Decizia nr. 8923/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 8923/2012
Ședința publică de la 02 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. Al H.
Judecător M. B.
Judecător G.-A. N.
Grefier A. B.
S-au luat în examinare recursurile declarat de reclamant L. I. și de pârâta
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR împotriva sentinței civile nr.
1267/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B.-N., privind și pe intimat MINISTERUL JUSTIȚIEI, intimat MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - PRIN D. G. A F. P. A J. B.-N., intimat PENITENCIARUL BISTRIȚA, chemat în garanție MINISTERUL JUSTIȚIEI, chemat în garanție ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursurile promovate sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin 2 C.pr.civ.
La data de 18 octombrie 2012 și respectiv 30 octombrie 2012 intimații
Ministerul Justiției și D. G. a F. P. B.-N. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care se solicită respingerea recursurilor.
Curtea, efectuând verificările impuse de dispozițiile art. 1591 alin 4
C.pr.civ., stabilește că este competentă general, material și teritorial în judecarea prezentului recurs, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 3 C.pr.civ.
După deliberare, apreciind cauza în stare de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare în baza înscrisurilor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.1267 din (...) pronunțată în dosar nr.(...) al T. B.-N., a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice și în consecință respinge acțiunea față de acesta.
A fost respinsă, ca nefondată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor, Ministerul Justiției
și Penitenciarul Bistrița.
A fost respinsă, ca nefondate, excepțiile netimbrării și a necompetenței materiale invocate de pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.
A fost respinsă, ca nefondate, excepțiile prematurității și a lipsei procedurii prealabile invocate de pârâtul Penitenciarul Bistrița.
A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul L. I. împotriva pârâților PENITENCIARUL BISTRIȚA, ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A
PENITENCIARELOR și MINISTERUL JUSTIȚIEI.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta
Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva M. F. P. și M. J.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul
Penitenciarul Bistrița împotriva M. F. P., M. J. și Administrației Naționale a P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Instanța în ședința publică din data de 23 octombrie 2009 a pus în discuție și a respins excepțiile netimbrării, necompetenței materiale și a prematurității ca neîntemeiate și a unit cu fondul excepția lipsei calității procesuale pasive ridicată de pârâtele A. N. a penitenciarelor și de D. BN pentru Ministerul Finanțelor Publice.
Cu privire la excepția netimbrării cererii, având în vedere disp. art. 28 și 29 din L. 53/2004 care prevăd că organizațiile sindicale au dreptul de a formula acțiune în justiție pentru a apăra drepturile membrilor lor, cererile fiind scutite de taxă judiciară de timbru, conform art.54 din aceeași lege, s-a respins excepția ca neîntemeiată.
Analizând excepția necompetenței materiale a tribunalului, instanța, a avut în vedere disp. art. 109 din legea 188/1999 conform cărora cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ, din punct de vedere al competenței materiale, în sensul art. 10 alin.l din L. 554/2004, reclamanții fiind în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Bistrița, instituție publică cu personalitate juridică, conform art. 10 alin.3 din HG 1849/2004, subordonată ANP, P.ui B. revenindu-i obligația plății sumelor pretinse, criteriul hotărâtor fiind rangul instituției publice angajatoare.
Referitor la excepția prematurității acțiunii s-a avut în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 7 alin.l din L. 554/2004, întrucât reclamanții nu solicită revocarea sau modificarea unui act administrativ individual, plângerea prealabilă fiind definită de art.2 lit.j ca cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau ierarhic superioare reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării lui.
Referitor la celelalte excepții invocate în cauză, instanța a constatat că excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâții Administrația Națională a Penitenciarelor și Ministerul Justiției și L. C. a fost nefondată, deoarece în calitate de ordonatori principali și secundar de credite elaborează și fundamentează proiectele de buget ale penitenciarelor din subordine, bugete care sunt cuprinse în cheltuielile cu personalul de natura celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Cu privire la aceeași excepție ce vizează S. Român, s-a constatat că aceasta a fost întemeiată, chiar reclamanții arătând în final că pretențiile lor nu sunt formulate împotriva S.ui Român.
Cu privire la Ministerul Finanțelor Publice se constată că excepția lipsei calității procesuale pasive este nefondată, el având în cauză calitatea de chemat în garanție, deoarece are competența de a elabora proiectul bugetului de stat și de a aviza alocarea suplimentară de fonduri la bugetul M. J. și L. C. inclusiv pentru sume de bani cum sunt cele în litigiu.
Referitor la fondul cauzei instanța a reținut că membrii reclamantului au calitatea de funcționari publici cu statut special în cadrul P.ui B.
În această calitate ei au prestat ore de serviciu în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile în care în conformitate cu prevederile legale nu se lucrează, stare de fapt ce nu este contestată de pârâtul Penitenciarul Bistrița, în acest sens ei asimilându-se cu persoanele angajate în unitățile cu foc continuu prevăzute în art.l36 din Codul muncii adoptat prin legea nr.53/2003.
Potrivit prev.art.l37 alin.2 din același act normativ, „în cazul în care, din motive justificate, nu se acordă zile libere, salariații beneficiază pentru munca prestată în zilele de sărbătoare legale, de un spor la salariul de bază ce nu poate fi mai mic de l00 % din salariul de bază corespunzător muncii prestate în programul normal de lucru";.
Această prevedere de principiu este reluată și menținută și în art. 20 din
L.nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, personal în care se încadrează și reclamanții, articol ce mai conține și precizarea că"; munca astfel prestată și plătită nu se compensează și cu timp liber corespunzător";.
Prevederea legală în discuție nu este cuprinsă numai în aceste acte normative cu caracter general ce reprezintă dreptul comun în materie, ei este cuprinsă și în art. 54 alin.4 lit.b teza a 2-a din L. nr. 2. privind Statutul funcționarilor publice cu statut special din A. N. a penitenciarelor, în care se arată că „un spor de l00 % se plătesc și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează";.
Referitor la susținerile pârâților, se constată că activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale nu poate fi asimilată orelor prestate peste durata normală a timpului de lucru, fapt ce rezultă din toate cele trei acte normative.
- în Codul muncii, munca suplimentară este prevăzută în titlul III, cap.I secțiunea a 2-a, în timp ce munca ce formează obiectul cauzei este prevăzută în același titlu, cap.II secțiunea a 3-a .
- în L. nr. 330/2009 orele prestate peste durata normală a timpului de lucru sunt prevăzute la art.l0 iar munca prestată în zilele de repaus săptămânal este reglementată în art. 20;
- în L. nr. 203/2007 faptul că cele două situații sunt reglementate distinct rezultă atât din faptul că sunt reglementate în fraze diferite cât și din utilizarea conjuncției „și"; în a noua frază.
În aceeași ordine de idei, se constată că legiuitorul nici în cele două acte normative cu caracter general nici în legea specială nu prevede vreo împrejurare în care compensarea bănească nu ar opera, și nici nu distinge între un program de muncă tipic și atipic care să îi îndreptățească pe pârâți să facă această distincție.
În altă ordine de idei, s-a constatat că pârâtul Penitenciarul Bistrița nu invocă și nici nu dovedește faptul că membrilor reclamantului li s-ar fi compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător, mai mult din tabelul nominal depus la dosar rezultă persoanele care sunt îndreptățite și cuantumul sporului ce i se cuvine fiecăruia începând cu data de l ianuarie 2007.
Pentru considerentele mai sus redate și în baza textelor de lege menționate instanța a admis acțiunea.
Hotărârea pronunțată a fost atacată prin exercitarea căii de atac a recursului de către D. G. a F. P. B.-N., Ministerul Justiției și L. C., Penitenciarul
Bistrița și Administrația Națională a Penitenciarelor.
Recurenta D. G. a F. P. B.-N. a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Recursul a fost motivat prin invocarea disp. art.304 pct.9 C.pr.civ. arătând că hotărârea apare ca netemeinică și nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și de asemenea în ceea ce privește analiza cererii de chemare în garanție a Ministerul Finanțelor Publice se subliniază că au fost încălcate dispozițiile art.261 alin.1 pct.5 C.pr.civ. nefiind cuprinsă în sentință motivele de
3 fapt și de drept care au format convingerea instanței și nici cele pentru care au fost înlăturate apărările sale.
Ministerul Justiției și L. C. nu a fost entitatea care a formulat cererea de chemare în garanție astfel că în mod greșit instanța de fond a obligat Ministerul
Finanțelor Publice să vireze acestuia fondurile necesare achitării drepturilor pretinse de către reclamanți.
Recurentul Ministerul Justiției și L. C. prin recursul formulat a invocat incidența disp. art.304 pct.9 c.pr.civ. evidențiind greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a acestei entități precum și greșita interpretare și aplicare a prev. art.33 alin.2 din L. nr.188/1999 respectiv împrejurarea că din înscrisurile existente nu reiese îndeplinirea unei condiții prev. de legiuitor respectiv disp. conducătorului penitenciarului.
Cea de-a treia critică vizează greșita aplicare a disp. art.11 din L. nr.329/2009în coroborare cu dispozițiile art.19 din L. nr.330/2009 și a derogărilor instituite de la art.119 din Codul muncii.
Recurentul Penitenciarul Bistrița a invocat incidența disp. art.304 pct.7 și
9 C.pr.civ. arătând că înțelege să se prevaleze și de disp. art.306 alin.2 C.pr.civ. întrucât dispozitivul/minuta sentinței este în neconcordanță/ contradicție cu motivele/considerentele hotărârii dând naștere la imposibilitate cel puțin parțială de punere în executare prin prisma admiterii acțiunii în contencios administrativ astfel cum a fost aceasta precizată întrucât acțiunea inițială a intimatului reclamant a fost completată în sensul că sporul de 1. este solicitat atât pentru orele lucrate în zilele de repaus săptămânal cât și pentru celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează iar instanța s-a pronunțat doar pe petitul vizând acordarea sporului de 1. din salariul de bază pentru orele lucrate în zilele de sărbătoare legală omițând a face vreo referință la plata orelor prestate în zilele de repaus săptămânal.
Motivarea realizată a evidențiat contradicția dintre considerente și dispozitiv fiind astfel prezent motivul de recurs prev. de art.304 pct.7 C.pr.civ. iar în raport de dispozitiv apreciază că instanța s-a pronunțat minus petita în sensul art.304 pvt.6 teză finală C.pr.civ. nefiind explicitat modul în care a fost soluționat petitul privind plata drepturilor salariale reprezentând sporul de 1. din salariul de bază pentru orele muncite în zile de repaus săptămânal.
În baza disp. art.304 pct.9 c.pr.civ. recurenta a mai învederat că modalitatea de soluționare a excepției de litispendență apare ca fiind greșit realizată fiind incidente cel mult disp. art.164 C.pr.civ.
Referitor la fondul cauzei au fost formulate critici care vizează împrejurarea că instanța de fond nu a dat efect dispozițiilor speciale aplicabile respectiv L. nr.2., O. Ministerul Justiției și L. C. nr.399/C/2007 și a deciziei nr.307/2007 a directorului general ANP.
Administrația Națională a Penitenciarelor prin recursul formulat a criticat în principal modalitatea de soluționare a excepțiilor invocate în fața primei instanțe arătând că în mod greșit a fost admisă acțiunea întrucât pentru perioada
1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2006 nu există temei legal pentru plata orelor suplimentare iar pentru perioada (...) până în prezent trebuie analizate în mod corect dispozițiile speciale respectiv art.16 din OG nr.64/2006 și art.43 din L. nr.2. întrucât atunci când un funcționar își desfășoară activitatea într-un program de muncă atipic spre exemplu în ture sau schimburi programul de muncă normal al acestuia se consideră a fi cel stabilit pentru acel gen de activitate.
Analizând recursurile declarate Curtea a reținut următoarele:
Instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția de litispendență întrucât pretențiile deduse judecății prin cele două cereri sunt diferite având un
4 fundament juridic diferit, astfel prin cererea înregistrată sub nr. (...) s-a solicitat să se calculeze și plătească drepturile salariale reprezentând sporul de 1. din salariul de baza, pentru orele muncite in zilele de sărbătoare legale, începând cu data de (...) până în prezent, pentru fiecare membru de sindicat care solicită acordarea acestui drept , iar prin cererea înregistrată sub nr (...) s-a solicitat să se calculeze și plătească drepturile salariale reprezentând sporul de 1. din salariul de baza, pentru orele muncite in zilele de repaus săptămânal, începând cu data de (...) pana in prezent, pentru fiecare membru de sindicat care solicita acordarea acestui drept.
Temeiul de drept invocat își are sediul în L. nr. 330/2009 însă orele prestate peste durata normală a timpului de lucru sunt prevăzute la art.l0 iar munca prestată în zilele de repaus săptămânal este reglementată în art. 20 iar din dispozițiile L. nr. 203/2007 confirmă faptul că faptul că cele două situații sunt reglementate distinct, împrejurare care rezultă atât din faptul că sunt reglementate în teze diferite cât și din utilizarea conjuncției „și"; în a noua frază.
Aserțiunile recurentei vizând greșita aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 163 C pr civ sunt corecte iar aplicarea acestui text a determinat omisiunea instanței de a soluționa una din cererile cu care a fost investită, lăsând nesoluționată cererea vizând drepturile salariale reprezentând sporul de 1. din salariul de baza, pentru orele muncite in zilele de repaus săptămânal, începând cu data de (...) până in prezent fiind astfel prezent motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 , împrejurare care atrage incidența prevederilor art. 312 alin 5 C pr civ întrucât aceste pretenții nu au fost analizate , prima instanță pronunțând soluția fără a cerceta cererea nici pe cale incidentală și nici pe fond .
Prima instanță însă prin soluția pronunțată deși formal pare că a dezlegat fondul cauzei în ceea ce privește drepturile salariale reprezentând sporul de 1. din
salariul de baza, pentru orele muncite in zilele de sărbătoare legale, începând cu data de (...) până în prezent, pentru fiecare membru de sindicat în fapt nu realizat o veritabilă cercetare judecătorească a pretențiilor deduse judecății în raport de dispozițiile legale invocate ca fiind incidente , astfel deși dispozitivul ar releva o admitere a acțiunii pentru toți reclamanții analiza punctuală a tabelului reclamanților și a documentelor comunicate, relevă că nu s-a realizat analiza acestora atâta timp cât pentru unii dintre reclamanți cuantumul drepturilor este
„0";.
Cercetarea fondului pretențiilor reclamanților în raport de fiecare dintre cererile a căror obiect s-a demonstrat a fi distinct ar fi presupus administrarea unui probatoriu care să releve îndeplinirea sau nu a condițiilor instituite de textele legale invocate pentru cele două cereri distincte și pentru fiecare dintre reclamanți individual întrucât dreptul invocat este unul individual și presupune îndeplinirea în concret a condițiilor de fiecare reclamant .
S-a reținut astfel că recursurile formulate în consecință apar ca fondate sub aspectele evidențiate anterior , reținând incidența dispozițiilor art. 304 pct. 6 și art. 304 pct. 9 și art. 312 alin 5 C pr civ , Curtea a admis recursurile declarate de pârâții D. G. a F. P. B.-N., Ministerul Justiției și L. C., Penitenciarul Bistrița și A. N. a P. B. împotriva sentinței civile nr.211/CA din (...),pronunțată în dosarul nr. (...) al T. B. N. pe care a casat-o cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe întrucât cercetarea fondului cauzei nu s-a realizat fiind incidente și prevederile art. 20 din L. nr. 554/2004.
Primind cauza spre rejudecare, prezenta instanță, având în vedere decizia de casare a C. de A. C. și prevederile art. 311 Cod pr.civilă, decizie în care se reține că instanța de fond a soluționat în mod greșit excepția de litispendență, întrucât pretențiile deduse judecății prin cele două cereri sunt diferite, având un fundament juridic diferit, și că dreptul reclamanților invocat este unul individual
5 care presupune îndeplinirea în concret a condițiilor de către fiecare reclamant, a pus în discuție necesitatea disjungerii cauzei și formarea de noi dosare separat pentru fiecare reclamant și care să vizeze cele două sporuri solicitate în cele două dosare conexate.
Reprezentanții părților prezente au arătat că nu se opun disjungerii cauzei. La termenul de judecată din data de (...) s-a dispus disjungerea cererii formulată în comun de reclamanți și formarea de noi dosare distincte pentru fiecare reclamant, dosare care, potrivit art. 99 alin. 4 din Hot. C. nr. 387/2005 cu modificările și completările ulterioare, au fost repartizate manual aceluiași complet de judecată, toate având ca pârâți pe Ministerul Justiției, Administrația Națională a Penitenciarelor, Penitenciarul Bistrița și Ministerul Finanțelor Publice prin D. BN.
Î n consecință, în prezentul dosar, instanța este investită cu cel e două sporuri solicitate de reclamant inițial în cele două dosare conexate - dosarul nr.
(...) și dosarul nr. (.. .), respectiv cu solic itarea de acordare a drepturilor salariale reprezentând sporul de 1. din salariul de baza, pentru orele muncite in zilele de sărbători legale și cu drepturile salariale reprezentând sporul de 1. din salariul de baza, pentru orele muncite in zilele de repaus săptămânal.
La termenul de judecată din data de (...), instanța a respins, ca nefondată, excepția netimbrării cererii de chemare în judecată, având în vedere că litigiul derivă din raporturile de serviciu ale reclamantului.
Examinând cu prioritate, conform art. 137 al. 1 Cod procedură civilă, excepțiile invocate, tribunalul a constatat că excepția necompetenței materiale a tribunalului a fost nefondată și a fost respinsă, având în vedere disp. art. 109 din legea 188/1999 conform cărora cauzele care au ca obiect raporturile de serviciu ale funcționarilor publici sunt de competența instanței de contencios administrativ competente, prin raportare cu privire la competența materială, la art. 10 alin.l din L. 554/2004, reclamantul fiind în raporturi de serviciu cu Penitenciarul Bistrița, instituție publică cu personalitate juridică, conform art. 10 alin.3 din HG 1849/2004, subordonată ANP, P.ui B. revenindu-i obligația plății sumelor pretinse, criteriul hotărâtor fiind rangul instituției publice angajatoare.
Referitor la excepția prematurității și a lipsei procedurii prealabile, tribunalul le-a apreciat ca nefondate, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prev. de art. 7 alin.l din L. 554/2004, întrucât reclamanții nu solicită revocarea sau modificarea unui act administrativ individual, plângerea prealabilă fiind definită de art.2 lit.j ca cererea prin care se solicită autorității publice emitente sau ierarhic superioare reexaminarea unui act administrativ cu caracter individual sau normativ, în sensul revocării sau modificării lui.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice instanța a apreciat-o ca întemeiată și în consecință a admis-o, urmând să respingă acțiunea față de acesta pentru următoarele considerente:
Ministerul Finanțelor Publice nu are atribuții privind angajarea și salarizarea reclamanților, neavând nici un fel de raporturi de muncă cu aceștia, neputând fi ordonator principal de credite pentru alte instituții sau ministere, care la rândul lor sunt ordonatori principali de credite, cum este Ministerul
Justiției și nu repartizează sume de la bugetul acestora, sumele fiind alocate conform destinațiilor bugetare în conformitate cu legea bugetului de stat
Atât Ministerul Finanțelor Publice, cât și Ministerul Justiției sunt ordonatori principali de credite și potrivit art. 47 alin. 4 din L. nr. 500/2002, privind finanțele publice, creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de credite nu pot fi virate și utilizate pentru finanțarea altui ordonator
6 principal de credite, astfel încât acest pârât nu poate avea calitate procesuală pasivă.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de ceilalți
pârâți, tribunalul a apreciat-o ca fiind nefondată pentru următoarele considerente:
Pârâții Ministerul Justiției și Administrația Națională a Penitenciarelor în calitate de ordonator principal și respectiv secundar de credite elaborează și fundamentează proiectele de buget ale penitenciarelor din subordine, bugete care sunt cuprinse în cheltuielile cu personalul de natura celor ce formează obiectul prezentei cauze.
Pârâtul Penitenciarul Bistrița are calitate procesuală pasivă întrucât este titularul obligației de plată a drepturilor salariale solicitate de reclamant.
Cu privire la S. Român, s-a constatat că reclamanții au arătat că pretențiile lor nu sunt formulate împotriva S.ui Român.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că potrivit disp. art. 45 din L. nr. 2. privind statutul funcționarilor publici cu statut special din Administrația Națională a Penitenciarelor, la alin. 1 se prevede că durata normală a programului de lucru este de 8 ore pe zi și de 40 de ore pe săptămână, iar alin.4 art. 45 prevede că orele prestate de funcționarii publici cu statut special, peste durata normală a timpului liber se compensează cu timp liber corespunzător și în cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător nu a fost posibilă în următoarele 30 de zile după efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plăti în luna următoare cu un spor din salariul de bază de
75% pentru primele 2 ore de depășire a duratei normale a zilei de lucru și cu 1. din salariul de bază pentru orele următoare.
In continuare textul art. 45 al. 4 din lege, arată că se plătește cu un spor de
1. și orele lucrate în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că în cadrul sistemului penitenciar există funcționari publici cu statut special care își desfășoară activitatea într-un program de lucru normal, respectiv 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână și alte categorii care lucrează după un program atipic, în ture sau schimburi, cum este cazul reclamantului, stabilită în raport cu necesitățile operative, asigurându-se însă respectarea timpului de lucru legal.
Dispozițiile din acordul colectiv și din L. nr. 2. nu fac altceva decât să reia dispozițiile din art. 45 alin. 4 din L. 2. și din interpretarea acestora, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze modul de plată a muncii suplimentare făcându-se diferențieri după cum orele suplimentare sunt prestate în diverse împrejurări, între acestea se regăsesc și orele prestate suplimentar în zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile în care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează. În acest caz, plata orelor care depășesc durata normală a programului de muncă se face cu un spor de 1., fără a se mai face distincție, după cum este vorba despre primele 2 ore de depășire sau următoarele, toate având același regim.
Această interpretare rezultă în mod evident și din conținutul pct. 11.4, lit. b, din Anexa 1 la O. M. J. nr. 3., care prevede sporul de 1. din salariul de bază pentru orele următoare și pentru orele lucrate pentru zilele de repaus săptămânal sau în celelalte zile care în conformitate cu reglementările în vigoare nu se lucrează, rămânând însă în același context al orelor suplimentare, nu al duratei normale al programului de lucru prestate în zilele de repaus săptămânal în care nu se lucrează.
In speță, reclamantul și-a desfășurat activitatea într-un program de muncă atipic, în ture sau schimburi, programul de muncă normal al acestuia
7 considerându-se cel stabilit pentru acest gen de activitate, activitatea desfășurată neputându-se efectua decât în ture sau schimburi și în aceste condiții desfășurându-și activitatea în ture sau schimburi care cuprindeau zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarate nelucrătoare prin lege, reclamantului nu i se poate aplica regimul stabilit de disp. art. 45 al. 4 din L. nr. 2., pentru că orele prestate în cadrul turelor sau schimburilor în zilele de sâmbătă, duminică sau într-o zi declarată nelucrătoare prin lege nu pot avea caracterul de ore suplimentare, ele fiind prestate în programul de muncă normal al acestora.
Regimul stabilit prin art. 44 din lege, se putea aplica în cazul reclamantului, numai dacă prin însumarea orelor lucrate în întreaga lună, se constata că a fost depășit timpul de muncă lunar, caz în care orele suplimentare urmau a fi plătite cu sporul corespunzător, așa cum se arată la pct. 11.5 din Anexa la O. M. J. nr. 3., prestarea activității de bază de către reclamant fără depășirea duratei lunare a timpului de muncă, pentru care primește salariul, nu poate să conducă la plata vreunui spor doar pentru faptul că eventual una sau mai multe ture a fost prestate într-o zi nelucrătoare.
Raportat la considerentele de fapt și de drept relevate anterior, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamantul L. I. și pârâta
ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR B.
Recurentul L. I. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.1267/2012 a
T. B. pronunțată în dosarul nr.(...) solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii și cererii de chemare în garanție.
Recurentul susține că sentința atacată este nelegală pentru că a prestat ore suplimentare de serviciu în zilele de repaus săptămânal și în celelalte zile când potrivit legii nu se lucrează iar această stare de fapt nu este contestată de angajator. A. activitatea desfășurată în zilele de sărbători legale nu poate fi asimilată cu orele prestate peste durata normală a timpului de lucru. În acest fel sunt și prevederile din codul muncii și L. 330/2009 .
Normele generale și norma specială nu prevăd vreo împrejurare în care compensarea bănească nu ar opera. Penitenciarul Bistrița nu a invocat și nu a dovedit că reclamantului i s-ar fi compensat timpul lucrat cu timp liber corespunzător. Pentru personalul din sectorul operativ care lucrează în schimburi arata recurentul devin incidente dispozițiile din art.132 al.1 codul muncii care stabilesc obligația angajatorului de acordare a unui spor la salariu in situația în care repaosul săptămânal este acordat în alte zile decât sâmbăta și dumineca.
Administrația Națională a Penitenciarelor a declarat recurs împotriva aceleiași sentințe arătând că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive atât timp cât despăgubirile derivă din raportul de serviciu iar reclamantul este angajatul P.ui B.
Ministerul Justiției a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului reclamantului arătând că potrivit normelor legale incidente și specificului activității sporul poate fi acordat doar în condițiile în care prin însumarea tuturor orelor lucrate pe întreaga lună se constată că a fost depășit timpul de muncă lunar iar dacă schimbul normal de lucru presupune pentru îndeplinirea normei de timp lunar ca munca să fie desfășurată inclusiv în zilele de repaus săptămânal sau sărbători legale cu acordarea celor 48 ore consecutive pentru repaus în primul interval al săptămânii nu se justifică acordarea vreunui spor.
În acest sens este și întâmpinarea depusă de D. B.-N. în numele M. F. P. care susține că drepturile bănești solicitate nu se justifică iar S. prin M. F. nu are calitate procesuală pasivă.
Asupra recursurilor Curtea de A. va reține următoarele
Recurentul reclamant este funcționar public cu statut special fiind angajat al P.ui B. În această calitate și-a desfășurat activitatea specifică în serviciu de ture în program de 12 ore pe zi cu 24 ore libere și 12 ore de noapte cu 48 ore libere cât și în program alternativ de 2 zile a câte 12 ore libere cu 2 zile libere. Programul de activitate desfășurat s-a suprapus și peste zilele de repaus săptămânal cât și peste zilele cu sărbători legale. Este de reținut, că astfel reclamantul nu a prestat un timp de lucru peste norma de timp lunară apreciind însă că prin prestarea activității în aceste zile de repaus săptămânal sau sărbători legale i se cuvine sporul prevăzut de lege.
Pe perioada pentru care reclamantul recurent pretinde drepturi salariale constând în sporuri neacordate este incident articolul 16 din Ordonanța
Guvernului 64/2006 ce menționează că pentru orele suplimentare sunt aplicabile prevederile articolului 43 din L. 2. actualmente articolul 45 din aceeași lege. Acest articol arată că programul de lucru se stabilește de directorul unității în raport de necesitatea operativă respectându-se timpul de lucru legal de 8 ore pe zi și 40 ore pe săptămână. Norma specială presupune prin urmare un program specific ce se suprapune si peste zilele normale de odihnă sau sărbători legale derogând de la norma generală din codul muncii. Această posibilitate este dată de articolul 89 al L. 2. completându-se doar cu norma generală.,Codul muncii și celelalte legi invocate de reclamant neputând fi luate în considerare peste prevederile exprese a normei speciale derogatorii.
În acest sens este și interpretarea cuvântului oră suplimentară ce presupune efectuarea unui program obișnuit la care se adaugă o prestație suplimentara de muncă de către angajat peste timpul normal de lucru. În cazul reclamantului exista dispoziții specifice permise de textul legal și menționate în punctul 11 O. M. J. 399/c/(...) și articolul 4 din Decizia 307/2007.Acesta nu poate pretinde sporul prevăzut de lege pentru că prin însumarea orelor de muncă lucrate nu a depășit timpul de muncă lunar. Pentru a primi sporurile ar fi necesară îndeplinirea mai multor condiții respectiv :să existe o depășire a timpului normal de lucru, efectuarea orelor suplimentare să fie dispusă în scris de șeful ierarhic și să nu fie posibilă compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzător în următoarele 30 de zile după prestarea muncii suplimentare.
Ca atare, faptul că recurentul reclamant a desfășurat activitatea si în zile de repaus săptămânal sau sărbători legale ține de specificul activității de funcționar public cu statut special căruia norma specială derogatorie nu îi dă posibilitatea să obțină de la angajator un spor pentru aceasta decât în situația mai sus reglementată de depășire a timpului de lucru lunar când are posibilitatea obținerii unui spor de 75% pentru 2 ore de depășire și de 1. când se prestează mai multe ore suplimentare sau acestea sunt în sărbători legale sau zile de repaus săptămânal.
În consecință, recursul reclamantului este nefondat, critica sa nu poate fi încadrată în articolul 304 pct.9 sau 3041 cod procedură civilă, astfel că în conformitate cu articolul 312 cod procedură civilă urmează a fi respins.
Curtea va respinge și recursul Administrația Națională a Penitenciarelor întrucât acest pârât a fost chemat în judecată în calitate de ordonator de credite și nu de angajator în scopul de a aloca resursele bugetare necesare plătii sumelor cerute prin acțiune .Așadar, sentința atacată a respins întemeiat excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei însa a apreciat că acțiunea este neîntemeiată, perspectivă din care recursul pârâtei apare și lipsit de interes.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge recursurile declarate de reclamantul L. I. și de pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, împotriva sentinței civile nr.1267 din (...), pronunțată în dosarul nr.(...) al T. B.-N., pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte, S. Al H. | Judecător, M. B. | Judecător, G.-A. N. |
Grefier, A. B. |
}
Red.G.A.N./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: L. T. B.
