Decizia nr. 90/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 90/2012
Ședința data de 11 I. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR M. B. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC D. SRL Z. împotriva sentinței civile nr. 3062 din data de (...), pronunțată în dosarul nr.
(...) al T.ui S., în contradictoriu cu pârâții P. M. Z. și P. M. Z., având ca obiect
- obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă recurenta- reclamantă prin avocat D. H., în baza împuternicirii avocațiale nr. 2. (...), aflată la fila 13 din dosar, lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
De la dosar lipsește dovada achitării taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar datorate pentru recursul promovat.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimatul-pârât P. M. Z. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare.
Instanța comunică reprezentantei recurentei un exemplar la întâmpinării depusă de intimat.
Reprezentanta recurentei depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei, achitată cu chitanța nr. 51400062 din
(...) și timbru judiciar de 0,15 lei.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art.10 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei solicită lăsarea cauzei la a doua strigare pentru a lua cunoștință de conținutul apărărilor formulate în cuprinsul întâmpinării.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei se prezintă recurenta-reclamantă prin avocat D. H., lipsind celelalte părți.
Reprezentanta recurentei depune la dosar înscrisuri, respectiv planul folosit de către P. M. Z. în justificarea refuzului de a emite autorizația de construire, învederând instanței că nota cu mențiunea „servitute de trecere- servitutea de trecere va opera la cartea funciară la terminarea lichidării judiciare a întregii ferme"; și de care se prevalează acesta nu exista la momentul la care societățile au dobândit în proprietate spațiile din fosta fermă agricolă și planul întregii incinte de unde se poate observa drumul la care toate celelalte societăți, care au sediul în incinta fostei ferme agricole, au acces nelimitat astfel încât nu se impune respectarea condițiilor impuse de primar prin poziția procesuală exprimată în răspunsul la contestație. T. depune un set de fotografii cu privire la drumul de acces lateral.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta recurentei solicită admiterea recursului în sensul admiterii acțiunii introductive cu consecința obligării P.ui M. Z. la emiterea autorizației de construire, în baza actelor deja existente la dosarul cauzei, iar în măsura în care se va aprecia că acesta nu sunt concludente sau complete, ar putea să ducă la o casare cu trimitere spre rejudecare a prezentei cauze, în vederea completării probațiunii în sensul de a se analiza în ce măsură acordul tuturor proprietarilor din incinta fostei ferme agricole este necesar, dacă se impune și în ce condiții instituirea unui drept de servitute, așa cum a susținut pârâtul în cuprinsul întâmpinării depusă la instanța de fond, apărare reluată de către prima instanță în cuprinsul motivării hotărârii pronunțate.
Susține reprezentanta recurentei că refuzul primarului de a emite autorizația de construire aferentă gardului construit la imobilul proprietatea reclamantei, este justificată în mod repetat pe lipsa acordului tuturor proprietarilor din incinta fostei ferme, iar pe de altă parte pe lipsa unui act de constituire a unui drept de servitute de trecere pentru ceilalți beneficiari ai unui asemenea drept, în condițiile în care el apare pe o notă scrisă al unui plan de parcelare existent în anii 1990. Situația de fapt de la data la care această notă a fost adăugată de către primarul M. Z. nu mai corespunde cu situația actuală, toți utilizatorii care doresc să intre în incinta fermei au deja o cale de acces, reprezentat de drumul lateral marcat pe planul depus la dosar, care a fost continuat și amenajat parțial pe costurile și chiar pe terenul recurentei, aceasta înțelegând să-l amenajeze, cedând o parte din terenul propriu tocmai pentru a permite accesul și pentru celelalte societăți. Un drept de servitute de trecere în condițiile în care pe latura estică există un drept de acces folosit de toți ceilalți, exclude necesitatea constituirii unui drept de servitute peste proprietatea recurentei.
Cu privire la necesitatea de a obține acordul tuturor proprietarilor de spații din incinta fostei ferme apreciază reprezentanta recurentei că această condiție este excedentar interpretat de către intimat întrucât au fost aduse acordurile tuturor vecinilor cu care proprietatea se învecinează. În acest context, solicitarea primarului M. Z., de a se prezenta acordul tuturor proprietarilor, în condițiile în care aceștia sunt numeroși și nu au un interes, este abuzivă și nelegală, aspect care însă nu a fost sesizat și analizat în consecință de către instanța de fond.
Pentru aceste argumente solicită, în principal, admiterea recursului și modificare hotărârii recurate, iar în subsidiar, dacă se apreciază necesară administrarea unor probe noi cu privire la modalitatea de acces, solicită casarea cu trimitere spre rejudecare în vederea completării probațiunii.
T. arată că solicită obligarea intimatului-pârât la acordarea cheltuielilor judiciare în recurs, așa cum rezultă din copiile chitanțelor pe care le depune la dosar.
Curtea, raportat la concluziile părților prezente și actele dosarului, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3062 din (...) pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins ca nefondată acțiunea precizată a reclamantei SC D. SRL împotriva P.ui M. Z., pentru obligarea la emiterea autorizației de construcție și daune cominatorii.
S-a luat act de faptul că reclamanta a renunțat la judecata împotriva pârâtei Primăria Zalău.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta S. D. S. Z. este proprietara imobilului evidențiat în CF
52934 nr.top 1854/1/c/3/1/1/2/1/1/2 în nr.de 8605 mp, și a dobândit acest imobil prin compensare la data de (...) (f.63, 71).
Parcela proprietatea reclamantei a făcut parte din imobilele aparținând debitoarei SC A. Z. ce au fost dezmembrate și vândute în procedura falimentului (f.73).
Prin acțiunea civilă 5. reclamanta a fost autorizată să execute împrejmuirea parțială a terenului, dar întrucât a realizat împrejmuirea totală a acestuia, reclamanta a fost sancționată prin procesul-verbal 104/(...) cu amendă în sumă de 5.000 lei și s-a dispus desființarea împrejmuirilor executate în plus față de cele autorizate.
Împotriva acestui proces-verbal reclamanta a formulat plângere contravențională care a făcut obiectul dosarului 5217/2009 al Judecătoriei Z., soluționat prin admiterea plângerii cu consecința modificării procesului- verbal de constatare și sancționare a contravenției în sensul reducerii cuantumului amenzii de la 5.000 la 3.000 lei și înlocuirea măsurii desființării împrejmuirilor executate în plus față de cel autorizate cu măsura obligării la intrare în legalitate.
Sentința civilă 357/(...) a Judecătoriei Z. a rămas definitivă prin D. civilă 543/(...) a T.ui S. (f.7-13).
Este de menționat că anterior sancționării reclamantei procesul-verbal a fost încheiat la data de (...) - pârâta a comunicat la data de (...) reclamantei că împrejmuirea executată nu corespunde autorizației somând-o fie la obținerea autorizației de construcție fie la demolarea împrejmuirilor suplimentare în termen de 10 zile (f.4).
Reclamanta a solicitat eliberarea certificatului de urbanism iar prin adresele depuse în copie la dosar i s-au comunicat actele necesare completării documentației depuse (f.15,16).
La data de (...) s-a emis de către pârâta C. de urbanism 1021/(...)
(f.17).
La data de (...) reclamanta a solicitat calculul taxei de autorizare pentru împrejmuirea parțială a terenului iar prin adresa 6. i s-a comunicat ridicarea taxei și condiția depunerii acordului scris al tuturor proprietarilor din zona sau notarea în CF a servituții de trecere conform procesului-verbal de licitație din data de (...) (f.21).
La data de (...) pârâtul comunică reclamantei faptul că s-a luat act de achitarea taxei de autorizație de construcție, reiterându-se necesitatea îndeplinirii cerințelor indicate în adresa 62490/(...) (f.37).
Reclamanta a depus la dosar copii ale declarațiilor autentice date de trei persoane fizice, administratori ai unor societăți care afirmativ dețin în proprietate imobilele limitrofe cu ale reclamantei (f.18-19).
La dosarul cauzei au mai fost depuse și copii ale schițelor care au stat la baza dezmembrărilor succesive ale imobilelor ce au aparținut fostei SC Agricola SA parcelate și vândute mai multor societăți comerciale (f.43, 54,
66, f.69).
Instanța a reținut că din întreaga documentație depusă de reclamant în vederea emiterii autorizației de construcție nu rezultă faptul că împrejmuirea deja executată de reclamant respectă cerința prevăzută de art25 din HG 525/1996 potrivit căruia, autorizarea executării construcțiilor este permisă numai dacă există posibilități de acces la drumurile publice, direct sau prin servitute conform destinației construcției.
Ori rezultă din schițele depuse faptul că nici reclamanta și nici alți proprietari ai terenurilor nu au acces direct la drumul public, situație în care în mod evident este necesară îndeplinirea cerinței impuse în mod repetat de pârâtă pentru emiterea autorizației de construcție solicitate aceea a clarificării cu toți proprietarii din zonă și nu doar cu trei dintre aceștia a căilor de acces ce urmează să fie formate în vederea bunei utilizări a imobilelor din proprietatea lor.
Apreciind că neemiterea autorizației solicitate de reclamantă nu a fost manifestarea unui exces de putere în sensul definit de art.2 alin.1 lit. „m"; din Legea 554/2004 instanța a respins ca nefondată acțiunea reclamantei așa cum a fost precizată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC D. SRL, solicitând ca în baza prev. art. 304, ind. 1, Cod proc. Civilă, coroborat cu prev. art. 304, pct. 7 și 9 Cod proc. Civilă, să se dispună pe calea admiterii prezentei căi de atac, admiterea acțiunii introductive.
Cu solicitarea subsidiară de a se admite recursul în sensul casant cu trimitere spre rejudecare a cauzei la prima instanță, pentru completarea probațiunii, în temeiul prev. Art. 312, alin. 3, teza finală, dacă instanța de recurs va considera necesar,
În motivare s-a arătat că:
Apreciază că soluția instanței este nelegală și nefondată, fiind contradictorie probelor din dosar, dar chiar și cu cerințele intimatei, cu privire la eliberarea A., așa cum au fost acestea enunțate în adresele repetate emise la cererile succesive depuse de către reclamantă sau prin chiar certificatul de urbanism.
Astfel, acțiunea a fost respinsă pentru că nu ar exista la dosar dovada că atît reclamanta, cît și ceilalți proprietari ai terenurilor ar avea acces direct la drumul public. Potrivit corespondențelor multiple emise de către intimat, acesta a refuzat în mod repetat să emită autorizația de construire pentru că nu erau depuse "titlul de proprietate și schița de întabulare a terenului
(adresa nr. 45423/(...)), sau pentru că nu s-a depus dovada "acordului scris, în formă autentică, al tuturor proprietarilor din zonă, beneficiari ai dreptului de servitute sau să se noteze în cartea funciară, conform procesului verbal de licitație din (...)" (adresa nr. 5359/(...)), iar în certificatul de urbanism nr.
1021/(...) se indica necesitatea depunerii "documentației privind servituțile la care sunt obligați proprietarii imobilelor" .
Din corespondența densă purtată între rec1amantă și intimat, anterior promovării acțiunii, reiese că autoritatea administrativă nu a studiat actele depuse succesiv sau nu a înțeles nici situația juridică a imobilului reclamantei , nici situația juridică a căilor de acces existente încă dinaintea cumpărării imobilului de către rec1amantă, păstrate și respectate în aceeași formă de către toți proprietarii imobilelor dezmembrate din fosta fermă avicolă, nici regimul juridic în care funcționează un drept de servitute de trecere. T., din aceeași corespondență reiese o incoerență în solicitările autorității administrative cu privire la actele presupus necesare pentru emiterea autorizației de construire, de vreme ce mereu s-au cerut/inventat noi condiții sau acte necesare pentru emiterea actului solicitat.
Această susținere o motivează după cum urmează:
1. Actele de proprietate ale reclamantei (procesul verbal de licitație din (...), schițele imobilului care au stat la baza vînzării la licitație și la baza încheierii contractului de vînzare-cumpărare, contractul de vînzare- cumpărare din (...), documentația de dezmembrare a imobilului, întocmită de S. A. S.) dovedesc faptul că situația juridică a imobilului reclamantei NU I. SI NU P. G. A. DE N. UN D. DE S.
2. Actele de proprietate ale reclamantei (aceleași enumerate mai sus) dovedesc că reclamanta și-a asumat doar obligația de a "permite accesul la instalațiile comune cu proprietari (cabluri de energie electrică, post trafo, drumuri, platforme, împrejmuire, retele de aducțiune și evacuare a apei și dejecțiilor), nicidecum obligația de a constitui vreun drept de servitute pe imobilul proprietatea reclamantei, în favoarea nici a vânzătorului S. A. S., nici a vreunui terț sau a vreunui alt imobil;
3. Actele care redau situația de fapt a imobilelor din incinta fostei ferme, descriu căile de acces, atât cele interne, dintre hale, cât și calea de acces comună la drumul național, valabile în aceeași configuratie încă din timpul functionării S. A. S., respectiv anterior dezmembrării halelor și a terenului aferent acestora; modalitatea de acces constituită de fostul proprietar comun, S. A. S., a rămas nemodificată și exploatată în aceeași modalitate de către toți proprietarii halelor;
4. Schița invocată în adresa nr. 5359/(...) a intimatului, NU E. ÎN R. în forma folosită de intimat: se observă fără dificultate că peste planul original și corect al imobilului, s-a suprapus prin lipire, o notă cu mențiunea "Servitute de trecere N. servitutea de trecere va opera la cartea funciară la terminarea lichidării judiciare a întregii ferme".
Această adăugare nu poartă semnătură, ștampilă, dată sau dovadă a opozabilității ei față de nici unul dintre proprietarii halelor, și, în opinia reclamantei, a fost "compusă" strict în scopul refuzării emiterii autorizației de construire în favoarea reclamantei, de vreme ce acest plan "completat" apare doar în procedura autorizării lucrării de împrejmuire și doar ca motiv de a se solicita acte suplimentare, fiind emis de la intimat!
5. Simpla vizită a inspectorilor Serviciului de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul instituției P.ui M. Z., ar fi demonstrat că (1) toți proprietarii și utilizatorii halelor fostei ferme avicole au și beneficiază de cale de acces directă de la drumul național, (2) nu este necesară construirea/constituirea unui drum de servitute, (3) nu există și nu este necesar drum de servitute care să afecteze imobilul reclamantei;
6. Tot prin simpla vizită la fața locului a reprezentanților intimatului s-ar fi observat că limita de proprietate a imobilului reclamantei pe latura din spatele halei, față de planurile cadastrale și de situație, este diferită IN FAVOAREA ORICĂRUI ALT U. AL CĂILOR DE ACCES din incinta fostei ferme (mai puțin a reclamantei), deoarece reclamanta a decis să amenajeze pe costurile sale exclusiv, un drum betonat în spatele halei, pe terenul său exclusiv, pe care l-a poziționat în afara limitei sale de proprietate, tocmai pentru a fi folosit de terți, respectiv de proprietarii halelor învecinate. (A configurat pe planul A. nr. 1, unde și în ce mod s-a trasat acest drum, exclusiv în folosul altora decît al reclamantei, dar pe terenul și pe spezele acesteia!)
În cadrul actelor depuse atât la autoritatea administrativă, anterior promovării prezentei acțiuni, cât și în cadrul probațiunii administrate în prezentul dosar, s-au depus înscrisuri doveditoare ale situației faptice și a poziției tuturor halelor din incinta fostei Ferme A., din care face parte atât imobilul proprietatea reclamantei, cât și cele ale vecinilor, eventual vizați de existența căilor de acces.
Ori, instanța nu a observat aceste acte, de vreme ce a ajuns la concluzia că lipsește dovada posibilității de acces la drumul public a imobilelor învecinate, și nici nu a pus în discuția părților, în cadrul cercetării judecătorești, acest aspect. Dacă aspectele pentru care acțiunea a fost respinsă, ar fi fost discutate în contradictoriu de părți în fața primei instanțe, aceasta ar fi observat că pretențiile cu privire la actele și condițiile suplimentare impuse de intimat, reclamantei, sunt nelegale și abuzive și implicit că acțiunea reclamantei este întemeiată.
Deliberând asupra recursului, Curtea constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3062/(...), T. Să1aj a respins ca nefondată, acțiune a introductivă a rec1amantei SC D. SRL Z., având ca obiect obligație de a face, respectiv obligarea intimatului P. M. Z. la eliberarea autorizației de construire aferentă lucrării de împrejmuire cu gard a imobilului proprietatea rec1amantei, situat administrativ în loc. Z., Bdul Mihai Viteazu, nr. 155, jud. C..
În motivarea soluției pronunțate, instanța de fond reține că din probele administrate, "nici rec1amanta, nici alți proprietari ai terenurilor nu au acces direct la drumul public, situație în care în mod evident este necesară îndeplinirea cerinței impuse în mod repetat de către pârât ... aceea a clarificării cu toți proprietarii din zonă și nu doar cu trei dintre aceștia, a căilor de acces ce urmează să fie formate în vederea bunei utilizări a imobilelor din proprietatea lor".
Curtea apreciază că aceste statuări nu pot fi validate, în condițiile în care starea de fapt reținută de către tribunal pare a fi contrazisă, în mod pertinent, de probațiunea administrată în cauză și de lămuririle oferite în recurs, toate acestea ducând la concluzia conform căreia fondul cauzei nu a fost antamat, în mod efectiv și într-o modalitate care să dea răspuns tuturor aspectelor litigioase ale dosarului, motiv pentru care în cauză sunt incidente prev. art. 312 alin. 3 și 5 C.pr.civ., impunându-se casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Astfel, recurenta relevă cu temei că actele de proprietate ale reclamantei (procesul verbal de licitație din (...), schițele imobilului care au stat la baza vânzării la licitație și la baza încheierii contractului de vânzare- cumpărare, contractul de vânzare-cumpărare din (...), documentația de dezmembrare a imobilului, întocmită de S. A. S.) nu sunt neechivoce, în sensul susținut de intimat și îmbrățișat de prima instanță, în sensul în care cumpărătorului să-i fi fost adus la cunoștință faptul că imobilul în cauză este grevat de un drept de servitute și, cu atât mai puțin, întinderea acestuia.
În aceste documente dovedesc că reclamanta și-a asumat doar obligația de a "permite accesul la instalațiile comune cu proprietari (cabluri de energie electrică, post trafo, drumuri, platforme, împrejmuire, retele de aducțiune și evacuare a apei și dejecțiilor), nicidecum obligația de a constitui vreun drept de servitute de trecere pe imobilul proprietatea reclamantei, în favoarea nici a vânzătorului S. A. S., nici a vreunui terț sau a vreunui alt imobil.
Recurenta relevă și că actele care redau situația de fapt a imobilelor din incinta fostei ferme, descriu căile de acces, atât cele interne, dintre hale, cât și calea de acces comună la drumul național, valabile în aceeași configurație încă din timpul funcționării S. A. S., respectiv anterior dezmembrării halelor și a terenului aferent acestora. Se mai arată că modalitatea de acces constituită de fostul proprietar comun, S. A. S., a rămas nemodificată și exploatată în aceeași modalitate de către toți proprietarii halelor.
Reclamanta subliniază și un alt aspect care nu a fost cercetat la fond, legat de faptul că schița invocată în adresa nr. 5359/(...) a intimatului, nu există în realitate în forma folosită de acesta, observându-se fără dificultate că peste planul original și corect al imobilului, s-a suprapus prin lipire, o notă cu mențiunea "Servitute de trecere N. servitutea de trecere va opera la cartea funciară la terminarea lichidării judiciare a întregii ferme".
În susținerea temeiniciei acțiunii, recurenta indică că refuzul nejustificat al pârâtului de a elibera actul solicitat poate și trebuie să fie amendat, întrucât toate aceste aspecte ar fi putut fi lămurite prin simpla vizită a inspectorilor Serviciului de urbanism și amenajarea teritoriului din cadrul instituției P.ui M. Z.
Ca atare, Curtea constată că situația reală a imobilului nu a fost stabilită cu ocazia judecății la fond, aspect care este esențial în economia cauzei, motiv pentru care se va trimite cauza spre rejudecare, urmând ca tribunalul să administreze orice probe care ar putea fi utile în acest sens și, în primul rând, un raport de expertiză topografică.
Expertul urmează a verifica dacă sunt reale afirmațiile reclamantei conform cărora toți proprietarii și utilizatorii halelor fostei ferme avicole au și beneficiază de cale de acces directă de la drumul național, neexistând și nefiind necesară construirea/constituirea unui drum de servitute care să afecteze imobilul reclamantei.
De asemenea, se va stabili realitatea argumentelor referitoare la faptul că refuzul pârâtului este nejustificat și din perspectiva faptului limita de proprietate a imobilului reclamantei pe latura din spatele halei, față de planurile cadastrale și de situație, este diferită in favoarea oricărui alt utilizator al căilor de acces din incinta fostei ferme (mai puțin a reclamantei), deoarece ea a decis să amenajeze, pe costurile sale exclusiv, un drum betonat în spatele halei, pe terenul său, tocmai pentru a fi folosit de terți, respectiv de proprietarii halelor învecinate.
T., se va verifica dacă refuzul pârâtului se poate explica prin prisma obligației asumate de reclamantă de a permite accesul la instalațiile comune cu proprietarii, respectiv cabluri de energie electrică, post trafo, etc., prin raportare la specificul actual al imobilului ce se dorește a fi împrejmuit și a celor învecinate.
În egală măsură, expertul va indica dacă se verifică argumentul pârâtului legat de necesitatea clarificării cu toți proprietarii din zonă și nu doar cu trei dintre aceștia, a căilor de acces ce urmează să fie formate în vederea bunei utilizări a imobilelor din proprietatea lor.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de SC D. SRL împotriva sentinței civile nr.
3062 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui S. pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
Red.M.B./dact.L.C.C.
3 ex./(...) Jud.fond: M. L.
