamanta S. C. de avocați N., Ș. și A. și constată nelegalitatea art. 13 din H. C.ui Local al M. C.-N. nr. 2..

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 25 octombrie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

R.-R. D. L. U. M. D.

GREFIER,

M. T.

Red.L.U./Dact.S.M

2 ex./(...) Jud.fond. C.-A. C.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Decizia nr. 8533/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal