Decizia nr. 9637/2012, Curtea de Apel Cluj - Secția Contencios Administrativ și Fiscal
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D. CIVILĂ Nr. 9637/2012
Ședința publică de la 22 N. 2012
PREȘEDINTE L. U.
Judecător M. D.
Judecător R.-R. D.
Grefier M. T.
{ F. | }
S-au luat în examinare recursurile formulate de reclamanta B. A. V. PRIN S. S. A. DE P. M. C. și pârâta A. R. PENTRU P. M. C. N., împotriva sentinței civile nr. 5705/(...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., în contradictoriu cu intimații A. N. PENTRU P. M. și M. M. ȘI P., având ca obiect litigiu privind funcționarii publici (L. Nr.188/1999).
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru recurenta membră de sindicat B. A., consilier juridic C. P. M., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este { F. |legal} îndeplinită.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 1591 alin. 4 C. Pr. Civ., constată că, raportat la art. art. 3, alin. 3, art. 299 C. Pr. Civ. și art. 20 din L. nr. 5. este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Reprezentanta recurentei persoane fizice solicită respingerea excepției tardivității, precizând că, în raport de argumentele aduse în susținerea excepției nu se poate distinge care este actul în raport de care se leagă excepția. Arată că sportul de 15 % a fost acordat prin decizia nr. 49/(...) arătând că art. 11 din legea nr. 5. presupune existența unui act administrativ care să nu recunoască un drept solicitat. Nu se pune problema recurnoașterii dreptului pretins, ci doar executarea acestuia. Apreciază că termenul de prescripției este cel de 3 ani.
Pe fond solicită respingerea recursului pârâtei A. R. pentru P. Maediului
C.-N. și admiterea recursului propriu așa cum a fost formulat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
{ F. | }
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5705 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii, invocată de pârâta A. R. pentru P. M. C.-N.
A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta B. A. V. prin S. S. A. de P. M. C. în contradictoriu cu pârâta A. R. pentru P. M. C.-N.
A fost obligată pârâta la acordarea în favoarea reclamantei a sporului de doctorat de 15% din salariul de bază, aferent lunilor noiembrie-decembrie 2009.
A fost respinsă excepția inadmisibilității cererii de chemare în garanție, invocată de M. M. și P.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. R. pentru P. M. C.-N. în contradictoriu cu A. N. pentru P. M. B. și M. M. și P. B..
Au fost obligați chemații în garanție la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor acordate prin prezenta cauză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
La nivelul anului 2009, reclamanta B. A. V. ocupa funcția publică de execuție, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1 de salarizare în cadrul Serviciului Implementare Politici de M., C. G. D. și C. din cadrul A. pentru P. M. C. iar la data de (...) s-a emis în favoarea ei D. nr. 49, prin care s-a stabilit ca, începând cu data de (...), să beneficieze de un spor de 15% din salariul de bază, în urma obținerii titlului științific de doctor.
Ambele părți confirmă faptul că reclamanta nu a beneficiat, efectiv, de suma de 288 lei aferentă acestui spor.
Prin prezenta cerere, reclamanta solicită acordarea sporului începând cu luna noiembrie 2009 și în continuare.
În ceea ce privește excepț ia in ad mis ib il ităț ii cerer ii invocată în cauză, care se impune a fi analizată cu prioritate conform dispozițiilor art. 28 alin. 1 din L. nr.5. raportat la art.137 alin. 1 din Codul de procedură civilă, instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
Pârâta susține că decizia menționată nu a produs efecte juridice și a fost modificată parțial prin statul nominal de personal aprobat la data de (...) de către directorul coordonator al APM C., în temeiul căruia au fost acordate drepturile salariale la data de (...), or, reclamanta nu a formulat nicio contestație la acest stat nominal de personal.
Potrivit art. 31 alin. 2 din O.G. nr. 6/2007, în forma în vigoare la sfârșitul anului 2009, contestația în legătură cu stabilirea salariilor de bază, sporurilor, premiilor și a altor drepturi putea fi depusă „în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarului public";.
În speță, statul nominal de personal nu are caracterul unui act administrativ, obligatoriu a fi comunicat funcționarului public, prin care să se poată modifica drepturile salariale, fiind doar un document de evidență contabilă, întocmit pe baza deciziilor de încadrare în trepte de salarizare și de acordare de sporuri, premii sau alte drepturi.
Date fiind acestea, reclamanta nu avea obligația de a contesta în prealabil înscrisul menționat, iar prezenta cerere a fost admisibilă.
Argumentele vizând caducitatea cererii privesc fondul litigiului au fost luate în considerare ca atare.
De asemenea, argumentele suplimentare aduse de chemata în garanție A.
N. pentru P. M. privesc obligația reclamantei de a respecta termenul de prescripție de 6 luni și pe cel de decădere de 1 an, calculate de la data când a luat cunoștință de neacordarea sporului, însă aplicarea acestora s-ar putea realiza doar raportat la un act administrativ comunicat reclamantei, care nu există în speță.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că pârâta a decis neacordarea sporului de doctorat întrucât domeniul agronomie în care reclamanta B. A. V. a obținut titlul de doctor nu ar avea nicio legătură cu domeniul Deșeuri și
Substanțe Chimice Periculoase în care își desfășoară activitatea.
Pârâta nu a emis, însă, un act administrativ de revocare a D. nr. 4., care a rămas, deci, în ființă și a produs efecte juridice. De aceea, solicitarea reclamantei de acordare a sporului a fost pe deplin justificată.
Pe de altă parte, în aplicarea L. nr. 3. privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, pârâta a emis D. nr. 26/(...) de reîncadrare a reclamantei B. A. V., prin care se stabilesc drepturile salariale care i se cuvin începând cu data de (...), iar reclamanta nu a respectat procedura de formulare a contestației reglementată de art. 34 din lege.
Pentru acestea, în temeiul art. 31 din L. nr. 188/1999, republicată raportat la art.14 din O.G. nr. 6/2007, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată
și s-a acordat reclamantei sporul de doctorat de 15% din salariul de bază, aferent lunilor noiembrie-decembrie 2009.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A. R. pentru P. M. C.-N., potrivit art. 1 și 2 din H.G. nr. 918/2010 privind reorganizarea și funcționarea A. Naționale pentru P. M. și a instituțiilor din subordine, art. 15 alin. 3 din H.G. nr. 1635/2009 privind reorganizarea și funcționarea M.ui M. și P., art. 5 alin. 5 și art. 17 din H.G. nr.918/2010 și respectiv art. 1 din O.G. nr. 22/2002, plata sumei acordate prin prezenta hotărâre impune în sarcina pârâtei A. R. pentru P. M. C.-N. obținerea suplimentării fondurilor de la ordonatorul secundar de credite A. N. pentru P. M., care la rândul său trebuie să solicite suplimentarea fondurilor de la M. M. și P., care îndeplinește funcția de ordonator principal de credite.
Reținând și faptul că această cerere nu a fost formulată în considerarea unor raporturi de serviciu existente între reclamantă și chemații în garanție, instanța a respins excepț ia in ad mis ib il ităț ii invocată de M. M. și P. și în temeiul art. 60 și urm. din codul de procedură civilă a admis cererea de chemare în garanție, cu obligarea A. Naționale pentru P. M. și a M.ui M. și P. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor acordate prin prezenta cauză.
În temeiul art. 274 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. S. A. DE P. M. C.
și pârâta A. R. PENTRU P. M. C.-N.
Prin recursul declarat de reclamanta B. A. V. prin S. S. A. de P. M. C., s-a solicitat modificarea în parte a sentinței civile recurate în sensul obligării intimatei parate la plata sporului de doctorat în procent de 15% din salariul de baza, și pentru perioada de la (...) și pana la data de (...), cand raportul de serviciu intre parti a fost suspendat în condițiile legii.
În motivare a arătat că prin sentința recurată, Tribunalul Cluj a admis în parte acțiunea formulata, hotărând netemeinic și nelegal respingerea cererii de obligare a paratei la plata sporului de doctorat în procent de 15% din salariul de baza, pentru perioada (...) și pana la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii pronunțate în cauza.
In fundamentarea soluției de respingerea a cererii pentru perioada începând cu (...), în mod eronat, instanța de fond a reținut faptul ca reclamanta nu a respecta procedura de formular a contestației reglementata de art.34 din L.
3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fondul publice, parata emițând D. 26/(...) de reîncadrare a salariatei.
În fapt, potrivit documentelor depuse la dosarul cauzei reiese indubitabil faptul ca D. 26/(...) a fost contestata de salariata potrivit procedurii reglementate de lege, reclamanta înregistrând la parata adresa nr.2719/22.02.201 O, în cuprinsul căreia (paragraful ultim) se arata ca prin decizia (...) a fost reîncadrata cu un salariu de baza care nu cuprinde sporul de 15% pentru docotrat, solicitând acordarea în continuare a acestuia.
Totodată, ulterior salarizarea reclamantei a fost modificata succesiv prin D. nr.132/(...), și care a fost contestata prin adresa nr.1 0..08.201 O, la care nu s-a răspuns, precum și D. nr.201/(...), contestata prin adresa nr.11934/(...), salariata reiterând aspectele legate de nelegaitatea neacordării sporului de doctorat și solicitând restabilirea legalității și acordarea drepturilor salariale în condițiile legii.
Prin urmare, prin decizia nr.4. emisa de parata, reclamantei i s-a acordat prin dispoziția angajatorului, în condițiile legii, un spor de doctorat de 15% din salariul de baza începând cu (...), ceea ce nu s-a acordat a fost plata efectiva a sumelor corespunzătoare dreptului pretins.
Ori, reținând faptul ca, potrivit legislației ulterioare privind salarizarea personalului bugetar acordarea sporului pentru titlul științific de doctor a fost abrogata (art.48 pct.13 din L. 3.), așa cum de altfel recunoaște atât parata cat și chemata în garanție, deci nu mai exista baza legala a acordării acestuia în condițiile noilor acte administrative emise de parata în aplicarea legii și privitor la salarizarea reclamantei, în opinia acesteia, neprevederea acestui spor în legislația actuala urmata de emiterea unor noi dispoziții de reîncadrare pe seama salariatei nu ar fi justificat contestarea acelor decizii și anularea acestora pe motiv ca nu prevadă acordarea acestui spor.
Rezolvarea legala a situației dedusa judecații, fata de obiectul acțiunii introductive de instanța, se regăsește în prevederile art.6 al.1 OUG nr.1 /201 O,
și care stabilește ca personalului care a beneficiat de sporul pentru titlul științific de "doctor" în luna decembrie 2009, i se va acorda, începând cu (...) o suma compensatorie cu caracter tranzitoriu care sa acopere și suma aferenta acestui spor, avuta la luna decembrie 2009.
In consecința, salariata nebeneficiind efectiv la luna decembrie 2009 de sumele corespunzătoare plății sporului de doctorat recunoscut prin decizia 4., la (...) odată cu reîncadrarea salariatei în baza deciziei 26/(...) nu exista temeiul de drept pentru acordarea acestui spor începând cu (...) și în continuare.
In concluzie, reținând ca parata nu își poate invoca propria culpa în apărarea unui drept, beneficiul acestui drept recunoscut de art.14/0UG nr.6/2007 fiind resprans prin neplata efectiva a acestuia începând cu (...) și în continuare.
Potrivit art.53 al.2 din Constituție :"Restrângerea exercițiului unor drepturi sau a unor libertăți poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratic. Măsura trebuie sa fie proporțional cu situația care a determinat-o, sa fie aplicata în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existentei dreptului sau libertăților".
In același sens sunt și prevederile art.38 din Codul Muncii, mai mult, nici noua legislație privind salarizarea personalului bugetar în vigoare de la (...) nu prevedea limitarea neacordării acestui drept pentru salariații care la decembrie
2009 beneficiau efectiv de acesta, în fapt, fiind vorba de un drept legal recunoscut și acordat salariaților, reprezentând un drept câștigat și care nu poate fi decât cu respectarea prevederilor constituționale menționate anterior.
Mai arată instanței de recurs că, începând cu (...) raportul de serviciu existent între părți a fost suspendat în temeiul art.95 alin.2 din L. nr.188/1999.
Prin recursul declarat de A. R. pentru P. M. C.-N. s-a solicitat pe pe cale de excepție, respingerea cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
1. Cererea de chemare în judecată este tardiv formulată.
Conform prevederilor art.31 din OUG nr.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acordă funcționarilor publici în anul 2007, cu modificările și completările ulterioare:
" (1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de baza, sporurilor, premiilor și a altor drepturi, care se acorda potrivit prevederilor prezentei ordonanțe, este de competenta ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale §i a altor drepturi ale funcționarului public.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile de la înregistrare, cu avizul organizațiilor sindicate reprezentative la nivel de autoritate ori instituție publica sau, după caz; cu avizul reprezentanților funcționarilor publici, acolo unde nu sunt altfel de organizații sindicate.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile legii. "
Potrivit art. 11 din L. nr. 5. privind Contenciosul administrativ, cu modificările și completările ulterioare: "Termenul de introducere a acțiunii:
(1) Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ; recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la: a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă; b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii; c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii; d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după ca:v a plângerii prealabile; e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative. "
(2) Pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă fi peste termenul prevăzut la alin. 1, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.
(5) Termenul prevăzut la alin. 1 este termen de prescripție iar termenul prevăzut la alin. 2 este termen de decădere. "
Astfel, la momentul emiterii D. nr. 4. exista OG nr. 6/2007 cu modificările și completările ulterioare care era legea specială care se aplica drepturilor salariale ale funcționarilor publici, urmând a se completa cu prevederile L. nr. 5. privind Contenciosul administrative cu modificările și completările ulterioare.
Solicită să se observe că, concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale, conform principiului specialia generalibus derogant, astfel că după părerea noastră instanța de judecată era obligată să dea curs legii speciale respectiv dispozițiilor OG nr. 6/2007.
Instanța de fond a nesocotit aceste dispoziții legale imperative. Cu toate că
D. APM C. a fost emisă la data de (...) și comunicată reclamantei, iar la data de
(...) prin adresa înregistrată cu nr. 12478/(...) Biroul Financiar - contabilitate a comunicat conducerii instituției faptul că nu poate duce la îndeplinire acest act administrativ deoarece nu este semnat de celelalte compartimente de specialitate a APM C., fiind astfel în contradicție cu prevederile Ordinului MFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar-preventiv, reclamanta nu a depus nicio contestație în legătură cu acest act administrativ, decât ulterior cererii cu nr. 11934/(...) adică la mai bine de 1 an de la emiterea actului administrativ.
Abia la data de (...) reclamanta a introdus cererea de chemare în judecată cu mult peste termenele statornicite de art.11 alin.1 și 2 din L. nr. 5. privind contenciosul administrativ.
Reclamanta nu avea menționate în fișa postului atribuții în legătură cu domeniul în care a susținut și obținut titlul de doctor. A. lucru reiese cu claritate din fișa postului care i-a fost adusă la cunoștință și pe care nu a dorit să o semneze.
Cu toate acestea, instanța de fond a obligat A. C.-N. la plata sporului de doctorat de 15% din salariul aferent lunilor noiembrie-decembrie 2009, iar pentru restul perioadei solicitate instanța a respins acest capăt de cerere, recunoscând că reclamanta nu a parcurs procedura instituită de lege.
Având în vedere motivele expuse mai sus, solicită respingerea acțiunii, pe cale de excepție, ca inadmisibilă.
II. Pe fond, solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca netemeinică.
Baza legală pentru acordarea sporului pentru titlul științific de "doctor" a fost până la data de (...) OUG nr.6/2007 privind unele masuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici pana la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare și alte drepturi ale funcționarilor publici, precum și creșterile salariale care se acorda funcționarilor publici în anul 2007, care prevedea la art. 14:
„Funcționarii publici care poseda titlul științific de "doctor" beneficiază de un spor pentru titlul științific de 15% din salariul de baza, daca își desfășoară activitatea în domeniul pentru care poseda titlul științific respectiv, care se plătește ci începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-a solicitat acordarea acestuia";.
A. articol a fost abrogat la data de 1 ianuarie 2010 de art.48 pct.13 din L. nr.3..
Așa cum am menționat și mai sus, prin D. nr.49/(...) prin care au fost stabilite drepturile salariale de care beneficia doamna B. A. V. începând cu data de (...), era inclus și sporul pentru titlul științific de "doctor" în procent de 15%, respectiv 288 lei.
Această decizie însă nu a produs efecte juridice și a fost modificată parțial, prin statul nominal de personal aprobat la data de (...) de către directorul coordonator al APM C., conform căruia d-nei B. A. V. i-au fost acordate următoarele drepturi salariale:
- salar de bază - 1920 lei
- spor pentru condiții vătămătoare în procent de 10% din salarul de bază -
192 lei
- spor de vechime în procent de 20% - 384 lei
Ulterior a fost aprobat Statul nominal de personal la data de (...) conform căruia drepturile salariale ale d-nei B. A. V. erau aceleași din statul nominal de personal din (...).
Urmare intrării în vigoare a L. Cadru nr. 3. privind salarizarea unitara a personalului plătit din fonduri publice, sporul pentru titlu științific de "doctor" nu s-a mai acordat. S-a dispus, însă, acordarea unor sume compensatorii cu caracter tranzitoriu persoanelor care au beneficiat de acest spor în luna decembrie 2009. Întrucât, conform statului nominal de personal din 31 decembrie 2009, drepturile salariale de care beneficia d-na B. A. V. nu includeau sporul pentru titlu științific de "doctor" , reîncadrarea acesteia s-a făcut în conformitate cu prevederile art.4 din OUG nr.1/2010 privind unele masuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte masuri în domeniul bugetar. S-a emis în acest sens D. nr.26/(...).
La data de (...) , urmare reorganizării A. C.-N. în baza HG nr.918/2010 și preluării prin transfer - în limita posturilor vacante - a personalului APM C., care s-a desființat, d-na B. A. V. a fost numită în cadrul A. C.-N. pe funcția publică de consilier, grad profesional superior, salarizată conform treptei 1 de salarizare, beneficiind de un salar de bază lunar de 2304 lei. Salariul de bază a fost stabilit conform Anexei I1I,art.14 din L. Cadru Nr. 3. care prevede că: "Funcționarii publici care ocupa o alta funcție publica prin mutare în cadrul altui compartiment sau prin transfer beneficiază de salariul de baza corespunzător
Funcției publice pe care o ocupa prin modificarea raporturilor de serviciu, cu păstrarea treptei de salarizare deținute".
La data de (...), A. C.-N. nu putea dispune acordarea titlului științific de "doctor" d-nei B. A. V. întrucât nu avea baza legală, iar în ceea ce privește acordarea unei sume compensatorii cu caracter tranzitoriu nici aceasta nu a fost posibilă, întrucât conform L. nr.3. aceasta trebuia stabilită începând cu data de 1 ianuarie 2010 odată cu reîncadrarea acesteia.
La preluarea prin transfer a d-nei B. A. V., A. C.-N. a respectat legislația privind salarizarea personalului bugetar în vigoare la acea dată, acordându-i aceleași drepturi salariale de care beneficia în cadrul APM C. la data desființării acesteia.
Ulterior la data de (...) A. C.-N. a emis D. nr. 175/(...) prin care începând cu data de (...) raportul de serviciu al reclamantei s-a suspendat la cerere până la data de (...).
Ulterior, la data de (...) reclamanta a solicitat prin cererea nr. 15421/(...) suspendarea raportului de serviciu începând cu data de (...) până la data de (...), în acest sens fiind emisă D. nr. 211/(...).
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
1. Cu privire la recursul declarat de reclamantă:
Raportul juridic generator al conflictului supus judecății are natura juridică a raportului de serviciu așa cum este definit de art. 1 alin. 1 din L. privind Statutul funcționarilor publici nr. 188/1999 respectiv privește raporturi juridice dintre funcționarii publici și stat sau administrația publică locală, prin autoritățile administrative autonome ori prin autoritățile și instituțiile publice ale administrației publice centrale și locale, regimul general fiind stabilit de această lege.
Conform art. 109 din aceeași lege, cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența instanțelor de contencios administrativ, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe.
Totodată, Curtea reține că dat fiind adoptarea legii amintite anterior, înainte de intrarea în vigoare a L. contenciosului administrativ nr. 5., în cauză devin aplicabile și dispozițiile art. 30 din această din urmă lege, care prevede că ori de câte ori într-o lege specială anterioară prezentei legi se face trimitere la contenciosului administrativ nr. 29/1990 sau generic la instanța de contencios administrativ, trimiterea se va socoti făcută la dispozițiile corespunzătoare din prezenta lege.
Așa fiind, întrucât textul art. 109 din L. nr. 188/1999 trimite generic la instanța de contencios administrativ cu privire la competența de soluționare a cauzelor care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public, trimiterea se socotește a fi făcută la dispozițiile corespunzătoare ale L. nr. 5. cu tot cortegiul de consecințe, inclusiv în planul competenței instanțelor judecătorești și a procedurii de sesizare și de judecată a unor astfel de litigii.
Astfel fiind, contenciosul funcției publice se diferențiază semnificativ de contenciosul de drept comun al muncii, chiar dacă raportul juridic de serviciu este un raport juridic atipic de muncă, dat fiind regimul juridic diferit de reglementare sub aspectul dreptului material al celor două raporturi juridice cât și sub aspect procesual.
Din această perspectivă pentru a statua dacă instanța de contencios administrativ a fost legal sesizată cu un conflict ce are la bază un raport juridic de serviciu nu se urmează regulile specifice din materia de drept comun a jurisdicției muncii ci regulile speciale, specifice, proprii procedurii contenciosului administrativ.
Față de aceste principii și reguli, urmează a cerceta dacă criticile reclamantei recurente sunt fondate.
Recursul reclamantei este centrat pe critica soluției instanței de fond privind neacordarea sporului de doctor în procent de 15% din salariul de bază pentru perioada (...) și până la data de (...), când raportul juridic de serviciu a fost suspendat în condițiile legii.
Strict în limitele recursului, Curtea are în vedere că instanța de fond reținut că prin D. nr. 26/(...) emisă de pârâtă s-a dispus reîncadrarea reclamantei în funcția publică în aplicarea dispozițiilor L. nr. 3. stabilindu-i-se și drepturile salariale care i se cuvin începând cu data de (...).
Instanța de fond a reținut că reclamanta nu a urmat procedura prevăzută la art. 34 din L. nr. 3..
Recurenta se apără în recurs și susține că de fapt această decizie a fost contestată prin adresa înregistrată la pârâtă sub nr. 2719/(...).
Curtea reține că dispozițiile art. 34 din L. nr. 3., în vigoare illo tempore, conform principiului de drept consacrat în adagiul tempus regit actum, au avut următoarea redactare:
„1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.
(3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.
(4) Împotriva măsurilor dispuse potrivit prevederilor alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii, în termen de 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației.";
Așa fiind, Curtea reține că reclamanta era obligată conform legii, ca prealabil sesizării instanței de contencios administrativ să parcurgă procedura prealabilă prevăzută de lege, obligatorie, sub sancțiunea inadmisibilității acțiunii în justiție, conform art. 109 alin. 2 C.pr.civ.
În cauză se observă din scriptul înregistrat la pârâtă sub nr. 11994/(...) că reclamanta și-ar fi exprimat o anumită nemulțumire față de decizia nr. 26/(...) prin înregistrarea unei contestații înregistrate sub nr. 2719/(...) (f. 55 dos. fond), dedusă în mod indirect, fără însă să facă și dovada elocventă a acestui fapt.
Dincolo însă de orice alt aspect probator care pune în discuție absența probațiunii cu privire la parcurgerea în termen, în condițiile art. 34 din L. nr. 3. a procedurii prealabile, Curtea observă suplimentar că de la data emiterii actului ce face obiectul analizei,recte (...), până la data de 13 aprilie 2011 a trecut mai bine de un an, ceea ce pune problema tardivității introducerii acțiunii sub unghiul art. 11 alin. 2 rap. la art. 11 alin. 5 parte finală din L. nr. 5..
Trebuie notat că în materia contenciosului administrativ termenul de prescripție general, stabilit printr-o normă specială derogatorie de la dreptul comun în materia dreptului privat, este de 6 luni așa cum rezultă fără echivoc din prevederile art. 11 alin. 1 parte introductivă din L. nr. 5..
În mod cu totul special și pentru motive temeinice termenul de 6 luni poate fi prelungit până la un an acest din urmă termen având însă valoarea juridică a unui termen de decădere, ceea ce înseamnă că natura juridică a acestuia este de termen de drept procedural.
Dincolo însă de aceste considerații, Curtea mai observă că însuși obiectul acțiunii nu se pliază pe dispozițiile L. nr. 3. rap. la L. nr. 5., de vreme ce petitul unic al acțiunii vizează obligarea pârâtei la plata sporului de doctorat de 15% din salariul de bază, fără să se creară în mod expres anularea actului prin care acesta nu a mai fost acordat și apoi în funcție de această soluție trebuie văzut dacă poate fi obligată pârâta la recunoașterea dreptului pretins așa cum rezultă foarte clar din economia dispozițiilor art. 1 alin. 1 , art. 8 alin. 1 și art. 18 alin. 1 din L. nr. 5..
Față de cele ce precedă și în raport de considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, Curtea reține că sentința instanței prin care a fost respinsă acțiunea pentru plata sporului de 15% de doctorat în procent de 15% din salariul de bază pentru perioada (...) și până la data de (...), când raportul de serviciu al recurentei reclamante a fost suspendat conform legii, este corectă și legală.
Din această perspectivă, în temeiul art. 109 din L. nr. 188/1999 rap. la art. 29 , art. 20 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din L. nr. 5. corelat cu art. 312 C.pr.civ., recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
2. Cu privire la recursul declarat de pârâtă, Curtea reține că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează:
Așa cum rezultă din soluția dată recursului reclamantei problema de drept este comună și recursului pârâtei.
Practic solicitarea de acordare a sporului de doctorat pentru perioada noiembrie -decembrie 2009 are în vedere examinarea împrejurării dacă reclamanta a parcurs procedura prealabilă stabilită de normele legale în vigoare tempus regit actum și dacă acțiunea a fost introdusă în termen legal conform prevederilor art. 11 alin. 1, alin. 2 și alin. 5 parte finală din L. nr. 5. a căror incidență a fost analizată în precedent.
Curtea reține că instanța de fond a reținut corect apliucabilitatea la speță a dispozițiilor procedurale prevăzute de art. 31 alin. 2 din OG nr. 6/2007 care stabileau procedura prealabilă pentru contestațiile împotriva modului de stabilire a salariului până la abrogarea acestui act normativ prin L. nr. 3..
În acest context, teza conform căreia statul nominal nu are valoarea de act administrativ poate fi amendată dacă se pleacă de la premisa că decizia prin care a fost recunoscut dreptul la sporul pentru titlul de doctor a fost conform celor susținute de pârâtă revocată.
Este adevărat că actul de revocare nu este unul formal și în nu respectă principiul paralelismului de forme (principiul simetriei), dar manifestarea de voință a pârâtei de a nu mai recunoaște și plăti dreptul solicitat este și poate fi socotit un act administrativ care poate fi supus cenzurii.
Desigur că într-o astfel de situație refuzul tacit ori explicit ca act administrativ asimilat conform art. 2 alin. 2 din L. nr. 5. nu este susceptibil de a face obiectul unei contestații prealabile în justiție conform art. 8 alin. 1 din aceeași lege, dar aceasta nu înseamnă că acțiunea în justiție pentru a se verifica dacă refuzul este justificat și a se recunoaște dreptul pretins poate fi introdusă sine die.
Curtea observă că deși pârâta a invocat pe cale de întâmpinare tardivitatea acțiunii formulată de reclamantă (f. 610 dos. fond) instanța nu s-a preocupat să dea o dezlegare acestei apărări rezumându-se să statueze asupra legalității procedurii prealabile și purceadă apoi la tranșarea acțiunii pe fond în ceea ce privește solicitarea de acordare a sporului aferent perioadei noiembrie - decembrie 2009.
Curtea reține pentru identitate de rațiune, conform principiului de drept consacrat de adagiul ubi idem ratio ibi idem jus că și acțiunea ce vizezaă plata sporului de doctor pentru perioada noiembrie 2009 - decembrie 2009 este tardivă.
Și este așa, deoarece, actul ce se poate contesta în cauză este refuzul pârâtei de a recunoaște dreptul la spor prin lipsa acordării și plății acestuia pe statul de plată, aspect de care reclamanta a luat la cunoștință cel târziu la sfârșitul lunii decembrie 2009 pentru luna noiembrie 2009 și cel târziu la sfârșitul lunii ianuarie 2010 pentru luna decembrie 2009, sens în care din perspectiva art. 11 alin. 2 rap. la lin. 5 parte finală și ținând seama de data înregistrării acțiunii în justiție, 13 aprilie 2011 și această cerere apare ca fiind făcută peste termenul de decădere de un an, ceea ce pune problema sancțiunii cu tardivitatea din perspectiva dreptului procesual.
Așa fiind, cum reclamanta este decăzută din dreptul de a mai formula o atare acțiune, instanța de fond trebuia să valorifice excepția decăderii iar sub aspectul soluției să respingă ca tardivă în întregime acțiunea reclamantei.
Față de cele ce precedă, Curtea urmează ca în temeiul art. 109 din L. nr.
188/1999 rap. la art. 29 , art. 20 alin. 3 și art. 28 alin. 1 din L. nr. 5. corelat cu art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ. să admită recursul pârâtei cu consecința modificării sentinței atacate în sensul că va respinge în totalitate cererea formulată de reclamantul S. S. A. de P. M. C. în numele și pentru membra de sindicat B. A. V.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU A.E MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de A. R. pentru P. M. C.-N., împotriva sentinței civile nr. 5705 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...) al Tribunalului C., pe care o modifică în sensul că respinge în totalitate cererea formulată de reclamantul S. S. A. de P. M. C. în numele și pentru membra de sindicat B. A. V.
Respinge recursul reclamantului.
D. este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, L. U. M. D. R.-R. D.
GREFIER, M. T.
Red.L.U./Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud.fond. A. G. C.
