Decizia nr. 9233/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 9233/2012
Ședința publică de la 08 N. 2012
PREȘEDINTE M. D.
Judecător R.-R. D.
Judecător L. U.
Grefier M. T.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul L. T. A. I., împotriva sentinței civile nr. 8146 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., în contradictoriu cu reclamanta A. M. și pârâta U. S. H., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ diploma de licență seria A nr. 0043078 emisă de U. S. H.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la data de (...), pârâta intimată a depus întâmpinare, în raport de conținutul căreia, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea.
Curtea, după deliberare, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare, în temeiul art. 150 C. Pr. Civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 8146 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) s-a respins excepția de nelegalitate a diplomei de licență seria A nr.
0043078 emisă sub nr. 13864/(...) de U. S. H., excepție soluționată la sesizarea instanței din dosarul privind pe reclamanta A. (fostă F.) M. și pe pârâtul L. T. „.
I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamanta A. (fostă F.) M. a urmat cursurile Facultății de S.-P., specializarea psihologie, din cadrul Universității S. H., cu durata studiilor de 3 ani, promoția 2008, susținând și promovând examenul de licență în sesiunea iulie 2008.
Pe cale de consecință, cu respectarea art. 38 din O. nr. 2284/2007, U. S. H. a eliberat reclamantei diploma de licență seria A nr. 0043078 emisă sub nr.13864/(...), care atestă aspectele menționate și obținerea titlului de licențiat în psihologie (fila 3 din dosarul de fond).
Pentru soluționarea excepției de nelegalitate a acestei diplome, se impune a se determina dacă forma de organizare a învățământului la distanță urmată de reclamantă a funcționat în mod legal pe durata desfășurării studiilor.
U. S. H. a fost înființată prin L. nr. 4., ca persoană juridică de drept privat
și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ, iar Facultatea de S.-P., specializarea psihologie din cadrul acesteia a fost acreditată prin H. nr.
6..
Anexa nr. 2 la H. nr. 9. prevede faptul că specializarea sociologie-psihologie din cadrul acestei facultăți este autorizată să funcționeze în forma de organizare la zi. A., H. de G. de modificare și completare a H. nr. 410/2002 privind structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior nu prevede în mod expres pentru specializarea sociologie-psihologie autorizarea de funcționare sub forma învățământului la distanță.
Potrivit art. 60 alin. 1 din L. nr. 84/1995, în vigoare în perioada desfășurării studiilor, „Activitatea didactică se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță. For mele de înv ăț ămân t ser al ,
cu f recvență redus a ș i l a d is tanț ă po t f i org an iz ate de ins tituț iile de înv ăț ămân t superior, care au cursuri la zi";.
Apoi, conform art. 29 alin. 3 și 4 din OUG nr. 7. privind asigurarea calității educației (în vigoare la momentul începerii studiilor de către reclamantă), „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se face la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acordă dreptul de a desfășura procesul de învățământ și de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) dreptul de a emite diplome, certificate studii recunoscute de M. E. și organiza, după caz, examen de absolvire, doctorat";.
Noțiunea de „. de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin H. nr. 1. ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere și realizare efectivă a predării, învățării și cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
După cum se poate observa, dispozițiile legale incidente nu conduc la concluzia necesității unei acreditari distincte pentru fiecare formă de organizare, ci doar pentru fiecare program din ciclul de licență care conduce la o calificare universitară distinctă. Și prevederea art. 60 alin. 3 din L. nr. 84/1995 este în sensul că nu forma de învățământ absolvită (zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare universitară, ci specializarea urmată.
În același sens, art. 4 din H. nr. 535/1999 prevede ca „. de funcționare provizorie sau acreditarea se acordă pentru formele de învățământ de zi. S. autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot funcționa și la f or ma de înv ăț ămân t ser al s au f ăr ă f recvență, f ăr ă a f i neces ar ă
îndepl in ire a procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izor ie s au acred itare de către C. N. de E. A. și A.. Art. 5 din același act normativ stabilește că
„ Înv ăț ămân tul desch is l a d is tanț ă, s imil ar cu înv ăț ămân tul f ăr ă f recvență , se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";, ceea ce sugerează aceeași concluzie cu privire la posibilitatea organizării de studii sub forma de învățământ la distanță doar de către instituțiile acreditate sau autorizate provizoriu să desfășoare învățământ la zi, dar fără a fi necesară o nouă autorizare provizorie/acreditare.
Pe de altă parte, art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 10/2009 a statuat că, pe data intrării în vigoare a acestui act normativ, U. S. H. din B. „ înce te az ă școl ar iz are a pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță";, dar „Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate (…)"; potrivit metodologiei aprobate prin O. M. E., C. și I. nr. 5..
Deși Ordonanța menționată a intrat în vigoare în data de (...), ulterior finalizării studiilor de către reclamantă, și nu poate, deci, afecta situația juridică a acesteia, este relevant de subliniat faptul că dacă textele legale recunosc studiile desfășurate sub forma de învățământ la distanță și dau dreptul studenților la continuarea acestora în cadrul altor universități, pentru identitate de rațiune se impune recunoașterea studiilor deja finalizate și a examenului de licență promovat. De altfel, art. 4 din Ordin reglementează și dreptul absolvenților
Universității S. H. de a se înscrie la programe de masterat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 4 din L. nr. 544/2004 raportat la art. 4 alin. 3 din L. nr. 24/2000, republicată și actualizată, tribunalul a respins ca neîntemeiată prezenta excepție de nelegalitate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul L. T. „. I. C.-N. solicitând admiterea recursului și, pe cale de consecință, admiterea excepției de nelegalitate a diplomei de licență seria A nr. 0043078, emisă de U. "S. H.".
În dezvoltarea motivelor de recurs, a arătat recurentul că diploma atacată cu excepția de nelegalitate a fost eliberată ca urmare a studiilor efectuate de către reclamantă la forma de învățământ "la distanță" în cadrul Universității "S. H.",
Facultatea de S.- P.
Specialitatea P., cu forma de învățământ ID, la F. de S.-P. din cadrul
Universității "S. H." , B., nu este prevăzută în nicio Hotărâre de G. din anul 2005-
2008, fapt pentru care, în opinia pârâtului, reclamanta se află în situația unei persoane care a urmat cursuri universitare la programe de studiu desfășurate la o formă de învățământ neautorizată, respectiv neacreditată.
Specialitatea P., cu forma de învățământ ID, la F. de S.-P. din cadrul
Universității "S. H." , B. (pentru perioada de studii" 2005-2008) a fost acreditată doar la forma de învățământ ZI.
Prin urmare, în vederea recunoașterii studiilor, trebuie ca specializarea care a fost urmată, la o anumită formă de învățământ, să fie acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu, conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facuItate, deci, "trebuie verificat în H. de G. valabilă la momentul înscrierii în anul 1 de facultate, dacă specializarea/programul de studiu de licență respective era acreditat sau autorizat să funcționeze provizoriu la forma de învățământ și în localitatea de desfășurare a studiilor respective".
Pe de altă parte, învederează faptul că modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin L. nr. 8. și, ulterior, prin OUG nr. 7., cu modificările și completările ulterioare.
Conform acestor acte normative, formele de învățământ cu frecvență redusă
și la distanță trebuie să parcurgă procedura de evaluare academică.
A., nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza, în cadrul facultăților, forme de învățământ la distanță în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ (ID).
Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe.
Legiuitorul a statuat în sensul că formele de învățământ FR și ID se organizează doar de acele facultăți care au cursuri la forma de învățământ ZI, respectiv că nu pot organiza cursuri la forma de învățământ FR sau ID, dacă unitatea respectivă nu are organizate și cursuri la forma de învățământ ZI la disciplina respectivă.
Înalta Curte de Casație și Justiție, prin D. nr. 4726/(...), pronunțată în
Dosarul nr. 4329/112009, a reținut faptul că G.ul are competența atât de a reglementa durata cursurilor la formele de învățământ cu frecvență redusă și la distanță, cât și de a exercita controlul asupra duratei stabilite de universități pentru cursurile de zi, în raport cu criteriile oferite de standardele europene de calitate și eficiență a învățământului și pe baza procedurilor de evaluare prestabilite prin acte normative speciale.
În această ordine de idei, potrivit principiului Quod nullum est, nullum producit efectum, studiile urmate în afara cadrului legal, fiind nule, nu pot avea ca rezultat obținerea unei diplome valabile.
În drept s-au invocat prevederile: - codul de procedură civilă (art. 115-118, art. 242 alin 2), - L. Învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare (art. 15, art. 103-117), - L. 8.; OUG 7.; HG 536/2011; HG 1011/2001; HG 410/2002; OMEC nr. 4868/2006; OMEC nr. 3450/2006; L. E. N.e nr.
1/2011.
În apărare, pârâta intimată U. „. H. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului - filele 10-12.
Examinând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, din următoarele considerente:
Principala apărare formulată de către recurent prin recursul formulat vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 9.. Acest act normativ atestă faptul că Facultatea de S. - P.
B. este acreditată.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/. provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 7. privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 7. nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce l a o c al if ic are u n ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de „. de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1. ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din L. învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o calificare
un ivers itar ă, c i spe c ial iz are a ale as ă ș i ur mată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr.
535/2009. La art. 4 se arată că „. de funcționare provizorie sau acreditarea se
acord ă pentru forme de învățământ de zi. S. autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către C. N. de E. A. și A.. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează: „Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege
„se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, pot
f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, f ăr ă a f i neces ară
îndepl in ire a procedu r ii de au tor iz are de f uncțion are prov izo r ie s au acred itare de către C. N. de E. A. și A. A. tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/. provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță.
Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță.
Din această perspectivă, Curtea reține că excepția de nelegalitate a fost în mod legal și temeinic respinsă de instanța de fond, că recursul formulat este nefondat, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 Cod procedură civilă îl va respinge.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul declarat de L. T. A. I. împotriva sentinței civile nr. 8146 din (...), pronunțată în dosar nr. (...) al T.ui C., pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din (...).
{ F. |
Președinte, M. D. | Judecător, R.-R. D. | Judecător, L. U. |
Grefier, M. T. |
}
Red.M.D./dact.L.C.C.
2 ex./(...) Jud.fond: A. G. C.
