Decizia nr. 9484/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 9484/2012
Ședința publică de la 15 N. 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE R.-R. D.
Judecător L. U.
Judecător M. D.
Grefier M. T.
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta F.
(născută B.) V. și U. S. H. B., împotriva sentinței civile nr. 3131/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Sălaj, în contradictoriu cu intimații C.
Ș. PENTRU E. I. ȘIMLEU S., U. S. H. B.-F. DE P.-P., având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ Dosarul cu nr. (...) declinat de la Curtea de A. C. nimeni.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din Legea nr.
554/2004 este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
S-a făcut referatul cauzei de către { F. { F. învederează} faptul că recursul este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru, părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, iar la dosar s-au depus note de ședință.
{ F. | }
CURTEA
Reclamanta F. V. a declarat recurs împotriva sentinței civile nr.3. mai
2012 pronunțată în dosarul (...) al T.ui Sălaj solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea excepției de nelegalitate, ca nefondată.
Prin sentința civilă nr.3131/2012 s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei F. V. care a fost admisă prin sentința civilă 3. a C. de A. C., cu toate că instanța trebuia să se pronunțe doar cu privire la excepția de nelegalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs U. S. H. solicitând casarea sentinței și respingerea excepției de nelegalitate, adeverinței nr.815 din (...) emisă de U. S. H., invocată de C. Ș. pentru E. Inclusivă Ș. S..
Recurenta susține că Tribunalul Sălaj a fost investit doar cu soluționarea excepției de nelegalitate a acestei adeverințe, însă s-a pronunțat pe toate capetele de cerere a acțiunii introductive de instanță, cu toate că nu era investit cu această acțiune.
Asupra recursurilor, Curtea reține următoarele:
Prin încheierea din (...) Tribunalul Sălaj a sesizat Curtea de A. C. cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de C. Ș. pentru E. Inclusivă Ș.
S. în dos.(...) și privind constatarea nelegalității adeverinței de studii nr.105/2009 emisă de U. S. H., adeverință prin care reclamantei F. V. i-a fost recunoscut statutul de licențiat în psihologie și care atestă că aceasta a urmat studiile de F. de P.-P. B. specializarea psihologie din cadrul Universității S. H., forma de învățământ la distanță.
Prin sentința civilă nr.600 din (...) pronunțată în dosarul (...) a C. de A.
C. s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a dispus declinarea competenței de soluționare a excepției de nelegalitate a adeverinței de studii nr.105/2009 emisă de U. S. H. în favoarea lui F. V. la Tribunalul Sălaj.
Prin sentința civilă 3131 din (...) pronunțată în dosarul (...) al T.ui
Sălaj s-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei F. V. și s-a admis cererea reconvențională a pârâtului C. Ș. pentru E. Inclusivă cu obligarea la plata reclamantei a sumei de 5471 lei drepturi salariale și s-a constatat nelegalitatea adeverinței nr.105 din (...) emisă de U. S. H.
Prin această hotărâre Tribunalul Sălaj s-a pronunțat pe lângă excepția de nelegalitate și cu privire la acțiunea principală și acțiunea reconvențională cu care nu era investit, fiind incident motivul de modificare prevăzut de art.304 pct.6 C.proc.civ.
În ceea ce privește excepția de nelegalitate a adeverinței emisă de U. S.
H., Curtea de A. va aprecia incidența art.304 pct.9 C.proc.civ.
Curtea constată că principala apărare formulată de către C. pentru E.
I. Ș. S. vizează împrejurarea că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenți care au promovat examenele de licență și care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Verificarea acestui aspect referitor la lipsa unei autorizări de funcționare provizorie în favoarea pârâtei USH pentru forma de învățământ la distanță presupune analizarea unei suite de acte normative și a specializărilor și facultăților pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie.
Curtea a identificat specializările și facultățile pentru care pârâta USH a obținut acreditarea sau autorizație de funcționare provizorie prin raportare la anexa nr. 2 la HG nr. 9.. Acest act normativ atestă faptul că F. de S. - P. B. este acreditată, iar specializarea P.-P. B. este autorizată să funcționeze provizoriu.
Niciuna dintre facultățile sau specializările enumerate în anexă nu menționează ca formă de organizare a învățământului și învățământul la distanță.
Prin urmare problema ce se impune a fi lămurită este aceea dacă procedura de acreditare/. provizorie trebuie urmată doar pentru învățământul la zi pentru fiecare specializare în parte sau și pentru fiecare formă de organizare a învățământului respectiv: zi, frecvență redusă, învățământ la distanță.
Actul normativ care reglementa procedura de acreditare și autorizare provizorie a organizațiilor furnizoare de educație si a programelor de studiu la momentul începerii studiilor de către reclamanți era OUG nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației.
Potrivit prevederilor art. 29 alin. 3 și 4 din acest act normativ, „în învățământul superior evaluarea si acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Acreditarea presupune parcurgerea a doua etape succesive: a) autorizarea de funcționare provizorie, care acorda dreptul de a desfășura procesul de învățământ si de a organiza, după caz, admiterea la studii; b) acreditarea, care acorda, alături de drepturile prevăzute la lit. a), si dreptul de a emite diplome, certificate si alte acte de studii recunoscute de M. E. si C. si de a organiza, după caz, examen de absolvire, licență, masterat, doctorat.
Dispozițiile art. 29 din OUG nr. 75/2005 nu conduc la concluzia necesității unei acreditări/autorizări distincte pentru fiecare formă de învățământ, susținută de recurentul-chemat în garanție, ci pentru fiecare program din ciclu de licență care duce l a o c al if ic are un ivers itar ă d is tinc tă.
Noțiunea de „. de studii"; a fost definită în cuprinsul Metodologiei aprobate prin HG 1. ca fiind totalitatea activităților de proiectare, organizare, conducere si realizare efectiva a predării, învățării si cercetării dintr-un domeniu care conduce la obținerea unei calificări universitare.
De vreme ce art. 60 alin. 3 din Legea învățământului 84/1995, în vigoare la data promovării examenului de licență stabilea că diplomele și certificatele de studii eliberate de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru aceeași specializare sunt echivalente, indiferent de forma de învățământ absolvită, se poate desprinde concluzia că nu forma de învățământ absolvită ( zi, frecvență redusă, învățământ la distanță) este cea care duce la o c al if ic are un ivers itar ă, c i s pec ial iz are a ale as ă ș i ur mată. Acesta ar fi primul argument pentru înlăturarea apărării recurentului-chemat în garanție în ce privește necesitatea acreditării/autorizării fiecărei forme de învățământ.
Apoi un alt act normativ care face referiri la autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea instituțiilor de învățământ superior este HG nr.
535/2009. La art. 4 se arată că „autorizarea de funcționare provizorie sau acreditarea se acor d ă pentru forme de învățământ de zi. S. autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, p o t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, fără a fi necesară îndeplinirea procedurii de autorizare de funcționare provizorie sau acreditare de către C. N. de E. A. și A.. Învățământul deschis la distanță beneficiază de o reglementare distinctă la art. 5 din același act normativ, redactată după cum urmează:
„Învățământul deschis la distanta, similar cu învățământul fără frecventa, se
poate organiza numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege";.
După cum se poate observa legiuitor a impus obligativitatea autorizării
de funcționare provizorie sau acreditării doar pentru forma de învățământ de zi, împrejurare ce rezultă din modalitatea imperativă de redactare a textului de lege „se acordă pentru forme de învățământ de zi";, precizând totodată că specializările autorizate sau acreditate, care funcționează la forma de învățământ de zi, po t f uncțion a și la forma de învățământ seral și fără frecventa, f ăr ă a f i necesar ă îndepl in ire a procedur ii de au tor iz are de
f uncțion are prov izor ie s au acred itare de către C. N. de E. A. și A. A. tratament a stabilit legiuitorul și pentru învățământul deschis la distanță la articolul 5 întrucât în caz contrar nu ar putea fi explicată trimiterea făcută la învățământul fără frecvență „similar cu învățământul fără frecventa";. Mențiunea finală că o astfel de formă de învățământ la distanță va putea fi organizată numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care au urmat procedura de autorizare prevăzută de lege nu poate fi interpretată în sensul că pentru o astfel formă de învățământ ar fi necesară o autorizare distinctă deoarece în acest caz nu ar mai exista nicio o justificare logică pentru trimiterea făcută de legiuitor, la începutul frazei, la învățământul fără frecvență. O astfel de mențiune ține doar să precizeze că numai o instituție care beneficiază de acreditare/. provizorie pentru învățământ la zi ar putea organiza și învățământ la distanță. Concluzia pe care o desprinde Curtea din tot acest cadru normativ prezentat este că obligația acreditării/autorizării provizorii subzistă doar pentru forma de învățământ la zi pentru fiecare specializare în parte, iar nu și pentru celelalte forme de învățământ respectiv: frecvență redusă și învățământ la distanță, astfel că U. S. H. putea elibera adeverința de studii nr.105/2009 recunoscând reclamantei statutul de licențiată în psihologie și care atestă finalizarea studiilor facultății de P.-P. B. specializarea psihologie forma învățământ la distanță pentru F. V.. Din această perspectivă, Curtea reține că recursurile sunt fondate urmând a fi admise conform art.312 raportat la 304 pct.6 și 9 C.proc.civ., cu consecința modificării sentinței atacate în sensul că va respinge excepția de nelegalitate invocată de pârâtul C. Ș. pentru E. I. Ș. S., având ca obiect adeverința 105 din (...) emisă de pârâta U. S. H. pentru F. V. și înlătură dispozițiile privitoare la soluția dată acțiunii principale și acțiunii reconvenționale. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile formulate de F. V. și U. S. H. împotriva sentinței civile nr. 3131 din 17 mai 2012, pronunțată în dosarul nr. (...) al T.ui Sălaj, pe care o modifică în totalitate în sensul că respinge excepția de nelegalitate invocată de pârâtul C. Ș. pentru E. I. Ș. S., având ca obiect adeverința 105 din (...) emisă de pârâta U. S. H. pentru F. V. și înlătură dispozițiile privitoare la soluția dată acțiunii principale și acțiunii reconvenționale. Decizia este irevocabilă. Pronunțată în ședință publică din 15 noiembrie 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, R.-R. D. L. U. M. D. GREFIER, M. T. red.RRD/AC 2 ex. - (...)
