Decizia nr. 9101/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9101/2012
Ședința din data de 07 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE M. H. JUDECĂTOR D. M. JUDECĂTOR F. T. GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de reclamantul P. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 501 din data de (...), pronunțată de T. B.-N., în dosarul nr. (...), în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. B., C. E., C. N., S. L. D. și S. L. M., având ca obiect - anulare act emis de autorități publice locale.
Componența prezentului complet de judecată a fost modificată prin H. C. de C. al C. de A. C. nr. 25 din data de 21 iunie 2012.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, la cea de a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Cauza se află la primul termen de judecată, recurs.
Recursul formulat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, la data de (...) intimații S. L. D. și S. L. M. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, iar la data de (...) intimatul C. LOCAL AL M. B. a depus întâmpinare, în trei exemplare.
Se constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă în temeiul art. 242 pct.2 C.pr.civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din
Constituție, art.10 al. 2 din L. nr.554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
După deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare pe baza actelor existente la dosar.
C U R T E A :
Prin sentința civilă nr. 501 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.- N. s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtului C. E.
S-a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul P. J. B. N., în contradictoriu cu pârâții C. LOCAL AL M. B., Ș. L. M., Ș. L. D. și C. N.
S-a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul
C. E. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Analizând cu prioritate, conform prevederilor art. 137 C.pr.civ., excepția invocată în cauză, tribunalul a constatat că aceasta este dată în cauză cu privire la pârâtul C. E., în condițiile în care, așa cum rezultă din adresa depusă la fila 62 dosar, din datele furnizate de R. N. pentru Evidența Persoanelor rezultă că această persoană a decedat la data de (...) (deci anterior introducerii acțiunii ce formează obiectul prezentului dosar).
Cum potrivit prevederilor art. 41 C.pr.civ., poate să fie parte în judecată orice persoană care are folosința drepturilor civile, iar în conformitate cu art. 34 și 35 din Noul Cod Civil, capacitatea de folosință (definită ca aptitudinea persoanei de a avea drepturi și obligații civile) începe la nașterea persoanei și încetează odată cu moartea acesteia, instanța a admis excepția lipsei capacității de folosință invocată din oficiu și, pe cale de consecință, a respins acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâtul C. E. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără capacitate de folosință.
Examinând fondul cauzei, tribunalul a reținut că obiectul prezentei cauze este reprezentat de cererea în anulare formulată de P. județului B.-N., în exercitarea controlului de tutelă administrativă reglementat de art. 3 din L. nr.
554/2004, împotriva Hotărârii nr. 140 din data de (...) adoptată de C. local al municipiului B. (f. 7-9 dosar) privind revocarea Deciziei nr. 332 /(...) a fostului Consiliu P.ular al municipiului B., în vederea radierii dreptului de folosință înscris în CF în favoarea pârâților C. E. și C. N., ca urmare a needificării construcției.
Totodată, conform art. 2 alin. 1 din aceeași hotărâre, s-a decis înscrierea în proprietatea publică a municipiului B., cu destinația de spațiu verde, a suprafeței totale de 789 mp (identificată cu nr. top 2219/b/2/1/1 și 2219/b/2/1/2, teren cu privire la care, anterior emiterii hotărârii menționate, s-au încheiat cu pârâții Ș. L.-M. și S. L. D., contractele de concesiune nr. 3., respectiv nr. 3., ambele din data de (...), durata concesiunii fiind de 49 ani (f. 18 și 20 dosar). Concomitent, s- a decis completarea corespunzătoare a H.C.L. nr. 187/(...) a privind însușirea modificărilor și completărilor inventarului domeniului public al municipiului.
Prin Decizia nr.332/(...) (f. 23 dosar), a cărei revocare s-a dispus prin hotărârea atacată, terenul în suprafață de 789 mp, identificat în CF B. nr. 3846, aflat în proprietatea Statului român, a fost dezmembrat în două parcele, după cum urmează: nr.top 2219/b/2/1/1 în suprafață de 589 mp și nr.top.2219/b/2/1/2 în suprafață de 200 mp. A. din urmă parcelă, în suprafață de 200 mp a fost atribuită în folosință, conform art. 2 din aceeași decizie, pârâților C. E. și C. N. (prenumele acestuia din urmă fiind menționat greșit în conținutul articolului), pentru construirea unei locuințe cu 2 apartamente în regim de înălțime P+2 etaje, dreptul de folosință fiind atribuit pe durata existenței construcției.
Decizia de atribuire a terenului în folosință s-a întemeiat pe prevederile art. 4 din L. nr. 4/1973 privind dezvoltarea construcției de locuințe și vânzarea de locuințe din fondul de stat către populație (în vigoare la acea dată, ulterior abrogată prin L. nr. 5. privind autorizarea executării construcțiilor și unele măsuri pentru realizarea locuințelor)
Totodată, conform art.49 din L. nr.4/1973, deciziile de atribuire se înscriau în evidența de carte funciară, iar potrivit art. 51 din același act normativ, în cazul în care beneficiarii dreptului de folosință nu executau integral construcția în termenul stabilit prin autorizația de construcție, consiliile populare urmau a revoca decizia privind dreptul de folosință asupra terenului, care se putea atribui altor persoane îndreptățite.
Organizarea și funcționarea consiliilor populare era reglementată la momentul emiterii Deciziei nr. 332 de L. nr. 5., act normativ care, în urma transformările suferite de societatea românească în contextul revoluției din anul
1989, a fost abrogată expres prin intrarea în vigoare a Legii nr. 69/1991 - L. administrației publice locale, act normativ ce a consacrat principiile autonomiei locale, descentralizării serviciilor publice, eligibilității autorităților administrației publice locale, legalității și consultării cetățenilor în problemele locale de interes deosebit.
Ulterior, regimul general al autonomiei locale, precum și organizarea și funcționarea administrației publice locale au fost reglementate prin L. nr. 2., act normativ prin care s-a abrogat vechea reglementare a administrației publice locale - L. nr. 69/1991.
Actul normativ în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 140/2010, ce face obiectul controlului de legalitate, respectiv L. nr. 2. definește consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, drept autorități deliberative, al administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii (art. 23), atribuțiile acestora fiind reglementate de art. 36 din același act normativ.
Critica de nelegalitate formulată de reclamant se întemeiază pe argumentul că emitentul hotărârii atacate nu are prerogativa legală de a revoca decizia emisă de fostul consiliu popular al municipiului B. câtă vreme L. nr. 4/1973, în temeiul căreia aceasta a fost emisă, este abrogată, astfel încât, în opinia reclamantului, singura modalitate de reglementare a situației juridice a terenului ce a făcut obiectul deciziei de dare în folosință, ar fi reprezentată de urmarea procedurii prevăzute de L. cadastrului și publicității imobiliare nr. 7..
Or, în contextul aplicării acestor prevederi legale este evident că adoptarea de către consiliul local, în temeiul art. 45 din L. administrației publice locale a unei hotărâri prin care, apreciind asupra concesionării unui bun aflat în proprietatea publică a unității administrativ teritorială (cum este cazul terenului în discuție), decide revocarea unui alt act administrativ anterior, având ca obiect folosința asupra aceluiași imobil (parte a patrimoniului pe care este îndreptățit să-l administreze conform prevederilor art. 123 din L. nr. 2.), se justifică și din perspectiva aplicării principiului revocabilității actelor administrative (a cărui consacrare este realizată de prevederile art. 1 alin. 6 din L. nr. 554/2004, prin reglementarea excepției de la acest principiu) și în temeiul căruia autorității publice emitente îi este conferit atributul reexaminării propriului său act și respectiv acela de a-l revoca în condițiile constatării unor cauze de nelegalitate.
A. restrângere, susținută de reclamant, nu poate fi fundamentată pe argumentul abrogării Legilor nr. 4/1973 și 5., câtă vreme dispariția vechii forme de organizare a exercitării puterii de stat în județe, municipii, orașe și comune prin consiliile populare ca organe locale a puterii de stat nu a creat un vid legislativ în domeniul reglementării organizării și funcționării administrației locale, iar prerogativele în privința administrării patrimoniului unității administrative-teritoriale, așa cum este definit acesta în art. 119 din L. nr. 2. sunt expres conferite consiliului local de prevederile art. 36 alin. 2 lit. c și alin. 5 lit. a din același act normativ.
Prin urmare, față de considerentele prezentate și a textelor de lege menționate, subliniind și faptul că în procedura contenciosului administrativ controlul exercitat reprezintă un control de legalitate și nicidecum unul de oportunitate, tribunalul, a apreciat ca fiind legală H. nr. 140 din (...) adoptată de C. local al municipiului B. și a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ exercitată de P. județului B.-N., în conformitate cu prevederile art. 3 și 18 din L. nr. 554/2004.
Împotriva aceste hotărâri a declarat recurs reclamantul P. J. B.-N., solicitând modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului se arată că revocarea dreptului de folosință prin decizia ce se solicită a fi anulată nu se înscrie între atribuțiile consiliului local, așa cum sunt prev. de art. 36 din L. nr. 2..
Susține recurentul că pentru radierea dreptului de folosință trebuie urmată procedura legală prev. de L. nr. 7., în modalitățile menționate acolo.
A mai precizat recurentul că nu este posibilă revocarea deciziei și din perspectiva faptului că aceasta a intrat în circuitul civil, fiind înscris în cartea funciară dreptul de folosință acordat în favoarea terților nominalizați acolo.
Pârâții S. L. D. și S. L. M. au formulat întâmpinare (f.14) prin care au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Pârâtul C. LOCAL AL M. B.-N. prin întâmpinarea formulată a solicitat, de asemenea, respingerea recursului (f.20).
Analizând recursul formulat din prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:
Pârâtul este un subiect specific în cadrul raporturilor de drept administrativ.
Pârâtul își exercită atribuțiile în condițiile legii, în domeniul în care i-a fost delegată puterea publică, respectiv administrarea unei anumite unități administrative-teritoriale.
Din această perspectivă, principala obligație a pârâtului este de respectare a legalității și de elaborarea a unor acte normative, în limitele atribuțiilor sale, pentru care i-a fost recunoscută existența și doar în raport de normele legale ce îi guvernează activitatea.
Prin actele emise pârâtul nu poate să se suprapună competențelor altor persoane juridice sau entități fără personalitate juridică, limitele sale de competență fiind definite prin raportare la competențele specifice ale altor entități.
În mod cert, așa cum s-a arătat în recursul formulat, în limita de competență a consiliului local nu se regăsește și nerecunoașterea unor drepturi legal înscrise în cartea funciară.
Maniera în care pârâtul a înțeles să dezlege o anumită situație de fapt nu corespunde dispozițiilor legale incidente și nici competențelor sale.
Invocarea la acest moment a dispozițiilor art. 4 și 51 din L. nr. 4/1973, act normativ abrogat prin L. nr. 5., este, cert, nelgală.
În privința modificării înscrierilor din cartea funciară, legea specială, respectiv L. nr. 7., prevede o anumită procedură ce se impune a fi respectată, indiferent de persoana titularului dreptului de proprietate înscris în cartea funciară.
Justificările prezentate de către pârât ca temei al emiterii actului administrativ atacat pot fi prezentate doar în fața serviciului de carte funciară ca temei al unei cereri de radiere a celor înscrieri din cartea funciară și nu pot fundamenta manifestarea de voință a pârâtului de nerecunoaștere față de titularul înscris în cartea funciară.
În consecință, față de cele menționate anterior, în temeiul art. 304 pct. 9
C.pr.civ., se va admite recursul declarat de reclamantul P. J. B.-N., iar în temeiul art. 1 alin. 1 din L. nr. 554/2004, se va admite acțiunea și se va dispune anularea HCL B. nr. 140/(...).
Se va menține dispozițiile hotărârii recurate în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului C. E.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamantul P. J. B.-N. împotriva sentinței civile nr. 501 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui B.-N., pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea și dispune anularea HCL B. nr.
140/(...).
Menține dispozițiile hotărârii recurate în ceea ce privește soluția dată excepției lipsei capacității de folosință a pârâtului C. E.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința din 07 noiembrie 2012.
Red.M.D./(...) Dact.H.C./3 ex. Jud.fond: A.P.M..
