Decizia nr. 9406/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ,
DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 9406/2012
Ședința data de 14 N. 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR F. T.
JUDECĂTOR M. H.
GREFIER D. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâta D. R. PENTRU A. SI O. V. C. împotriva sentinței civile nr. 7592 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. SC în contradictoriu cu reclamanta SC N. P. C. S., având ca obiect - suspendare executare act administrativ.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă intimata- reclamantă prin avocat Ș. D. și avocat L. T., în baza împuternicirilor avocațiale aflate la filele 13 și 14 din dosar, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul promovat este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Prin serviciul registratură, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare, în două exemplare.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 al. 4 C.pr.civ., raportat la art.21 din Constituție, art. 14 din Legea nr. 554/2004 și art. 3 pct. 3 C.pr.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentantul intimatei depune dovada comunicării prin fax a întâmpinării către partea adversă. De asemenea depune declarația vamală făcută ulterior controlului efectuat de autoritatea vamală și prin care în continuare autoritatea vamală înregistrează produsul la codul tarifar pct. 98.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri de formulat, instanța declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul în dezbateri.
Reprezentantul intimatei-reclamante solicită respingerea recursului pentru următoarele considerente:
Cu privire la cazul bine justificat, din lectura hotărârii instanței de fond rezultă că există un caz bine justificat care să determine suspendarea actului administrativ. Pe de o parte, autoritatea emitentă a actului administrativ recunoaște atât în fața instanței de fond cât și în cuprinsul deciziei de soluționare a contestației că la momentul efectuării controlului s-a limitat la încadrarea produselor pe baza codurilor tarif cu opt cifre, ori în realitate interpretarea trebuie făcută până la ultima subpoziție, care conform regulilor înseamnă poziții cu zece cifre.
Față de afirmațiile autorității vamale potrivit căreia încadrarea în codul de zece cifre nu poate determina o modificare a încadrării în codul tarif de opt cifre a depus la dosar o decizie a CJE în care la punctul nr. 31 se reține împrejurarea că încadrarea unui produs se realizează întotdeauna în funcție de proprietățile obiective ale acestuia.
Prin urmare există un dubiu serios cu privire la corectitudinea încadrării produsului în codul tarifar de opt cifre, având în vedere că nu au fost analizate proprietățile obiective ale produsului.
Din expertiza extrajudiciară depusă la dosar rezultă că această modalitate de încadrare a produsului în codul tarifar de opt cifre nu este reală.
Simplele afirmații ale recurentei că nu s-a efectuat o expertiză de fond din care să rezulte că produsele respective se încadrează într-o anumită categorie reprezintă afirmații care trebuiau tranșate la fondul cauzei, iar nu de către instanța învestită cu soluționarea cererii de suspendare a actului administrativ.
În decizia ÎCCJ, la pagina 15 s-a statuat că atât timp cât s-a înregistrat o declarație vamală, s-au efectuat verificări și a fost acordat liberul de vamă nu se poate ulterior modifica înregistrarea inițială decât dacă se constată că elementele care au stat la baza declarației vamale nu corespund realității.
Prin urmare există un caz bine justificat.
Reprezentanta intimatei-reclamante relevă că există o decizie ANAF, la care și instanța de fond a făcut referire, prin care se face aceeași încadrare tarifară vamală cu cea efectuată de către reclamantă.
Cu privire la paguba iminentă apreciază că în condițiile în care s-a emis somația și a început blocarea conturilor în ziua pronunțării hotărârii, fiind ulterior întreruptă, prejudiciul poate deveni un prejudiciu real, cert, în condițiile în care societatea se bucură de lipsa datoriilor față de stat.
Mai mult societatea poate intra în incapacitate de plată atât față de colaboratori cât și față de angajați, iar în acest context s-ar determina o sufocare economică a societății.
În condițiile în care s-a demonstrat nelegalitatea actului administrativ se impune respingerea recursului.
De asemenea se relevă de către reprezentanții intimatei-reclamante că nu solicită acordarea cheltuielilor judiciare.
Curtea, având în vedere actele existente la dosar precum și poziția procesuală exprimată de părți, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Din examinarea actelor dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7592 pronunțată la data de (...) în dosarul nr.(...) al
Tribunalului C. a fost admisă cererea formulată de reclamanta S. N. P. C. S. în contradictoriu cu pârâta D. R. pentru A. și O. V. C. și în consecință a fost dispusă suspendarea executării deciziei de regularizare a situației nr.7216/(...) precum și a actului de îndreptare a erorilor materiale nr.7550/(...) încheiate de D. C. până la soluționarea acțiunii pe fond.
Pentru a dispune astfel instanța a reținut că pentru a interveni suspendarea pe cale judecătorească a executării unui act administrativ trebuie să existe un indiciu temeinic de nelegalitate, care să creeze o îndoială rezonabilă privind prezumția de legalitate de care se bucură actul administrativ, fără a fi necesar a răsturna această prezumție - răsturnare care se poate petrece în fața instanței care examinează cererea în anularea actului administrativ.
Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului.
Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
Reclamanta a efectuat incadrarea tarifara prin aplicarea regulilor generale de interpretare a nomenclaturii combinate in sensul respectarii termenelor, subpozitiilor si normelor de subpozitie cu care se afla in relatie subdiviziunile, precum si in functie de de caracteristicile aferente subpozitiei 98 si respectiv in functie de proteinele sau urmele de proteina inglobate in produs, incadrarea facuta de reclamanta cuprinzand 10 cifre, care reflecta subpozitia finala si nu din
8 cifre cum a incadrat organul de control vamal cu ocazia controlului vamal ulterior.
Agentia Nationala de A. F. din cadrul M.ui Finantelor P.e, prin D. nr 31 din (...) privind solutionarea contestatiei depuse de o societate care importa suplimente nutritive, similare celor care au facut obiectul controlului finalizat prin emiterea deciziei a carei suspendare se solicita in cauza de fata, a incadrat respectivele produse la pozitia 2106 90 98 iar nu la 2106 90 92 cum a stabilit parata.Aceasta in conditiile in care regulile de clasificare ale produselor in discutie nu au suferit modificari din anul 2000 pana in prezent.
Practica diferita a organelor vamale privind incadrarea tarifara a produseor cu caracteristici similare este de natura a crea un dubiu serios asupra legalitatii actului administrativ ,aspectele concrete ale fondului urmand, insa, a fi analizate in cadrul actiunii in anulare.
În ceea ce privește paguba iminentă, trebuie avută în vedere
Recomandarea nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de C. de M. din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materia administrativă.
Recomandarea consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie și că autoritățile administrative acționează in numeroase domenii iar activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. Recomandarea a apreciat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate, în anumite circumstanțe, cauza persoanelor un real prejudiciu ireparabil și pe care echitatea îi impune ca fiind de evitat în măsura posibilului. La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice și de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăților sau intereselor persoanelor.
În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă
României membru al Consiliului Europei arată că instanțele chemate să decidă măsuri de protectie provizorie vor tine cont de ansamblul circumstantelor și intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat și când există un argument juridic aparent valabil față de nelegalitatea actului administrativ.
Tot astfel, s-a apreciat că pentru autoritatea publică, suspendarea actului administrativ nu are consecințe negative deoarece scopul urmărit nu este înlăturat ci eventual, doar amânat până la pronuntarea cu privire la legalitatea actului administrativ contestat, motiv pentru care suspendarea executării actului administrativ trebuie preferată.
Cum punerea în executare a actelor contestate ar avea un impact negativ asupra drepturilor bănești ale reclamantului, pentru conservarea acestora se impune suspendarea executării actului, în măsura în care este contestat.
Sigur, actul a cărui suspendare se solicită produce efecte executorii, practic reclamantul este obligat ca deîndată, voluntar, sau ulterior, în cel mai scurt timp, silit să plătească suma înscrisă în titlul executoriu. Este real că din punct de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic, paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului.
În jurisprudența CEDO prin aplicarea interpretării specifice acesteia și prin utilizarea noțiunilor autonome, procedurile jurisdicționale în materie fiscală sunt calificate ca acuzații în materie penală, ce intră sub incidența art. 6 din Convenție, ceea ce impune a se reține cu trimitere la art. 6 parag. 2 care conferă garanții în această materie că nu se opune, în principiu, executării silite a unor sancțiuni fiscale înainte de obținerea unei hotărâri judecătorești definitive, dar într-o astfel de situație statul trebuie să-și exercite prerogativele sale în limite rezonabile și astfel să se asigure un just echilibru între interesele aflate în cauză.
Or, executarea actului administrativ de îndată, având în vedere considerentele ce preced, tinand seama de si de suma la a carei plata a fost obligata reclamanta prin actele administrative a caror suspendare se solicita (474.033 lei), ar destabiliza justul echilibru prefigurat între interesul statului de a stabili și percepe sumele de bani cu titlu de creanță fiscală pe baza unor acte valabile și interesul contribuabilului - care are dreptul să-și păstreze patrimoniul fără a fi prejudiciat prin acte de executare puse sub semnul legalității și care nu are la îndemână o cale eficace de a întoarce executarea primind o reparație integrală, justă și echitabilă față de prejudiciul încercat. încercat.
Împotriva soluției arătate a declarat recurs D. R. pentru A. și O. V. C. în nume propriu și în reprezentarea ANV solicitând admiterea recursului , modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii.
În susținerea celor solicitate se arată că hotărârea a fost motivată superficial. Astfel referitor la aparența dreptului instanța a motivat hotărârea sa pe considerentul că ar exista o practică diferită a organelor vamale privind încadrarea tarifară administrativ-fiscală a ANAF ceea ce duce la concluzia unui serios dubiu asupra legalității actului administrativ.
În materie de încadrări tarifare produsele similare se pot defini prin raportare la genul de proxim dar există diferențe specifice, care dau o altă poziție tarifară și pe cale de consecință un alt cuantum al drepturilor vamale de import.
Ca atare o soluție dată de autoritatea administrativă cu competențe jurisdicționale într-o speță diferită nu se poate constitui, chiar sub aparența dreptului într-o justificare absolut vădită pentru a admite o cerere vizând suspendarea unui act administrativ relativ la un produs cu caracteristici aparte.
Și sub aspectul probatoriului încuviințat și administrat în cauză, instanța fondului trebuia, dacă a admis ideea de similaritate ca fiind cu relevanță deosebită să ceară intimatei să facă dovada faptului că produsul pe care îl importă este asemănător, chiar dacă nu identic, cu cel care a făcut obiectul material al procedurii jurisdicționale din anul 2004.
Nu se poate răsturna o prezumție de legalitate mai mult în baza unor argumente teoretice, decât al unor motive de fapt, fără a transpune în practică principiul fundamental al rolului activ al instanței și chiar sub aparența dreptului nesolicitând argumente ferme petentului. Grija pentru existența agentului economic și pentru a asigura un echilibru de echitate între stat și obligatul fiscal nu trebuie să justifice sau chiar să încurajeze implicit comportamente fiscale necorespunzătoare.
Referitor la cea de a doua condiție se arată că instanța nu a arătat în concret în ce constă prejudiciul determinat dat mai ales cât este de iminent.
Răspunzând celor invocate prin întâmpinare intimata a solicitat respingerea recursului în considerarea că reținerile instanței sunt corecte. Evidența cazului bine justificat decurge din modul în care până în prezent s-a făcut încadrarea tarifară a produselor și în contextul în care importul s-a efectuat cu îndeplinirea formalităților vamale în urma cărora s-a acordat liber în vamă, autoritatea vamală semnând și stampilând declarația vamală în vederea acceptării regimului vamal solicitat. În speță nu au fost invocate nici un fel de nereguli privitoare la cele declarate de importator cu privire la natura, compozițiile sau funcțiile acelui produs analiza organelor de control având la bază exact aceleași date despre produs pe care le-a analizat și organul vamal care a certificat corectitudinea declarației vamale.
Referitor la prejudiciu se arată că și acesta rezidă în contextul în care s-a demarat procedura executării conturile fiind blocate exista pericolul intrării în incapacitate de plată.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat, în raport cu actele dosarului, cu normele juridice incidente Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea hotărârii atacate.
În acest sens se reține că actul normativ invocat în susținerea demersului introductiv prin art.14 și art.15 prevede posibilitatea de a fi dispusă suspendarea actului administrativ dacă sunt întrunite cumulativ cele două cerințe cazul bine justificat )o îndoiala asupra legalității actului) și un prejudiciu material viitor previzibil ce relevă o pagubă iminentă .
În cauză cererea a fost justificată de intimați pe încadrarea în regulile de clarificare tarifară utilizate pe parcursul anilor pentru produse și în condițiile validării declarației respectiv acordării liberului în vamă. Ori, în contextul verificărilor sumare făcute de organele vamale a acceptării declarației și practicii acordării accesului în vamă inclusiv pentru produse similare importate anterior în mod corect s-a reținut de prima instanță că a fost creat un dubiu în măsură să justifice cerința cerută de norma.
Totodată așa cum corect a reținut și prima instanță și cerința pagubei iminente este îndeplinită în cauză și aceasta în considerarea că deja au fost emise acte de executare, blocarea conturilor atrăgând imposibilitatea desfășurării activității.
Prin urmare fiind întrunite cerințele cerute de art.14 din Legea nr.554/2004 reținerile primei instanțe nu pot fi considerate greșite.
Așadar față de cele arătate în baza aart.312 C.pr.civ., Curtea va da o soluție de respingere a recursului declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de D. R. PENTRU A. SI O. V. C. în nume propriu și în reprezentarea AUTORITĂȚII NAȚI.ALE A VĂMILOR împotriva sentinței civile nr. 7592 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C. pe care o menține în întregime.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 14 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. M. F. T. M. H.
GREFIER D. C.
Red.F.T./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.M. F.B.
